1ra-588/2021 — art.2641 alin. 4; art.2641 alin. 4; art.2641 alin. 4; art.2641 alin. 4 CP

1ra-588/2021 — art.2641 alin. 4; art.2641 alin. 4; art.2641 alin. 4; art.2641 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-588/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

avocatul Cazmalî Vladimir în numele inculpatului Dimcioglo Valeri și de

către inculpat, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel

Comrat din 23 septembrie 2020 și sentinței Judecătoriei Comrat, sediul

Central din 31 iulie 2020, în cauza penală în privința lui,

Dimcioglo Valeri XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 06.02.2019 – 31.07.2020

instanța de apel: 26.08.2020 – 23.09.2020

instanța de recurs: 15.12.2020 – 03.03.2021

A C O N S T A T A T :

Dimcioglo Valeri a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 2641 alin. (4), art. 2641 alin. (4), art. 2641 alin. (4), art. 2641

alin. (4) Cod penal, și cu aplicarea art. 3641 Cod de procedură penală i-a fost

stabilită pedeapsa sub forma de închisoare pe un termen de 10 (zece) luni,

cu executarea pedepsei în penitenciarul de tip semiînchis.

În privința lui Dimcioglo Valeri a fost aleasă măsura preventivă sub

forma de arest preventiv, luându-l sub arest din sala ședinței de judecată.

În conformitate cu art. 103 Cod penal, a fost aplicat față de Dimcioglo

Valeri, împreuna cu pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită, tratamentul

medical forțat de la alcoolism în perioada executării pedepsei.

A fost admis demersul procurorului privind încasarea de la inculpatul

Dimcioglo Valeri în contul statului cheltuielile judiciare și s-a dispus

încasarea de la Dimcioglo Valeri în beneficiul bugetului de stat suma în

mărime de 4 171 (patru mii o sută șaptezeci și unu lei) cu titlu de compensare

a cheltuielilor de judecată pentru efectuarea acțiunilor procedurale.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1

Valeri la data de 16 august 2018 aproximativ la orele 00:40 pe drumul R-29

23 km, s. Tomai raionul Ceadîr-Lunga, ne deținând permis de conducere

care îi acordă dreptul de conducere a mijloacelor de transport, a condus

mijlocul de transport, motocicleta de model „Ural” fără număr de

înmatriculare, în starea de ebrietate alcoolică cu grad avansat, faptul care a

fost depistat de către colaboratorii de Poliție „Sud” INP al IGP a MAI.

Conform rezultatelor testării efectuate cu analizatorul de tip

„ALCOTEST 6810” (aparat de model „Drager”) concentrația de alcool în

aerul expirat a conducătorului Dimcioglo Valeri, a constituit 1,0 mg/l, ce

reprezintă starea de ebrietate avansată conform art. 13412 alin. (3) Cod penal,

la fel este și încălcarea pct. 14 lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere,

aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 357 din 13.05.2009, care interzice

conducerea vehiculul în stare de ebrietate, care afectează capacitatea de

conducere.

Astfel, prin acțiunile sale Dimcioglo Valeri a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal - conducerea mijlocului de

transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu

grad avansat săvârșite de către o persoană care nu deține permis de

conducere.

Tot el, inculpatul Dimcioglo Valeri la data de 15 septembrie 2018,

aproximativ la orele 00:43 pe strada Lenin, s. Tomai raionul Ceadîr-Lunga,

ne deținând permis de conducere care îi acordă dreptul de conducere a

mijloacelor de transport, a condus mijlocul de transport, motocicleta de

model „Ural” fără numere de înmatriculare, unde a fost oprit de către

colaboratorii Poliției de Patrulare „Sud” INP al IGP a MAI spre verificare.

Pe parcursul discuției cu conducătorul auto Dimcioglo Valeri, la

colaboratorii poliției de Patrulare „Sud” INP al IGP a MAI au apărut

suspiciuni precum că el a condus mijlocul de transport în starea de ebrietate

alcoolică, întrucât a avut un miros specific de alcool. în legătura cu acest fapt,

conducătorului auto Dimcioglo Valeri, i s-a propus să treacă procedura de

testare cu analizatorul de tip „ALCOTEST 6810” (aparat de model „Drager”)

și verificarea aerului expirat cu scopul stabilirii faptului consumării

alcoolului, însă conducătorul auto Dimcioglo Valeri, în încălcarea art. 33

alin. (3) lit. c) al Legii nr. 131 din 07.06.2007 privind siguranța traficului

rutier, precum și în încălcarea pct. 11 lit. j) al Regulamentului Circulației

Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 357 din 13.05.2009 a

refuzat să treacă testarea alcoolscopică și nu a îndeplinit cerința legală a

colaboratorului Batalionul Patrulare Sud INP IGP MAI RM, necătând la

faptul că de nenumărate ori a fost preîntâmpinat de către colaboratorul

2

poliției despre existența răspunderii penale pentru refuz, împotrivirea sau

eschivare de la testarea alcoolscopică.

