1ra-562/2021 — art. 179 alin. 2, 187 alin. 2 lit. e, 171 alin. 1 CP

1ra-562/2021 — art. 179 alin. 2, 187 alin. 2 lit. e, 171 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-562/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

09 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Guzun Ion

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul

în Procuratura de Circumscripție Bălți, Pasat Liliana, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15 iulie 2020, în cauza penală

privindu-l pe

Patrașcu Vladimir Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat r-nul Xxxxx s. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

încetat procesul penal privind învinuirea lui Patrașcu Vladimir Xxxxx în baza art.

179 alin. (2) Cod penal, în legătură cu retragerea plîngerii părții vătămate

Svetlana Găleată.

Patrașcu Vladimir a fost achitat de sub învinuirea de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii.

Patrașcu Vladimir a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.171

alin. (1) Cod penal, la 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare, aplicată față

de Patrașcu Vladimir prin sentința în cauză, s-a suspendat condiționat pe un

termen de probă de 2 (doi) ani, obligându-l să nu-și schimbe domiciliul fără

consimțămîntul organului competent.

aproximativ la ora 02:30, știind cu certitudine că Xxxxx, se deplasa pe jos, de una

singură, pe o stradă din s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, folosindu-se de faptul că, aceasta se

afla în stare de ebrietate alcoolică, deoarece recent au întrebuințat împreună

băuturi spirtoase în gospodăria sa, situată în aceeași localitate, înțelegînd

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, acționând intenționat, cu scopul de a-și

satisface pofta sexuală, a ajuns-o cu automobilul din urmă și apropiindu- se, i-a

1

aplicat o lovitură cu mâna în regiunea capului, iar după ce a doborât-o la pămînt,

ținîndu-i un picior peste gît, iar cu altul mîinile, i-a dat pantalonii jos, apoi

apucînd-o cu o mînă de păr, a ridicat-o de la pămînt și aflându-se în picioare,

pentru a-i înfrînge opunerea de rezistență, i-a aplicat o lovitură cu palma peste

față, întorcând-o cu spatele spre el și contrar voinței acesteia, a întreținut cu ea un

rapoart sexual în formă obișnuită. Conform raportului de expertiză medico-legală

nr.219, din 11.08.2014, integritatea himenului Xxxxx este dereglată pînă la

10.07.2014. În frotiuri cu conținut vaginal prelevat de la Xxxxx spermatozoizi nu s-

au depistat. Plaga contuză, edem a țesuturilor moi, echimoză cap, față au fost

cauzate de acțiunea unui corp contondent posibil în termenul și circumstanțele

indicate și după caracterul său se califică ca neînsemnate. Conform rapoartelor de

expertiză medico-legală nr.nr.744, 758 și 807, din 25.09.2014, nu se exclude

posibilitatea provenienței spermei de pe chiloții Xxxxx și de la Patrașcu Vladimir.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că, în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art.171 alin.(1) Cod penal, după indicii calificativi:

violul, adică raportul sexual săvîrșit prin constrîngere fizicăși psihică a persoanei.

Prima instanță a mai constatat, în fapt, că Patrașcu Vladimir este învinuit de

către acuzatorul de stat că, aflîndu-se în același timp și loc, acționînd intenționat,

înțelegînd caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, urmărind scopul de a sustrage

bunurile altei persoane, în momentul aplicării forței fizice față de Xxxxx, i-a

sustras în mod deschis din buzunarul pantalonilor un telefon mobil de model

„Samsung”, în valoare de 400 lei, în care era introdusă cartela SIM „Orange”, cu

costul 40 lei, cauzîndu-i astfel părții vătămate o pagubă materială în sumă totală

de 440 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, instanța a reținut că, în drept, organul

de urmărire penală a încadrat acțiunile lui Patrașcu Vladimir în baza art. 187 alin.

(2) lit. e) Cod penal, cu indicii: jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei

persoane săvîrșite cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei.

