1ra-214/2021 — art.213 lit. b, art. 361 alin.1 CP

1ra-214/2021 — art.213 lit. b, art. 361 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-214/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Bantîș Victor în numele inculpatei, împotriva deciziei Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 20 iulie 2020 și sentinței Judecătoriei Cahul, sediul

Cantemir din 04 decembrie 2019, în cauza penală în privința lui,

Angheluța Natalia xxxxx, născută la

xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 03.10.2019 – 04.12.2019

instanța de apel: 20.12.2019 – 20.07.2020

instanța de recurs: 14.09.2020 – 10.03.2021

A C O N S T A T A T :

2019, Angheluța Natalia a fost recunoscută vinovată în baza art. art. 213 lit.

b), 361 alin. (1) Cod penal, și condamnată cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod

de procedură penală:

- pe art. 213 lit. b) Cod penal – la 1 an închisoare, cu ispășirea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis pentru femei, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții în domeniul asistenței medicale pe un termen de 2 ani;

- pe art. 361 alin. (1) Cod penal – 1 an închisoare, cu ispășirea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis pentru femei.

În temeiul art. 84 Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate,

s-a stabilit pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni lui Angheluța

Natalia de 1 (un ) an 6 (șase) luni închisoare, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis pentru femei, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții în domeniul asistenței medicale pe un termen de 2 (doi) ani.

În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal executarea pedepsei

aplicate condamnatei Angheluța Natalia s-a suspendat condiționat, cu

stabilirea unui termen de probă de 2 (doi) ani.

1

S-a obligat condamnata Angheluța Natalia, ca în perioada termenului

de probă să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului care

pune în executare sentința.

S-a dispus neexecutarea pedepsei cu închisoarea aplicate condamnatei

Angheluța Natalia, dacă în perioada termenului de probă fixat de instanță

condamnata nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin respectarea condițiilor

termenului de probă, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Cererea procurorului privind încasarea din contul inculpatei

Angheluța Natalia în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în cuantum

de 30 030 lei, s-a respins ca neîntemeiată.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

angajată în temeiul ordinului nr. xxxxx din 05.01.2004 a medicului-șef al

Instituției Medico-Sanitare Publice Stația Zonală Asistentă Medicală

Urgentă ,,SUD” Dumitru Bzovîi în funcția de felcer (asistent medical) în

cadrul echipei asistență medicală urgentă în subdiviziunea teritorială

Substația Asistență Medicală Urgentă Cantemir, Punctul Asistență Medicală

Urgentă Ciobalaccia, la 28.10.2018, orele 08.00, a preluat împreună cu

infirmiera Olga Cîrnaț și șoferul Vasilii Șișcov, serviciul.

La data de 29 octombrie 2018, orele 03.30, fiind în exercițiul funcțiunii

în Punctul Asistență Medicală Urgentă Ciobalaccia, Angheluța Natalia a

recepționat un apel prin serviciul național unic pentru apelurile de urgență

112, fiind înștiințată despre îmbolnăvirea subita a trei copii. În 15 minute

echipa formată din felcerul Angheluța Natalia, infirmiera Cârnaț Olga și

șoferul Șișcov Vasilii s-a deplasat cu ambulanta de model UAZ xxxxx la

domiciliul cet. Damaschin Nicolae în s. xxxxx, r-nul xxxxx, unde se aflau

copiii.

Felcerul Angheluta Natalia cu infirmiera Cârnaț Olga au intrat în casă,

unde au depistat minorii xxxxx, născută la xxxxx, xxxxx, născută la xxxxx, și

xxxxx, născut la xxxxx, culcați pe pat, simtindu-se rău, fiind palizi și având

vome repetate. Conform fișelor de solicitare a pacientilor cu nr. xxxxx, nr.

xxxxx și nr. xxxxx din data de 29.10.2018, felcerul Angheluta Natalia a stabilit

la minori gradul II (cod galben) de urgență și a indicat în fișe acuze: dureri

epigastrice, vome repetate începând cu ora 23.30 din data de 28.10.2018,

cefalee, amețeli generalizate, stabilindu-le diagnostic prezumptiv

,,Gastroenterită acută”. Asistența medicală acordată de Angheluța Natalia a

durat aproximativ 40 minute și a constat în examinarea vizuală a copiilor,

măsurarea tensiunii arteriale, febrei, administrarea medicamentelor

,,Papaverin”, ,,Metroclorpramid”, ,,Reghidron” și întocmirea fișelor de

solicitare.

2

În cadrul asistenței medicale, în lipsa consimțământului de refuz al

reprezentantului legal Solovei Liudmila de a interna în spital pacienții

minori, dându-și seama de acțiunile sale și eventualele riscuri și consecințe

ce comportă lipsa intervenției medicale, felcerul Angheluța Natalia

intenționat a falsificat fișele de solicitare a pacienților cu nr. xxxxx, nr. xxxxx

și nr. xxxxx din data de 29.10.2018, ce constituie acte oficiale, prin

introducerea la punctul 46.3 din rubrica ,,Refuz transportare în IM" a datelor

denaturate și aplicarea inscripțiilor manuscrise ,,refuz și semnătura Solovei”

din numele cet. Solovei Liudmila, lipsind-o astfel pe prima de dreptul de a

decide referitor la dorința beneficierii asistenței medicale. Nefiind spitalizați,

pacienții minori au fost lipsiți de examinări profunde clinice și paraclinice,

lăsați fără supraveghere medicală și medicația necesară.