Astfel, prin acțiunile sale Dimcioglo Valeri a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal - conducerea mijlocului de

transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu

grad avansat săvârșite de către o persoană care nu deține permis de

conducere.

Tot el, inculpatul Dimcioglo Valeri la data de 08 martie 2019,

aproximativ la orele 07:51 pe strada Iubileinaia, mun. Ceadîr-Lunga, ne

deținând permis de conducere care îi acordă dreptul de conducere a

mijloacelor de transport, a condus mijlocul de transport, motocicleta de

model „Ural” fără numere de înmatriculare, fiind în stare de ebrietate cu

grad avansat, fapt care a fost depistat de către colaboratorii Politiei de

Patrulare „Sud” INP al IGP a MAI. În urma rezultatului testării alcoolscopice

cu analizatorul de tip „ALCOTEST 6810” (aparat de model „Drager”)

concentrația de alcool în aerul expirat a conducătorului Dimcioglo Valeri, a

constituit 0,62 mg/l, ce reprezintă starea de ebrietate cu grad avansat

conform art. 13412 alin. (3) Cod penal, la fel este și încălcarea pct. 14 lit. a) al

Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM

nr. 357 din 13.05.2009, care interzice conducerea vehiculul în stare de

ebrietate, care afectează capacitatea de conducere.

Astfel, prin acțiunile sale Dimcioglo Valeri a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal - conducerea mijlocului de

transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu

grad avansat săvârșite de către o persoană care nu deține permis de

conducere.

Tot el, inculpatul Dimcioglo Valeri la data de 02 septembrie 2019,

aproximativ la orele 21:10 pe strada Lenin, mun. Lenin, ne deținând permis

de conducere care îi acordă dreptul de conducere a mijloacelor de transport,

a condus mijlocul de transport motocicletă de model-1036 n/î XXXXX fiind

în stare de ebrietate cu grad avansat, fapt care a fost depistat de către

colaboratorii Poliției de Patrulare „Sud” INP al IGP a MAI. În urma

rezultatului testării alcoolscopice cu analizatorul de tip „ALCOTEST 6810”

(aparat de model „Drager”) concentrația de alcool în aerul expirat a

conducătorului Dimcioglo Valeri, a constituit 1,07 mg/l, precum și conform

rezultatelor examenului medical concentrația de alcool în sânge a constituit

2,3 g ce reprezintă starea de ebrietate cu grad avansat conform art. 13412 alin.

(3) Cod penal, la fel este și încălcarea pct. 14 lit. a) al Regulamentului

Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 357 din

3

13.05.2009, care interzice conducerea vehiculului în stare de ebrietate, care

afectează capacitatea de conducere.

Astfel, prin acțiunile sale Dimcioglo Valeri a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal - conducerea mijlocului de

transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu

grad avansat săvârșit de către o persoană care nu deține permis de

conducere.

La data de 12 aprilie 2019 prin încheierea judecătoriei Comrat, sediul

Ceadîr-Lunga cauzele penale cu nr. XXXXX, PIGD nr. XXXXX de învinuire

a lui Dimcioglo Valeri în săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 2641 alin.

(4) Cod penal și nr. XXXXX, PIGD nr. XXXXX de învinuire a lui Dimcioglo

Valeri în săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal au

fost conexate într-o singură procedura, atribuind numărul pe cauza conexată

nr. XXXXX (PIGD nr. XXXXX)(vol. 3 f.d.109).

Cazmalî Vladimir, prin care solicitat casarea sentinței în partea pedepsei

stabilite, cu emiterea unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie stabilită

pedeapsa sub forma de munca neremunerată în folosul comunității.

3.1. În motivarea cererii de apel avocatul a menționat că

- cu hotărârea primei instanțe nu este de acord în legătura cu

severitatea pedepsei stabilite;

- inculpatul și-a recunoscut vinovăția sa în săvârșirea infracțiunilor

care li se incriminează, si sincer s-a căit în cele săvârșite. La examinarea

cauzei în instanța de fond Dimcioglo Vladimir, a depus demersul privind

examinarea cauzei penale în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală;

- prima instanță a emis sentința fără desfășurarea procesului judiciar

(în ordinea specială);

- în calitate de circumstanțe care atenuează răspunderea instanța a

recunoscut recunoașterea vinovăției, sinceră căință în cele săvârșite pe toate

episoadele ce li se incriminează. Însă, necătând la circumstanțele date,

instanța a emis hotărâre privind stabilirea pedepsei sub forma de închisoare,

nu a găsit temei pentru aplicarea pedepsei non privativă de libertate;

- la determinarea pedepsei instanța de judecată a luat în considerație

caracterul și gradul prejudiciabil al celor săvârșite, modul special al hotărârii

judecătorești, însă nu a ținut cont de personalitatea inculpatului, situația

familiară, precum și faptul că anterior până la emiterea sentinței atacate,

Dimcioglo Vladimir, nu a fost supus măsurilor de constrângere pentru

conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate;

