1ra-671/2021 — art. 166-1alin.2 lit. a, d CP

1ra-671/2021 — art. 166-1alin.2 lit. a, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-671/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

01 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte DIACONU Iurie

judecători CATAN Liliana

GUZUN Ion

BOICO Victor

TOMA Nadejda

a judecat, fără participarea părților, recursurile ordinare declarate de procurorul

în Procuratura de circumscripție Bălți, GAVDIUC Valentina, inculpatul

GONCEARUC Andrei și avocatul TUHARI Igor, în numele inculpatului, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Bălți, sediul Sângerei, din 20 noiembrie 2018 și

a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 10 septembrie 2020, în cauza

penală privindu-l pe

GONCEARUC Andrei Xxxxx, născut

la xx xxxxxxxx xxxx, originar din s. Xxxxxxxx, r.

Xxxxxxx și domiciliat în or. Xxxxxxx, str. Xxxx xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 13.04.2017 – 20.11.2018;

Instanța de apel: 15.01.2019 – 10.09.2020;

Instanța de recurs: 30.12.2020 – 01.03.2021.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

Goncearuc Andrei Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 1661

alin. (2) lit. a), d) Cod penal, la închisoare pe un termen de 5 ani, cu privarea de

dreptul de a exercita activități de agent de intervenție pază și ordine pe un termen de

7 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

1

Conform art. 90 Cod penal, s-a dispus neexecutarea pedepsei aplicată

inculpatului Goncearuc Andrei pe un termen de probă de 3 ani.

De la Goncearuc Andrei s-a încasat în beneficiul părții vătămate Ceresău

Serghei suma de 5 000 lei în calitate de prejudiciu moral, în rest, acțiunea civilă a fost

respinsă, ca fiind neîntemeiată.

fiind angajat prin contract, în baza ordinului nr. 43 ef din 01 decembrie 2014, în

funcția de conducător-auto al serviciului operativ din cadrul organizației de pază

„Bercut-Grup" SRL, reprezentând această instituție care activează în baza licenței nr.

038806, eliberată la 08 aprilie 2009 de Camera înregistrării de Stat pe lângă

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, conform căreia se acordă colaboratorilor

acesteia împuterniciri de protecție a bunurilor și persoanelor, având conform legii și

instrucțiunii de serviciu dreptul de a aplica mijloacele speciale pentru respingerea

atacului asupra oamenilor, inclusiv asupra lucrătorilor din organizațiile particulare de

detectivi și de pază, la reținerea celui care încearcă să fugă surprins în flagrant delict

și, fiind în virtutea acestor atribuții, persoană care activează cu titlu oficial, contrar

prevederilor art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și

Libertăților Fundamentale adoptată la Roma la 04.11.1950, ratificată de Republica

Moldova la 12.09.1997, art. 24 din Constituția Republicii Moldova, art. 2 lit. c), art.

28 și 29 din Legea nr. 283-XV din 04.07.2003 ,,Cu privire la activitatea particulară de

detectiv și de pază", pct. 2, 3 lit. a), e) și l) din Atribuțiile conducătorilor și

personalului care practică activitate particulară de pază aprobate prin Hotărârea

Guvernului nr. 667 din 08.07.2005 ,,Cu privire la măsurile de realizare a Legii nr.

283-XV din 04.07.2003 cu privire la activitatea particulară de detectiv și de pază”

care îl obligau să nu supună pe nimeni la tratamente inumane și degradante, să

contribuie la respectarea intereselor statului și la menținerea ordinii publice, să aplice

mijloacele speciale exclusiv în condițiile legii, să respecte drepturile și libertățile

omului, a săvârșit infracțiunea în următoarele circumstanțe:

Goncearuc Andrei acționând cu titlu oficial ca angajat al organizației de pază

„Bercut-Grup” SRL, la 20 iunie 2015, aproximativ la orele 20.30, după ce l-a reținut

pe Cereseu Serghei pentru săvârșirea unei fapte ilegale și l-a predat colaboratorilor de

poliție, în or. Sângerei, pe str. Independenței, nr. 100, la intrarea în clădirea

Inspectoratului de Poliție Sângerei, când Cereseu Serghei se afla la pământ datorită

traumei cranio-cerebrale închise primite recent prin căderea și lovirea cu capul de

scări, fiind într-o stare periculoasă pentru sănătatea sa și având nevoie de îngrijiri

medicale, nu a recurs la acțiuni de acordare a ajutorului acestuia, dar în scop de

intimidare a lui și demonstrarea importanței sale, în lipsa temeiurilor stabilite de art.

29 al Legii nr.283-XV din 04.07.2003 „Cu privire la activitatea particulară de

2

detectiv și de pază", ce i-ar fi permis aplicarea mijloacelor speciale asupra persoanei,

intenționat i-a pulverizat lui Cereseu Serghei gaz lacrimogen în față, ceea ce a dus la

iritarea căilor lacrimale, a ochilor și incapacitate temporală de a vedea, acțiuni urmate

de suferințe fizice și psihice ale lui Cereseu Serghei.

Conform raportului nr. 260 a-2016 din 20 ianuarie 2016 Cereseu Serghei a

suportat trauma psihologică exprimată prin neliniște, tremur, agresivitate, stare care

este în concordanță cu acțiunile de intimidare la care a fost supus.

3.1. Procurorul în Procuratura raionului Sîngerei, Godorog Alexandru prin care

a solicitat casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță în această

parte, prin care lui Goncearuc Andrei să-i fie stabilită o pedeapsă de 5 ani închisoare,

cu executare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a exercita activități

de agent intervenție pază și ordine, pe un termen de 7 ani și în baza art. 84 alin. (4)

Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita activități de agent

intervenție pază și ordine pe un termen de 8 ani.

În motivarea apelului a indicat că:

- instanța de fond la aplicarea pedepsei, nu a stabilit prezența circumstanțelor

atenuante și celor agravante, deși au fost probate, iar aplicarea art. 90 Cod penal, a

motivat-o, doar citând jurisprudența CEDO;

- la stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului Goncearuc Andrei,

urma a se lua în considerație, că prin acțiunile sale, Goncearuc Andrei a cauzat un

prejudiciu nu doar părții vătămate Ceresău Serghei, dar a compromis statutul de

funcționar al statului, a știrbit considerabil imaginea de angajat al organizației de

pază, persoană care activează cu titlu oficial, identic unui polițist, lăsând astfel o

amprentă negativă în societate.

