1ra-562/2021 — art. 179 alin. 2, 187 alin. 2 lit. e, 171 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 179 alin. 2, 187 alin. 2 lit. e, 171 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-562/2021 — art. 179 alin. 2, 187 alin. 2 lit. e, 171 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-562/2021
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
09 martie 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Cobzac Elena
Toma Nadejda
Țurcan Anatolie
Guzun Ion
a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul
în Procuratura de Circumscripție Bălți, Pasat Liliana, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15 iulie 2020, în cauza penală
privindu-l pe
Patrașcu Vladimir Xxxxx, născut la xxxxx, originar și
domiciliat r-nul Xxxxx s. Xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 21.07.2015-27.03.2018
instanța de apel: 11.05.2018-15.07.2020
instanța de recurs: 10.12.2020 - 09.03.2021
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Bălți (sediul Sîngerei) din 27 martie 2018, a fost
încetat procesul penal privind învinuirea lui Patrașcu Vladimir Xxxxx în baza art.
179 alin. (2) Cod penal, în legătură cu retragerea plîngerii părții vătămate
Svetlana Găleată.
Patrașcu Vladimir a fost achitat de sub învinuirea de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat
existența faptei infracțiunii.
Patrașcu Vladimir a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.171
alin. (1) Cod penal, la 3 (trei) ani închisoare.
În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare, aplicată față
de Patrașcu Vladimir prin sentința în cauză, s-a suspendat condiționat pe un
termen de probă de 2 (doi) ani, obligându-l să nu-și schimbe domiciliul fără
consimțămîntul organului competent.
Potrivit sentinței, s-a stabilit că Patrașcu Vladimir, la 10 iulie 2014,
aproximativ la ora 02:30, știind cu certitudine că Xxxxx, se deplasa pe jos, de una
singură, pe o stradă din s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, folosindu-se de faptul că, aceasta se
afla în stare de ebrietate alcoolică, deoarece recent au întrebuințat împreună
băuturi spirtoase în gospodăria sa, situată în aceeași localitate, înțelegînd
caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, acționând intenționat, cu scopul de a-și
satisface pofta sexuală, a ajuns-o cu automobilul din urmă și apropiindu- se, i-a
1
aplicat o lovitură cu mâna în regiunea capului, iar după ce a doborât-o la pămînt,
ținîndu-i un picior peste gît, iar cu altul mîinile, i-a dat pantalonii jos, apoi
apucînd-o cu o mînă de păr, a ridicat-o de la pămînt și aflându-se în picioare,
pentru a-i înfrînge opunerea de rezistență, i-a aplicat o lovitură cu palma peste
față, întorcând-o cu spatele spre el și contrar voinței acesteia, a întreținut cu ea un
rapoart sexual în formă obișnuită. Conform raportului de expertiză medico-legală
nr.219, din 11.08.2014, integritatea himenului Xxxxx este dereglată pînă la
10.07.2014. În frotiuri cu conținut vaginal prelevat de la Xxxxx spermatozoizi nu s-
au depistat. Plaga contuză, edem a țesuturilor moi, echimoză cap, față au fost
cauzate de acțiunea unui corp contondent posibil în termenul și circumstanțele
indicate și după caracterul său se califică ca neînsemnate. Conform rapoartelor de
expertiză medico-legală nr.nr.744, 758 și 807, din 25.09.2014, nu se exclude
posibilitatea provenienței spermei de pe chiloții Xxxxx și de la Patrașcu Vladimir.
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,
instanța a reținut că, în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive
ale infracțiunii prevăzute de art.171 alin.(1) Cod penal, după indicii calificativi:
violul, adică raportul sexual săvîrșit prin constrîngere fizicăși psihică a persoanei.
Prima instanță a mai constatat, în fapt, că Patrașcu Vladimir este învinuit de
către acuzatorul de stat că, aflîndu-se în același timp și loc, acționînd intenționat,
înțelegînd caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, urmărind scopul de a sustrage
bunurile altei persoane, în momentul aplicării forței fizice față de Xxxxx, i-a
sustras în mod deschis din buzunarul pantalonilor un telefon mobil de model
„Samsung”, în valoare de 400 lei, în care era introdusă cartela SIM „Orange”, cu
costul 40 lei, cauzîndu-i astfel părții vătămate o pagubă materială în sumă totală
de 440 lei.
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, instanța a reținut că, în drept, organul
de urmărire penală a încadrat acțiunile lui Patrașcu Vladimir în baza art. 187 alin.
(2) lit. e) Cod penal, cu indicii: jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei
persoane săvîrșite cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei.