În lipsa monitorizării dinamici, ameliorării stării pacienților, felcerul

Angheluța Natalia a recomandat cet. Liudmila Solovei doar adresarea către

medicul de familie pentru consultare în dimineața zilei și, fără a oferi

informații depline, inteligibile despre starea sănătății copiilor, etapele

tratamentului, riscurile și rezultatele scontate, conținutul fișelor pacienților,

a părăsit domiciliul.

Acționând ilegal, contrar drepturilor, intereselor pacienților, încălcând

regulile și metodele de acordare de asistență medicală, Angheluța Natalia,

în timpul acordării asistenței medicale, la fel nu a asigurat întocmirea

completă și corectă a fișelor de solicitare cu nr. xxxxx, nr. xxxxx și nr. xxxxx

din data de 29.10.2018 în privința pacienților minori xxxxx, xxxxx și xxxxx,

necompletând pct. 7 la rubrica ,,Categorii solicitări urgente majore”, pct. 14

la rubrica ,,Complicații”, pct. 15 la rubrica ,,Eficacitatea măsurilor în caz de

complicații”, pct. 35 la rubrica ,,AMU Acordată”, etc.

Urmare a inacțiunilor și acțiunilor ilegale, atitudinii neglijente față de

obligațiile de serviciu, de regulile și metodele de acordare a asistenței

medicale din partea felcerului Angheluța Natalia, starea copiilor s-a

înrăutățit considerabil, pe care motiv la orele 06.59 serviciul național unic

pentru apelurile de urgență 112 a fost alertat suplimentar.

Același echipaj în frunte cu felcerul Angheluța Natalia, la orele 07.10

au sosit la domiciliul cet. Damaschin Nicolae, unde după 5 minute de

examinări i-au preluat pe minorii xxxxx, xxxxx și mama lor Solovei Liudmila

în stare gravă cu suspecție de intoxicare acută și i-ai transportat la Spitalul

raional Cantemir. La fel, felcerul Angheluța Natalia a solicitat o ambulanță

suplimentară, care în circa 20 minute i-a preluat pe minorul xxxxx și xxxxx

în stare gravă, transportându-i la Spitalul raional Cantemir. Medicii de gardă

ai secției de reanimare din Spitalul raional Cantemir au întreprins masuri de

resuscitare timp de 40 minute, conduita terapeutică fiind asistată prin telefon

pe linia ,,AVIASAN” de medicul reanimatolog Alexandru Donea.

3

Intervenția neeficientă și tardivă a asistenței medicale urgente

acordată de Angheluța Natalia a generat la data de xxxxx ora 09.35 și ora

12.50, în Spitalul raional Cantemir, decesul surorilor xxxxx și xxxxx, iar la ora

20.05, în Instituția Medico-Sanitară Publică Institutul Mamei și a Copilului,

decesul minorului xxxxx. Conform concluziilor rapoartelor de expertiză

judiciară medico-legală nr. xxxxx din 12.12.2018, nr. xxxxx din 14.12.2018 și

nr. xxxxx din 14.12.2018, cauza decesului minorilor a constituit intoxicația

acută cu o substanță toxică chimică (fosfură de aluminiu), componentă a

pesticidului ,,Valsafid”.

Acțiunile felcerului Angheluța Natalia în cadrul acordării asistenței

medicale, contravin prevederilor art. 24 alin. ( 1) din Constituția Republicii

Moldova, unde se proclamă că statul garantează fiecărui om dreptul la viață

și la integritate fizică și psihică; art. 5 din Legea cu privire la drepturile și

responsabilitățile pacienților, care prevede că pacientul are dreptul la

atitudine respectuoasă și umană din partea prestatorului de servicii de

sănătate; la securitate a vieții personale, integritate fizică, psihică și morală;

la reducere a suferinței și atenuare a durerii, provocate de o îmbolnăvire

și/sau intervenție medicală, prin toate metodele și mijloacele legale

disponibile, determinate de nivelul existent al științei medicale și de

posibilitățile reale ale prestatorului de servicii de sănătate; art.10 alin. (1) și

art.14 alin. (3) din Legea ocrotirii sănătății, care stabilește că lucrătorii

medico-sanitari sunt obligați să-și perfecționeze continuu cunoștintele

profesionale și poartă răspundere pentru incompetența profesională și

încălcarea obligațiunilor profesionale, conform legislației în vigoare; art. art.