Prin sentința adoptată, instanța de fond, în fapt, a mai constatat că, Patrașcu

Vladimir, la 09.01.2015, aproximativ la ora 19:30, acționând împreună cu Grecu

Veaceslav, fără consimțămîntul Svetlanei Găleata, a intrat ilegal în domiciliul

ultimei, situat în s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, iar la cererea stăpânei de a părăsi

gospodăria a refuzat, aplicând violența fizică manifestată prin aplicarea loviturilor

peste față.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că, în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod penal, după indicii calificativi:

pătrunderea și rămînerea ilegală în domiciliul unei persoane fără consmțămîntul acesteia

precum și refuzul de a-1 părăsi la cererea ei, săvîrșite cu aplicarea violenței.

parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărîri, prin care

inculpatul Patrașcu Vladimir să fie recunoscut vinovat în săvîrșirea infracțiunii

2

prevăzute de art. 171 alin. (1) Cod penal și art. 187 alin. (2) Cod penal, cu stabilirea

pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani și respectiv 5 (cinci)

ani. În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicare, să fie stabilită pedeapsa definitivă de 5 (cinci)

ani 6 (șase) luni închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

- instanța de judecată corect a apreciat circumstanțele de fapt a cauzei, just l-a

condamnat pe Patrașcu Vladimir în baza art. 171 alin. (1) Cod penal, stabilindu-i

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, însă aplicarea

prevederilor art.90 Cod penal acuzarea o consideră ca fiind o pedeapsă prea

blîndă;

- consideră sentința neîntemeiată în partea ce ține de achitarea inculpatului

Patrașcu Vladimir pe capătul de acuzare în temeiul art.187 alin. (2) lit. e) Cod

penal, din motivul lipsei elementelor infracțiunii. Susține că instanța de judecată,

la aprecierea probelor ce demonstrează vinovăția lui Patrașcu Vladimir în

comiterea infracțiunii de jaf, a examinat probele unilateral, fără a corobora

declarațiile părții vătămate depuse în cadrul ședinței de judecată cu cele date la

urmărirea penală;

- vinovăția lui Patrașcu Vladimir în comiterea infracțiunii de jaf se mai

confirmă și prin: procesul verbal de sesizare despre săvîrșirea infracțiunii din

10.07.2014, procesul verbal de examinare a obiectului din data de 10.12.2014,

procesul verbal de examinare a obiectului din data de 24.02.2015;

- scopul vădit al comiterii jafului a fost faptul de a nu permite părții vătămate

să solicite ajutor. Ulterior, scopul cupidant al jafului s-a materializat prin faptul că

inculpatul a transmis telefonul mobil pentru folosință martorului Iachimciuc

Nicolai;

- cât privește stabilirea pedepsei față de inculpat, acuzatorul de stat consideră

că la stabilirea categoriei și termenului acesteia instanța nu a ținut cont de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, restabilirea

echității sociale, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea

inculpatului cît și a altor persoane. Este de părere că aplicarea prevederilor art.90

Cod penal crează o situație prea blîndă inculpatului și contravine scopului legii

penale.

fost admis apelul din alte motive decît cele invocate, cu emiterea unei noi hotărîri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care procesul penal în

privința lui Patrașcu V. în baza art.171 alin.(1) Cod penal a fost încetat pe motivul

intervenirii termenului de prescripție de tragere la răspundere penală. În rest,

dispozițiile sentinței, au fost menținute.

concordanță deplină cu materialele cauzei și corect a fost statuată de către instanța

de fond, nefiind prezente careva temeiuri de casare a sentinței în această parte. În

plus, instanța de fond a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei

3

penale, examinînd probele administrate prin prisma utilității și veridicității lor,

sub toate aspectele și în mod just a conchis asupra achitării inculpatului Patrașcu

Vladimir de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal,

pe motiv că nu s-a constatat existența infracțiunii.

Instanța de apel a găsit temeinică și soluția instanței de judecată, cu privire la

recunoașterea lui Patrașcu Vladimir vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art.171 alin.(1) Cod penal.

Împrejurările ce determină necesitatea achitării lui Patrașcu Vladimir pe

capătul învinuirii în baza art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal și recunoașterea

acestuia ca fiind culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (1)

Cod penal, au fost constatate prin totalitatea de probe prezentate de partea

acuzării și apărării în cauza penală, fiind corect apreciate, respectîndu-se

prevederile art.101 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a stabilit că, temei de admitere a apelului declarat de către

procuror servesc alte circumstanțe decît cele indicate în cererea de apel, anume

faptul intervenirii pe caz a prescripției tragerii la răspundere penală a infracțiunii

prevăzute de art.171 alin.(1) Cod penal, de care se face vinovat Patrașcu V.

