1ra-726/2021 — art. 217 alin. 2 CP

1ra-726/2021 — art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-726/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

17 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, și de avocata

Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2020, în cauza penală

privindu-l pe

STEGARESCU Sergiu XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 10.03.2020– 23.06.2020;

Instanța de apel: 21.07.2020 – 10.11.2020;

Instanța de recurs: 15.01.2021 – 17.02.2021.

c o n s t a t ă:

fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală,

Stegarescu Sergiu a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

217 alin. (2) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime

de 300 u.c. – 15.000 lei în beneficiul statului.

Corpurile delicte: un plic de culoare albă în el fiind un pachet de culoare albastră

cu inscripția pe el „Marlboro” în interiorul căruia se află masă vegetală uscată

mărunțită de culoare verde cafenie, cantitatea de 2,16 grame - care se află la păstrare

în camera de păstrare a corpurilor delicte a IP Strășeni, s-a dispus a fi nimicite, după

intrarea în vigoare a sentinței.

S-a aplicat în privința inculpatului măsura preventivă, obligarea de a nu părăsi

țara, menținând-o până la intrarea sentinței în vigoare.

Sergiu conștientizând pericolul social al acțiunilor sale, având intenția directă

îndreptată spre circulația ilegală a drogurilor, fără scop de înstrăinare, a păstrat ilegal

droguri, până la 05.09.2019 în jurul orelor 07:00, când în urma efectuării percheziției

la domiciliu său, amplasat pe adresa XXXXX, în cadrul urmăririi penale în cauza

penală nr. 2019330265, în urma căreia a fost depistat și ridicat un pachet de țigări de

1

culoare albastră cu inscripția „Marlboro”, în interiorul căruia se afla masă vegetală

uscată și mărunțită de culoare verde-cafenie, ceia ce conform raportului de constatare

tehnico-științifică nr. 34/12/-1-R-3911 din 16.10.2019, reprezenta marijuana cu masa

totală de 2,16 gr (masă uscată) care se atribuie la categoria substanțelor stupefiante.

Marijuana, se atribuie la categoria substanțelor stupefiante, incluse în Hotărârea de

Guvern nr. 1088 din 05.10.2014 și modificările ulterioare cu privire la aprobarea

tabelelor și listelor substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorilor acestora,

supuse controlului, Tabelul 1. „Substanțele stupefiante și substanțele psihotrope

neutilizate în scopuri medicale”. Lista nr. 1. „Substanțele stupefiante”. Cantitatea

substanței stupefiante - marijuana cu masa totală de 2,16 gr (masă uscată), conform

Listei substanțelor narcotice aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 79 din

23.01.2006, constituie proporții mari.

către procuror, care a solicitat casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Stegarescu Sergiu

să-i fie aplicată pedeapsa sub formă de amendă în beneficiul statului în mărime de

525 u.c. ceea ce constituie 26.250 lei și să fie încasată din contul lui în beneficiul

statutului cheltuielile judiciare în mărime de 1680 lei.

Luând în considerație motivarea instanței de fond, apelantul menționează faptul

că, deși, raționamentele expuse în sentință în partea ce tine de stabilirea pedepsei

inculpatului sunt întemeiate, instanța de judecată totuși nu a ținut cont de prevederile

art. 64 alin. (3) Cod penal potrivit cărora mărimea amenzii pentru persoanele fizice se

stabilește în limitele de la 500 la 3000 u.c., iar pentru infracțiunile săvârșite din interes

material - până la 20.000 u.c., luându-se ca bază mărimea unității convenționale la

momentul săvârșirii infracțiunii și totodată, nu a motivat în nici un fel aplicarea unei

pedepse mai ușoare decât cea prevăzută de lege așa cum stabilește art. 394 alin. (2)

pct. 2) Cod de procedură penală.

Instanța de judecată a omis să se expună asupra cheltuielilor de judecată, contrar

prevederilor art. 397 pct. 5) Cod de procedură penală.

2020, apelul procurorului a fost admis, cu casarea sentinței parțial, în partea

soluționării chestiunii cu privire la cheltuielile de judecată, și s-a pronunțat o nouă

hotărâre în această parte potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care s-a

încasat de la Stegarescu Sergiu în beneficiul statului cheltuielile judiciare în mărime

de 1680 lei. În rest sentința atacată s-a menținut.

fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost

dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptelor săvârșite încadrarea juridică

corespunzătoare materialului probator administrat.