36 - 40 ale Codului deontologic al lucrătorului medical și al farmacistului,

care stipulează că lucrătorul medical trebuie să ofere pacientului, la cererea

acestuia, informații depline și inteligibile despre starea sănătății sale, despre

etapele tratamentului, riscurile și rezultatele scontate; în cazul în care sunt

întocmite documente medicale, persoana la care se referă documentul emis

trebuie informată cu privire la conținutul acestuia; maniera de prezentare a

informației trebuie să inspire optimism, speranță și încredere, fără a omite

importanța factorului psihic; lucrătorul medical trebuie să respecte dreptul

de decizie al pacientului, fără a-i impune convingerile personale și fără a

exercita presiuni psihice asupra acestuia; pct.3.2 și pct. 3.3 a fișei postului

felcerului Angheluța Natalia, potrivit cărora aceasta era responsabilă de

dirijarea echipei de asistență medicală urgentă și coordonarea activității

acesteia la locul intervenției; completarea calitativă, conform cerințelor în

vigoare a fișelor de solicitare a asistentei medicale de urgență (formular

110/e); transportarea pacientului în caz de agravare accentuată a stării de

sănătate în cea mai apropiată instituție spitalicească; să respecte normele

etico-profesionale; completarea fișei de solicitare conform cerințelor cu

4

solicitarea semnăturii pacientului/tutelei de luare la cunoștință sau refuz de

examinare, tratament, internare; prevederile Clasificărilor (,,Color-Cod")

urgențelor medico-chirurgicale la etapa de pre spital pentru utilizarea

practică de către serviciul de dispecerat 903 (112) al secției operative al Stației

Asistență Medicală Urgentă, aprobate prin Ordinul Ministrului Sănătății

nr.85 din 30.03.2009 cu privire la organizarea și funcționarea Serviciului de

Asistență Medicală Urgentă din Republica Moldova, care stipulează că sub

codul galben se includ urgențele medico-chirurgicale care indică un

potențial pericol de agravare a stării sănătății bolnavilor dacă nu sunt asistați

prompt și urgentele respective necesită rezolvare rapidă, indiferent de faptul

absentei pericolului pentru viață; etc.

Astfel, felcerul Anghelută Natalia îndeplinind necorespunzător

obligațiile de serviciu, încălcând din neglijență regulile de acordare a

asistenței medicale prevăzute de cadrul legal și reglementările interne

menționate supra, a gestionat defectuos situația de criză, nu a reacționat

prompt, nu a asigurat asistență medicală calificată necesară conform

rigorilor, s-a implicat ineficient și tardiv, fapt ce a determinat decesul

minorilor xxxxx, a.n. xxxxx, xxxxx, a.n. xxxxx, și xxxxx, născut la xxxxx, cauza

decesului având legătură cauzală cu inacțiunile felcerului Angheluța Natalia

din 28.10.2018.

Spitalizarea copiilor la prima solicitare a asistenței medicale urgente

pentru stabilirea corectă a diagnosticului și tratament specializat dădeau

speranțe de a evita survenirea decesului pacienților, fapt confirmat prin

concluziile rapoartelor de expertiză medico-legală în comisie nr. xxxxx din

26.02.2019, nr. xxxxx din 22.02.20 19 și nr. xxxxx din 26.02.2019.

Respectivele acțiuni și inacțiuni ale inculpatei Angheluța Natalia au

fost încadrate de organele de urmărire penală în baza art. 213 lit. b) Cod

penal, conform indicilor: încălcarea din neglijență de către un lucrător

medical a regulilor și metodelor de acordare a asistenței medicale, cu

cauzarea decesului pacienților.

În afară de aceasta, în perioada de timp cuprinsă între data de

29.10.2018, orele 03.30, și data de 30.10.2018, orele 12.00, Angheluța Natalia,

fiind în exercițiul funcțiunii în cadrul echipei asistență medicală urgentă în

subdiviziunea teritorială Substația Asistență Medicală Urgentă Cantemir,

Punctul Asistență Medicală Urgentă Ciobalaccia, urmărind scopul

confecționării, deținerii unor documente oficiale false, care acordă drepturi

și eliberează de obligații, având acces liber la fișele de solicitare a pacienților

cu nr. xxxxx, nr. xxxxx și nr. xxxxx din data de 29.10.2018, care se atribuie la

acte oficiale, și fiind responsabilă de completarea calitativă, corectă și

deplină a acestora în conformitate cu prevederile pct.3.2 și pct. 3.3 ale fișei

postului felcerului si actelor normative indicate mai sus, în lipsa

5

consimțământului pacienților , care dispun de anumite drepturi și obligații,

lipsindu-i de dreptul de a decide referitor la acordarea asistenței medicale,

în fișele cu nr. xxxxx, nr. xxxxx și nr. xxxxx din data de 29.10.2018, la punctul

46.3 rubrica ”Refuz transportare în IM”, intenționat, a introdus date

denaturate și a aplicat inscripției manuscrise ,,refuz” și semnătura ,,Solovei”

din numele cet. Solovei Liudmila (fapt confirmat prin concluziile expertizei

judiciare grafoscopice nr. xxxxx din 05.07.2019), le-a deținut și folosit în

scopul eliberării de obligația internării pacienților în spital, - acțiuni

încadrate de organele de urmărire penală în baza art. 361 alin. (1) Cod penal,

conform indicilor: confecționarea și deținerea documentelor oficiale false,

care eliberează de obligații

- procurorul în secția justiție juvenilă a Direcției politici, reforme și

protecția intereselor societății din cadrul Procuraturii Generale, Tomic

Marian, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei,

pronunțarea unei noi hotărâri și încasarea în beneficiul statului a

cheltuielilor judiciare în cuantum de 30 030 lei;

- avocatul Bantîș Victor în numele inculpatei Angheluța Natalia, prin

care a solicitat casarea parțială a sentinței în partea stabilirii pedepsii

complimentare inculpatei Angheluța Natalia, cu emiterea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să-i fie anulată

aplicarea pedepsei complimentare - privarea de dreptul de a ocupa funcții

în domeniul asistenței medicale pe un termen de 2 ani.