Adoptând o poziție solidară cu soluția adoptată de prima instanță pe acest

capăt de învinuire a lui Patrașcu Vladimir, instanța de apel a reținut că, din

declarațiile părții vătămate Xxxxx depuse în instanța de fond, susținute și

completate prin declarațiile depuse în instanța de apel, nu se confirmă săvîrșirea

infracțiunii de jaf de către Patrașcu Vladimir, incriminat în baza art.187 alin.(2)

lit.e)

Astfel, acuzarea și-a susținut poziția cu precădere în baza declarațiilor părții

vătămate și a martorilor audiați în instanța de fond. Apreciind probele din punct

de vedere al concludenței, pertinenței și utilității, iar în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor, instanța de apel stabilește că partea vătămată Xxxxx

depunînd declarații consecvente în instanța de fond a declarat că Patrașcu

Vladimir, după ce a scos telefonul din buzunar, a încercat să-l închidă și la aruncat

jos, dar nu ține minte precis. În cele din urmă, se constată că însăși partea

vătămată, care era prezentă în împrejurările de fapt prin care inculpatului se

impută comiterea infracțiunii de jaf, nu poate confirma cu certitudine însușirea

ilegală de către Patrașcu Vladimir a telefonului mobil de model Samsung, care

aparține părții vătămate.

Mai mult, declarațiile inculpatului coroborează cu declarațiile părții vătămate

în partea ce confirmă că, telefonul nu a fost însușit ilegal. Astfel, inculpatul

Patrașcu Vladimir, în descrierea evenimentelor de fapt în seara cu pricina, a relatat

că telefonul părții vătămate a fost scăpat jos, după ce ultimul a aplicat o lovitură

peste mînă. În continuarea expunerilor sale, inculpatul a menționat că l-a rugat pe

Iachimciuc Nicolae să plece la locul unde partea vătămată a scăpat telefonul și să-l

caute, iar apoi a aflat de la Iachimciuc Nicolae că telefonul a fost găsit și restituit

părții vătămate Xxxxx.

4

Declarațiile a căror deponent este inculpatul Patrașcu Vladimir sunt apreciate

ca fiind veridice, or, acestea coroborează și cu declarațiile martorului Iachimciuc

Nicolae. Declarațiile martorului în cauză adeveresc cele invocate de inculpat.

Martorul a confirmat că a găsit telefonul la indicația inculpatului de a-l căuta, însă

nu l-a restituit în acea seară lui Eugenia, deoarece ultima a refuzat să se întîlnească

cu el. De asemenea a menționat că l-a mințit pe Patrașcu Nicolae că i-a restituit

telefonul părții vătămate.

Confirmare a faptului că telefonul mobil a părții vătămate a fost găsit și

folosit de către Iachimciuc Nicolae, servește procesul-verbal de examinare a

obiectului din 10.12.2014, în baza căruia s-au examinat descifrările telefonice și s-a

stabilit că cartela SIM Xxxxx, ce aparține lui Iachimciuc Nicolae, este activă la data

de 29.10.2014 în telefonul cu nr. IMEI Xxxxx ce aprține părții vătămate Xxxxx.

Activitatea telefonului a fost stabilită în regiunea antenei Xxxxx, r-l Xxxxx. Ulterior

cartela SIM Xxxxx, ce aprține lui Iachimciuc Nicolae, iarăși a fost în telefonul

mobil cu nr. IMEI Xxxxx, ce aparține părții vătămate Xxxxx, fiind purtate de mai

multe ori discuții cu nr.Xxxxx, ce aparține lui Patrașcu Vladimir, de asemenea în

regiunea antenei din sat. Xxxxx, r-l Xxxxx.

La fel, acuzarea a făcut referire și asupra declarațiilor martorului Oboroc

Dionisie. Cercetând această probă, instanța de apel stabilește că nu are putere

probantă pentru a dovedi comiterea de către inculpatul Patrașcu Vladimir a

infracțiunii de jaf, or, martorul a declarat expres că nu cunoaște cum telefonul

mobil a ajuns la Iachimciuc Nicolae. Mai mult, martorul a menționat în aceste

declarații o altă persoană decît inculpatul.

Probele de mai sus infirmă acuzațiile privind săvîrșirea jafului de către

Patrașcu Vladimir, în baza acestora stabilindu-se că inculpatul nu a sustras în mod

deschis telefonul părții vătămate Xxxxx, nu a urmărit scop de cupiditate, iar

acțiunile inculpatului care au dus la deposedarea părții vătămate de telefonul

mobil nu au fost orientate spre însușirea acestui bun, ci pentru a înlătura condițiile

care împiedicau comiterea violului asupra părții vătămate.