4

- inculpatul este căsătorit, are la întreținere doi copii minori (f.d.35),

este angajat în câmpul muncii;

- nu poate fi de acord cu concluzia instanței precum că Dimcioglo

Vladimir nu poate fi corectat prin un alt mod, în afară de stabilirea pedepsei

sub forma de închisoare. Săvârșirea faptelor analogice însăși nu înseamnă

neputință de a fi îndreptat. Despre neputință de a fi îndreptat este posibil de

spus atunci când persoana, fiind de nenumărate ori supusă pedepsirii, din

nou săvârșește aceleași fapte. Doar în acest caz instanța este în drept să-și

schimbe alegerea la gradația pedepselor pentru o pedeapsa mai aspră. Însă

în opinia apărătorului, această nu se referă la cazul dat, întrucât Dimcioglo

Vladimir, nu a fost pedepsit pentru conducerea mijloacelor de transport în

starea de ebrietate;

- ținând cont de personalitatea inculpatului, raportul lui critic față de

cele săvârșite, circumstanțele atenuante, este posibil de a stabili o pedeapsa

mai blândă, aplicând pedeapsa non privativă de libertate.

instanța de apel, avocatul Cazmalî Vladimir a depus un demers privind

liberarea de răspunderea penală a inculpatului în legătura cu expirarea

termenului de prescripție (vol. I, f.d.217-218).

În motivarea demersului depus apărătorul inculpatului a indicat că

spre examinare la Curtea de Apel Comrat se află cauza penală de învinuire

a lui Dimcioglo Vladimir, în săvârșirea celor 4 infracțiuni: art. 2641 alin. (4),

art. 2641 alin. (4), art. 2641 alin. (4), art. 2641 alin. (4) Cod penal:

- episodul 1 - conducerea motocicletei „Ural” în starea de ebrietate

alcoolică cu grad avansat la data de 16 august 2018 în s. Tomai r-l Ceadîr-

Lunga;

- al 2-lea episod - refuzul de la testarea alcoolscopică la data de 15

septembrie 2018 în s. Tomai r-nul Ceadîr-Lunga;

- al 3-lea episod conducerea motocicletei „Ural” în starea de ebrietate

alcoolică cu grad avansat la data de 08 martie 2019 în mun. Ceadîr-Lunga,

str. Iubileinaia;

- al 4-lea epizod conducerea motocicletei „MT-1036” în starea de

ebrietate alcoolică cu grad avansat la data de 02 septembrie 2019 în mun.

Comrat, str. Lenin.

Totodată, a solicitat liberarea inculpatului Dimcioglo Valeri, de

răspunderea penală pe primele două epizoade:

- conducerea motocicletei „Ural” în starea de ebrietate alcoolică cu

grad avansat la data de 16 august 2018 în s. Tomai r-nul Ceadîr-Lunga -

infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal;

5

- refuzul de la testarea alcoolscopică la data de 15 septembrie 2018 în

s. Tomai r-nul Ceadîr-Lunga - infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4)

Cod penal, în legătura cu expirarea termenului de prescripție pentru

atragerea persoanei la răspunderea pentru infracțiunile săvârșite cu

încetarea procesului penal în această parte.

În calitate de temei de drept a indicat următoarele.

Conform art. 2641 alin. (4) Cod penal, infracțiunea prevăzută de această

normă penală se pedepsește cu o pedeapsa maximală aspră sub forma de

închisoare pe un termen de 1 an.

Astfel, conform clasificării pedepselor, stabilită în art. 16 Cod penal,

infracțiunea, prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal se referă la infracțiuni

ușoare se consideră faptele pentru care legea penală prevede în calitate de

pedeapsă maximă pedeapsa închisorii pe un termen de până la 2 ani

inclusiv.

Conform art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, persoana se liberează de

răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat 2 ani de la

săvârșirea unei infracțiuni ușoare.

Conform cerințelor stabilite în art. 60 alin. (2)-(4) Cod penal:

- Prescripția curge din ziua săvârșirii infracțiunii și până la data

rămânerii definitive a hotărârii instanței de judecată.

- În cazul săvârșirii de către persoană a unei noi infracțiuni, prescripția

se calculează pentru fiecare infracțiune separat.

Prescripția se va întrerupe dacă, până la expirarea termenelor

prevăzute la alin.(1), persoana va săvârși o infracțiune pentru care, conform

prezentului cod, poate fi aplicată pedeapsa cu închisoare pe un termen mai

mare de 2 ani. Calcularea prescripției în acest caz începe din momentul

săvârșirii unei infracțiuni noi.

Apărătorul inculpatului a indicat că la epizodul din 16 august 2018

termenul pentru atragerea persoanei la răspunderea penală a expirat la data

16 august 2020, iar pe epizodul din 15 septembrie 2018, respectiv la 15

septembrie 2020.