3.1. În motivarea cererii de apel, procurorul a menționat că:

- instanța de fond a admis confuzie generalizată între termenii de

suportare a cheltuielilor efective, care sunt prevăzuți în art. 227 și art. 228

Cod de procedură penală și noțiunea de „recuperare”, prevăzută în art. 229

alin. (2) Cod de procedură penală;

- conform prevederilor art.227 Cod de procedură penală, cheltuielile

judiciare sunt cheltuieli suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal. Cheltuielile judiciare cuprind sumele: 1)

plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții vătămate;

reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților, traducătorilor și

asistenților procedurali; 2) cheltuite pentru păstrarea, transportarea și

cercetarea corpurilor delicte; 3) care urmează a fi plătite pentru acordarea

asistenței juridice garantate de stat; 4) cheltuite pentru restituirea

contravalorii obiectelor sau nimice în procesul de efectuare a expertizei sau

de reconstituirea faptei; 5)cheltuielile în legătură cu efectuarea acțiunilor

procesuale în cauza penală. Cheltuielile judiciare se plătesc din sumele

alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate;

6

- conform prevederilor art. 229 Cod de procedură penală cheltuielile

judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului;

- instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze

cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților,

traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu

avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o

cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloace necesare.

Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportate și de condamnatul care a

fost eliberat de pedeapsa sau căruia i-a fost aplicată pedeapsa, precum și de

persoana în privința căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de

nereabilitare. Instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare total sau

parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să suportate cheltuielile

judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor

judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor

care se află la întreținerea lor;

- toate cheltuielile de judecată sunt suportate la momentul derulării

efective a acțiunilor procesuale de către stat, ori la etapa respectivă procesul

penal este guvernat de principiul prezumției nevinovăției;

- după pronunțarea unei sentințe de condamnare, legiuitorul a

prevăzut în art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală un mecanism de

recuperare a cheltuielilor suportate de stat în legătură cu desfășurarea

procesului penal, prin obligarea condamnatului de a compensa toate aceste

plăți, excepție făcându-se doar în privința sumelor plătite interpreților,

traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu

avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o

cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare;

- cheltuieli de judecată din prezenta speță reprezentând 30 030 lei

pentru expertizele judiciare, nu se circumscriu excepțiilor prevăzute de art.

229 alin. (2) din Cod de procedură penală, prin urmare, recuperarea lor

urmează a fi pusă în sarcina condamnatului;

- legea procesuală prevede că achitarea cheltuielilor judiciare poate fi

suportată și de condamnatul care a fost eliberat de pedeapsă sau căruia i-a

fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința căreia urmărirea

penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare, adică legiuitorul a

prevăzut compensarea cheltuielilor de judecată și în lipsa unei sentințe de

condamnare, dar bazate pe constatarea dincolo de orice îndoială rezonabilă

a vinovăției persoanei diferite justiției.

3.2. În motivarea cererii de apel, avocatul Bantîș Victor în numele

inculpatei Angheluța Natalia a menționat că:

- la stabilirea categoriei și termenului de pedeapsă, instanța de judecată

ține cont de prevederile art. 7, 61, 75-78 Cod penal, de caracterul și gradul

7

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat de condițiile

de viață a lui, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului. Din dispozițiile art. 75 alin.(l) Cod penal se desprind

trei criterii generale cu valoare de principiu. Pedeapsa aplicată infractorului

trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată. Dispozițiile art. 75 alin.(l)

Cod penal privind aplicarea pedepsei în limitele vizate în Partea Specială a

Codul penal și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții Generale a

Codului penal, ținându-se cont de gravitatea infracțiunii săvârșite de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și condițiile de viață ale familiei

acestuia, sunt niște cerințe de care instanța de judecată trebuie să se

călăuzească la stabilirea pedepsei;

- instanța de judecată urmează să țină cont de faptul că pedeapsa care

necesită a fi numită inculpatului, nu urmează să cauzeze, suferințe fizice,

precum că pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea

inculpatului cât și altor persoane. De asemenea, o pedeapsă prea aspră

generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de

neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului

urmărit;

- art.213 lit.(b) Cod penal - prevede sancțiune complementară privarea

de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate

pe un termen. Inculpatei Angheluța Natalia i-a fost stabilită pedeapsă

principală sub formă de l(un ) an 6 (șase) luni închisoare, cu suspendare

condiționată conform prevederilor art.90 Cod penal și stabilirea unui termen

de probă 2 ani. În acest context menționează că inculpata Angheluța Natalia

are o vechime în profesie de 32 de ani în care nu a avut careva abateri, iar

activitatea în domeniul asistenței medicale este unica sursă de venit;

- nici procurorul în cadrul examinării cauzei în prima instanță nu a

solicitat privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul asistenței

medicale;

- la materialele cauzei au fost anexate listele cu semnături a sute de

locuitori din satele unde Angheluța Natalia își desfășoară activitatea, care își

exprimă susținerea pentru ca ea să activeze în continuare.