- sentința atacată, în partea ce ține de aplicarea pedepsei complementare, este

neîntemeiată, inculpatului Goncearuc Andrei, urmând a i se cumula și stabili o

pedeapsă definitivă complementară, sub formă de privare de dreptul de a exercita

activități de agent intervenție pază și ordine, în baza art. 84 Cod penal, luându-se în

considerație sentința Judecătoriei Bălți din 17.02.2016, prin care a fost privat de

dreptul de a exercita activități de agent intervenție pază și ordine pe un termen de 5

ani;

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ce a

generat faptul aplicării unei pedepse cu închisoarea, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei, conform art. 90 Cod penal, fără a fi cumulate pedepsele

complementare, greșit individualizate în raport cu prevederile Capitolul VII din

partea generală a Codului penal;

3

- nu s-a ținut cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării, reeducării

vinovatului, restabilirea echității sociale, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea inculpatului Goncearuc Andrei, cât și a altor persoane;

- pedeapsa stabilită inculpatului Goncearuc Andrei, i-a creat o situație prea

blândă, fapt care contravine scopului legii penale prevăzut în art. 2 alin. (2) Cod penal

și scopului legii de procedură penală prevăzut în art. 1 alin. (2) Cod de procedură

penală.

3.2. Inculpatul Goncearuc Andrei, prin care a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin care să fie achitat.

În motivarea apelului a indicat că:

- instanța de fond nu a apreciat corect probele, în conformitate cu prevederile

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor;

- prima instanță a decis asupra vinovăției inculpatului în lipsa unui suport

probatoriu care ar exclude orice dubiu în acest sens, și ar fi în stare să stabilească

vinovăția lui în baza unor circumstanțe obiective. Concluzia instanței de fond asupra

vinovăției inculpatului în mare parte sunt sprijinite pe interpretarea sub aspect

acuzator a semnificației unor circumstanțe și declarații, fără a avea acoperire în

probele cercetate și fără a oferi o explicație logică întemeiată pe aceste probe;

- deși în Rechizitoriu este indicat că atunci când Cereseu Serghei se afla la

pământ datorită traumei cranio-cerebrale închise primite recent prin căderea și lovirea

cu capul de scări, fiind într-o stare periculoasă pentru sănătatea sa și având nevoie de

îngrijire medicală, conform rapoartelor de expertiză medico-legale nr. 051 D din

20.07.2015 și nr. 238 D din 31.11.2015, comoția cerebrală indicată în diagnoză la

externare nu este confirmată prin date obiective clinice și paraclinice;

- potrivit actului 260a-2016 de expertiză psihiatrico-legală este constatat că cet.

Cereseu Serghei în urma acțiunilor de maltratare a suportat o traumă psihologică, la

fel și din rapoartele de expertiză medico-legale nr. 151 D din 20.07.2015 și nr. 238 D

din 31.11.2015 ultimul a suportat leziuni corporale ușoare, nefiind clar de către cine

i-au fost provocate leziunile corporale date în urma căror ultimul a suportat o traumă

psihologică;

- deși în rapoartele de expertiză medico-legale nr. 151 D din 20.07.2015 și nr.

238 D din 31.11.2015 este clar indicat că comoția cerebrală indicată în diagnoză la

externare nu este confirmată, iar conform actului nr. 260a-2016 de expertiză

psihiatrico-legală de ambalator este constatat că cet. Cereseu Serghei în urma

acțiunilor de maltratare a suportat o traumă psihologică și nicidecum în urma

pulverizării cu gaz lacrimogen, iar cu referire la leziunile corporale ușoare depistate

4

la cet. Cereseu Serghei, careva legătură dintre leziunile date și pulverizarea cu gaz

lacrimogen nu este;

- cu referire la presupusa stare de neputință a victimei, urmează de reținut că,

prin stare de neputință se înțelege incapacitatea victimei de a se apăra din cauza

nefuncționării totale sau parțiale a conștiinței ori a stării sale fizice sau psihice

precare, însă din raportul de expertiză medico-legală nr. 151 din 20.07.2015 și nr.

238D din 31.11.2015 este indicat că „comoția cerebrală indicată în diagnoză la

externare nu este confirmată”, astfel victima la momentul pulverizării cu gaz

lacrimogen nu se afla într-o stare de neputință.

- legiuitorul enumeră exemplificativ factorii ce constituie cauzele stării de

neputință a victimei: vârstă înaintată; boala; handicapul fizic sau psihic sau alți

factori. Starea fizică sau psihică precară a victimei este determinată de boala,

handicapul fizic sau psihic al acesteia, de alți factori. La alți asemenea factori cauzali

se raportează și vârsta înaintată, vârsta fragedă, nefuncționarea totală sau parțială a

conștiinței, factori care lipsesc cu desăvârșire în speța dată. Partea vătămată

neîncadrându-se în nici unul din acești factori;

- starea de neputință a victimei poate fi determinată de o situație de moment

(victima doarme), de o situație cu caracter temporar (copil mic) sau de o situație cu

caracter permanent (de exemplu, invaliditate definitivă). Nu are importanță dacă

starea de neputință a victimei are un caracter permanent, temporar sau accidental,

interesează doar ca ea să fi existat la momentul săvârșirii faptei. Îndeplinirea acestei

cerințe se apreciază în concret, necesitând o atenție specială cazurile în care starea

victimei are caracter temporar ori constă într-o diminuare (permanentă sau

temporară) a capacității de apărare a victimei (consum de alcool, boală, diverse

infirmități fizice etc.);

- în ședința de judecată nu și-a găsit confirmare provocarea durerilor fizice și

psihice de către inculpatul Goncearuc A. părții vătămate Cereseu S., la fel nu și-a

găsit confirmare nici că acesta se afla în stare de neputință;

- o persoană poate fi supusă răspunderii penale dacă în acțiunile acesteia sunt

constatate elementele infracțiunii: obiectul, latura obiectivă, subiectul, latura

subiectivă și fapta comisă de aceasta este pasibilă răspunderii penale. Un element

obligatoriu al infracțiunii de „Tortură" urmează să fie acțiuni intenționate, urmate de

suferințe sau dureri grave, fie psihice sau fizice, reprezentat prin tratament inuman și

degradant; un alt element obligatoriu este intenția adică acțiunile urmau a fi

intenționate, pregătite din timp și un anumit efort pentru a le efectua. Un alt element

obligatoriu sunt urmările tratamentului inuman și degradant care sunt obligatorii la

acțiunile de tortură. Fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii;

- în ședința de judecată nu au fost administrate probe ce ar dovedi că Goncearuc

Andrei a comis vreo infracțiune, iar martorii audiați au declarat că anume cet.