Conform art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe

parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în

art.275 pct.5)-9), 285 alin.(2), precum și în cazurile prevăzute în art.53-60 din

Codul penal, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în

cauza respectivă.

Conform art. 413 alin. (1) Cod de procedură penală, la judecarea

apelului se aplică regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă

instanță, cu excepțiile prevăzute în Partea specială titlul II capitolul IV

secțiunea 1.

6

septembrie 2020, s-a respins ca neîntemeiată cererea de apel a avocatului

Cazmalî Vladimir în numele inculpatului Dimcioglo Valeri, cu menținerea

sentințe fără modificări.

5.1 În motivarea soluției instanța de apel a menționat că, prima instanță

corect a calificat fapta inculpatului Dimcioglo Valeri, vinovăția căruia în

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2641 alin. (4), art. 2641 alin.(4), art.

2641 alin. (4), art. 2641 alin. (4) Cod penal, nu a fost contestată de către partea

apărării și se confirmă prin materialele dosarului, precum și prin probele

administrate atât în cadrul urmăririi penale cât și prin cele stabilite în ședința

de judecată a instanței de fond.

Instanța de apel a menționat că prima instanță, apreciind fiecare probă

din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei,

iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, corect

a analizat probele prezentate de către partea acuzării, precum că inculpatul

Dimcioglo Valeri, a săvârșit infracțiunea ce i se incriminează, faptul care nu

a fost pus la îndoială instanței în privința veridicității probelor, și aceste

probe au stat în baza învinuirii, la fel instanța legal l-a recunoscut pe

inculpatul Dimcioglo Valeri, vinovat în săvârșirea infracțiunii, prevăzute de

art. 2641 alin. (4), art. 2641 alin. (4), art. 2641 alin. (4), art. 2641 alin. (4) Cod

penal.

Totodată, instanța de apel nu a găsit careva temeiuri legale de a pune

aceste probe sub îndoială, întrucât ele sunt coordonate cu materialele

dosarului din motivul admisibilității și veridicității lui, și nu sunt negate de

către inculpat însuși, la cererea căruia cauza a fost examinată în conformitate

cu art. 3641 Cod de procedură penală, în baza probelor administrate în faza

de urmărire penală.

Instanța de apel a considerat că argumentele avocatului Cazmalî

Vladimir, privind stabilirea inculpatului a unei pedepse prea aspre sunt

neîntemeiate.

Instanța de apel a consideră că prevederile art. 61, 75 Cod penal, au

fost respectate de către prima instanța și inculpatului Dimcioglo Valeri, legal

i-a fost stabilită pedeapsa sub forma de închisoare în baza art. 84 la

ansamblul infracțiunilor.

Inculpatul la data de 16 august 2018 și 15 septembrie 2018 a săvârșit

infracțiunile, prevăzute de art. 2641 alin. (4) și art. 2641 alin. (4) Cod penal (în

redacția legii la momentul săvârșirii infracțiunii), sancțiunea căreia prevedea

pedeapsa sub forma de amendă în mărime de la 1050 la 1150 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200

la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 1 an.

7

La data de 08 martie 2019 și 02 septembrie 2019 inculpatul Dimcioglo

Valeri, a săvârșit infracțiunile, prevăzute de art. 2641 alin. (4) și art. 2641 alin.

(4) Cod penal ( în redacția legii la momentul săvârșirii infracțiunii), sancțiunea

căreia prevedea pedeapsa sub forma de muncă neremunerată în folosul

comunității de la 200 la 240 de ore sa cu închisoare de până la 1 an.

A invocat instanța de apel că în conformitate cu art. 364 alin. (8) Cod

de procedură penală, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor

indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime

a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare,

cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime

a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Dacă pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață, se aplică

pedeapsa închisorii de 30 de ani.

Conform art. 385 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, la adoptarea

sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunea dacă măsura de

pedeapsă stabilită inculpatului trebuie să fie executată de inculpat sau nu.

În conformitate cu art. 394 alin. (2) subpct. 1) Cod de procedură penală,

instanța de judecată este obligată, de asemenea, să motiveze stabilirea

pedepsei cu închisoare, dacă sancțiunea legii penale prevede și alte categorii

de pedepse.