2020, s-a respins apelul avocatului Bantîș Victor în interesele inculpatei

Angheluță Natalia.

8

S-a admis apelul procurorului în secția juvenilă a Direcției politici,

reforme și protecția intereselor societății din cadrul Procuraturii Generale,

Tomic Marian.

A fost casată sentința în latura civilă, cu rejudecare cauzei în această

parte și pronunțare unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima

instanță prin care s-a încasat de la Angheluța Natalia în beneficiu bugetului

de stat cheltuieli judiciare în cuantum de 30 030 (treizeci mii treizeci) lei.

În rest sentința a fost menținută.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, la

pronunțarea sentinței, prima instanță corect a determinat circumstanțele de

fapt și de drept, și just a făcut concluzia că faptele penale reținute în culpa

inculpatului Angheluța Natalia din 29.10.2018 orele 03.30 și data de

30.10.2018 orele 12.00, au avut loc și au fost săvârșite de către inculpata

Angheluța Natalia în circumstanțele descrise. La momentul judecării cauzei

și pronunțării sentinței instanța de fond corect a calificat infracțiunile pe art.

art. 213 lit. b) și art. 361 alin. (1) Codul penal. Aceste împrejurări au fost

constatate din totalitatea de probe administrate în cauza penală de instanța

de fond, și care au fost corect apreciate prin prisma pertinenței, concludentei,

utilității și veridicității lor, iar în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor, respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a reținut că, în aspect penal în sentința adoptată

instanța de fond s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

rechizitoriul întocmit de procuror și cererea inculpatei privind examinarea

cauzei în limitele art. 3641 Cod de procedură penală, cu stabilirea pedepsei

sub formă de închisoare pe un termen de 1 an 6 luni și suspendarea

condiționată a pedepsei închisorii aplicate lui Angheluța Natalia fixându-i

un termen de probă de 2 ani. Sentința în aspectul penal cuprinzând motivele

pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Instanța de apel nu a reținut ca fiind întemeiată poziția apărării, cu

referire la faptul că inculpata nu urma să fie privată de dreptul de a exercita

funcții în domeniul asistenței medicale, deoarece norma penală prevăzută la

art. 213 Cod penal, stabilește și posibilitatea aplicării pedepsei

complementare - privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, reieșind din

criteriile de individualizare a pedepsei penale, prin urmare norma legală are

un caracter de dispoziție, fiind lăsată la aprecierea instanței opțiunea

aplicării sau neaplicării pedepsei complementare. Conform art.78 alin.(2)

Cod penal, ”în cazul în care instanța de judecată constată circumstanțe

atenuante la săvârșirea infracțiunii, pedeapsa complementară, prevăzută de

lege pentru infracțiunea săvârșite, poate fi înlăturată”.

9

În viziunea instanței de apel gravitatea faptelor infracționale de

săvârșirea cărora a fost recunoscută vinovată inculpata Angheluța Natalia,

precum și urmările prejudiciabile – care s-au soldat cu decesul a trei

persoane, atestă imposibilitatea aplicării în privința inculpatei a prevederilor

art. 78 alin.(2) Cod penal. În aceste condiții prin aplicarea pedepsei

complementare se va asigura corectarea și reeducarea inculpatei, în cazul

dat nefiindu-i aplicabile prevederile art.78 Cod penal, deoarece nu au fost

constatate circumstanțe atenuante, or, faptul că inculpata Angheluța Natalia

are o vechime în profesie de 32 ani și activitatea în domeniul asistenței este

unica sursă de venit, nu constituie o circumstanță excepțională, ba mai mult

anume în rezultatul exercitării activității medicale, prin încălcarea regulilor

și metodelor de acordare a asistenței medicale de către Angheluța Natalia, a

fost cauzat decesul a trei persoane.

Instanța de apel a reținut că ar fi total disproporționată sancțiunea

aplicată inculpatei prin aplicarea doar a pedepsei principale și renunțarea la

aplicarea pedepsei complementare în raport cu fapta comisă, or, în rezultatul

atitudinii neglijente față de obligațiile de serviciu, de regulile și metodele de

acordare a asistenței medicale, a survenit decesul a trei persoane astfel, întru

restabilirea echității sociale, și atingerea scopului pedepsie penale, instanța

concluzionează că, inculpata urmează a executa de rând cu sancțiunea

penală sub formă de închisoare care a fost suspendată fixându-i inculpatei

un termen de probă de 2 ani, și pedeapsa complementară - privarea de

dreptul de a exercita funcții în domeniul asistenței medicale pe un termen

de 2 ani.

Instanța de apel nu a reținut argumentul apelantului, precum că au

fost colectate semnături ale locuitorilor din satele unde Angheluța Natalia

își desfășoară activitatea, iar aceștia își exprimă susținerea pentru ca ea să

activeze în continuare or, pedeapsa complementară în speță este obligatorie,

este proporțională urmărilor prejudiciabile ale infracțiunii, dar și are scopul

de a priva inculpata de dreptul de a desfășura activitate în domeniul

asistenței medicale deoarece anume în urma exercitării funcției de felcer în

domeniul asistenței medicale a fost constatată infracțiunea, iar aplicarea

pedepsei complementare nu ar admite alte încălcări din partea inculpatei.