În cele din urmă, instanța de apel a stabilit că, apelul procurorului adoptă

aceeași poziție de acuzare manifestată în instanța de fond, pe marginea căreia

instanța de judecată just a conchis în privința neconstatării faptului infracțiunii

prevăzute de art.187 alin.(2) lit.e) Cod penal. La examinarea cauzei penale în

instanța de apel, acuzarea s-a bazat pe aceleași probe care au fost obiect de

cercetare în prima instanță, fără a suplini probatoriul cu alte probe în susținerea

acuzațiilor. Probele cercetate în instanța de apel, la care s-a făcut referire în partea

învinuirii lui Patrașcu Vladimir de comiterea infracțiunii prevăzute de art.187

alin.(2) lit.e) Cod penal, nu se identifică ca probe concludente și pertinente care ar

confirma existența infracțiunii incriminate de art.187 alin.(2) lit.e) Cod penal, în

faptele imputate lui Patrașcu Vladimir.

În acest context, instanța de apel a notat că, în cadrul urmăririi penale, de

către organul de urmărire penală nu au fost administrate probe care să

demonstreze cu certitudine și indubitabil existența faptei incriminate, pretinsă ca

5

fiind comisă de către Patrașcu Vladimir, în situația în care declarațiile părții

vătămate Xxxxx și a martorilor audiați nu confirmă culpa inculpatului în sensul

deposedării ilegale a părții vătămate de telefonul mobil, cu scopul însușirii

acestuia.

În consecință, la cazul dedus judecării, prima instanță a conchis în mod just

asupra achitării lui Patrașcu Vladimir pe învinuirea adusă în baza art.187 alin.(2)

lit.e) Cod penal, pe motivul neconstatării existenței faptei infracțiunii.

Astfel, instanța de apel constatând că infracțiunea de viol, de comiterea căreia

Patrașcu Vladimir a fost recunoscut vinovat, a avut loc la 10 iulie 2014, care

conform prevederilor art.16 alin.(3) Cod penal este o infracțiune mai puțin gravă,

ținînd cont de prevederile legale statuate la art.60 alin.(1) lit.b) Cod penal,

stabilește că la caz a intervenit prescripția tragerii la răspundere penală a lui

Patrașcu Vladimir în baza art.171 alin.(1) Cod penal.

Instanța de apel a stabilit că, reieșind din circumstanțele indicate, se încetează

procesul penal în privința lui Patrașcu Vladimir, recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.171 alin.(1) Cod penal, în legătură cu intervenirea

prescripției tragerii la răspunderea penală.

care solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului invocă:

- instanța de apel, greșit a menținut achitarea inculpatului Patrașcu V. pe art.

187 alin. (2) lit. e) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii;

- instanța de apel a constatat că, instanța de fond a dat o apreciere corectă

probelor și circumstanțelor cauzei penale, examinând probele administrate prin

prisma utilității și veridicătății lor, sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv,

și toate acestea nu atestă existența în acțiunile lui Patrașcu V. a faptei infracționale

incriminate;

- instanța de apel a indicat că, însăși părțea vătămată Xxxxxaudiată în Curtea

de Apel Bălți a declarat că, Patrașcu Vladimir, după ce a scos telefonul din

buzunar, a încercat să-l închidă și l-a aruncat jos, dar nu ține minte precis, astfel,

aceasta nu poate confirma însușirea ilegală a telefonului de model Samsung de

către Patrașcu Vladimir;

- instanța de apel a constatat că și declarațiile inculpatului coroborează cu

declarațiile părții vătămate, în partea ce ține că telefonul nu a fost însușit de către

acesta;

- nu este de acord cu constatările instanței de apel, deoarece Xxxxxfiind

audiată la urmărirea penală, a declarat că în momentul comiterii acțiunii de viol

telefonul suna sau ea intenționa să telefoneze, iar acest fapt la enervat pe inculpat,

și a lovit-o peste mină și ia luat telefonul. Telefonul a fost restituit peste o perioadă

de timp de către lachimciuc Nicolae mamei sale. Nu știe cum telefonul său a ajuns

6

la lachimciuc Nicolae, dar este exclus faptul ca ea personal să-i fi transmis

telefonul acestuia. După cazul dat nu a avut nici o discuția cu inculpatul;

- conform declarațiilor părții vătămate, se constată că inculpatul a lovit peste

mână partea vătămată în momentul cînd aceasta încerca să telefoneze pentru a

solicita ajutor în curmarea acțiunii de viol a inculpatului, iar acest fapt la enervat

pe inculpat. Astfel, despre faptul că telefonul a căzut jos și locul aflării acestuia

cunoștea numai inculpatul. Despre locul aflării telefonului inculpatul a transmis

informația lui lachimciuc Nicolae, iar acesta la rîndul său a plecat la locul faptei și

a luat telefonul;