2

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Sentința primei instanțe a fost contestată de procuror în partea stabilirii pedepsei

și nesoluționării chestiuni cu privire la cheltuielilor judiciare, ce ține de încadrarea

juridică și vinovăție inculpatului, sentința nu a fost atacată.

Privitor la numirea pedepsei penale, s-a conchis că instanța de fond la stabilirea

categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate cu

prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului. Conform art.16 Cod penal, infracțiunea săvârșită

de către Stegarescu Sergiu se atribuie la categoria infracțiunilor ușoare.

Potrivit art. 61 alin. (2) Cod penal, pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie

să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate. Ca

circumstanțe atenuante, în baza art. 76 Cod penal, s-a reținut săvârșirea pentru prima

dată a unei infracțiuni ușoare. Circumstanțe agravante, în baza art. 77 Cod penal, nu

au fost stabilite.

La stabilirea și individualizarea pedepsei în temeiul art. 75 alin.(1) Cod penal,

instanța de fond corect a reținut lipsa circumstanțelor agravante și prezența

circumstanțelor atenuante, a ținut cont de personalitatea inculpatului, care se căiește

sincer de cele comise, a recunoscut vina pentru faptele comise,, nu are persoane la

întreținere, nu este angajat în câmpul muncii, deține grad de invaliditate, se află la

evidență la medicul psihiatru din 16.07.2008 cu diagnoza: retard mintal mediu, și la

medicul narcolog din anul 2016 cu diagnosticul: consumator de drog Cod: F55.06,

concluzionând că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă prin stabilirea

unei pedepse sub formă de amendă în mărime de 300 u.c. ceea ce constituie suma de

15.000 lei.

Scopul pedepsei penale nu este ca, aceasta să fie retributivă, intimidatoare sau

vindicativă, în sens că, pedeapsa nu trebuie privită ca „prețul” pe care trebuie să-l

plătească persoana pentru fapta prejudiciabilă ci trebuie să reflecte un echilibru între

gravitatea faptei prejudiciabile și urmările ei, prin excluderea caracterului vindicativ

al pedepsei, urmărindu-se ca partea vătămată și statul să nu urmărească răzbunarea,

ce ar genera altă răzbunare, prin încălcarea dreptului, ci realizarea dreptății, inclusiv

prin prisma principiilor proporționalității și cel al echității lor.

Astfel verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate în partea

nesoluționării chestiunii privind încasarea cheltuielilor de judecată din contul

3

inculpatului a sumei de 1680 lei, suportate pentru efectuarea raportului de expertiză

judiciară, instanța de apel potrivit art. 227 -229 Cod de procedură penală a ajuns la

concluzia trecerii cheltuielilor de judecată în contul inculpatului.

Subsecvent, a menționat că, potrivit Legii nr. 316 din 22.12.2017 „pentru

modificarea și completarea unor acte legislative” în vigoare din 09.02.2017, au fost

operate modificări la art. 143 Cod procedură penală, potrivit cărora aliniatul (2) al

articolului 143 Cod procedură penală a fost abrogat. În acest sens, instanța de apel a

reiterat că potrivit modificărilor operate prin Legea nr. 316 din 22.12.2017 a fost

exclus art. 143 alin. (2) Cod procedură penală, potrivit căruia „Plata expertizelor

judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face din contul mijloacelor

bugetului de stat”, prin urmare normele procedural penale nu prevăd expres achitarea

din contul statului a cheltuielilor judiciare, ce constituie cheltuieli legate de expertiza

judiciară. În consecință, s-a impus soluția enunțată în concluzia sus menționată.

Aurelia în numele inculpatului au atacat-o cu recurs ordinar, solicitând casarea

deciziei instanței de apel.

6.1 Procurorul prin cererea de recurs, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct.

10 Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei în partea pedepsei numite și

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel în alt complet de judecată.

În motivare a menționat că, instanța de apel eronat a interpretat și aplicat pe caz

prevederile art. 75 Cod penal și la aplicarea pedepsei nu a ținut cont de circumstanțele

prezentei cauze penale, modul în care a fost comisă infracțiunea prin impactul acesteia

asupra întregii societăți. Prin urmare, s-a stabilit inculpatului o pedeapsa sub minimul

sancțiunii prevăzute de partea generală a Codului penal.

Instanța de apel menținând pedeapsa numită lui Stegarescu Sergiu nu a ținut cont

de coraportul circumstanțelor atenuante ce lipsesc, și celor agravante stabilite, precum

și de faptul că pedeapsa redusă până la minimul prevăzut de sancțiune se consideră

echitabilă atunci când s-au constatat un cumul de circumstanțe atenuante din cele

enumerate la art. 76 Cod penal.