Instanța de apel a notat că nu poate menține sentința primei instanțe

în partea admiterii cheltuielilor judiciare solicitate de procuror pentru

efectuarea expertizelor judiciare în prezenta cauză, și urmează să caseze

sentința primei instanțe și în această parte.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că procurorul solicită încasarea

de la Angheluța Natalia a cheltuielilor judiciare în beneficiul statului, în

sumă de 30030 lei, în legătură cu efectuarea raportul de expertiză judiciară

nr. xxxxx din 22 februarie 2019, raportul de expertiză judiciară nr. xxxxx din

10

26 februarie 2019, raportul de expertiză judiciară nr. xxxxx din 26 februarie

2019 și raportului de expertiză judiciară nr. xxxxx din 05 iulie 2019.

Potrivit art.227 alin.(1), (2) pct.1 Cod de procedură penală, cheltuieli

judiciare sânt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal. Cheltuielile judiciare cuprind sumele: plătite

sau care urmează a fi plătite martorilor, părții vătămate, reprezentanților lor,

experților, specialiștilor, interpreților, traducătorilor și asistenților

procedurali.

În acest sens, potrivit prevederile art. 229 alin.(1)-(3) Cod de procedură

penală, cheltuielile judiciare sânt suportate de condamnat sau sânt trecute în

contul statului. Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze

cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților,

traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu

avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o

cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.

Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a

fost eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de

persoana în privința căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de

nereabilitare. Instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau

parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile

judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor

judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor

care se află la întreținerea lor.

În această ordine de idei, instanța de apel a atras atenția la faptul că,

art. 229 alin. (3) din Codul de procedură penală, urmează a fi interpretat

ținând cont de modificările operate prin Legea nr.316 din 22.12.2017, în

vigoare din 09.02.2018. Prin Legea respectivă, a fost exclus aliniatul (2) al

art.143 din Codul de procedură penală, care prevedea că plata expertizelor

judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul

bugetului de stat.

Prin urmare, voința legiuitorului a fost îndreptată spre obligarea

condamnaților de a achita cheltuielile de efectuare a expertizelor. Astfel,

scutirea condamnaților de la plata acestor sume urmează să reprezinte

excepția, dar nu regula.

În sensul dat, instanța de apel a considerat întemeiat apelul

acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor de judecată pentru actele

procesuale, deoarece expertizele au fost efectuate după intrarea în vigoare a

modificărilor sus-menționate. Or, stabilindu-se vinovăția inculpatului în

săvârșirea unei infracțiuni, acestuia îi revine obligația de a plăti statului toate

cheltuielile efectuate de la începerea urmăririi penale și până la punerea în

executare a hotărârii de condamnare.

11

Totodată, instanța de apel a menționat că efectuarea cheltuielilor de

judecată într-o cauză penală este provocată de săvârșirea infracțiunii, care

evident impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei pentru aplicarea

legii penale celui ce a comis-o, ca urmare, cheltuielile judiciare sunt

imputabile inculpatei condamnată pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul

juridic fiind fapta sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel

de cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

Totodată, instanța de apel a constatat că temeiuri de a o scuti pe

inculpata Angheluța Natalia de la plata cheltuielilor judiciare și a le trece în

contul statului la caz lipsesc.

Astfel, reieșind normele legale enunțate supra, instanța de apel a

considerat necesar de a încasa de la inculpata Angheluța Natalia în

beneficiului statului cheltuieli de judecată în mărime de 2000 lei și anume:

30 030 lei și anume: 8960 lei pentru efectuarea expertizei judiciare nr. xxxxx

din 22 februarie 2019, 8960 lei pentru efectuarea expertizei judiciare nr. xxxxx

din 26 februarie 2019, 8960 lei pentru efectuarea expertizei judiciare nr. xxxxx

din 26 februarie 2019, și 350 lei pentru efectuarea raportului de expertiză

judiciară nr. xxxxx din 05 iulie 2019.

avocatul Bantîș Victor în numele inculpatei Angheluța Natalia, prin care

invocând ca temei de drept prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de

procedură penală a solicitat casarea integrală a deciziei și parțială a sentinței,

cu emiterea unei noi hotărâri prin care să-i fie anulată aplicarea pedepsei

complementare în privința inculpatei.

