1ra-249/21 — art. 201/1 alin. 2 lit. c CP

Dosarul nr. 1ra-249/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecătorii - Toma Nadejda și Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar și suplimentul la

recurs declarat de către inculpatul Diulgher Ilia prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 09 iulie 2020 și a sentinței

Judecătoriei Cahul (sediul Taraclia) din 06 noiembrie 2019, în cauza penală în

privința lui

Diulgher Ilia XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în s. XXXXX, r-nul XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 20.05.2019 – 06.11.2019;

Instanța de apel: 09.12.2019 - 09.07.2020;

Instanța de recurs: 24.09.2020 – 03.03.2021.

A C O N S T A T A T :

Diulgher Ilia a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin. (2) lit.

c) Cod penal la 5 (cinci) ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate lui Diulgher Ilia a

fost suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 4 (patru) ani.

În privința lui Diulgher Ilia a fost aplicată măsura de constrângere cu caracter

medical forțat antialcool, urmând ca acesta să fie amplasat în instituția medicală cu

un regim special de tratament.

A fost dispusă încasarea de la Diulgher Ilia în beneficiul statului suma de 1031

(una mie treizeci și unu) lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Diulgher Ilia, în luna octombrie a anului 2018, data și timpul exact nu s-a

stabilit, aflându-se la domiciliul său, situat în satul XXXXX, orașul XXXXX, str. Mira

5, în urma unui conflict cu soția sa, Stepanova Diana XXXXX, născută la XXXXX, a

apucat-o de păr, a târâit-o din casă în ogradă, și intenționat a împins-o din spate

pe pragul casei din beton, cu înălțimea de 1 metru de la pământ, ultima căzând de

la înălțimea de 1 metru pe suprafața de beton, prin ce i-au fost cauzate leziuni

corporale de gravitatea medie, cu dereglarea sănătății de lungă durată, sub formă

de fractură consolidată a radiusului stâng în loc tipic.

1

Acțiunile lui Diulgher Ilia au fost încadrate în baza art. 2011 alin. (2), lit. c) Cod

penal, violența în familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al

familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin maltratare, alte acțiuni

violente, care au provocat vătămarea medie a integrității corporale.

a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri de achitare.

3.1. În susținerea apelului, inculpatul a menționat că:

- sentința primei instanțe este una ilegală și neîntemeiată, iar circumstanțele

expuse în învinuirea înaintată, nu corespund realității. Or, în luna octombrie 2018,

în ziua săvârșirii pretinsei infracțiuni, el împreună cu mama sa, Diulgher Anna și

partea vătămată Stepanova Diana, se aflau acasă și priveau televizorul. Partea

vătămată a ieșit din cameră și în momentul ieșirii a atins sticla de la ușă care s-a

stricat. Inculpatul auzind zgomotul, a ieșit afară și a văzut că mâina părții vătămate

Stepanova Diana era însângerată, I-a spus ultimei să meargă la spital, însă ea a

refuzat, din motiv că nu este cetățeancă al Republicii Moldova. Ulterior, peste o

perioadă de două luni, fiind sub influența colaboratorilor de poliție, partea

vătămată a depus la poliție plângere, invocând că el a împins-o în urma cărui fapt

și-a tăiat mâina. Atît inculpatul, cît și partea vătămată, în cadrul ședinței de

judecată în prima instanță, au declarat în mod expres că, partea vătămată singură

a căzut de pe pragul casei, tăindu-și mâina, și că el nu a împins-o. Însă, prima

instanță nu a luat în considerație aceste declarații ale părții vătămate și în mod

ilegal a pronunțat în privința sa o sentință de condamnare;

- concomitent, a menționat că la moment deține un loc permanent de trai, este

angajat în câmpul muncii, se caracterizează pozitiv la locul de trai și la locul de

muncă, însă aceste circumstanțe nu au fost luate în considerație de către prima

instanță la stabilirea pedepsei.

respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, prima

instanță la examinarea cauzei penale supusă judecății, a elucidat pe deplin toate

circumstanțele cauzei, a dat o apreciere corectă probelor prezentate spre

examinare prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, a constatat în mod corect

circumstanțele de fapt ale cauzei și, astfel, a pronunțat o soluție legală și

întemeiată. De asemenea instanța de apel a stabilit, că judecarea cauzei în prima

instanță a avut loc cu respectarea normelor procesuale penale, inclusiv dreptul

părților la un proces echitabil, consfințit în art. 6 al Convenției europene pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Instanța de apel a ajuns la concluzia că sunt neîntemeiate alegațiile

inculpatului, precum că declarațiile părții vătămate Stepanova Diana poartă un

caracter contradictoriu precum că aceasta ar fi fost influențată la depunerea

acestora de către colaboratorii de poliție, deoarece aceste argumente nu au fost

susținute prin careva probe concrete, dar și nu se confirmă prin probatoriul

administrat în cadrul examinării cauzei penale.

Cu referire la argumentele apelantului privind individualizarea incorectă a

pedepsei, instanța de apel a remarcat faptul, că prima instanță la stabilirea acesteia

2

a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, de circumstanțele atenuante și

agravante, de faptul că inculpatul este căsătorit, are la întreținere un copil minor,

dar și de faptul că ultimul este caracterizat negativ la locul de trai, este o persoană

agresivă, face abuz de băuturi alcoolice, este predispus la încălcarea ordinii

publice, anterior a fost condamnat de 5 ori pentru infracțiuni de violență în familie,

a comis 15 contravenții, legate de încălcarea ordinii publice și acțiuni violente,

instanța de apel ajungând la concluzia că prima instanță i-a stabilit inculpatului

Diulgher Ilia o pedeapsă echitabilă.