- anume declarațiile părții vătămate de la faza de urmărire penală urmează a

fi apreciate veridice si prin care se confirmă vinovăția inculpatului;

- inculpatul a recunoscut că, a lovit peste mină partea vătămată și telefonul a

căzut jos. Ulterior i-a comunicat lui Nicolai lachimciuc să meargă la locul faptei sa

caute telefonul și să il transmită părții vătămate. Astfel, scopul cupidant al jafului

sa materializat în momentul cînd inculpatul a transmis telefonul mobil pentru

folosință altei persoane adică lui lachimciuc Nicolai, aceasta manifestîndu-se prin

darea de sfaturi din partea inculpatului;

- nu estre de acord cu soluția instanței de apel, în partea încetării procesului

penal pe art. 171 alin.(1) Cod penal, în temeiul art. 60 Cod penal;

- de către acuzare, în instanța de apel a fost prezentat rechizitoriul întocmit în

privința lui Patrașcu Vladimir, acesta fiind învinuit de comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. b), e), f) și art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal,

faptele pe acest caz fiind comise în perioada anului 2015, iar cauza se examina în

instanța de fond;

- la moment, prin sentința Judecătoriei Bălți din 18.08.2020, Patrașcu Vladimir

este condamnat în baza art. 164 alin. (2) lit. b), e), f) și art. 188 alin. (2) lit. b), e), f)

Cod penal, la 9 ani închisoare;

- în privința lui Patrașcu Vladimir termenul de prescripție a fost întrerupt, și

acesta nu cade sub incidența art. 60 Cod penal, așa cum a decis Curtea de Apel

Bălți.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală.

penală, inculpatul și avocatul acestuia a depus referință privind opinia asupra

recursului declarat, solicitând de a decide inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit

neîntemeiat.

concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea parțială a hotărârii

contestate, în partea achitării de învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal și încetării procesului penal în baza art. 171 alin.

(1) Cod penal, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții

7

Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din

dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul

acestuia.

În această ordine de idei, rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în

particular avându-se în vedere recursul ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor

admise de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei, iar

controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și unul

reparator.

Soluția instanței de recurs se fundamentează, în drept, pe prevederile art. 435

alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând recursul,

instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată admiterea erorilor de drept, de

natură să afecteze echitatea desfășurării procesului și care au avut drept

consecință adoptarea unei hotărâri contradictorii și nemotivate.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel

poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta

reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de

inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin

prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu art.

101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual

penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină

răspuns la toate motivele invocate.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel,

potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă,

printre altele, temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea

sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii,

nu au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot

fi corectate în ordinea procedurii de recurs.

Reieșind din sumarul recursului declarat de către procuror, se constată că

acesta este întemeiat în baza pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care

8

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și apel, în cazul în care hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și instanța a admis o eroare

gravă de fapt.

La acest capitol, Colegiul menționează că hotărârile pronunțate de către

instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se

avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă

sau motivarea în termeni generali, vagi reprezintă motiv de casare. Nemotivarea

ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

Din conținutul recursului rezultă că, procurorul critică decizia instanței de

apel, în partea ce ține de menținerea soluției de achitare a inculpatului în baza

art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii, fără o apreciere corespunzătoare a totalității probelor administrate la

caz, ce confirmă vinovăția inculpatului, în faptele imputate de către partea

acuzării și referitor la soluția de încetare a procesului penal pe art. 171 alin. (1)

Cod penal, în temeiul art. 60 Cod penal.

Verificând criticele expuse de titularul cererii de recurs, în raport cu lucrările

cauzei, Colegiul penal lărgit constată că acestea sunt întemeiate.

În cele din urmă, de către instanța de apel au fost formulate unele concluzii

nefondate, iar prin aceasta, inter alia, fiind încălcată obligația instanței de motivare

a hotărârii judecătorești, care face parte din setul garanțiilor subsecvente

procesului echitabil, fapt prin care s-a admis eroarea de drept prescrisă de pct. 6)

din art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Pentru a statua asupra acestei concluzii, Colegiul penal lărgit evidențiază

într-un prim aspect faptul, că principala problemă adusă în discuție pe orice cauză

penală se referă la vinovăția sau nevinovăția persoanei deferite judecății, în raport

cu faptele infracționale imputate acesteia prin rechizitoriu. Prin urmare, atunci

când unei persoane i se impută săvârșirea unei fapte penale și i se aduce o

acuzație în acest sens, aceasta trebuie să fie bazată pe probe pertinente, veridice și

concludente, care ar dovedi, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există,

constituie infracțiune și a fost comisă anume de inculpat. Pentru a conchide

asupra celor expuse, probatoriul administrat în cauză urmează a fi apreciat după

intima convingere a judecătorului, care trebuie să se bazeze pe prevederile legii

procesual-penale și pe analiza coroborată a tuturor probelor sub toate aspectele,

complet și obiectiv.