5

Cereseu Serghei era cel ce manifesta un comportament agresiv și neadecvat, nu doar

față de Goncearuc Andrei, ci și față de colaboratorii de poliție prezenți în acea seară;

- conform Sentinței Judecătoriei Bălți, sediul Sângerei din 08 mai 2018, cet.

Cereseu Serghei a fost condamnat pentru faptul că, la 20 iunie 2015, aproximativ la

ora 19:00, acționând cu intenții huliganice, exprimate prin acțiuni care încalcă

grosolan ordinea publică, aflându-se în localul pizzeriei „La Familia” care este

situată în or. Sângerei, str. Independenței nr. 34A, fără careva motive, înjosindu-i

onoarea și demnitatea de cetățean, i-a aplicat o lovitură cu palma în regiunea

capului după care l-a numit cu cuvinte necenzurate pe stăpânul pizzeriei, cet. Sîrbu

Constantin, astfel cauzându-i dureri fizice. În continuare manifestând un

comportament agresiv, cet. Cereseu Serghei la intervenția SRL ''Bercut Grup" nu și-a

întrerupt actele huliganice, unde l-a maltratat fizic pe cet. Goncearuc Andrei care a

intervenit să curme actele sale ilegale. Conform, raportului de expertiză nr. 234 din

30.11.2015, potrivit căruia la cet. Goncearuc Andrei s-au depistat echimoze și

excoriații față, barbă, care au fost cauzate de acțiunea unui corp contondent, posibil

în termenul și circumstanțele indicate, provoacă o dereglare a sănătății nu mai mult

de 6 zile, și după caracter se califică ca leziuni corporale neînsemnate. Astfel,

Cereseu Serghei a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

287 alin. 2 lit. a) Cod penal cu stabilirea pedepsei sub formă de amendă în mărime

de 300 unități convenționale;

- declarațiile părții vătămate, Cereseu Serghei urmează a fi apreciate critic,

ultimul având motiv de a se răzbuna pe cet. Goncearuc Andrei, din simplu motiv că

acesta cunoștea despre plângerea depusă de cet. Goncearuc Andrei, la fel reiese că

ultimul avea un comportament agresiv, exprimat prin acțiuni care încalcă grosolan

ordinea publică. Astfel, cet. Goncearuc Andrei având temeiul stabilit de art. 29 al

Legii nr. E83-XV din 04.07.2003 "Cu privire la activitatea particular de detectiv și de

pază", ce îi permite aplicarea mijloacelor speciale la respingerea atacului nemijlocit

asupra oamenilor, inclusiv asupra lucrătorilor din organizațiile particulare de detectiv

și de pază, astfel pulverizarea gazului lacrimogen a fost o necesitate pentru a fi

curmate acțiunile ilegale a cet. Cereseu Serghei, care opunea rezistență

colaboratorilor de poliție și avea un comportament neadecvat, fapt confirmat și prin

declarațiile martorilor;

- atât la urmărirea penală, cât și în ședințele instanței de fond nu au fost aduse

careva probe pertinente, concludente, utile și veridice, care ar corobora între ele și ar

demonstra vinovăția inculpatului în aceea că dânsul fiind persoană publică, acționând

cu titlu oficial, i-a cauzat intenționat părții vătămate dureri fizice sau suferințe fizice,

care reprezintă tratament inuman ori degradant;

- pentru a cădea sub incidența art. 1661 Cod penal, tratamentul aplicat victimei

trebuie să depășească un anumit „prag de gravitate”, adică tratamentul inuman ori

6

degradant constituie nu o simplă „brutalitate” (produsă, de exemplu, prin curmarea

acțiunilor ilegale ale părții vătămate), ci este suficient de gravă, astfel este cert că

acțiunile inculpatului nu depășesc o simplă necesitate a curmării acțiunilor ilegale a

părții vătămate și nu constituie un tratament inuman și degradant față de partea

vătămată;

- acțiunile intenționate nu s-au demonstrat în nici un fel că, Goncearuc Andrei

nu a avut intenții de a cauza dureri sau suferințe fizice ori psihice și nici nu le-a

cauzat acestuia. Aici se face o confuzie între acțiunile propriu zise a cet. Goncearuc

Andree, adică aplicarea mijloacelor speciale asupra părții vătămate pentru a curma

acțiunile ilegale ale acestuia și nesupunerea colaboratorilor de poliție pe care acesta le

recunoaște și acțiunile imputate cu încadrarea în art. 1661 alin. (2) lit. a), d) Cod penal

- cauzarea intenționată a unei dureri care reprezintă tratament inuman ori degradant.

Acestea două nu pot fi egalate, iar acuzarea de stat urma să facă dovada faptului că

Goncearuc Andrei a avut intenția să- i aplice un tratament inuman sau un tratament

degradant cet. Cereseu Serghei, ambele în același timp nu pot exista ori ele se exclud

mutual.

au fost respinse ca fiind nefondate apelurile declarate și menținută sentința fără

modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, instanța de fond,

în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a verificat complet,

sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor

administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludentei,

utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului

care se confirmă prin probele acumulate pe dosar, cercetate în instanța de fond și de

apel, acțiunile inculpatului fiind corect calificate de către instanța de fond, după

indicii art. 1661 alin. (2) lit. a), d) Cod penal, ca cauzarea intenționată a unei dureri

sau a suferinței fizice ori psihice, care reprezintă tratament inuman ori degradant, de

către o persoană publică sau de către o persoană care, de facto, exercită atribuțiile

unei autorități publice, sau de către orice altă persoană care acționează cu titlu

oficial sau cu consimțământul expres ori tacit al unei asemenea persoane, săvârșite

cu bună știință asupra unui minor sau asupra unei femei gravide ori profitând de

starea de neputință cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vârstei

înaintate, bolii, dizabilității ori altui factor; prin folosirea armei, instrumentelor

speciale sau a altor obiecte adaptate acestui scop."