Prin sentința adoptată, instanța de fond, în fapt, a mai constatat că, Patrașcu
Vladimir, la 09.01.2015, aproximativ la ora 19:30, acționând împreună cu Grecu
Veaceslav, fără consimțămîntul Svetlanei Găleata, a intrat ilegal în domiciliul
ultimei, situat în s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, iar la cererea stăpânei de a părăsi
gospodăria a refuzat, aplicând violența fizică manifestată prin aplicarea loviturilor
peste față.
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,
instanța a reținut că, în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive
ale infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod penal, după indicii calificativi:
pătrunderea și rămînerea ilegală în domiciliul unei persoane fără consmțămîntul acesteia
precum și refuzul de a-1 părăsi la cererea ei, săvîrșite cu aplicarea violenței.
Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea
parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărîri, prin care
inculpatul Patrașcu Vladimir să fie recunoscut vinovat în săvîrșirea infracțiunii
2
prevăzute de art. 171 alin. (1) Cod penal și art. 187 alin. (2) Cod penal, cu stabilirea
pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani și respectiv 5 (cinci)
ani. În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin
cumul parțial al pedepselor aplicare, să fie stabilită pedeapsa definitivă de 5 (cinci)
ani 6 (șase) luni închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
În motivarea apelului a indicat:
- instanța de judecată corect a apreciat circumstanțele de fapt a cauzei, just l-a
condamnat pe Patrașcu Vladimir în baza art. 171 alin. (1) Cod penal, stabilindu-i
pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, însă aplicarea
prevederilor art.90 Cod penal acuzarea o consideră ca fiind o pedeapsă prea
blîndă;
- consideră sentința neîntemeiată în partea ce ține de achitarea inculpatului
Patrașcu Vladimir pe capătul de acuzare în temeiul art.187 alin. (2) lit. e) Cod
penal, din motivul lipsei elementelor infracțiunii. Susține că instanța de judecată,
la aprecierea probelor ce demonstrează vinovăția lui Patrașcu Vladimir în
comiterea infracțiunii de jaf, a examinat probele unilateral, fără a corobora
declarațiile părții vătămate depuse în cadrul ședinței de judecată cu cele date la
urmărirea penală;
- vinovăția lui Patrașcu Vladimir în comiterea infracțiunii de jaf se mai
confirmă și prin: procesul verbal de sesizare despre săvîrșirea infracțiunii din
10.07.2014, procesul verbal de examinare a obiectului din data de 10.12.2014,
procesul verbal de examinare a obiectului din data de 24.02.2015;
- scopul vădit al comiterii jafului a fost faptul de a nu permite părții vătămate
să solicite ajutor. Ulterior, scopul cupidant al jafului s-a materializat prin faptul că
inculpatul a transmis telefonul mobil pentru folosință martorului Iachimciuc
Nicolai;
- cât privește stabilirea pedepsei față de inculpat, acuzatorul de stat consideră
că la stabilirea categoriei și termenului acesteia instanța nu a ținut cont de
influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, restabilirea
echității sociale, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea
inculpatului cît și a altor persoane. Este de părere că aplicarea prevederilor art.90
Cod penal crează o situație prea blîndă inculpatului și contravine scopului legii
penale.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15 iulie 2020, a
fost admis apelul din alte motive decît cele invocate, cu emiterea unei noi hotărîri
potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care procesul penal în
privința lui Patrașcu V. în baza art.171 alin.(1) Cod penal a fost încetat pe motivul
intervenirii termenului de prescripție de tragere la răspundere penală. În rest,
dispozițiile sentinței, au fost menținute.
Instanța de apel a constatat că, starea de fapt și de drept se află în
concordanță deplină cu materialele cauzei și corect a fost statuată de către instanța
de fond, nefiind prezente careva temeiuri de casare a sentinței în această parte. În
plus, instanța de fond a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei
3
penale, examinînd probele administrate prin prisma utilității și veridicității lor,
sub toate aspectele și în mod just a conchis asupra achitării inculpatului Patrașcu
Vladimir de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal,
pe motiv că nu s-a constatat existența infracțiunii.
Instanța de apel a găsit temeinică și soluția instanței de judecată, cu privire la
recunoașterea lui Patrașcu Vladimir vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute
de art.171 alin.(1) Cod penal.
Împrejurările ce determină necesitatea achitării lui Patrașcu Vladimir pe
capătul învinuirii în baza art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal și recunoașterea
acestuia ca fiind culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (1)
Cod penal, au fost constatate prin totalitatea de probe prezentate de partea
acuzării și apărării în cauza penală, fiind corect apreciate, respectîndu-se
prevederile art.101 Cod de procedură penală.
Instanța de apel a stabilit că, temei de admitere a apelului declarat de către
procuror servesc alte circumstanțe decît cele indicate în cererea de apel, anume
faptul intervenirii pe caz a prescripției tragerii la răspundere penală a infracțiunii
prevăzute de art.171 alin.(1) Cod penal, de care se face vinovat Patrașcu V.