Efectuând o analiză textuală a părții motivate a deciziei instanței de apel se

deduce, că aceasta nu cuprinde relevarea considerentelor ce ar fi clare și

întemeiate legal asupra concluziilor formate în rezultatul verificării sentinței

contestate de apelant, în raport cu motivele invocate și circumstanțele reale ale

acestei cauze.

9

Deci, în speță, este necesar ca în mod judicios, cu o argumentare temeinică și

suficientă, să fie rezolvate problemele de drept apărute în cadrul judecării, cu

excluderea contradicțiilor și incertitudinilor existente, având în vedere că, lipsa

unei motivări corespunzătoare dintr-o hotărâre judecătorească afectează grav

echitatea acestei proceduri.

Astfel, verificând asupra principiului respectării normelor de drept procesual

menționate, Colegiul constată că, potrivit rechizitoriului, inculpatul Patrașcu

Vladimir a fost învinuit de către organul de urmărire penală, inclusiv de

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e), art. 171 alin. (1) Cod

penal, iar prima instanță a adoptat o sentință prin care Patrașcu V. a fost achitat pe

învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal,

pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii și a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art.171 alin. (1) Cod penal, la 3 (trei) ani închisoare.

Însă, instanța de apel admis apelul din alte motive decât cele invocate, cu emiterea

unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care procesul

penal în privința lui Patrașcu V. în baza art. 171 alin. (1) Cod penal a fost încetat

pe motivul intervenirii termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

În rest dispozițiile sentinței, au fost menținute.

Cu referire la învinuirea adusă inculpatului Patrașcu V. în baza art. 187 alin. (2)

lit. e) Cod penal, Colegiul penal atestă că, prima instanță a reținut că „Acțiunile

inculpatului Patrașcu V. corect au fost încadrate și în baza art. 171 alin. (1) Cod penal”,

bazându-se inclusiv pe declarațiile părții vătămate în coroborare cu alte probe, iar

referitor la învinuirea adusă inculpatului în baza art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal,

prima instanță a reținut că „ ... în cadrul ședinței de judecată instanța de judecată reține

că, nu a fost demonstrată vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de jaf”, punând

la baza achitării aceleași declarații a părții vătămate, menționând că „partea vătămată

în cadrul ședinței de judecată și în cadrul urmăririi penale a declarat că, în momentul

comiterii acțiunii de viol, telefonul părții vătămate suna sau ea intenționa să telefoneze

prietenilor, acest fapt l-a enervat pe inculpat și el a lovit-o peste mână sau i-a luat

telefonul”, însă în final a luat ca bază versiunea inculpatului, precum că „telefonul a

căzut jos”, concluzii similare fiind reținute și de instanța de apel.

Totodată, instanța de apel în hotărârea adoptată (f.d. 86 v.IV) a reținut că:

„declarațiile inculpatului Patrașcu Vladimir sunt apreciate ca fiind veridice, or, acestea

coroborează și cu declarațiile martorului Iachimciuc Nicolae. Declarațiile martorului în

cauză adeveresc cele invocate de inculpat. Martorul a confirmat că a găsit telefonul la

indicația inculpatului de a-l căuta, însă nu l-a restituit în acea seară lui Eugenia, deoarece

ultima a refuzat să se întîlnească cu el. De asemenea a menționat că l-a mințit pe Patrașcu

Nicolae că i-a restituit telefonul părții vătămate.

Confirmare a faptului că telefonul mobil a părții vătămate a fost găsit și folosit de

către Iachimciuc Nicolae, servește procesul-verbal de examinare a obiectului din

10.12.2014, în baza căruia s-au examinat descifrările telefonice și s-a stabilit că cartela

SIM Xxxxx, ce aparține lui Iachimciuc Nicolae, este activă la data de 29.10.2014 în

telefonul cu nr. IMEI Xxxxx ce aprține părții vătămate Xxxxx. Activitatea telefonului a

10

fost stabilită în regiunea antenei Xxxxx, r-l Xxxxx. Ulterior cartela SIM Xxxxx, ce

aparține lui Iachimciuc Nicolae, iarăși a fost în telefonul mobil cu nr. IMEI Xxxxx, ce

aparține părții vătămate Xxxxx, fiind purtate de mai multe ori discuții cu nr.Xxxxx, ce

aparține lui Patrașcu Vladimir, de asemenea în regiunea antenei din sat. Xxxxx, r-l

Xxxxx.”