Argumentul inculpatului precum că, în rechizitoriu este indicat că atunci când

Cereseu Serghei se afla la pământ datorită traumei cranio-cerebrale închise primite

recent prin căderea și lovirea cu capul de scări, fiind într-o stare periculoasă pentru

sănătatea sa și având nevoie de îngrijire medicală, conform rapoartelor de expertiză

7

medico-legale nr. 051 D din 20.07.2015 și nr. 238 D din 31.11.2015 „Comoția

cerebrală indicată în diagnoză la externare nu este confirmată prin date obiective

clinice și paraclinice” și că potrivit actului nr. 260a-2016 de expertiză psihiatrico-

legală de ambalator din care se constată la cet. Cereseu Serghei că de maladii psihice

nu suferă și că aceste probe nu ar corespunde adevărului, instanța de apel nu l-a

reținut, menționând că acesta vine în contradicție cu probele prezentate și cercetate în

instanța de fond.

Instanța de fond corect a stabilit faptul că, potrivit concluziei expertizei

psihiatrico-legale de ambalator s-a constatat că, Ceresău Serghei de maladii psihice

nu suferă. La momentul pretinsei aplicări a actelor de maltratare Ceresău Serghei

careva tulburări psihice nu a manifestat, era capabil de a percepe just împrejurările, ce

au importanță pentru procesul penal și de a face declarații despre ele. Ceresău Serghei

în urma acțiunilor de maltratare din partea gardienilor descrise de el, a suportat

traumă psihologică, evident că sunt și consecințele traumei. După înjosire, dureri

fizice și suferințe psihologice a apărut neliniștea, tremur, agresivitate. Constatările

psihologice consemnate în privința lui Ceresău Serghei sunt în concordanță cu

pretinsa maltratare la care a fost supus. Tabloul clinic psihologic este în corelație cu

corelațiile cet. Ceresău Serghei despre maltratare. Expertizatul nu manifestă

predispoziție de a exagera și a fantaza evenimentele produse.

Instanța de fond a stabilit cert vina inculpatului în faptele incriminate rezultând

din ansamblul probelor prezentate în instanță, inclusiv:

- proces-verbal de primire a plângerii lui Ceresău Serghei (Vol. I f.d. 21-24);

- raport de constatare medico-legală nr. 151 D din data de 07.07.2015 (Vol. I, f.d.

28-29);

- revendicare în privința lui Ceresău Serghei (Vol. I, f.d. 43);

- sentința din 04.08.2015 (Vol. I f.d. 51);

- raport de expertiză medico-legală în privința lui Ceresău Serghei nr. 238 D din

25.11.2015 (Vol. I, f.d. 207-208);

- act de expertiză psihiatrica-legală efectuată în condiții de staționar de

ambulatoriu, în absența, după moarte nr. 260a-2016 (Vol. I, f.d.228-229);

- proces-verbal de ridicare a înregistrările video din data de 14.07.2015 (Vol. I, f.d.

236-237);

- proces-verbal de examinare a obiectului din data de 04.11.2016 (Vol. I, f.d.238-

239);

- anexă la procesul verbal de examinare a purtătorului de informație din 04.11.2016

în cadrul cauzei penale nr.2015228027 (Vol. I, f.d. 240);

- ordonanță privind recunoașterea obiectelor ca corpuri delicte din 04.11.2016 (Vol.

I, f.d. 241);

- ordonanță de ridicare din data de 09.12.2016 (Vol. I, f.d. 242);

8

- proces-verbal de ridicare din 09.12.2016 (Vol. I, f.d. 243-244);

- proces-verbal de examinare a documentului din 09.12.2016 (Vol. I, f.d. 245);

- extras din ordin din data de 05.02.2016 (Vol. I, f.d. 248);

- sentința judecătoriei Bălți din 17.02.2016 (Vol. II, f.d. 68-71);

- declarațiile părții vătămate- Ceresău Serghei depuse în instanța de fond la data de

09.08.2017 (Vol. II, f.d. 204-206);

- declarațiile martorului -Cereseu Vasile, depuse în instanța de fond la data de

09.08.2017 (Vol. II, f.d.207-208);

- proces-verbal de interogare a martorului Țurcanu Vitalie depuse la data de

11.01.2018 (Vol. II, f.d.209);

- proces-verbal de interogare a martorului Ghețiu Ala depuse la data de 11.01.2018

(Vol. II, f.d. 210-211);

- proces-verbal de interogare a martorului Matei Nicoleta depuse la data de

11.01.2018 (Vol. II, f.d. 212-213);

- proces verbal de interogare a martorului Popovici Veaceslav din data de

12.10.2018 (Vol. III, f.d. 94-96);

- proces verbal de interogare a martorului Melniciuc Vadim din data de 12.10.2018

(Vol. III, f.d. 97-98);

- proces verbal de interogare a martorului Achelina Ghenadie din data de

12.10.2018 (Vol. III, f.d. 99-100);

- proces verbal de interogare a martorului Melniciuc Vadim din data de 12.10.2018

(Vol. III, f.d. 101-104), probe care incontestabil demonstrează vinovăția inculpatului

și care au fost prezentate de partea acuzării în cadrul ședinței instanței de apel în

respingerea argumentelor din apelul inculpatului.

Cu referire la solicitare procurorului cu privire la blândețea pedepsei Colegiul a

menționat că pedeapsa aplicată lui Goncearuc Andrei de instanța de fond este

adecvată și nu contravine prevederilor legii, dat fiind, că sancțiunea art. 1661 alin.(2)

lit. a), d) Cod penal, prevede ca pedeapsă amendă în mărime de la 1350 la 1600

unități convenționale sau cu închisoare de la 3 ani la 8 ani, cu privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10

ani, iar instanța de fond corect a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, neexistând

vreun temei de a considera pedeapsa stabilită inculpatului Goncearuc Andrei ca

fiind aspră, iar argumentele aduse în apel în circumstanțele constatate pe caz, nu pot

servi drept temei pentru stabilirea unei pedepsei mai blânde inculpatului.

ordinare de către:

5.1. Procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Valentina Gavdiuc, prin

care, invocând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, solicită casarea deciziei instanței de apel în partea stabilirii pedepsei cu

9

dispunerea rejudecării cauzei în această parte de către instanța de apel, în alt complet

de judecată.

În motivarea recursului depus, invocă următoarele argumente:

- la stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului Goncearuc Andrei

Xxxxx, nu s-a luat în considerare faptul că, anterior la 17.02.2016, inculpatul de către

Judecătoria mun. Bălți, a fost condamnat pentru o infracțiune similară, prevăzută de

art. 1661 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de

amendă în mărime de 600 u. c, cu privare de drepturi pe un termen de 5 ani.