Adoptând o poziție solidară cu soluția adoptată de prima instanță pe acest
capăt de învinuire a lui Patrașcu Vladimir, instanța de apel a reținut că, din
declarațiile părții vătămate Xxxxx depuse în instanța de fond, susținute și
completate prin declarațiile depuse în instanța de apel, nu se confirmă săvîrșirea
infracțiunii de jaf de către Patrașcu Vladimir, incriminat în baza art.187 alin.(2)
lit.e)
Astfel, acuzarea și-a susținut poziția cu precădere în baza declarațiilor părții
vătămate și a martorilor audiați în instanța de fond. Apreciind probele din punct
de vedere al concludenței, pertinenței și utilității, iar în ansamblu din punct de
vedere al coroborării lor, instanța de apel stabilește că partea vătămată Xxxxx
depunînd declarații consecvente în instanța de fond a declarat că Patrașcu
Vladimir, după ce a scos telefonul din buzunar, a încercat să-l închidă și la aruncat
jos, dar nu ține minte precis. În cele din urmă, se constată că însăși partea
vătămată, care era prezentă în împrejurările de fapt prin care inculpatului se
impută comiterea infracțiunii de jaf, nu poate confirma cu certitudine însușirea
ilegală de către Patrașcu Vladimir a telefonului mobil de model Samsung, care
aparține părții vătămate.
Mai mult, declarațiile inculpatului coroborează cu declarațiile părții vătămate
în partea ce confirmă că, telefonul nu a fost însușit ilegal. Astfel, inculpatul
Patrașcu Vladimir, în descrierea evenimentelor de fapt în seara cu pricina, a relatat
că telefonul părții vătămate a fost scăpat jos, după ce ultimul a aplicat o lovitură
peste mînă. În continuarea expunerilor sale, inculpatul a menționat că l-a rugat pe
Iachimciuc Nicolae să plece la locul unde partea vătămată a scăpat telefonul și să-l
caute, iar apoi a aflat de la Iachimciuc Nicolae că telefonul a fost găsit și restituit
părții vătămate Xxxxx.
4
Declarațiile a căror deponent este inculpatul Patrașcu Vladimir sunt apreciate
ca fiind veridice, or, acestea coroborează și cu declarațiile martorului Iachimciuc
Nicolae. Declarațiile martorului în cauză adeveresc cele invocate de inculpat.
Martorul a confirmat că a găsit telefonul la indicația inculpatului de a-l căuta, însă
nu l-a restituit în acea seară lui Eugenia, deoarece ultima a refuzat să se întîlnească
cu el. De asemenea a menționat că l-a mințit pe Patrașcu Nicolae că i-a restituit
telefonul părții vătămate.
Confirmare a faptului că telefonul mobil a părții vătămate a fost găsit și
folosit de către Iachimciuc Nicolae, servește procesul-verbal de examinare a
obiectului din 10.12.2014, în baza căruia s-au examinat descifrările telefonice și s-a
stabilit că cartela SIM Xxxxx, ce aparține lui Iachimciuc Nicolae, este activă la data
de 29.10.2014 în telefonul cu nr. IMEI Xxxxx ce aprține părții vătămate Xxxxx.
Activitatea telefonului a fost stabilită în regiunea antenei Xxxxx, r-l Xxxxx. Ulterior
cartela SIM Xxxxx, ce aprține lui Iachimciuc Nicolae, iarăși a fost în telefonul
mobil cu nr. IMEI Xxxxx, ce aparține părții vătămate Xxxxx, fiind purtate de mai
multe ori discuții cu nr.Xxxxx, ce aparține lui Patrașcu Vladimir, de asemenea în
regiunea antenei din sat. Xxxxx, r-l Xxxxx.
La fel, acuzarea a făcut referire și asupra declarațiilor martorului Oboroc
Dionisie. Cercetând această probă, instanța de apel stabilește că nu are putere
probantă pentru a dovedi comiterea de către inculpatul Patrașcu Vladimir a
infracțiunii de jaf, or, martorul a declarat expres că nu cunoaște cum telefonul
mobil a ajuns la Iachimciuc Nicolae. Mai mult, martorul a menționat în aceste
declarații o altă persoană decît inculpatul.
Probele de mai sus infirmă acuzațiile privind săvîrșirea jafului de către
Patrașcu Vladimir, în baza acestora stabilindu-se că inculpatul nu a sustras în mod
deschis telefonul părții vătămate Xxxxx, nu a urmărit scop de cupiditate, iar
acțiunile inculpatului care au dus la deposedarea părții vătămate de telefonul
mobil nu au fost orientate spre însușirea acestui bun, ci pentru a înlătura condițiile
care împiedicau comiterea violului asupra părții vătămate.