În cumul cu cele menționate, la stabilirea pedepsei nu s-a ținut cont de art. 64

alin. (3) Cod penal, or potrivit acestei norme penale, mărimea amenzii pentru

persoanele fizice se stabilește în limitele de la 500 la 3000 u.c.. Cauza a fost examinată

în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală și inculpatul urma să

beneficieze de o reducere a limitelor de pedeapsă, totuși în conformitate cu

prevederile art. 64 alin. (3) Cod penal, limita minimă de pedeapsă nu poate fi mai

mică decât limita generală de 500 u.c..

6.2 Avocata Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului a atacat-o cu recurs

ordinar, fără a invoca prevederile art. 427 Cod de procedură penală, solicitând casarea

deciziei în partea încasării cheltuielilor de judecată, cu respingerea solicitării

procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată și menținerea sentinței.

4

În motivare recurenta a indicat că, nu este de acord cu decizia în partea încasării

de la Stegarescu Sergiu a cheltuielilor de judecată și anume cheltuielile pentru

expertizele judiciare. Apărarea atrage atenția la faptul că inculpatul și-a recunoscut pe

deplin vina, a colaborat activ cu organele de urmărire penală, este de acord cu

pedeapsa aplicată de către instanța. Obligația statului este în colectarea probelor

necesare în vederea constatării faptei penale, identificării făptuitorului și implică

asumarea cheltuielilor aferente procesului.

Inculpatul nu a solicitat personal numirea și efectuarea raportului de expertiză,

aceasta a fost dispusă de organul de urmărire penală în vederea administrării probelor.

Urmare cheltuielile pentru efectuarea expertizei urmau a fi lăsate în seama statului.

recursul ordinar depus de procuror, prin care solicită respingerea cererii ca

inadmisibil.

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acestea

urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel.

Din conținutul cererilor de recurs rezultă, că procurorul critică hotărârea în

partea stabilirii pedepsei, solicitând să fie casată decizia instanței de apel cu remitere

la rejudecare pentru a-i aplica inculpatului o amendă mai mare, iar avocata contestă

încasarea cheltuielilor de judecată.

8.1 Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, instanța de recurs

este în drept să intervină în soluțiile adoptate în latura pedepsei, când se constată că

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Se reține că, conform art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, Colegiul reține, că recurentul este de

acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea

juridică a acțiunilor inculpatului și critică decizia instanței de apel numai cu referire

la pedeapsa stabilită, solicitând aplicarea unei amenzi mai mari.

Colegiul Penal susține integral argumentele expuse supra de instanța de apel,

raliindu-se la părerea că în privința inculpatului urma a fi aplicată pedeapsa sub formă

de amendă prevăzută de sancțiunea art. 217 alin. (2) Cod penal și prin prisma art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală.

În general, instanța de recurs notează că, pentru a se reține eroarea de drept

stipulată în pct. 10) și pentru a se statua că s-au aplicat pedepse individualizate contrar

exigențelor legale, instanțele de fond urmau să facă abstracție de prevederile art. 75-

5

77 Cod penal, care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepselor,

limitele în raport de circumstanțe agravante și atenuante etc., ținând seama de limitele

stabilite în partea specială a Codului. De facto, cerința textuală a acestui caz de casare

presupune că s-a încălcat legea penală sau cea procesual-penală la aplicarea pedepsei

și la stabilirea limitelor acesteia, sau a modului de executare, fiind inacceptabil faptul

că partea acuzării pe calea recursului ordinar, dorește să se ajungă practic la o nouă

analiză a circumstanțelor de fapt din sentința primei instanțe și din decizia instanței

de apel nu pentru a fi corectată vreo eroare judiciară, ci doar în vederea stabilirii unei

pedepse puțin mai aspră în privința inculpatului, în acest sens instanța de recurs

ordinar transformându-se într-o veritabilă instanță de apel, ceea ce excede scopul de

funcționare a acestei căi de atac.

Supunând analizei subsidiare actele cauzei, Colegiul constată că eroarea de drept

semnalată de recurent și stipulată în pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

în speță, cu certitudine nu a fost admisă de instanțele ierarhic inferioare. La trasarea

acestei concluzii, instanța de recurs are ca bază argumentele temeinice și pertinente

expuse în textul deciziei recurate, care cad sub incidența nemijlocită a circumstanțelor

de fapt din dosar și se mențin în vigoare până în prezent.

