1ra-1105/21 — art. 320 alin. 1 CP

1ra-1105/21 — art. 320 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1105/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

07 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie și

de către avocatul Mocanu Serghei în numele lui Mocanu Alexandru, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 ianuarie

2021, în cauza penală privindu-l pe

Său Ion xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

11.05.2020-21.01.2021

12.03.2021-07.04.2021.

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Ion, a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 320

alin.(1) Cod Penal fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de

600 unități convenționale, echivalentul sumei de 30000 (treizeci mii) lei.

1.2. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Său Ion,

cunoscând cu certitudine că a fost obligat conform hotărârii Judecătoriei Telenești

nr.2-392/14 din 10.07.2014, devenită definitivă și irevocabilă la 11.08.2014 și a titlului

executoriu cu nr.2-392/14, de a achita în beneficiul creditorului Mocanu Alexandru

a datoriei în sumă de 9 060,40 euro (8400 euro - datoria, 660,40 euro - dobânda de

întârziere) și 10085 lei (5085 lei cheltuielile de judecată în mărimea taxei de stat,

5000 lei cheltuielile de asistență juridică), totodată prin Declarație angajament din

19.10.2015 fiindu-i explicate de către executorul judecătoresc Romaliischi Maxim

1

drepturile și obligațiile privitor la procedura de executare, posibilitatea concilierii,

precum și determinarea modalității de executare, la fel fiind și preîntâmpinat

despre consecințele care pot surveni în caz de neexecutare a documentului

executoriu dat, pe parcursul anilor 2014-2017, contrar obligațiunilor sale debitoare

și actelor legislative care reglementează capitolul dat, intenționat și cu rea-voință s-

a eschivat de la executarea documentului executoriu menționat, nici nu a întreprins

careva acțiuni în vederea stingerii creanțelor, precum și nu a prezentat careva date

în confirmarea imposibilității obiective a obligațiunilor avute.

Astfel ca urmare a acțiunilor/inacțiunilor intenționate comise de către Său Ion,

în baza procesului-verbal cu privire la contravenție cu nr. 175-170R/16 intentat la

29.02.2016 de către executorul judecătoresc Romaliischi Maxim, care a fost examinat

conform competenței de către Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, prin hotărârea

judecătorului din 14 aprilie 2016, Său Ion a fost recunoscut vinovat de comiterea

contravenției prevăzute de art. 318 alin.(1) Cod Contravențional.

Ulterior, Său Ion continuând acțiunile/inacțiunile sale infracționale, în vederea

scopului avut, contrar obligațiunilor sale stipulate la art. 8 și art.44 alin.(3) Cod de

executare ignorând totalmente somațiile, prescripțiile, precum și angajamentele

asumate față de executorul judecătoresc Romaliischi Maxim, fără a informa și a

justifica în mod obiectiv posibilitatea de a executa obligațiunile sale debitoare,

acționând prin intenție directă, dându-și de caracterul prejudiciabil al acțiunilor

sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestora,

intenționat nu a executat și s-a eschivat cu rea-voință de la executarea hotărârii

instanței de judecată nominalizată.

Lui Său Ion i se impută că prin acțiunile sale intenționate a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 320 alin.(1) Cod Penal - neexecutarea hotărârii

instanței de judecată, adică neexecutarea intenționată și eschivarea de la executare a

hotărârii instanței de judecată, dacă aceasta a fost comisă după aplicarea sancțiunii

contravenționale.

în interesele inculpatului Său Ion prin care a solicitat admiterea cererii de apel,

casarea sentinței și pronunțarea unei noi deciziei prin care Său Ion sa fie achitat în

raport cu învinuirea în comiterea infracțiunii conform art. 320 alin.(1) Cod Penal.

2.1 În motivarea cerințelor sale apelantul a invocat că, la examinarea cauzei, s-

a stabilit de fapt ca Său Ion nu a săvârșit fapta încriminată, dânsul a fost plecat

peste hotare, iar când s-a întors a făcut cunoștință cu acel proces și cu recipisele de

împrumut și a constatat ca scrisul și semnătură aplicată pe acestea nu îi aparțin.

Daca Expertiza astfel va constata ca aceste recipise nu sunt false, el va achita datoria

invocată în titlul executoriu, însă Său Ion este ferm convins că documentul este fals,

iar el nu s-a eschivat de la executarea hotărârii judecătorești.