5.1. În motivarea recursului ordinar, avocatul Bantîș Victor în numele

inculpatei Angheluța Natalia a menționat că:

- instanța de judecată urmează să țină cont că pedeapsa care necesită a

fi numită inculpatului, nu urmează să cauzeze, suferințe fizice, precum că

pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului,

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea inculpatului cit și

altor persoane. De asemenea, o pedeapsă prea aspră generează apariția unor

sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de - neîncredere în lege, fapt ce

poate duce la consecințe contrare scopului urmărit;

- prima instanță cu toate că procurorul nu a cerut aplicarea pedepsei

complimentare nu a motivat necesitatea aplicării acesteia;

- în partea motivată a deciziei instanței de apel în partea „Aprecierea

instanței de apel” pagina 11 aliniatele 1 și 2 se indică: ”...Conform

prevederilor art.78 alin.(2) Cod penal, în cazul în care instanța de judecată

constată circumstanțe atenuante la săvârșirea infracțiunii, pedeapsa

complementară, prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, poate fi

înlăturată. Deci, normele materiale raportate la speță atestă, că aplicarea sau

12

neaplicarea pedepsei complementare privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport, este lăsată la aprecierea instanței de judecată, care

urmează să o decidă în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei....”;

- instanța de apel eronat a ajuns la concluzii asupra obligativității

aplicării pedepsei complimentare în cazul art.213 Cod penal, deoarece nu

sânt constatate circumstanțe atenuante conform prevederilor art.78 Cod

penal, însă, această constatare este irelevantă la speța dată, unde pedeapsa

complimentară nu este obligatorie;

- aplicarea pedepsei complimentare privarea de dreptul de a ocupa

funcții în domeniul asistentei medicale pe un termen de 2 ani este mai repede

o protejare a inculpatei Angheluța Natalia, care în prezent în condițiile

pandemiei CQVID-19, când este o lipsă acută de personal medical, mulți din

ei în exercițiul funcției s-au contaminat de această maladie și au decedat,

continuă zilnic să-si îndeplinească datoria profesională riscând cu propria

viață;

- concluziile instanței de apel nu corespund situației de fapt, deoarece

în prezent în instanța de judecată se află pe rol cauza penală în privința rudei

apropiate a victimelor, care a depozitat în casa în care locuiau substanțele

chimice (îngrășăminte agricole) cu care acestea s-au intoxicat, ceea ce și de

fapt a dus la decesul acestora, iar expertizele pentru care statul a utilizat

mijlocele bugetare, stau la baza actului de acuzare. Apărare nu a putut să

prezinte careva probe în acest sens deoarece nu are acces la materialele

cauzei penale menționate, însă nici procurorul având sarcina probațiunii și

având pârghiile legale în acest sens nu a prezentat careva acte sau concluzii

ce ar combate poziția apărării.

prin care a invocat că lipsesc temeiuri de casare a deciziei instanței de apel

și a solicitat dispunerea inadmisibilității recursului ca fiind vădit

neîntemeiat.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente:

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de

consiliu în baza materialelor din dosar.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, un complet

format din 3 judecători, prin decizie motivată, va decide în unanimitate

asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că

recursul este vădit neîntemeiat.

13

Art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală stipulează că instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427,

fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

situația condamnaților.

Iar, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi de drept

procesual sau formal și de drept material sau substanțial. Astfel, instanța de

recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și/sau material.

Potrivit recursului ordinar declarat de către avocatul Bantîș Victor în

numele inculpatei Angheluța Natalia, acesta invocă de drept temeiurile de

casare prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume

că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci când instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În argumentarea recursului ordinar declarat la caz, partea apărării

susține că decizia instanței de apel urmează a fi casată în partea aplicării

pedepsei complementare în privința inculpatei, criticând în esență modul

aprecierii de către instanțele de fond a probelor și circumstanțelor comiterii

infracțiunii imputate inculpatei, precum și faptul că cheltuielile judiciare

urmează a fi trecute în contul statului.

Așadar, temeiurile pentru recurs invocate de către recurent prin

prisma pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, în cauza supusă

judecării sunt aplicabile atunci când instanța de apel nu s-a expus asupra

tuturor motivelor invocate în apel și nu s-a motivat întemeiat hotărârea

judecătorească. Adică, este necesar ca hotărârea pronunțată să fie motivată

atât în fapt, cât și în drept.

În atare situație, Colegiul penal respinge ca nefondate alegațiile

recurentului și reiterează că invocarea unor pretinse erori admise la etapa

judecării cauzei de instanța de apel, urmează a fi precedate de o motivare

corespunzătoare privind esența acestora și indicarea expresă a

circumstanțelor cauzei cărora sunt subsecvente.

Verificând hotărârea atacată, Colegiul apreciază că aceasta cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care

instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o

motivare conformă rigorilor și exigențelor impuse de art. 6 CEDO.

14

Așadar, instanța de recurs în prezenta speță nu acceptă criticile

recurentului, precum că hotărârea instanței de apel este una nemotivată și

ilegală, deoarece nu au fost luate în considerație probele prezentate de către

partea apărării.

Lecturând textul deciziei instanței de apel, Colegiul penal constată că

aceasta a fost emisă cu respectarea cerințelor art. 414 alin. Cod de procedură

penală. Astfel, instanța de apel, judecând cauza a verificat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal.

Instanța de apel și-a motivat hotărârea prin analiza și sinteza actelor și

lucrărilor dosarului. Instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării

judecătorești, a expus situația de fapt reținută în cauză și a concluzionat

justificat casarea sentința primei instanțe în latura civilă, pronunțând în acest

sens o hotărâre corectă prin care s-a încasat de la Angheluța Natalia în

beneficiul statului cheltuielile judiciare pentru efectuarea expertizelor

judiciare.