În cele din urmă, instanța de apel a stabilit că, apelul procurorului adoptă
aceeași poziție de acuzare manifestată în instanța de fond, pe marginea căreia
instanța de judecată just a conchis în privința neconstatării faptului infracțiunii
prevăzute de art.187 alin.(2) lit.e) Cod penal. La examinarea cauzei penale în
instanța de apel, acuzarea s-a bazat pe aceleași probe care au fost obiect de
cercetare în prima instanță, fără a suplini probatoriul cu alte probe în susținerea
acuzațiilor. Probele cercetate în instanța de apel, la care s-a făcut referire în partea
învinuirii lui Patrașcu Vladimir de comiterea infracțiunii prevăzute de art.187
alin.(2) lit.e) Cod penal, nu se identifică ca probe concludente și pertinente care ar
confirma existența infracțiunii incriminate de art.187 alin.(2) lit.e) Cod penal, în
faptele imputate lui Patrașcu Vladimir.
În acest context, instanța de apel a notat că, în cadrul urmăririi penale, de
către organul de urmărire penală nu au fost administrate probe care să
demonstreze cu certitudine și indubitabil existența faptei incriminate, pretinsă ca
5
fiind comisă de către Patrașcu Vladimir, în situația în care declarațiile părții
vătămate Xxxxx și a martorilor audiați nu confirmă culpa inculpatului în sensul
deposedării ilegale a părții vătămate de telefonul mobil, cu scopul însușirii
acestuia.
În consecință, la cazul dedus judecării, prima instanță a conchis în mod just
asupra achitării lui Patrașcu Vladimir pe învinuirea adusă în baza art.187 alin.(2)
lit.e) Cod penal, pe motivul neconstatării existenței faptei infracțiunii.
Astfel, instanța de apel constatând că infracțiunea de viol, de comiterea căreia
Patrașcu Vladimir a fost recunoscut vinovat, a avut loc la 10 iulie 2014, care
conform prevederilor art.16 alin.(3) Cod penal este o infracțiune mai puțin gravă,
ținînd cont de prevederile legale statuate la art.60 alin.(1) lit.b) Cod penal,
stabilește că la caz a intervenit prescripția tragerii la răspundere penală a lui
Patrașcu Vladimir în baza art.171 alin.(1) Cod penal.
Instanța de apel a stabilit că, reieșind din circumstanțele indicate, se încetează
procesul penal în privința lui Patrașcu Vladimir, recunoscut vinovat în comiterea
infracțiunii prevăzute de art.171 alin.(1) Cod penal, în legătură cu intervenirea
prescripției tragerii la răspunderea penală.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procuror,
care solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță
de apel, în alt complet de judecată.
În motivarea recursului invocă:
- instanța de apel, greșit a menținut achitarea inculpatului Patrașcu V. pe art.
187 alin. (2) lit. e) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei
infracțiunii;
- instanța de apel a constatat că, instanța de fond a dat o apreciere corectă
probelor și circumstanțelor cauzei penale, examinând probele administrate prin
prisma utilității și veridicătății lor, sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv,
și toate acestea nu atestă existența în acțiunile lui Patrașcu V. a faptei infracționale
incriminate;
- instanța de apel a indicat că, însăși părțea vătămată Xxxxxaudiată în Curtea
de Apel Bălți a declarat că, Patrașcu Vladimir, după ce a scos telefonul din
buzunar, a încercat să-l închidă și l-a aruncat jos, dar nu ține minte precis, astfel,
aceasta nu poate confirma însușirea ilegală a telefonului de model Samsung de
către Patrașcu Vladimir;
- instanța de apel a constatat că și declarațiile inculpatului coroborează cu
declarațiile părții vătămate, în partea ce ține că telefonul nu a fost însușit de către
acesta;
- nu este de acord cu constatările instanței de apel, deoarece Xxxxxfiind
audiată la urmărirea penală, a declarat că în momentul comiterii acțiunii de viol
telefonul suna sau ea intenționa să telefoneze, iar acest fapt la enervat pe inculpat,
și a lovit-o peste mină și ia luat telefonul. Telefonul a fost restituit peste o perioadă
de timp de către lachimciuc Nicolae mamei sale. Nu știe cum telefonul său a ajuns
6
la lachimciuc Nicolae, dar este exclus faptul ca ea personal să-i fi transmis
telefonul acestuia. După cazul dat nu a avut nici o discuția cu inculpatul;
- conform declarațiilor părții vătămate, se constată că inculpatul a lovit peste
mână partea vătămată în momentul cînd aceasta încerca să telefoneze pentru a
solicita ajutor în curmarea acțiunii de viol a inculpatului, iar acest fapt la enervat
pe inculpat. Astfel, despre faptul că telefonul a căzut jos și locul aflării acestuia
cunoștea numai inculpatul. Despre locul aflării telefonului inculpatul a transmis
informația lui lachimciuc Nicolae, iar acesta la rîndul său a plecat la locul faptei și
a luat telefonul;
- anume declarațiile părții vătămate de la faza de urmărire penală urmează a
fi apreciate veridice si prin care se confirmă vinovăția inculpatului;
- inculpatul a recunoscut că, a lovit peste mină partea vătămată și telefonul a
căzut jos. Ulterior i-a comunicat lui Nicolai lachimciuc să meargă la locul faptei sa
caute telefonul și să il transmită părții vătămate. Astfel, scopul cupidant al jafului
sa materializat în momentul cînd inculpatul a transmis telefonul mobil pentru
folosință altei persoane adică lui lachimciuc Nicolai, aceasta manifestîndu-se prin
darea de sfaturi din partea inculpatului;
- nu estre de acord cu soluția instanței de apel, în partea încetării procesului
penal pe art. 171 alin.(1) Cod penal, în temeiul art. 60 Cod penal;
- de către acuzare, în instanța de apel a fost prezentat rechizitoriul întocmit în
privința lui Patrașcu Vladimir, acesta fiind învinuit de comiterea infracțiunilor
prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. b), e), f) și art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal,
faptele pe acest caz fiind comise în perioada anului 2015, iar cauza se examina în
instanța de fond;
- la moment, prin sentința Judecătoriei Bălți din 18.08.2020, Patrașcu Vladimir
este condamnat în baza art. 164 alin. (2) lit. b), e), f) și art. 188 alin. (2) lit. b), e), f)
Cod penal, la 9 ani închisoare;
- în privința lui Patrașcu Vladimir termenul de prescripție a fost întrerupt, și
acesta nu cade sub incidența art. 60 Cod penal, așa cum a decis Curtea de Apel
Bălți.
În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)
pct. 6) Cod de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, inculpatul și avocatul acestuia a depus referință privind opinia asupra
recursului declarat, solicitând de a decide inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Judecând recursul în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit
concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea parțială a hotărârii
contestate, în partea achitării de învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal și încetării procesului penal în baza art. 171 alin.
(1) Cod penal, din următoarele considerente.
Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul
declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții
7
Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din
dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul
acestuia.
În această ordine de idei, rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în
particular avându-se în vedere recursul ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor
admise de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei, iar
controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și unul
reparator.
Soluția instanței de recurs se fundamentează, în drept, pe prevederile art. 435
alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând recursul,
instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de către
instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către
instanța de recurs.
Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,
inclusiv și să o caseze, atunci când se constată admiterea erorilor de drept, de
natură să afecteze echitatea desfășurării procesului și care au avut drept
consecință adoptarea unei hotărâri contradictorii și nemotivate.
Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,
verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de
prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi
prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel
poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor
motivelor invocate în apel.
Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe
prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta
reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de
inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin
prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu art.
101 Cod de procedură penală.
La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta
întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă
pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual
penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină
răspuns la toate motivele invocate.
Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel,
potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă,
printre altele, temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea
sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.
Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii,
nu au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot
fi corectate în ordinea procedurii de recurs.
Reieșind din sumarul recursului declarat de către procuror, se constată că
acesta este întemeiat în baza pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care
8
prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara
erorile de drept comise de instanțele de fond și apel, în cazul în care hotărârea
atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și instanța a admis o eroare
gravă de fapt.
La acest capitol, Colegiul menționează că hotărârile pronunțate de către
instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în
corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței
superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se
avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă
sau motivarea în termeni generali, vagi reprezintă motiv de casare. Nemotivarea
ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.
Din conținutul recursului rezultă că, procurorul critică decizia instanței de
apel, în partea ce ține de menținerea soluției de achitare a inculpatului în baza
art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei
infracțiunii, fără o apreciere corespunzătoare a totalității probelor administrate la
caz, ce confirmă vinovăția inculpatului, în faptele imputate de către partea
acuzării și referitor la soluția de încetare a procesului penal pe art. 171 alin. (1)
Cod penal, în temeiul art. 60 Cod penal.
Verificând criticele expuse de titularul cererii de recurs, în raport cu lucrările
cauzei, Colegiul penal lărgit constată că acestea sunt întemeiate.
În cele din urmă, de către instanța de apel au fost formulate unele concluzii
nefondate, iar prin aceasta, inter alia, fiind încălcată obligația instanței de motivare
a hotărârii judecătorești, care face parte din setul garanțiilor subsecvente
procesului echitabil, fapt prin care s-a admis eroarea de drept prescrisă de pct. 6)
din art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.