2

2.2 La fel sentința a fost atacată cu apel și de către avocatul Mocanu Serghei în

interesele lui Mocanu Alexandr, prin care a solicitat admiterea cererii de apel, a-l

recunoaște pe Mocanu Alexandru în calitate de parte vătămată, a casa sentința

Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 19 iulie 2018, în partea aplicării

pedepsei cu numirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani.

2021, a fost respins ca inadmisibil apelul avocatului Mocanu Serghei în interesele

lui Mocanu Alexandru, admis, inclusiv din oficiu, apelul avocatului Vasile Bobeica

în interesele inculpatului Său Ion, casată integral sentința Judecătoriei Chișinău,

sediul Ciocana din 19 iulie și pronunță în o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care procesul penal pornit în baza art. 320 alin. (1) Cod

penal în privința lui Său Ion a fost încetat în legătură că există alte circumstanțe

care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere

penală.

3.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că, din

materialele cauzei se atestă că Mocanu Alexandru de către organul de urmărire

penală nu a fost recunoscut în calitate de parte vătămată și nu este în drept de a

declara cerere de apel, iar apelul declarat de avocatul Mocanu Serghei în interesele

lui Mocanu Alexandru împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, (sediul Buiucani)

din 19 iulie 2018, nu a fost înaintată în conformitate cu legislația procesual penală,

motiv pentru care a fost considerat ca inadmisibil.

La fel instanța de apel a constatat că, la pronunțarea sentinței, instanța de fond

a stabilit eronat circumstanțele de fapt și de drept, situația de fapt reținută de

instanța de fond nu corespunde probelor din dosar, care au fost apreciate incorect,

instanța de fond eronat l-a recunoscut vinovat pe Său Ion în art. 320 alin. (1) Cod

penal - neexecutarea hotărârii instanței de judecată, adică neexecutarea intenționată

și eschivarea de la executare a hotărârii instanței de judecată, dacă aceasta a fost

comisă după aplicarea sancțiunii contravenționale.

În acest sens, instanța de apel a reținut că, la data 29.02.2016 executorul

judecătoresc Romaliischi Maxim a întocmit un proces-verbal cu privire la

contravenție în baza art. 318 alin. (1) Cod contravențional, pentru neexecutarea

obligațiunii asumate la data de 19.10.2015, prin care dânsul s-a obligat să achite

datoria prevăzută de documentul executoriu nr.2-392/14 din 10.07.2014 emis de

Judecătoria Telenești (f.d 15).

Prin decizia Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, nr. 4-417/16 din 14 aprilie

2016, a fost recunoscut vinovat Său Ion de comiterea contravenției prevăzute de art.

318 alin. (1) Cod Contravențional, stabilindu-i sancțiunea sub formă de amendă în

mărime de 50 unități contravenționale, ce constituie 1000 (una mie ) lei (f.d 13) .

3

Prin decizia Curții de Apel Chișinău nr. 4r-1514/16 din 08 iunie 2016, a fost

respins ca nefondat recursul declarat de avocatul Staruș Denis în numele

contravenientului Său Ion, și menținută fără modificări hotărârea Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 14.04.2016, în privința contravenientului Său Ion

învinuit de comiterea contravenției prevăzute de art. 318 alin. (1) Cod

contravențional.

Prin urmare instanța de apel a constatat că prima sancționare contravențională

în baza art. 318 alin. (1) Cod Contravențional aplicată inculpatului Său Ion prin

decizia Judecătoriei Buiucani nr. 4-417/16 din 14 aprilie 2016 a rămas definitivă la 08

iunie 2016.

În acest context, urmărirea penală urma a fi pornită ulterior celei

contravenționale împotriva debitorului - Său Ion, numai după stabilirea unui nou

termen de executare a documentului executoriu, ceea ce nu a avut loc reieșind atât

din materialele cauzei, totodată acest fapt a fost confirmat și prin declarațiile date

inculpatul SĂU Ion în cadrul ședinței de judecată în instanța de apel.

Instanța de apel a concluzionat că, la 08 iunie 2016 - data rămânerii în vigoare

a hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 14 aprilie 2016, prin care Său

Ion a fost recunoscut vinovat și sancționat în baza art. 318 alin. (1) Cod

contravențional, acestuia nu i-a fost acordat un alt termen de executare a

documentul executoriu nr. 2-392/14 din 10.07.2014 emis de Judecătoria Telenești,

fiind pornită urmărirea penală și condamnat la 19 iulie 2018, în baza art. 320 al. (1)

Cod penal pentru aceiași faptă.