Respectiv nu s-au luat în considerare circumstanțele care agravează răspunderea

penală, conform art. 77 Cod penal - săvârșirea infracțiunii de către o persoană care

anterior a fost condamnată pentru o infracțiune similară;

- la stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului Goncearuc Andrei,

urma a se lua în considerație, că prin acțiunile sale, Goncearuc Andrei a cauzat un

prejudiciu nu doar părții vătămate Ceresău Serghei, dar a compromis statutul de

funcționar al statului, a știrbit considerabil imaginea de angajat al organizației de

pază, persoană care activează cu titlu oficial, identic unui polițist, lăsând astfel o

amprentă negativă în societate;

- inculpatului Goncearuc Andrei urma să-i fie aplicată o pedeapsă definitivă

complimentară, sub formă de privare de dreptul de a exercita activități de agent

intervenție pază și ordine, în baza art. 84 Cod penal, luându-se în considerație

sentința Judecătoriei Bălți din 17.02.2016, prin care a fost privat de dreptul de a

exercita activități de agent intervenție pază și ordine pe un termen de 5 ani;

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ce a

generat faptul aplicării unei pedepse cu închisoare, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei, conform art. 90 Cod penal, fără a fi cumulate pedepsele

complimentare, greșit individualizate în raport cu prevederile Capitolul VII din partea

generală a Codului penal;

- nu s-a ținut cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, restabilirea echității sociale, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea condamnatului Goncearuc Andrei, cât și a altor persoane;

- pedeapsa stabilită condamnatului Goncearuc Andrei, i-a creat o situație prea

blândă, iar termenul de probă stabilit de 3 ani este mic în raport cu gravitatea

infracțiunii săvârșite;

- erorile comise de instanța de fond au fost menținute și de instanța de apel.

5.2. Avocatul Igor Tuhari în numele inculpatului și inculpatul Goncearuc

Andrei, prin care, invocând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12)

Cod de procedură penală, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

10

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii și faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită, solicită casarea totală a deciziei instanței de apel,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin care Goncearuc Andrei să fie achitat.

În motivarea recursului depus, invocă următoarele argumente:

- inculpatului Goncearuc Andrei îi este imputat că a cauzat intenționat cet.

Ceresău Serghei dureri, suferințe fizice și psihice, calificate drept tratament inuman și

degradant prin stropirea de o singură dată cu un gaz lacrimogen, însă nu orice

tratament comportament sau element violent, neplăcut, imoral, ofensator sau jignitor

ori supunerea unui dezavantaj fizic sau psihic se califică ca fiind manifestări de rele

tratamente. Pentru ca acestea să fie considerate ca atare, este necesar ca tratamentul

respectiv să depășească un anumit nivel minim de severitate, iar atingerea nivelului

minim de severitate se apreciază în fiecare caz aparte, în mod individual, în

dependență de toate circumstanțele relevante cauzei și personalității celui care

pretinde că a fost supus relelor tratamente (Kudla v. Poland [GC], no. 30210/96,

ECHR 2000-XI, Rusu v. Moldova, no. 3479/04, 15 January 2008)111);

- referitor la personalitatea părții vătămate, este necesar de reținut că, drept

urmare a acțiunilor sale din 20.06.2015 Ceresău Serghei, a fost recunoscut de către

Judecătoria Bălți (cauza penală nr.1/2-163/2017) vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 287, alin. (2), lit. a) Cod penal, constatându-se că „Ceresău Serghei

la 20.06.2019, acționând cu intenții huliganice, exprimate prin acțiuni ce încalcă

grosolan ordinea publică , fără careva motive înjosindu-i onoarea și demnitatea a

aplicat o lovitură cu palma în regiunea capului după care l-a numit cu cuvinte

necenzurate pe cet. Sîrbu Constantin, astfel cauzându-i dureri fizice. în continuare

manifestând un comportament agresiv, cet. Ceresău Serghei la intervenție SRL

„Bercut Grup” nu și-a întrerupt actele huliganice și a maltratat fizic pe cet.

Goncearuc Andrei, care a intervenit să curme actele sale ilegale”, iar Goncearuc

Andrei a fost recunoscut în calitate de parte vătămată în dosarul dat;

- o acțiune unică de pulverizare a gazului lacrimogen (chiar și în ipoteza că a

fost săvârșită cu încălcarea normelor legale permisive) în vederea curmării acțiunilor

ilegale, agresive și periculoase nu depășește „nivelul minim de severitate”, nu

corespunde criteriilor descrise mai sus și nu poate fi apreciată ca „tratament inuman”

sau „tratament degradant”, prin urmare nu sunt întrunite condițiile pentru existența

laturii subiective și obiective prevăzute de art.1661, alin. (2), lit. b), c) Cod penal;

- deși instanțele de judecată au reținut că părții vătămate i-au fost cauzate

suferințe psihice instanța de fond face trimitere la Actul de expertiză psihiatrico-

legală nr. 260a-2016 prin care s-a constatat că Ceresău Serghei a suportat trauma

psihologică după înjosirile suportate de la gardieni în circumstanțele descrise, situație

11

confirmată și prin explicațiile părții vătămate în ședința de judecată, din care rezultă

că aceasta a fost supus acțiunilor de maltratare din partea mai multor colaboratori de

poliție. Astfel, nu există temeiuri suficiente de a trage concluzia că „trauma

psihologică” constatată de către experți a fost cauzată anume de acțiunea unică a d-lui

Goncearuc de aplicare a mijlocului special și nu de acțiunile altor „gardieni". Cu atât

mai mult, că acțiunea respectivă a fost efectuată în vederea curmării

comportamentului agresiv a cet. Ceresău;

- instanța de fond, întru susținerea poziției precum că părții vătămate i-au fost

cauzate dureri și suferințe fizice a făcut trimitere la raportul de constatare medico-

legală nr. 151 D din 20.07.2015 și raportul de expertiza medico-legală nr. 238 D din

30.11.2015 prin care la Ceresău Serghei s-au constatat o mulțime de traume calificate

ca leziuni corporale UȘOARE, însă, din traumele enumerate în documentele

medicale nici una nu este asociată cu utilizarea gazului lacrimogen. La dosar nu

există nici o probă care ar demonstra legătura cauzală între traumele constatate la cet.