Potrivit celor conținute în decizia instanței de apel, Colegiul Penal constată că,

la determinarea modului de executare a pedepsei instanța de apel a ținut seama de

următoarele împrejurări: că inculpatul a recunoscut fapta incriminată prin rechizitoriu

și vinovăția lui de comiterea acestora, s-a căit sincer, a comis o infracțiune ușoară

conform art. 16 Cod penal, fără antecedente penale și săvârșirea pentru prima dată o

infracțiuni.

De menționat că în cuprinsul deciziei instanței de apel au fost expuse deja

raționamentele care au stat la baza respingerii solicitării procurorului de a stabili

inculpatului o pedeapsă cu cuantumul mai mare decât cel stabilit de prima instanță-

500 u.c.. Din partea descriptivă a deciziei instanței de apel, se constată că instanța a

dezbătut prin mai multe argumente criticele ce vizau pedeapsa, circumstanțele

atenuante ce au influențat asupra operațiunii de individualizare a acesteia.

În același sens, se notează că, însăși scopul pedepsei penale stipulat în art. 61

Cod penal de legislator, prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere statală și

un mijloc de corectare și reeducare aplicată în privința condamnaților, care are drept

scop restabilirea echității sociale, corectarea infractorilor, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestora, cât și a altor persoane. Ca măsură

de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de

exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii

penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de

individualizare a pedepsei are ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele

6

prevăzute de sancțiunea articolului incriminat prin rechizitoriu inculpatului, după cum

s-a menționat mai sus.

Față de lucrul judecat de instanța de apel, Colegiul consideră că o atare

modalitate de individualizare a pedepsei corespunde exigenților legii penale, iar

pedeapsa aplicată infractorului este echitabilă raportată la scopul urmărit de legislator

în art. 61 Cod penal, care va descuraja pe inculpat de a comite pe viitor alte fapte

infracționale.

8.2 Din conținutul cererii de recurs a avocatei, se constată că recurenta nu face

trimitere la careva temeiuri de casare stipulate de art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală. În general, cerința textuală a acestui recurs constă în critică vis-a-vis doar de

încasarea cheltuielilor judiciare pe care Curtea de Apel le-a încasat din contul

inculpatului, astfel colegiul se va expune în continuare pe acest motiv.

Afirmația recurentei precum că instanța de apel nefondat a încasat suma de 1680

lei de la inculpat, Colegiul penal reține ca fiind argumentată poziția instanței de apel,

deoarece, potrivit art. 227 Cod procedură penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuielile

suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

Cheltuielile judiciare cuprind sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor

procesuale în cauza penală și aceste cheltuieli judiciare se plătesc din sumele alocate

de stat dacă legea nu prevede altă modalitate, iar conform alin. (2) art. 229 Cod de

procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze

cheltuielile judiciare.

Obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și

integrală, întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea

urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului, astfel,

obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal acestuia.

De menționat că, cauza penală a fost examinată de instanța de apel referitor la

neîncasarea din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată, și a argumentat

concluzia privind casarea parțială în latura cheltuielilor judiciare. Astfel, instanța de

apel corect a conchis necesitatea încasării cheltuielilor judiciare de la inculpat în

folosul statului, concluzie pe care o preia în deplină măsură instanța de recurs.

Pe cale de consecință, instanța de recurs reiterează că motivarea pe care instanța

de apel a formulat-o o acceptă și pentru a evita repetări inutile o însușește, fapt ce vine

în corespundere și cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37) a hotărârii în cauza Albert

vs. România din 16.02.2010, a indicat că art. 6 §1 din Convenție deși obligă instanțele

să-și motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument în parte, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită

ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale, fapt ce

determină inutilitatea expunerii lor repetate în prezenta decizie.

7

În viziunea instanței de recurs concluziile expuse pe larg de către instanța de apel

în decizia sa, sunt juste iar criticile recurenților nu constituie temeiuri de a răsturna

situația în prezenta cauză, ce ar necesita intervenția instanței ierarhic superioare, în

sensul casării hotărârii judecătorești adoptate de instanța de apel. Reținând prevederile

sus menționate, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea

recursurilor ordinare declarate și potrivit legii decide inadmisibilitatea acestora, ca

fiind vădit neîntemeiate.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, și de avocata Mîrzîncu Aurelia în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10

noiembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe STEGARESCU Sergiu XXXXX, ca

fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 martie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

8