Instanța de apel a considerat că prevederile sus menționate au fost

respectate de către instanța de fond și aceasta legal a aplicat în privința

inculpatului Dimcioglo Valeri pe art. 2641 alin. (4), art. 2641 alin. (4), art. 2641

alin. (4), art. 2641 alin. (4) Cod penal și în baza art. 84 Cod penal, pentru

cumul de infracțiuni și aplicând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, pedeapsa sub forma de închisoare. Totodată, instanța de

fond legal a luat în considerație atât gradul prejudiciabil al acțiunilor

inculpatului, datele despre personalitatea inculpatului, și anume faptul că el

are antecedente penale (vol. I, f.d.21-22), se află la evidenta medicului-

narcolog și medicului-psihiatru (vol. I, f.d.24-25), la locul de trai se

caracterizează mediocru (voi. I, f.d.28) cât și recunoașterea vinovăției săi și

sinceră căință, lipsa circumstanțelor care agravează răspunderea

inculpatului, comportamentul lui pe parcursul și după săvârșirea

infracțiunii, săvârșirea de către el a faptelor, care în conformitate cu art. 16

CP RM se referă la categoria infracțiunilor ușoare și nu au dus la survenirea

unor consecințe grele, lipsa temeiurilor pentru aplicarea art. art. 55, 79 Cod

penal. Dimcioglo Valeri este căsătorit, are la întreținere doi copii minori.

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia precum că la stabilirea

pedepsei inculpatului Dimcioglo Valeri, prima instanță a luat în considerație

8

toate circumstanțele cauzei și luând în vedere datele despre personalitatea

inculpatului, săvârșirea faptelor care se referă conform art. 16 Cod penal la

categoria infracțiunilor ușoare, sinceră căință, precum și luând în vedere

faptul că el are la întreținere 2 copii minori, existența temeiurilor de drept

pentru a stabili în privința lui Dimcioglo Valeri, pedeapsa penală sub forma

de închisoare, instanța legal a ajuns la concluzie privind oportunitatea

stabilirii inculpatului a pedepsei sub forma de închisoare pentru ansamblu

de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor stabilite pe un termen de 10

luni cu executarea pedepsei în penitenciarul de tip semiînchis, întrucât

pedeapsa stabilită corespunde în întregime sancțiunii articolului la

învinuirea înaintată inculpatului care a fost în vigoare la momentul săvârșirii

de către Dimcioglo Valeri, a faptelor, adică la data de 16 august 2018, 15

septembrie 2018, 08 martie 2019 și 02 septembrie 2019, și este o măsură

corelativă de constrângere de stat.

Concomitent instanța de apel a menționat că în hotărârile sale Curtea

europeană a drepturilor omului indică că „Privarea de libertate este o astfel

de măsură aspră că ea poate fi achitată doar atunci când alte măsuri mai

puțin aspre au fost considerate ca insuficiente pentru apărarea interesului

personal sau public care cere închisoare. Este insuficient că privare de

libertate să corespundă dreptului intern, este necesar că pedeapsa să

corespundă circumstanțelor cauzei” (Witold Litwa vs. Poland (cerere nr.

26629/95, hotărâre din 04 aprilie 2000 § 78).

În lumina celor expuse, instanța de apel a considerat că pedeapsa

stabilită inculpatului Dimcioglo Valeri, de către prima instanță pe art. 2641

alin. (4), art. 2641 alin. (4), art. 2641 alin. (4), art. 2641 alin. (4) Cod penal pentru

ansamblu de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor stabilite sub forma

de închisoare pe un termen de 10 luni și executarea de către el a pedepsei

stabilite, reieșind din circumstanțele cauzei corespunde criteriilor generale

de individualizare a pedepsei (art. 75 Cod pena), este proporțională cu

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii, precum și oferă posibilitate

de corectare și reeducare a celui vinovat.

Instanța de apel a menționat că cerința părții apărării privind stabilirea

inculpatului Dimcioglo Valeri, pe art. 2641 alin. (4), art. 2641 alin. (4), art. 2641

alin. (4), art. 2641 alin. (4) Cod penal, a unei pedepse mai blânde nu este

bazată pe prevederile legislației penale. Mai mult ca atât, apelantul în cererea

de apel nu a adus careva argumente concludente care ar permitea instanței

de judecată să stabilească în privința lui Dimcioglo Valeri, pentru săvârșirea

a patru infracțiunii (art. 2641 alin. (4) Cod penal), să stabilească pedeapsa sub

forma de munca neremunerată în folosul comunității.

9

Argumentele părții apărării precum că la examinarea cauzei de către

prima instanța Dimcioglo Valeri, a depus demersul privind examinarea

cauzei în procedura specială, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură

penală, însă instanța a dispus sentința fără efectuarea procedurii judiciare

(în modul special), instanța de apel le consideră neîntemeiate întrucât din

conținutul sentinței atacate rezultă faptul că la determinarea pedepsei

inculpatului au fost luate în considerație prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală.

Instanța de apel a reținut că, din conținutul sentinței rezultă faptul că

instanța i-a stabilit inculpatului Dimcioglo Valeri, pedeapsa penală aplicând

art. 3641 Cod de procedură penală și pentru fiecare infracțiune separat care i

se incriminează inculpatului pe art. 2641 alin. (4) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a considerat că pedeapsa stabilită inculpatului

Dimcioglo Valeri, sub formă de închisoare pe un termen de 10 luni este

echitabilă, corespunde scopurilor și sarcinilor stabilirii pedepsei penale, fapt

în legătura cu care instanța nu a găsit temei pentru modificarea pedepsei

stabilite.