În acest sens instanța de apel a menționat, că prima instanță corect a indicat,

că fiind anterior condamnat de fiecare dată la pedepse sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității, inculpatul Diulgher Ilia, nu și-a făcut

concluziile necesare și din nou a comis o infracțiune deja mai gravă, fapt care

justifică aplicarea în privința acestuia a pedepsei cu închisoare.

Totodată, instanța de apel a considerat corectă aplicarea de către prima

instanță a prevederilor art. 90 Cod penal, cu obligarea inculpatul să participe la

programe probaționale, concluziile primei instanțe fiind motivate temeinic.

a declarat recurs ordinar, iar ulterior a depus și un supliment la recurs, prin care

solicită casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei

hotărîri de achitare, pe motiv că nu a săvârșit infracțiunea incriminată.

În motivarea recursului și suplimentul la acesta, inculpatul, fără a invoca

careva temeiuri legale de casare, a indicat argumente similare celor expuse în

cererea de apel, susținând că nu i-a fost înmânată copia de pe decizia motivată a

instanței de apel.

secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, Crijanovschi Sergiu,

prin care a pledat pentru dispunerea inadmisibilității recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

suplimentului la recurs, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal

concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

În conformitate art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs

verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și

3

dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material.

Din conținutul recursului declarat, deși recurentul nu a invocat expres un

temei prevăzut de art. 427 Cod de procedură penală, se deduce invocarea de către

ultimul al temeiului de drept pentru casarea deciziei, stipulat de art. 427 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel în cazurile când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii invocate de către

inculpat, Colegiul penal atestă că, o astfel de eroare în speța dată nu se constată,

deoarece, potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

Potrivit materialelor cauzei, Diulgher Ilia a fost pus sub învinuire și

condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod

penal, adică violența în familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al

familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin maltratare, alte acțiuni

violente, care au provocat vătămarea medie a integrității corporale, instanțele de

fond stabilind cu certitudine, în urma judecării cauzei în ordinea prevăzută de

legislație, întrunirea în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii imputate.

În argumentarea solicitărilor sale inculpatul Diulgher Ilia consideră că partea

acuzării nu a prezentat probe care ar dovedi vinovăția sa în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, iar prin urmare instanța de apel a

comis o eroare de drept, dat fiind faptul, că în speță acțiunile lui nu întrunesc

elementele infracțiunii.

Contrar alegațiilor recurentului, Colegiul penal reține că instanța de apel a dat

o apreciere corectă probatoriului administrat în conformitate cu prevederile art.

101 Cod de procedură penală, prin prisma admisibilității, pertinenței și

concludenții, utilității și veridicității, precum și tuturor probelor în coroborare,

inclusiv și declarațiilor date în ședința de judecată de către inculpatul Diulgher Ilia

și de către partea vătămată Stepanova Diana.

Astfel Colegiul penal conchide, că instanța de apel, menținând soluția primei

instanțe, la judecarea apelului a respectat prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, în mod întemeiat a ajuns la concluzia corectitudinii încadrării juridice a

acțiunilor inculpatului Diulgher Ilia în baza art. art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal,

constatând că în acțiunile acestuia sunt întrunite toate elementele constitutive ale

infracțiunii, instanța de apel motivându-și temeinic soluția în acest sens, așa cum

este indicat în pct. 4, 4.1. al prezentei decizii, soluție pe care instanța de recurs o

însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară, deoarece aceasta

corespunde circumstanțelor de fapt și de drept stabilite, precum și practicii

judiciare constante.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în cazul în care instanțele de fond și-au motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

4

motivele jurisdicției acestor instanțe (a se vedea, în special, cauzele Garcia Ruiz v.

Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999; Helle v. Finlanda, hotărârea din 19

decembrie 1997).

Totodată, în concepția Curții Europene, art. 6 parag. 1 nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (cauza Van de Hurk

v. Olanda, nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994, Immeubles Groupe Kosser v. Franța, nr.

38748/97 din 9 martie 1999).

Prin urmare, Colegiul penal conchide că în speță nu a fost constatată existența

erorii de drept prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, iar

alegațiile recurentului în acest sens urmează a fi respinse ca fiind neîntemeiate.

Cu referire la alegațiile inculpatului, precum că nu i-a fost expediată decizia

instanței de apel, instanța de recurs atestă că, potrivit materialelor cauzei (f.d. 58,

Vol. II), la data de 01 septembrie 2020, inculpatului Diulgher Ilia i-a fost expediată

decizia Curții de Apel Cahul din 09 iulie 2020, tradusă în limba rusă, or, în

suplimentul la recurs din 24 februarie 2021, recurentul a avut posibilitatea sa se

expună asupra tuturor motivelor condamnării, invocate de către instanța de apel.

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea

cauzei în ordine de apel, nu a comis erori de drept, care ar genera casarea deciziei

adoptate, urmând a fi dispusă inadmisibilitatea recursului declarat cu supliment,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Diulgher Ilia,

și suplimentul la recurs, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel

Cahul din 09 iulie 2020, în cauza penală în privința lui Diulgher Ilia XXXXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 02 aprilie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

5