În astfel de circumstanțe este evidentă încălcarea principiului non bis in idem,

or prin două proceduri independente și diferite, privind aceiași acuzare, Său Ion a

fost condamnat de două ori la 14 aprilie 2016, în baza art. 318 alin. (1) Cod

contravențional și la 19 iulie 2018 în baza art. 320 al. (1) Cod penal.

Astfel, dat fiind faptul că sa stabilit încălcarea principiului non bis in idem,

circumstanță care în temeiul art. art. 22 și 391 alin. 1), pct. 6) Cod de procedură

penală exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la

răspundere penală, instanța de apel a admis inclusiv din oficiu, apelul avocatului

Bobeica Vasile a casat integral sentința și a pronunța o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care a înceta procesul penal în privința

lui Său Ion pe art. 320 alin. (1) Cod penal, pe motivul că există alte circumstanțe

care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere

penală.

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie și de către avocatul

Mocanu Serghei în numele lui Mocanu Alexandru

4

Procurorul în recursul său indicând temeiul prevăzute la art. 427 alin.(1) pct.

6) Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea deciziei, cu

remiterea cauzei penale la rejudecare în instanța de apel în alt complet de

judecători.

4.1 În motivarea recursului procurorul a indică:

- instanța de apel, nejustificat a încetat procesul penal în privința inculpatului

Său Ion pe art. 320 alin.(1) Cod penal, în baza art. 391 Co de procedură penală;

- din materialele cauzei a fost stabilit că, Său Ion nu a executat hotărârea

instanței de judecată, adică intenționat s-a eschivat de la executarea hotărârii

instanței pe perioada anului 2014-2017, această eschivare fiind demonstrată și după

aplicarea sancțiunii contravenționale;

- în perioada de timp de la 08 iunie 2016 dată când hotărârea de tragere la

răspundere contravențională a inculpatului a devenit definitivă, până la data de 08

august 2017, nu a fost întreprinsă nici o măsură de executare a deciziei din partea

inculpatului;

- inculpatul inclusiv în perioada când avea obligația de a achita în beneficiul

creditorului Mocanu Alexandru a datoriei, intenționat cu rea voință s-a eschivat

executarea documentului executoriu și nici nu a întreprins careva acțiuni în

vederea stingerii creanțelor, precum și nu a prezentat careva date în confirmarea

imposibilității obiective a obligațiilor avute.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora din următoarele

considerente.

În speță se constată, că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recurs ordinar în termenul prevăzut de art. 422 Cod de procedură penală.

Conform art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

7.1 Cu referire la recursul procurorului.

Din textul recursului Colegiul penal constată, că recurentul invocă temeiul

prevăzut la pct.6) alin.(1) al art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel în cazurile în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este

5

expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Suplimentar instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în

baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația inculpaților.

Instanța de recurs, referitor la invocarea pretinsei erori prevăzute de art.427

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, relevă că in stricto sensu prevederile

respective și anume, atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel ori hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

La acest capitol, făcând o analiză a criticilor expuse în recursul declarat de

către procuror, în raport cu apelul declarat și textul deciziei, Colegiul penal

constată că, temeiul menționat nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului

declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art.414 alin. 1), art.415 alin. (1) pct.2, 417 alin.8) Cod de procedură

penală, hotărârea cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată

fiind în corespundere cu dispozitivul hotărârii atacate, dispozitivul fiind expus clar

și instanța de apel nu a admis nici o eroare gravă de fapt.

Mai mult ca atât, argumentele recurentului sunt formale și nu aduc critică

elocventă asupra soluției și motivării instanței de apel precum că, „la 08 iunie 2016 -

data rămânerii în vigoare a hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 14 aprilie

2016, prin care Său Ion a fost recunoscut vinovat și sancționat în baza art. 318 alin. (1)

Cod contravențional, acestuia nu i-a fost acordat un alt termen de executare a documentul

executoriu nr. 2-392/14 din 10.07.2014 emis de Judecătoria Telenești, fiind pornită

urmărirea penală și condamnat la 19 iulie 2018, în baza art. 320 al. (1) Cod penal pentru

aceiași faptă”.