Luând în considerație cele susmenționate, instanța de apel a reiterat că

este neîntemeiat argumentul părții apărării precum că luând în vedere

personalitatea inculpatului, raportul lui critic față de cele săvârșite,

circumstanțele atenuante, este posibil de a-i stabili pedeapsa non privativă

de libertate.

Referitor la demersul apărării privind liberarea inculpatului

Dimcioglo Valeri de răspunderea penală în legătura cu expirarea termenului

de atragere la răspundere penală pe primele două epizoade, și anume pe

epizodul din 16 august 2018 și din 15 septembrie 2018, instanța de apel a

menționat că pedeapsa este neîntemeiată.

Faptele incriminate inculpatului, săvârșite pe data de 16 august 2018 și

15 septembrie 2018, reieșind din sancțiunea art. 2641 alin. (4) Cod penal (la

momentul săvârșirii infracțiunilor în redacția care a fost în vigoare până la

legea nr. 138 din 19.07.2018 în vigoare de la 14.12.2018) prevedea pedeapsa

sub formă de amendă, munca neremunerată în folosul comunității sau

pedeapsa sub forma de închisoare pe termen de un an, adică în conformitate

cu norma susmenționată art. 16 alin. (2) Cod penal și aceste infracțiunii se

referă la categoria infracțiunilor ușoare.

Luând în considerație faptul că infracțiunile, prevăzute de art. 2641

alin. (4) Cod penal au fost săvârșite de către inculpatul Dimcioglo Valeri, la

16 august 2018 și 15 septembrie 2018, adică doi ani după săvârșirea

infracțiunii ușoare au expirat la data de 16 august 2020 și 15 septembrie 2020,

respectiv.

10

Totodată, conform Dispoziției Comisiei pentru situații excepționale a

Republicii Moldova nr. 13 din 03 aprilie 2020, Anexă la Dispoziția nr. 1 din

18 martie 2020 Comisiei pentru situații excepționale, termenele de

prescripție și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă

au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență instituite

potrivit Hotărârii Parlamentului nr. 55 din 17 martie 2020.

În conformitate cu art. 1 al Hotărârii Parlamentului nr. 55 din 17 martie

2020 privind declararea stării de urgență, se declară stare de urgență pe

întreg teritoriul Republicii Moldova pe perioada 17 martie - 15 mai 2020.

Instanța de apel a reținut că curgerea termenului pentru atragere la

răspundere penală a inculpatului pe epizoadele susmenționate a fost

suspendată pentru toata perioada stării de urgență pe teritoriului Republicii

Moldova pe perioada 17 martie - 15 mai 2020, iar de la 16 mai 2020 curgerea

termenelor de prescripții a fost reluată. Prin urmare, termenul de prescripție

pentru atragerea la răspundere penală pe infracțiunile indicate, expiră la 16

octombrie 2020 și 15 noiembrie 2020, respectiv.

Astfel, instanța de apel a remarcat că la momentul examinării cererii

de apel a părții apărării, termenul de prescripție de doi ani de la data

săvârșirii de către inculpat a infracțiunilor din 16 august 2018 și din 15

septembrie 2018 nu a expirat. Dar întrucât din momentul infracțiunii nu au

expirat 2 ani, demersul părții apărării privind liberarea inculpatului

Dimcioglo Valeri de răspundere penală în legătură cu expirarea termenului

de prescripție urmează a fi respins ca neîntemeiat.

- avocatul Cazmalî Vladimir, prin care invocând temei de drept

prevederile art. 427 alin.(1) pct. 10 Cod de procedură penală, a solicitat

casarea deciziei și sentinței, cu emiterea unei noi decizii prin care să fie

modificată pedeapsa inculpatului și de a-i stabili pedeapsa în formă de

muncă neremunerată în folosul comunității sau aplicarea prevederilor art.

90/1 Cod penal, cu suspendarea parțială a executării pedepsei cu închisoare;

- inculpatul Dimcioglo Valeri, prin care a solicitat încetarea procesului

penal în legătură cu intervenirea termenului de prescripție.