Pentru a statua asupra acestei concluzii, Colegiul penal lărgit evidențiază
într-un prim aspect faptul, că principala problemă adusă în discuție pe orice cauză
penală se referă la vinovăția sau nevinovăția persoanei deferite judecății, în raport
cu faptele infracționale imputate acesteia prin rechizitoriu. Prin urmare, atunci
când unei persoane i se impută săvârșirea unei fapte penale și i se aduce o
acuzație în acest sens, aceasta trebuie să fie bazată pe probe pertinente, veridice și
concludente, care ar dovedi, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există,
constituie infracțiune și a fost comisă anume de inculpat. Pentru a conchide
asupra celor expuse, probatoriul administrat în cauză urmează a fi apreciat după
intima convingere a judecătorului, care trebuie să se bazeze pe prevederile legii
procesual-penale și pe analiza coroborată a tuturor probelor sub toate aspectele,
complet și obiectiv.
Efectuând o analiză textuală a părții motivate a deciziei instanței de apel se
deduce, că aceasta nu cuprinde relevarea considerentelor ce ar fi clare și
întemeiate legal asupra concluziilor formate în rezultatul verificării sentinței
contestate de apelant, în raport cu motivele invocate și circumstanțele reale ale
acestei cauze.
9
Deci, în speță, este necesar ca în mod judicios, cu o argumentare temeinică și
suficientă, să fie rezolvate problemele de drept apărute în cadrul judecării, cu
excluderea contradicțiilor și incertitudinilor existente, având în vedere că, lipsa
unei motivări corespunzătoare dintr-o hotărâre judecătorească afectează grav
echitatea acestei proceduri.
Astfel, verificând asupra principiului respectării normelor de drept procesual
menționate, Colegiul constată că, potrivit rechizitoriului, inculpatul Patrașcu
Vladimir a fost învinuit de către organul de urmărire penală, inclusiv de
săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e), art. 171 alin. (1) Cod
penal, iar prima instanță a adoptat o sentință prin care Patrașcu V. a fost achitat pe
învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal,
pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii și a fost recunoscut
vinovat și condamnat în baza art.171 alin. (1) Cod penal, la 3 (trei) ani închisoare.
Însă, instanța de apel admis apelul din alte motive decât cele invocate, cu emiterea
unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care procesul
penal în privința lui Patrașcu V. în baza art. 171 alin. (1) Cod penal a fost încetat
pe motivul intervenirii termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.
În rest dispozițiile sentinței, au fost menținute.
Cu referire la învinuirea adusă inculpatului Patrașcu V. în baza art. 187 alin. (2)
lit. e) Cod penal, Colegiul penal atestă că, prima instanță a reținut că „Acțiunile
inculpatului Patrașcu V. corect au fost încadrate și în baza art. 171 alin. (1) Cod penal”,
bazându-se inclusiv pe declarațiile părții vătămate în coroborare cu alte probe, iar
referitor la învinuirea adusă inculpatului în baza art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal,
prima instanță a reținut că „ ... în cadrul ședinței de judecată instanța de judecată reține
că, nu a fost demonstrată vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de jaf”, punând
la baza achitării aceleași declarații a părții vătămate, menționând că „partea vătămată
în cadrul ședinței de judecată și în cadrul urmăririi penale a declarat că, în momentul
comiterii acțiunii de viol, telefonul părții vătămate suna sau ea intenționa să telefoneze
prietenilor, acest fapt l-a enervat pe inculpat și el a lovit-o peste mână sau i-a luat
telefonul”, însă în final a luat ca bază versiunea inculpatului, precum că „telefonul a
căzut jos”, concluzii similare fiind reținute și de instanța de apel.
Totodată, instanța de apel în hotărârea adoptată (f.d. 86 v.IV) a reținut că:
„declarațiile inculpatului Patrașcu Vladimir sunt apreciate ca fiind veridice, or, acestea
coroborează și cu declarațiile martorului Iachimciuc Nicolae. Declarațiile martorului în
cauză adeveresc cele invocate de inculpat. Martorul a confirmat că a găsit telefonul la
indicația inculpatului de a-l căuta, însă nu l-a restituit în acea seară lui Eugenia, deoarece
ultima a refuzat să se întîlnească cu el. De asemenea a menționat că l-a mințit pe Patrașcu
Nicolae că i-a restituit telefonul părții vătămate.
Confirmare a faptului că telefonul mobil a părții vătămate a fost găsit și folosit de
către Iachimciuc Nicolae, servește procesul-verbal de examinare a obiectului din
10.12.2014, în baza căruia s-au examinat descifrările telefonice și s-a stabilit că cartela
SIM Xxxxx, ce aparține lui Iachimciuc Nicolae, este activă la data de 29.10.2014 în
telefonul cu nr. IMEI Xxxxx ce aprține părții vătămate Xxxxx. Activitatea telefonului a
10
fost stabilită în regiunea antenei Xxxxx, r-l Xxxxx. Ulterior cartela SIM Xxxxx, ce
aparține lui Iachimciuc Nicolae, iarăși a fost în telefonul mobil cu nr. IMEI Xxxxx, ce
aparține părții vătămate Xxxxx, fiind purtate de mai multe ori discuții cu nr.Xxxxx, ce
aparține lui Patrașcu Vladimir, de asemenea în regiunea antenei din sat. Xxxxx, r-l
Xxxxx.”