La acest capitol, Colegiul penal specifică, că instanța de apel corect a ajuns la

concluzia, încălcării principiului non bis in idem, pe motiv că prin două proceduri

independente și diferite, privind aceiași acuzare, Său Ion a fost condamnat de două

ori la 14 aprilie 2016, în baza art. 318 alin. (1) Cod contravențional și la 19 iulie 2018

în baza art. 320 al. (1) Cod penal, or, după cum s-a stabilit după rămânerea în

vigoare a hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 14 aprilie 2016,

acestuia nu i-a fost acordat un alt termen de executare a documentul executoriu

fiind pornită urmărirea penală pentru aceiași faptă.

Astfel, în scopul evitării repetării inutile a alegațiilor instanței de apel,

Colegiul penal își însușește argumentele enumerate în hotărârea contestată, fapt ce

este în deplină concordanță cu jurisprudența și practica Curții Europene pentru

Drepturile Omului, care în cauza Albert vs România din 16.02.2010, a statuat în pct.37

că art.6§1 CtEDO, deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, acest fapt nu poate

fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument, și extinderea la

6

care se aplică această obligație de a prezenta motive poate să varieze în dependență

de caracterul deciziei.

Astfel, analizând decizia atacată, în raport cu recursul declarat, Colegiul penal

conchide că, recursul nu a fost motivat sub acest aspect, iar temeiul invocat nu s-a

confirmat în cauza dată, deoarece instanța de apel corect a încetat procesul penal

pornit în baza art. 320 alin. (1) Cod penal în privința lui Său Ion în legătură că există

alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și

tragerea la răspundere penală.

7.2 Cu referire la recursul declarat de către avocatul Mocanu Serghei în numele

lui Mocanu Alexandru.

Conform art. 424 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și numai

în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care se constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut,

prevăzute în art. art. 429, 430 Cod de procedură penală.

Din conținutul prevederilor art.429 alin.(1) Cod de procedură penală, rezultă

că recursul se depune de persoanele menționate în art.421 și trebuie să fie motivat.

Conform articolul 421 Cod de procedură penală pot declara recurs procurorul

și persoanele indicate în art.401.

Prevederile art. 401 Cod de procedură penală, expres stipulează cine sunt

persoanele participante la proces care pot declara apel împotriva sentințelor

instanței de fond.

La caz se constată că, prin decizia instanței de apel a fost respins ca fiind

inadmisibil apelul declarat de către avocatul Mocanu Serghei în numele lui

Mocanu Alexandru pe motiv că Mocanu Alexandru nu a fost recunoscut de către

organul de urmărire penală parte vătămată. Nefiind de acord cu soluția adoptată

avocatul a contestat-o cu recurs ordinar.

Colegiul penal reține că, reglementarea dreptului de a declara recurs ordinar

împotriva deciziei instanței de apel reprezintă, din partea titularului, atât un drept

procesual de dezvoltare a atribuțiilor prevăzute de lege, cât și o obligație de a

formula cererea respectivă în strictă conformitate cu cerințele stipulate în

art.art.427, 429, 430 Cod de procedură penală.

Prin urmare, Colegiul penal constată că recurentul nu face parte din categoria

persoanelor indicate la art. 401 Cod de procedură penală, nefiind în drept a declara

recurs astfel că recursul este inadmisibil.

7

Colegiul penal menționează că, lui Mocanu Alexandru în cauza dată nu i-a

fost oferită calitatea de partea vătămată atît pe perioada urmăririi penele cît și a

cercetării judecătorești în fond.

Astfel, Colegiul penal conchide că instanța de apel prin decizia din 21 ianuarie

2021, just a respins ca fiind inadmisibil apelul avocatul Mocanu Serghei în numele

lui Mocanu Alexandru.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru

admiterea recursurilor ordinare și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea

acestora, deoarece recursul procurorului este vădit neîntemeiat, iar recursul

apărării nu îndeplinește cerințele de formă și conținut.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2021, în cauza penală privindu-l pe

Său Ion xxxxx, pe motiv că recursul procurorului în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Călugăreanu Vitalie este vădit neîntemeiat, iar recursul avocatului

Mocanu Serghei în numele lui Mocanu Alexandru, nu îndeplinește cerințele de

formă și conținut.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 21 mai 2021.

Președinte Timofti Vadimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Toma Nadejda

8