6.1. În motivarea cererii de recurs avocatul a invocat că:

- la caz sunt circumstanțe care permit neaplicarea pedepsei

excepționale pedeapsa cu închisoarea, circumstanța atenuantă - vina în

săvârșirea infracțiunilor incriminate Dimcioglo Valeri a recunoscut integral

și s-a căit, precum și faptul că inculpatul este căsătorit, are la întreținere doi

copii minori;

- anterior, până la pronunțarea sentinței, Dimcioglo Valeri pentru

săvârșirea conducerii mijlocului de transport în stare de ebrietate nu a fost

11

supus măsurilor de constrângere de star care nu sunt legate cu privarea de

libertate;

- este neîntemeiată concluzia instanței de apel precum că este imposibil

de a-l corecta pe Dimcioglo Valeri în alt mod de cât de a-i stabili o pedeapsă

sub formă de închisoare. Săvârșirea mai multor fapte similare nu înseamnă

încă incorigibilitate. Este potrivit să vorbim despre incorigibilitate atunci

când persoana, fiind deja în mod repetat supusă unei pedepse nonprivative,

săvârșește din nou aceleași fapte. Numai în acest caz, instanța are dreptul să-

și modifice alegerea în partea pedepsei mai aspre;

- în pofida circumstanțelor menționate, instanța a adoptat decizia

privind stabilirea pedepsei sub formă de închisoare, nu a găsit nici un motiv

pentru aplicarea pedepsei nonprivative;

- Dimcioglo Valeri anterior pentru conducerea mijlocului de transport

în stare de ebrietate, el nu a fost pedepsit, astfel, este posibil de atenua

pedeapsa stabilită inculpatului, alegând pedeapsa nonprivativă de libertate;

- chiar dacă este de acord cu concluziile instanțelor judecătorești

despre faptul că săvârșirea de Dimcioglo Valeri în cumul a 4 infracțiunii de

același tip prezintă un astfel de pericol, că nu lasă instanței de judecată altă

alegere decât să-i stabilească pedeapsa cu închisoare, atunci luând în

considerare faptul că aceasta este totuși prima sentință de condamnare

împotriva lui, este oportun să vorbim despre aplicarea prevederilor art. 90/1

Cod penal cu privire la condamnarea cu suspendarea parțială a executării

pedepsei cu închisoare. Astfel, articolul menționat prevede că: (1) In cazul în

care instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de

personalitatea vinovatului, ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta

să execute întreaga pedeapsă cu închisoare în penitenciar, aceasta poate

dispune suspendarea parțială a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicând în hotărâre perioada de executare a pedepsei în închisoare și

perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă, precum și

motivele condamnării cu suspendarea parțială a executării pedepsei. Prima

parte a pedepsei se execută în penitenciar, iar restul pedepsei se suspendă;

- inculpatul se încadrează în cerințele art. 90/1 Cod penal, nu există

restricții pentru aplicarea lor.

6.2. În motivarea cererii de recurs inculpatul a invocat că, instanța de

apel în decizia emisă a indicat că termenul de prescripție a procesului penal

pornit pe infracțiunile menționate trece la 16 octombrie 2020 și 15 noiembrie

2020, astfel a expirat termenul de prescripție privind tragerea la răspunderea

penală pentru infracțiunea incriminată.

prin care a invocat că lipsesc temeiuri de casare a deciziei instanței de apel

12

și se constată inadmisibilitatea recursurilor ca fiind vădit neîntemeiate.

declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea

sunt inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera

de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie

să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea

cauzei.

Lecturând textul recursurilor, Colegiul penal constată că, avocatul

Cazmalî Vladimir și inculpatul Dimcioglo Valeri își exprimă dezacordul cu

faptul că pedeapsa aplicată este prea aspră, insistând asupra aplicării unei

pedepsei nonprivative de libertate în privința inculpatului sau suspendării

parțiale a pedepsei aplicate, astfel, instanța de recurs ordinar supune

verificării decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută de

art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care prevede, că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel atunci când: s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal

reține că motivul – temeiul de recurs invocat de recurenți nu se confirmă în

instanța de recurs ordinar, argumentând în acest context următoarele.

La examinarea recursurilor, Colegiul penal atestă că nu și-a găsit

confirmarea temeiul pentru recurs invocat prin prisma pct. 10) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, în prezenta speță, deoarece instanțele de fond

și-au motivat întemeiat soluția adoptată, acordând deplină eficiență

prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea pedepsei inculpatului și nu au admis careva erori, stabilind

justificat, în privința inculpatului Dimcioglo Valeri, pedeapsa definitivă cu

închisoare pe un termen de 10 luni.

Cu referire la criticele invocate de recurenți, precum că a fost efectuată

o individualizare injustă a pedepsei în privința inculpatului Dimcioglo

Valeri, instanța de recurs relevă că, în cazul săvârșirii unei infracțiuni,

13

instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis

infracțiunea, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea

pedepsei în limitele fixate în partea specială.

În același rând, instanța de recurs menționează că, conform art. 75 Cod

penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului Cod. Așadar,

persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în

limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o

măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii,

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea și

resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din partea altor persoane.

Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să

înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Prin urmare, instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip,

și acea mărime a pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea

scopului legii penale. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative

prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care

o pedeapsă mai blânda, din numărul celor menționate, nu va asigura

atingerea scopului pedepsei. Caracterul excepțional la aplicarea pedepsei cu

închisoare urmează a fi argumentat de către instanța de judecată.