Prin urmare, contrar celor invocate de către recurent, Colegiul penal

verificând suplimentar lucrările dosarului, remarcă că judecând apelurile

instanța a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, a cercetat

materialele dosarului, adoptând în consecință o soluție corectă.

Tot la acest capitol, instanța de recurs reține că, așa cum rezultă din

textul deciziei atacate, instanța de apel s-a expus asupra tuturor motivelor

esențiale invocate în cererile de apel, motivându-și decizia în conformitate

cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, respectiv

hotărârea cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus, la caz, la

respingerea apelului declarat de către avocatul Bantîș Victor în numele

inculpatei Angheluța Natalia și admiterea apelului procurorului, cu casarea

sentinței în latura civilă, pronunțând în acest sens o hotărâre nouă potrivit

ordinii stabilite pentru prima instanță prin care s-a încasat din contul

inculpatei Angheluța Natalia în beneficiul statului cheltuielile judiciare în

cuantum de 30 030 lei, în rest sentința fiind menținută, precum a fost expusă

mai sus în pct. 4 al prezentei decizii.

Totodată, Colegiul penal reține că, deși recurentul în recursul declarat

a făcut referire la temeiul pentru recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, din conținutul recursului și motivele invocate,

Colegiul penal reține că recurentul semnalează și temeiul pentru recurs

prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care statuează

că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

15

Verificând circumstanțele cauzei în raport cu norma de drept citată,

Colegiul constată că acest temei nu-și găsește confirmare în speța dedusă

judecății.

În acest context, Colegiul penal menționează că, prin criterii generale

de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege,

de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei

pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă

instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului

individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie

să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza

căruia persoana se declară vinovată. Conform prevederilor art.61 Cod penal,

pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de

corectare și reeducare a condamnatului, și respectiv la rândul său are drept

scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor

persoane.

În acest context, Colegiul penal consideră, că la aplicarea pedepsei

inculpatei pentru infracțiunea săvârșită, instanța de apel a acordat deplină

eficiență prevederilor art.art.61, 75, Cod penal.

Colegiul conchide că instanța de apel corect a stabilit circumstanțele

de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpata Angheluța Natalia

a săvârșit infracțiunea imputată ei, stabilindu-i o pedeapsă proporțională în

raport cu infracțiunea comisă, împrejurări ce au fost constatate din

totalitatea de probe acumulate la cauza penală și care au fost apreciate cu

respectarea prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

Opozant argumentelor invocate de către recurent precum că, în

privința inculpatei Angheluța Natalia nu urma a fi aplicată pedeapsa

complementară – privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul

asistenței medicale pe un termen de 2 ani, Colegiul notează că art. 213 lit. b)

Cod penal prevede că, încălcarea din neglijență de către medic sau de către

un alt lucrător medical a regulilor sau metodelor de acordare a asistenței

medicale, dacă aceasta a cauzat decesul persoanei, se pedepsește cu

închisoare de până la 3 ani, cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la

5 ani.

16

Astfel, Colegiul penal atestă că doar instanța de judecată este în

măsură să înfăptuiască acțiunea de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina libertate de acțiune în

vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și

principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

În acest sens, Colegiul penal consideră că, pedeapsa aplicată inculpatei

este corectă, echitabilă și proporțională faptei comise, numită ținându-se

cont de scopul pedepsei penale. Pedeapsa aplicată corespunde gradului

prejudiciabil și de pericol social, circumstanțelor comiterii infracțiunilor,

atitudinii inculpaților față de cele întâmplate și conștientizarea pericolului

crimei săvârșite.

Colegiul penal reține că, pedeapsa este echitabilă când ea impune

infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu

gravitatea infracțiunii săvârșite, suficientă pentru restabilirea echității

sociale, adică a drepturilor și intereselor părții vătămate, statului și întregii

societăți, perturbate prin infracțiune. De asemenea, pedeapsa este echitabilă

și atunci când este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale

pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte persoane.

Prin urmare, Colegiul penal apreciază că argumentele punctate în

cererea de recurs privind greșita individualizare a pedepsei nu sunt

incidente cauzei deferite judecății, instanța de apel și-a motivat just soluția

adoptată, pedeapsa aplicată inculpatei fiind individualizată corect,

echitabilă și în concordanță cu scopul pedepsei penale.

Din considerentele expuse, instanța de recurs conchide că, la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante

prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, fiind corect

individualizată pedeapsa inculpatei conform prevederilor legale.

Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe

aceste aspecte contestate și în prezentul recurs, nu se identifică, or instanța

de apel s-a expus în decizia sa detaliat și argumentat asupra fiecărei

chestiuni esențiale invocate în apelul declarat, iar motivarea din decizia

acesteia, în virtutea corectitudinii ei și pentru a evita repetări inutile, instanța

de recurs ordinar o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând

un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19

aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca

17

o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

În consecință, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea

cauzei nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei adoptate,

fapt ce impune dispunerea inadmisibilității recursului ordinar declarat la

caz, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Bantîș

Victor în numele inculpatei, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții

de Apel Cahul din 20 iulie 2020, în cauza penală în privința lui Angheluța

Natalia xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 08 aprilie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

18