Ceresău Serghei și expunerea lui gazului lacrimogen;

- instanțele inferioare au constatat că inculpatul Goncearuc Andrei, fiind

angajat a organizației private de pază și având, conform legii și instrucțiunii de

serviciu, dreptul de a aplica mijloace speciale în virtutea acestor atribuții s-a calificat

drept „persoana, care activează cu titlu oficial”, însă instanțele nu au avut nici un

temei legal de a atribui activității persoanelor, care dețin dreptul de a aplica mijloace

speciale „titlu oficial”, or, acest lucru nu reiese din nici o normă legală, fiind doar o

interpretare extinsă, nesusținută prin cadrul legal;

- inculpatul nu este și nu a fost la momentul săvârșirii acțiunilor incriminate

exponentul puterii statutului;

- potrivit pct. 2 din Regulamentul-tip al activității particulare de pază aprobat

prin Anexa nr. 2 a Legii nr. 283 din 04.07.2003, privind activitatea particulară de

detectiv și de pază organizațiile particulare de pază într-adevăr au sarcinile de

asigurare a respectării drepturilor și a intereselor legitime ale clienților; asigurarea

protecției sociale a angajaților, contribuirea la respectarea intereselor statului și la

menținerea ordinii publice, însă ei nu prestează servicii publice și nu „îndeplinesc

activități de interes public” și sunt obligați doar să contribuie la asigurarea

„interesului public”, iar activitatea lor este îndreptată spre apărarea intereselor private

a clienților lor;

- în cadrul prezentei cauzei penale nu a fost tras la răspundere penală nici un

polițist sau altă persoană, ce ar avea calitatea de „persoană publică” în sensul art. 123

Cod penal, iar dacă ar fi existat o astfel de condamnare, atunci, ipotetic s-ar putea

discuta despre și despre participația lui Goncearuc Andrei la astfel de infracțiune, iar

în lipsa semnelor de participație cu alte persoane ce ar avea calitatea de subiect în

sensul art. 1661 Cod penal, nu există nici un temei legal de a atribui astfel de calitate

12

inculpatului Goncearuc Andrei;

- Goncearuc Andrei este învinuit că a comis infracțiunea de „tratamentul

inuman sau degradant" prin intermediul aplicării în privința persoanei Ceresău

Serghei mijlocului special (pulverizarea gazului lacrimogen), însă, prin materialele

cauzei se constată cu certitudine că aplicarea mijlocului special a avut loc în

următoarele circumstanțe: reținerii persoanei în privința căreia a fost aplicat mijlocul

special și predării ei colaboratorilor de poliție; în procesul reținerii persoanei Ceresău

Serghei, cel din urmă a manifestat un comportament agresiv, periculos pentru viața și

sănătatea persoanelor; nesupunerea persoanei cerințelor legale de părăsire a unității

de alimentație publică; nesupunerea persoanei colaboratorilor de poliție și opunerea

de rezistență violentă;

- în urma vizionării înregistrărilor video, cât și a cercetării altor probe , se

demonstrează existența circumstanțelor descrise în art. 36, 37, 38, 40 Cod penal,

inculpatul Goncearuc Andrei având toate temeiurile legale de a întreprinde măsuri,

necesare și rezonabile în vederea opririi și mobilizării persoanei cu comportamentul

evident agresiv;

- instanța de fond a indicat că mijlocul special a fost aplicat de către

Goncearuc Andrei „în scop de intimidare a lui (Ceresău Serghei) și demonstrarea

importanței sale”, însă această concluzie este una absolut neîntemeiată ce contravine

materialelor cauzei, inclusiv și înregistrărilor video. Potrivit căror este evident că

Ceresău Serghei se comporta foarte agresiv și toate persoanele, nu numai inculpatul,

care încercau să-l mobilizeze au avut doar scopul de a înceta agresiunea manifestată

de către Ceresău Serghei ca fiind periculoasă pentru integritatea oamenilor din jur;

- la aprecierea temeiniciei aplicării mijloacelor speciale, instanțele urmau să

țină cont și de acțiunile cet. Ceresău Serghei ce anticipează folosirea în privința lui a

balonului de gaz. Or, din înregistrările video anexate precum și explicațiile

colaboratorilor de poliție este evident că Ceresău Serghei opunea rezistența violentă,

era extrem de agresiv și a fost imprevizibil ce acțiuni putea să întreprindă în

următorul moment. Pentru luarea deciziei dc aplicare a mijlocului special inculpatul a

avut doar o clipă și decizia lui a fost absolut în concordanță cu prevederile art. 29 al

Legii nr. 283-XV, conform căreia mijloacele speciale se aplică la respingerea atacului

nemijlocit asupra oamenilor, or atacul d-lui Ceresău Serghei a avut caracter continuu

în timp și nu unul momentan;

atacate în baza materialelor din dosar, Colegiul Penal lărgit conchide că acestea

urmează a fi admise în conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod

de procedură penală, potrivit cărora judecând recursul, instanța de recurs este în

drept să îl admită, să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

13

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să

judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a

dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată verificând dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit practicii cu privire la judecarea cauzelor penale în ordine de apel și

conform art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit

instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a

fost comisă, în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant, dacă

există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost apreciate, dacă

toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost

corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de

drept procesual sau penal, au fost corect aplicate.

Statuând asupra principiului respectării normelor de drept menționate, Colegiul

penal lărgit, verificând și analizând per ansamblu decizia instanței de apel, raportată

la criticele recurenților, constată că instanța de apel la adoptarea soluției nu a

respectat întocmai prevederile legale, ignorând exigențele legii procesual-penale în

partea motivării hotărârii, or în cazul în care se constată încălcări ale prevederilor

legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de apel urmează a fi

desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare, dacă eroarea constatată nu poate fi

corectată de instanța de recurs.

Potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, chiar dacă dispozițiile art. 6 §1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale impun instanțele naționale să-și motiveze deciziile (hotărârea Boldea

14

versus România), această obligație nu presupune existența unor răspunsuri detaliate la

fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele

esențiale care au fost supuse spre judecată instanței, iar în considerentele hotărârii

trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia.

CtEDO a consemnat în repetate rânduri că, la judecarea cauzei de către instanța

de apel și la adoptarea deciziei, aceasta nu se poate limita la preluarea totală sau

parțială a motivării formulate de instanța de fond, ci trebuie să analizeze din nou

cauza, în fapt și în drept, cu atât mai mult când este în situația pronunțării unei noi

hotărâri, și să răspundă argumentat la criticile invocate de părți, or doar astfel se

demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul examinării acestei cauze penale.