Colegiul reține că, în cauza dată, inculpatul a recunoscut săvârșirea

infracțiunilor imputate și a solicitat de a fi judecată cauza pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, aplicând prevederile art. 3641 Cod

de procedură penală.

Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea

cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care

a fost admisă de către prima instanță, beneficiază de reducere cu o treime a

14

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare ori

cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu o pătrime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

În continuare, luând în considerație faptul că inculpatul Dimcioglo

Valeri, a acceptat judecata pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, în baza art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, acesta beneficiază

de o reducere cu 1/3 a limitelor prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoare.

În prezenta speță, Colegiul atestă că, inculpatul Dimcioglo Valeri, a

fost condamnat în baza art. 2641 alin.(4), art. 2641 alin.(4), art. 2641 alin.(4),

art. 2641 alin.(4) Cod penal, iar în conformitate cu prevedrile art. 84 Cod

penal, prin ansamblul infracțiunilor, prin cumul parțial al pedepselor

stabilite, s-a stabilit inculpatului pedeapsă definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 10 luni.

La caz, analizând pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de

10 luni, aplicată inculpatului Dimcioglo Valeri, Colegiul penal a stabilit că

aceasta se încadrează în limitele prevăzute de art. 2641 alin.(4) Cod penal și

art. 3641 Cod de procedură penală, cu aplicarea art. 84 Cod penal și prin

urmare instanțele de fond nu au comis nici o eroare de drept la

individualizarea pedepsei, iar dezacordul recurenților cu pedeapsa stabilită

ce se încadrează în limitele legale, nu poate constitui în sine un argument

verosimil și justificat pentru susținerea temeiului de drept invocat pentru

casarea hotărârii atacate.

Astfel, instanța de recurs apreciază că, la individualizarea pedepsei și

îndeosebi a modalității de executare a acesteia, instanța de apel a acordat

deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, precum și prevederilor

art. 79 Cod penal, constatând că pedeapsa aplicată va fi echitabilă faptei

infracționale comise, ce corespunde normelor legale și va atinge scopul de

corectare și resocializare a inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni, ca urmare, sunt nejustificate alegațiile recurenților privind

efectuarea contrară prevederilor legale de către instanțele de fond a unei

individualizări a pedepsei în privința lui Dimcioglo Valeri, or, avocatul

Cazmalî Vladimir și inculpatul Dimcioglo Valeri nu a expus care anume

prevederi legale au fost eronat aplicate și în ce a constat concret eroarea

admisă de către instanțele de fond la individualizarea executării pedepsei.

Instanța de recurs respinge alegațiile avocatului Cazmalî Vladimir,

potrivit căruia în privința inculpatului Dimcioglo Valeri este oportun a

aplica prevederile art. 901 Cod penal, or, instanțele de fond nu au stabilit nici

un temei de a aplica prevederile art. 901 Cod penal - condamnarea cu

suspendarea parțială a executării pedepsei cu închisoare, iar necesitatea

15

aplicării în privința inculpatului Dimcioglo Valeri a unei pedepse privative

de libertate cu executare, este motivată prin faptul că inculpatul a săvârșit

mai multe infracțiuni similare în perioade diferite de timp, fiindu-i stabilită

pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni, circumstanțe care

mărturisesc despre predispunerea acestuia la comiterea infracțiunilor în

continuare, dar și despre faptul că acesta nu a pășit pe calea corectării. Astfel,

în concluzie s-a atestat, că corectarea și reeducarea inculpatului Dimcioglo

Valeri este posibilă doar prin izolarea lui de societate.

Totodată, sunt neîntemeiate și alegațiile inculpatului Dimcioglo Valeri

precum că, procesul penal pornit în privința sa urmează a fi încetat în

legătură cu intervenirea termenului de prescripței, or, potrivit prevederilor

art. 60 alin.(2) Cod penal, prescripția curge din ziua săvârșirii infracțiunii și

până la data rămânerii definitive a hotărârii instanței de judecată.

Astfel, la caz, decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din

23 septembrie 2020, este definitivă și executorie din momentul emiterii.

Colegiul penal, suplimentar, menționează și faptul că pedeapsa

stabilită, corespunde și prevederilor Recomandării Comitetului de Miniștri

referitoare la regulile europene asupra sancțiunilor aplicate, adoptate la 19

ortombrie 1992, aceasta fiind corespunzătoare sancțiunii și totodată

proporțională gravității infracțiunii comise, precum și situației personale a

făptașului.

Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe

aspectele contestate nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și

pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în

cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO,

deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles

ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale

supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept

invocate de recurenți ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub

aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este

legală și întemeiată, iar recursurile ordinare declarate sunt inadmisibile,

fiind vădit neîntemeiate.

16

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul

Cazmalî Vladimir în numele inculpatului Dimcioglo Valeri și de către

inculpat, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din

23 septembrie 2020, în cauza penală în privința lui Dimcioglo Valeri

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 02 aprilie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

17