Astfel, Colegiul constată că, instanțele de fond doar au enumerat toate

probele, iar din declarațiile tuturor părților audiate și materialele cauzei descrise

în decizie, instanța de apel a analizat și a apreciat doar declarațiile parțiale ale

părții vătămate, martorului Iachimciuc Nicolae, procesul-verbal de examinare a

obiectului din 10.12.2014, fără a evalua celelalte probe și fără a efectua o analiză a

acestora, cu aprecierea fiecărei probe în parte, cu expunerea asupra admisibilității

sau inadmisibilității probei, ignorând totalmente probele administrate la caz,

precum și în instanța de apel. Într-o hotărâre este necesar nu numai de a reda

declarațiile participanților la proces, dar și de a expune esența acestor depoziții și

legătura lor cu conținutul altor probe care în ansamblu confirmă sau infirmă o

circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe sunt admise, iar altele

respinse.

La acest capitol, Colegiul remarcă că, în instanțele de fond au fost examinate

următoarele probe și anume:

- declarațiile părții vătămate Xxxxx, date în cadrul urmăririi penale, în care a

relatat că, în momentul comiterii infracțiunii de viol de către Patrașcu V., a sunat

telefonul ei mobil, ce era în pantaloni. Vladimir a scos telefonul ei mobil și l-a pus

la el în șorți. Telefonul a fost restituit peste o perioadă de timp de către

Iachimchiuc N. mamei sale. Nu știe cum telefonul său a ajuns la lachimciuc

Nicolae, dar este exclus faptul ca ea personal să-i fi transmis telefonul acestuia;

- procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea infracțiunii din 10.07.2014, în

care, partea vătămată a declarat că, roagă organele de poliție să i-a măsuri cu

Patrașcu V., care la data de 10.07.2017, înainte de a întreține relații sexuale cu ea, a

sustras în mod deschis telefonul mobil de model „Samsung”;

- declarațiile martorului Oboroc D. date în cadrul urmăririi penale, inclusiv în

cadrul audierii suplimentare și în ședința de judecată, care a menționat că, Xxxxx a

venit la ei plângând, menționând că a fost bătută și i-a fost luat telefonul de către

persoana la care a fost împreună cu Iachimciuc N. Atunci seara el a văzut un

telefon mobil de model „Samsung” la Xxxxx;

- declarațiile martorului Russu S., date în cadrul urmăririi penale, care a

declarat că, în centrul satului a venit Xxxxx care plângea, spunând că a fost violetă

de un prieten de a lui Iachimciuc N., pe nume Patrașcu V. și tot acesta i-a luat

telefonul ei;

- declarațiile martorului Vacarița L., care a menționat că, s-au întâlnit cu

Xxxxx care plângea, comunicându-le că i-a fost sustras în mod deschis telefonul

mobil de model „Samsung”;

11

- procesul-verbal de confruntare dintre Patrașcu V. și Iachimciuc N. din

03.02.2015, în care Iachimciuc N. a declarat că, telefonul părții vătămate nu a fost

în posesia sa;

- procesul-verbal de examinare a obiectului din 10.12.2014;

- proces-verbal de examinare a obiectului din 24.02.2015.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel nu a luat în

considerație aceste declarații, cât și probele materiale prezentate de către partea

acuzării, apreciind prioritar declarațiile inculpatului, care are dreptul de a nu se

autoincrimina, în rest doar descriind celelalte probe, fără o evaluare în cumul a

acestora și fără să motiveze admiterea unor probe sau respingerea altora.

Astfel, reieșind din probele puse la baza achitării inculpatului Patrașcu V. în

baza art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal, fără a fi combătute în urma analizei în

raport cu alte probe, în viziunea Colegiului concluziile primei instanțe, menținute

de instanța de apel despre achitarea inculpatului Patrașcu V., pe motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii, sunt incerte, lăsând loc de interpretări, adică

fiind unele injuste.