Înainte de a purcede la expunerea de motive, care au stat la baza casării integrale

a deciziei instanței de apel, Colegiul ține să evidențieze că, încadrarea juridică a

faptei are importanță atât pentru aplicarea corectă a legii penale, cât și pentru modul

de desfășurare a judecății determinând, nu în ultimul rând, concordanța între

conținutul legal al infracțiunii și conținutul constitutiv al acesteia. Mecanismul de

încadrare juridică a faptei presupune implicit stabilirea textului din legea penală, care

prevede și sancționează fapta socialmente periculoasă ce face obiectul cauzei penale.

La caz, au fost declarate mai multe cereri de recurs, instanța fiind sesizată atât de

procuror, care pledează pentru casarea deciziei Curții de Apel în partea stabiliri

pedepsei inculpatului Goncearuc Andrei și dispunerea rejudecării cauzei în această

parte de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, cât și de apărătorul

inculpatului, care solicită rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul Goncearuc Andrei să fie

achitat.

Drept temeiuri pentru recurs procurorul a invocat art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, care stipulează, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, iar avocatul apărătorul inculpatului a

invocat temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură

penală, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu au fost

întrunite elementele infracțiunii și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită.

15

Potrivit prevederilor art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de

către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Colegiul penal lărgit constată că aceste prevederile procesuale obligatorii

menționate supra, nu au fost respectate întocmai la judecarea apelului de către

instanța ierarhic inferioară.

Astfel, din conținutul sentinței rezultă că, instanța de fond la examinarea cauzei,

a dispus condamnarea inculpatului Goncearuc Andrei în baza art. 1661 alin. (2) lit. a),

d) Cod penal, însă la încadrarea faptei ca fiind comisă de Goncearuc Andrei, a

încălcat prevederile art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală. Depășind limitele

învinuirii, a indicat că inculpatul Garabajiu Isae a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art. 1661 alin. (2) lit. a), d) Cod penal, ca cauzarea intenționată a unei dureri sau a

suferinței fizice ori psihice, care reprezintă tratament inuman ori degradant, de către

o persoană publică sau de către o persoană care, de facto, exercită atribuțiile unei

autorități publice, sau de către orice altă persoană care acționează cu titlu oficial

sau cu consimțământul expres ori tacit al unei asemenea persoane, săvârșite cu

bună știință asupra unui minor sau asupra unei femei gravide ori profitând de

starea de neputință cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vârstei

înaintate, bolii, dizabilității ori altui factor; prin folosirea armei, instrumentelor

speciale sau a altor obiecte adaptate acestui scop, deci a reținut în privința acestuia și

circumstanțe de drept neimputate ultimului prin rechizitoriu (f.d. 109-110, vol. II). Or,

potrivit rechizitoriului, acțiunile imputate inculpatului Goncearuc Andrei, au fost

încadrate în baza art. 1661 alin. (2) lit. a), d) Cod penal, ca cauzarea intenționată a

suferinței fizice și psihice, care reprezintă tratament inuman și degradant, de către o

persoană care acționează cu titlu oficial, acțiuni săvârșite profitând de starea de

neputință evidentă a victimei, care se datorează altui factor, prin folosirea

instrumentelor speciale sau a altor obiecte adaptate acestui scop.

La judecarea apelurilor declarate, instanța de apel, verificând legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală și în baza probelor noi prezentate de părți, a dispus

menținerea sentinței și nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de

drept comise de instanța de fond, repetându-le întocmai, nu a rejudecat cauza potrivit

regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, menținând o sentință

afectată de vicii.

De asemenea, se punctează că, la judecarea apelurilor declarate, instanța de apel

a comis la rândul său încă un șir de erori de drept.

Potrivit prevederilor art. 337 alin. (1) – (3) Cod de procedură penală, declarațiile

inculpatului, părții vătămate, părții civile, părții civilmente responsabile și ale

martorilor în ședința de judecată se consemnează în scris de grefier ca documente

16

separate care se anexează la procesul verbal. Declarația scrisă se citește de către

grefier, iar dacă persoana care a depus-o cere, i se oferă posibilitatea să o citească.

Dacă persoana care a depus declarația confirmă conținutul ei, o semnează pe fiecare

pagină și la sfârșit. Dacă persoana care a depus declarația nu poate semna sau refuză

să o semneze, despre aceasta se face mențiune în declarația consemnată, indicându-se

motivele refuzului. Declarația scrisă se semnează de președintele ședinței și de

grefier, precum și de interpret în cazul în care acesta a participat la declarație. Dacă

persoana care a depus declarația revine asupra vreuneia din declarațiile sale

anterioare sau face completări, rectificări sau precizări, acestea se consemnează și se

semnează în condițiile prezentului articol.

Însă, instanța de apel, contrar prevederilor legale menționate mai sus, audiindu-l

pe inculpatul Goncearuc Andrei, a inclus declarațiile acestuia în procesul verbal al

ședinței de judecată a instanței de apel, fără a le consemna în documente separate care

se anexează la procesul verbal și fără a fi semnate de inculpat, președintele ședinței și

de grefier (f.d. 159 - verso, vol. III).

Expunându-se asupra apelului declarat de procuror, instanța de apel a omis cu

desăvârșire să se expună asupra solicitării procurorului apelant de aplicare în

privința inculpatului Goncearuc Andrei a prevederilor art. 84 Cod penal, deoarece

prin sentința Judecătoriei Bălți din 17.02.2016, acesta a fost privat de dreptul de a

exercita activități de agent intervenție pază și ordine pe un termen de 5 ani.

Mai mult ca atât, instanța de apel respingând solicitarea procurorului de

excludere a prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului, a formulat

concluzii nemotivate și contradictorii precum ar fi că „instanța de fond corect a

aplicat prevederile art. 90 Cod penal, neexistând vreun temei de a considera

pedeapsa stabilită inculpatului Goncearuc Andrei ca fiind aspră, iar argumentele

aduse în apel în circumstanțele constatate pe caz, nu pot servi drept temei pentru

stabilirea unei pedepsei mai blânde inculpatului. Or, la caz, solicitarea procurorului

apelant a fost de aplicare a unei pedepse mai aspre, considerând că cea aplicată de

instanța de fond ar fi una prea blândă.