Astfel, Colegiul constată că, instanțele de fond doar au enumerat toate
probele, iar din declarațiile tuturor părților audiate și materialele cauzei descrise
în decizie, instanța de apel a analizat și a apreciat doar declarațiile parțiale ale
părții vătămate, martorului Iachimciuc Nicolae, procesul-verbal de examinare a
obiectului din 10.12.2014, fără a evalua celelalte probe și fără a efectua o analiză a
acestora, cu aprecierea fiecărei probe în parte, cu expunerea asupra admisibilității
sau inadmisibilității probei, ignorând totalmente probele administrate la caz,
precum și în instanța de apel. Într-o hotărâre este necesar nu numai de a reda
declarațiile participanților la proces, dar și de a expune esența acestor depoziții și
legătura lor cu conținutul altor probe care în ansamblu confirmă sau infirmă o
circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe sunt admise, iar altele
respinse.
La acest capitol, Colegiul remarcă că, în instanțele de fond au fost examinate
următoarele probe și anume:
- declarațiile părții vătămate Xxxxx, date în cadrul urmăririi penale, în care a
relatat că, în momentul comiterii infracțiunii de viol de către Patrașcu V., a sunat
telefonul ei mobil, ce era în pantaloni. Vladimir a scos telefonul ei mobil și l-a pus
la el în șorți. Telefonul a fost restituit peste o perioadă de timp de către
Iachimchiuc N. mamei sale. Nu știe cum telefonul său a ajuns la lachimciuc
Nicolae, dar este exclus faptul ca ea personal să-i fi transmis telefonul acestuia;
- procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea infracțiunii din 10.07.2014, în
care, partea vătămată a declarat că, roagă organele de poliție să i-a măsuri cu
Patrașcu V., care la data de 10.07.2017, înainte de a întreține relații sexuale cu ea, a
sustras în mod deschis telefonul mobil de model „Samsung”;
- declarațiile martorului Oboroc D. date în cadrul urmăririi penale, inclusiv în
cadrul audierii suplimentare și în ședința de judecată, care a menționat că, Xxxxx a
venit la ei plângând, menționând că a fost bătută și i-a fost luat telefonul de către
persoana la care a fost împreună cu Iachimciuc N. Atunci seara el a văzut un
telefon mobil de model „Samsung” la Xxxxx;
- declarațiile martorului Russu S., date în cadrul urmăririi penale, care a
declarat că, în centrul satului a venit Xxxxx care plângea, spunând că a fost violetă
de un prieten de a lui Iachimciuc N., pe nume Patrașcu V. și tot acesta i-a luat
telefonul ei;
- declarațiile martorului Vacarița L., care a menționat că, s-au întâlnit cu
Xxxxx care plângea, comunicându-le că i-a fost sustras în mod deschis telefonul
mobil de model „Samsung”;
11
- procesul-verbal de confruntare dintre Patrașcu V. și Iachimciuc N. din
03.02.2015, în care Iachimciuc N. a declarat că, telefonul părții vătămate nu a fost
în posesia sa;
- procesul-verbal de examinare a obiectului din 10.12.2014;
- proces-verbal de examinare a obiectului din 24.02.2015.
Astfel, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel nu a luat în
considerație aceste declarații, cât și probele materiale prezentate de către partea
acuzării, apreciind prioritar declarațiile inculpatului, care are dreptul de a nu se
autoincrimina, în rest doar descriind celelalte probe, fără o evaluare în cumul a
acestora și fără să motiveze admiterea unor probe sau respingerea altora.
Astfel, reieșind din probele puse la baza achitării inculpatului Patrașcu V. în
baza art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal, fără a fi combătute în urma analizei în
raport cu alte probe, în viziunea Colegiului concluziile primei instanțe, menținute
de instanța de apel despre achitarea inculpatului Patrașcu V., pe motiv că nu s-a
constatat existența faptei infracțiunii, sunt incerte, lăsând loc de interpretări, adică
fiind unele injuste.
Mai mult, Colegiul penal lărgit menționează că, deși procurorul nefiind de
acord cu concluzia primei instanțe, în apel a adus un șir de argumente, printre
care și faptul că, nu s-a dat aprecierea tuturor probelor administrate la caz, ce în
cumul confirmă în opinia lui, vinovăția inculpatului Patrașcu V. inclusiv conform
art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal, însă instanța de apel nu le-a supus unei analize
desfășurate și minuțioase.
Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de apel, ignorând un cumul
de probe administrate la dosar, a admis și a apreciat prioritar numai declarațiile
inculpatului, care și au fost puse la baza hotărârii de achitare, în privința lui
Patrașcu V., astfel expunându-se doar asupra cărorva probe, fără o analiză în
cumul a tuturor probelor prezentate de părți, neilucidând faptele importante
pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date.
În opinia instanței de recurs, instanța de apel nu a pătruns în esența
problemei de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de
instanța de apel și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce
au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii nemotivate.
Rezumând cele menționate, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel
urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate inculpatului în baza art.
187 alin. (2) lit. e) Cod penal, să aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de
procedură penală, fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței,
utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al
coroborării lor și în concluziile sale să motiveze admiterea unor probe sau
respingerea altora (art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală). Contrar
acestor stricte prevederi legale instanța de apel selectiv a apreciat câteva probe,
ignorând restul probelor, fără să le aprecieze pe fiecare în parte și să se expună
asupra admisibilității sau inadmisibilității lor, expunând temeiul respectiv și
argumentând clar concluziile în decizia adoptată.
12
Alt aspect ce necesită a fi nominalizat la analiza hotărârii contestate, este
faptul că instanța de apel a încetat procesul penal în privința lui Patrașcu V. în
baza art.171 alin.(1) Cod penal, pe motivul intervenirii termenului de prescripție
de tragere la răspundere penală, fără a verifica și a se expune, daca în speță nu
sunt întrunite prevederile art. 60 alin. (4) Cod penal, „prescripția se va întrerupe
dacă, pînă la expirarea termenelor prevăzute la alin.(1), persoana va săvîrși o infracțiune
pentru care, conform prezentului cod, poate fi aplicată pedeapsa cu închisoare pe un
termen mai mare de 2 ani. Calcularea prescripției în acest caz începe din momentul
săvîrșirii unei infracțiuni noi”, ținând cont de faptul că de către acuzare în instanța
de apel a fost prezentat rechizitoriul întocmit în privința lui Patrașcu V. învinuit
de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. b), e), f) și art. 188 alin.
(2) lit. b), e), f) Cod penal, faptele pe acest caz fiind comise în perioada anului
2015.
Din considerentele expuse, Colegiul penal statuează, că decizia instanței de
apel în cauza dată, este afectată de insuficiență și contradicții în partea motivării
soluției adoptate, ceea ce este incident cazului de casare invocat în speță și
prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume, hotărârea
atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar erorile admise de către
instanța de apel nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, deoarece
instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța
asupra legalității sentinței, substituind instanța care a judecat apelul, cu încălcarea
prevederilor procesuale-penale la pronunțarea hotărârii judecătorești.
În asemenea condiții, instanța de recurs conchide de a admite recursul
ordinar declarat la caz, iar decizia instanței de apel urmează a fi casată parțial, în
partea achitării de învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.
(2) lit. e) Cod penal și încetării procesului penal în baza art. 171 alin. (1) Cod penal,
în cauza penală privindu-l pe Patrașcu V., cu remiterea cauzei în acestă parte, în
instanța de apel, la rejudecare, în alt complet de judecători.
La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile
art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele
acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile
legii procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în cererea de apel; să
cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate inculpatului în baza art. 187 alin.
(2) lit. e) Cod penal, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și
examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea o evaluare
cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe
examinate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a
cauzei date, inclusiv în partea verificării termenului de prescripție curs pentru
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (1) Cod penal și dacă acesta a fost
sau nu întrerupt; să-și argumenteze clar concluziile în decizia adoptată, iar în caz
de adoptare a unei concluzii de vinovăție sau nevinovăție a inculpatului în baza
art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal, să emită o soluție clară, ținând cont de motivele
casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica
13
relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate
cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.
În conformitate cu art. art. 434, 435 alin. 2) lit. c) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit,
D E C I D E:
Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de
Circumscripție Bălți, Pasat Liliana, se casează parțial decizia Colegiului penal al
Curții de Apel Bălți din 15 iulie 2020, în partea achitării de învinuirea în comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal și încetării procesului
penal în baza art. 171 alin. (1) Cod penal, în cauza penală în privința lui Patrașcu
Vladimir Xxxxx, și se dispune rejudecarea cauzei în această parte de către aceeași
instanță de apel, în alt complet de judecată.
Celelalte dispoziții ale deciziei atacate se mențin.
Decizia nu se supune căilor de atac, în partea rejudecării cauzei, în rest este
irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la data de 08 aprilie 2021.
Președinte Timofti Vladimir
Judecător Cobzac Elena
Judecător Toma Nadejda
Judecător Țurcan Anatolie
Judecător Guzun Ion
14