Mai mult, Colegiul penal lărgit menționează că, deși procurorul nefiind de

acord cu concluzia primei instanțe, în apel a adus un șir de argumente, printre

care și faptul că, nu s-a dat aprecierea tuturor probelor administrate la caz, ce în

cumul confirmă în opinia lui, vinovăția inculpatului Patrașcu V. inclusiv conform

art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal, însă instanța de apel nu le-a supus unei analize

desfășurate și minuțioase.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de apel, ignorând un cumul

de probe administrate la dosar, a admis și a apreciat prioritar numai declarațiile

inculpatului, care și au fost puse la baza hotărârii de achitare, în privința lui

Patrașcu V., astfel expunându-se doar asupra cărorva probe, fără o analiză în

cumul a tuturor probelor prezentate de părți, neilucidând faptele importante

pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel nu a pătruns în esența

problemei de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de

instanța de apel și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce

au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii nemotivate.

Rezumând cele menționate, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel

urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate inculpatului în baza art.

187 alin. (2) lit. e) Cod penal, să aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor și în concluziile sale să motiveze admiterea unor probe sau

respingerea altora (art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală). Contrar

acestor stricte prevederi legale instanța de apel selectiv a apreciat câteva probe,

ignorând restul probelor, fără să le aprecieze pe fiecare în parte și să se expună

asupra admisibilității sau inadmisibilității lor, expunând temeiul respectiv și

argumentând clar concluziile în decizia adoptată.

12

Alt aspect ce necesită a fi nominalizat la analiza hotărârii contestate, este

faptul că instanța de apel a încetat procesul penal în privința lui Patrașcu V. în

baza art.171 alin.(1) Cod penal, pe motivul intervenirii termenului de prescripție

de tragere la răspundere penală, fără a verifica și a se expune, daca în speță nu

sunt întrunite prevederile art. 60 alin. (4) Cod penal, „prescripția se va întrerupe

dacă, pînă la expirarea termenelor prevăzute la alin.(1), persoana va săvîrși o infracțiune

pentru care, conform prezentului cod, poate fi aplicată pedeapsa cu închisoare pe un

termen mai mare de 2 ani. Calcularea prescripției în acest caz începe din momentul

săvîrșirii unei infracțiuni noi”, ținând cont de faptul că de către acuzare în instanța

de apel a fost prezentat rechizitoriul întocmit în privința lui Patrașcu V. învinuit

de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. b), e), f) și art. 188 alin.

(2) lit. b), e), f) Cod penal, faptele pe acest caz fiind comise în perioada anului

2015.

Din considerentele expuse, Colegiul penal statuează, că decizia instanței de

apel în cauza dată, este afectată de insuficiență și contradicții în partea motivării

soluției adoptate, ceea ce este incident cazului de casare invocat în speță și

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume, hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar erorile admise de către

instanța de apel nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, deoarece

instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța

asupra legalității sentinței, substituind instanța care a judecat apelul, cu încălcarea

prevederilor procesuale-penale la pronunțarea hotărârii judecătorești.

În asemenea condiții, instanța de recurs conchide de a admite recursul

ordinar declarat la caz, iar decizia instanței de apel urmează a fi casată parțial, în

partea achitării de învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.

(2) lit. e) Cod penal și încetării procesului penal în baza art. 171 alin. (1) Cod penal,

în cauza penală privindu-l pe Patrașcu V., cu remiterea cauzei în acestă parte, în

instanța de apel, la rejudecare, în alt complet de judecători.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

legii procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în cererea de apel; să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate inculpatului în baza art. 187 alin.

(2) lit. e) Cod penal, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și

examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea o evaluare

cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe

examinate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a

cauzei date, inclusiv în partea verificării termenului de prescripție curs pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (1) Cod penal și dacă acesta a fost

sau nu întrerupt; să-și argumenteze clar concluziile în decizia adoptată, iar în caz

de adoptare a unei concluzii de vinovăție sau nevinovăție a inculpatului în baza

art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal, să emită o soluție clară, ținând cont de motivele

casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica

13

relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate

cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

Circumscripție Bălți, Pasat Liliana, se casează parțial decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 15 iulie 2020, în partea achitării de învinuirea în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal și încetării procesului

penal în baza art. 171 alin. (1) Cod penal, în cauza penală în privința lui Patrașcu

Vladimir Xxxxx, și se dispune rejudecarea cauzei în această parte de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Celelalte dispoziții ale deciziei atacate se mențin.

Decizia nu se supune căilor de atac, în partea rejudecării cauzei, în rest este

irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 08 aprilie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Guzun Ion

14