Potrivit principiilor care se desprind din jurisprudența CtEDO rezultă că dreptul

la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. (1) din Convenție, înglobează, inter alia,

dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră relevante pentru cauza

lor, Convenția nevizând garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci a unor

drepturi concrete și efective (cauza Artico împotriva Italiei, Hotărârea din 13 mai

1980). Or, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt

într-adevăr „ascultate”, adică analizate temeinic de către instanța de judecată. Cu alte

cuvinte, art. 6 implică, în special, în sarcina instanței, obligația de a proceda la o

analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor și propunerilor de probe ale părților

(cauza Perez împotriva Franței [MC] nr. 47.287/99 și cauza Van de Hurk împotriva

17

Olandei, Hotărârea din 19 aprilie 1994), ceea ce la caz nu s-a realizat.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală, în cazul în care

declarațiile persoanelor care au fost audiate în prima instanță se contestă de către

părți, la solicitarea acestora, persoanele care le-au depus pot fi audiate în instanța de

apel, conform regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță.

În această ordine de idei, Colegiul lărgit notează, că instanța de apel a respins

cererea avocatului Igor Tuhari de audiere în instanța de apel a martorilor Achelina

Ghenadie, Popovici Veaceslav, Țurcanu Vitalie, Melniciuc Vadim, Ghețiu Ala și

Matei Nicoleta, motivând că nu s-au invocat careva abateri procesuale la audierea

acestor martori și că martorii respectivi au fost audiați în instanța de fond, cu

participarea inculpatului și a apărărtorului său (f.d. 160, vol. III), însă nu a ținut cont

de faptul că art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală prevede necesitatea audierii

persoanelor care au fost audiate în primă instanță, în cazul când se contestă de către

părți, la solicitarea acestora, situație incidentă speței.

Norma procesuală citată mai sus, nu prevede criterii suplimentare precum ar fi

existența unor abateri procesuale la audierea persoanelor respective sau

neparticiparea unei părți la audierea persoanei respective, ci doar dezacordul părților

cu declarațiile respective și solicitarea acestora de a purcede la o nouă audiere.

În același context, se reține că instanța de apel a menționat la general faptul că

probele respective confirmă vinovăția inculpatului Goncearuc Andrei în comiterea

infracțiunii prevăzute la art. 1661 alin. (2) lit. a), d) Cod penal, fără să aprecieze

fiecare probă în parte și să-și expună punctul său de vedere asupra fiecăreia și asupra

admisibilității sau inadmisibilității acestora, contrar prevederilor art. 101 alin. (1) Cod

de procedură penală care stipulează că fiecare probă urmează să fie apreciată din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele

în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și nu a dat răspuns la toate

argumentele invocate în apelurile declarate atât de acuzatorul de stat cât și de apărare.

Or, expunerea evazivă și lipsită de motivare a instanței de apel asupra motivelor

invocate de apărare, nu este suficientă pentru o decizie de condamnare, care trebuie

să fie motivată atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în

vigoare și cu respectarea principiului contradictorialității în procesul penal, pentru a

permite instanței superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea.

Rezultă că, instanța de apel nu a judecat cauza penală în corespundere cu

exigențele prevăzute de lege, deoarece nu s-a pronunțat asupra motivelor esențiale

invocate în apelurile de pe rol și repetate în recursurile declarate, nu a verificat dacă

s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârile contestate și dacă aceste

fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Rezumând cele menționate, Colegiul penal constată că în speță și-a găsit

confirmare temeiul pentru recurs prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

18

procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când, instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice

dispozitivului hotărârii, ceea ce inevitabil duce la casarea deciziei instanței, cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În mare parte soluția instanței de recurs de a dispune rejudecarea se bazează pe

statuările Curții Europene în speța Năvoloacă c. Moldovei (cererea nr. 25236/02),

hotărârea din 16.12.2008, unde Curtea având a se pronunța asupra acestei cauze a

considerat că chestiunile care urmau a fi hotărâte de către Curtea Supremă de Justiție

nu puteau fi examinate în mod corespunzător, ca chestiuni ce țin de un proces

echitabil, fără o apreciere directă a circumstanțelor factologice prezentate de părți pe

marginea speței deferite judecății (a se vedea Botten v. Norway, 19 februarie 1996,

§§ 52 și 53, Reports of Judgments and Decisions 1996-I și Popovici, citată mai sus, §

72). Având în vedere că, Curtea Supremă de Justiție nu are competența să facă o

examinare directă în fapt, ea are competența de a dispune rejudecarea cauzei de către

instanța ierarhic inferioară. În cazul de față, ținând cont de faptul că și sentința primei

instanțe este una viciată, echitatea cere ca Curtea Supremă de Justiție să dispună

rejudecarea cauzei.

În cadrul rejudecării cauzei, instanța de apel urmează să înlăture erorile

menționate, să țină cont de împrejurările expuse care au servit temei de casare a

soluției adoptate și în strictă conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură

penală să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

administrate în instanța de judecată, inclusiv să se pronunțe la modul cuvenit și în

strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor

invocate în apel, iar în dependență de datele obținute să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, care să corespundă și prevederilor art. 417-418 Cod de procedură penală.

De asemenea, instanța de apel urmează să țină cont de prevederile art. 436 Cod

de procedură penală care se referă la procedura de rejudecare și limitele acesteia, să

verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță în strictă

conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să elucideze faptele

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei, să cerceteze amănunțit

aspectele învinuirii înaintate și să constate prezența sau lipsa vinovăției inculpatului

în comiterea infracțiunii incriminate, să verifice dacă în acțiunile inculpatului sunt sau

nu prezente elementele infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (2) lit. a), d) Cod

penal, reieșind din învinuirea formulată în rechizitoriu în coroborare cu faptele

stabilite în ședința de judecată și legalitea probelor cercetate nemijlocit în ședința de

judecată, ținând cont de motivele invocate în apeluri și dispozițiile expuse la pct. 6 al

19

prezentei decizii și ca urmare să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în strictă

conformitate cu prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală.

Colegiul Penal lărgit

d e c i d e :

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, GAVDIUC Valentina, inculpatul GONCEARUC Andrei și

avocatul TUHARI Igor, în numele inculpatului, casează total decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 10 septembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe

GONCEARUC Andrei Xxxxx și dispune rejudecarea cauzei, în aceiași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 30 martie

2021.

Președinte DIACONU Iurie

Judecători CATAN Liliana

GUZUN Ion

BOICO Victor

TOMA Nadejda

20