1ra-1985/2020 — art. 191 alin. 4 CP

1ra-1985/2020 — art. 191 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1985/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

04 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

avocatul Zamfir Pavel în numele inculpatei și de inculpata, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 iulie 2020, în cauza

penală privind-o pe

STIGARESCU Maria XXXXX, născută la

XXXXX, originară din XXXXX, domiciliată în XXXXX,

temporar domiciliază în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 09.07.2012 – 14.12.2012;

Instanța de apel: 11.01.2020 – 14.07.2020;

Instanța de recurs: 14.09.2020 – 04.11.2020.

c o n s t a t ă:

Stegărescu Maria a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 191 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe

un termen de 8 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei.

Acțiunea civilă a SA ’’Moldpresa” a fost admisă integral, cu dispunerea încasării

de la Stegărescu Maria a sumei prejudiciului în mărime de 78.736 lei.

perioada de timp cuprinsă între 01 februarie 2012 și 28 mai 2012, activând în baza

contractului individual de muncă din 11.07.2011 cu XXXXX în funcția de chioșcar

la chioșcul nr. 20 al SA „Moldpresa”, amplasat pe XXXXX, fiind persoană cu

responsabilitate materială deplină, acționând cu intenție directă și urmărind scopul

însușirii bunurilor altei persoane, fiindu-i încredințate în administrarea sa bunuri

materiale destinate vânzării, a delapidat o parte din bunurile date, formând un neajuns

în sumă totală de 78.736,54 lei, cauzând astfel părții vătămate SA „Moldpresa” o

daună materială în proporții mari.

1

către avocatului Pavel Zamfir, în interesele inculpatei, care a solicitat casarea sentinței

cu emiterea unei noi hotărâri, potrivit modului prevăzut pentru prima instanță, prin

care acțiunile ultimei să fie reîncadrate juridic în baza alin. (2) lit. c) al art. 191 Cod

penal, cu stabilirea unei pedepse în limitele sancțiunii, prevăzute de acest articol și

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În motivarea cererii de apel apelantul a invocat că, inculpata nu a fost prezentă

la pronunțarea sentinței, respectiv termenul ispășirii pedepsei a fost calculat din

momentul reținerii. Astfel, inculpata nu a cunoscut despre existența sentinței, iar la

17 decembrie 2019, în procesul traversării hotarului cu Republica Moldova,

Stegărescu Maria a fost reținută. Tot atunci acesteia i s-a înmânat copia sentinței.

Prin urmare, prin prezentul apel se solicita, în primul rând, repunerea în termenul

de atac a sentinței nominalizate, având în vedere faptul, că întârzierea este determinată

de motive întemeiate (inculpata nu a cunoscut despre sentința emisă), iar termenul de

executare a pedepsei urma a fi calculat din ziua reținerii - 17 decembrie 2019.

Deși în sentință nu era făcută referință la prevederile art. 126 Cod penal, la data

comiterii faptei imputate și pronunțării sentinței, acest articol, la 27 ianuarie 2012

avea următoarea redacție: se consideră proporții deosebit de mari, proporții mari

valoarea bunurilor sustrase, dobândite, primite, fabricate, distruse, utilizate,

transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală, valoarea

pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care, la momentul

săvârșirii infracțiunii, depășește 5000 și, respectiv 2500 u.c. de amendă.

Astfel, la data comiterii faptei, suma prejudiciului, estimată la 78.736, 54 lei,

constituia proporții mari (2500x20=50000).

Conform Legii nr. 207 din 29.07.16, M0369-378/28.10.16 art.751; (în vigoare

07.11.16), art. 126 alin. (l) Cod penal a fost expus într-o altă redacție: se consideră

proporții mari valoarea bunurilor sustrase, dobândite, primite, fabricate, distruse,

utilizate, transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală,

valoarea pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care

depășește 20 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea

de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei. Tot prin aceiași lege a fost

modificat și art. 64 alin.(2), acesta având următoarea redacție: Articolul 64: la

alineatul (2), textul „20 de lei” se substituie cu textul „50 de lei”;

Salariul mediu lunar prognozat pentru anul 2016 (adică la data intrării în vigoare

a Legii nr. 207), a constituit 5050 lei (Conform Hotărârii Guvernului nr. 879 din 23

decembrie 2016 cu privire la aprobarea cuantumului salariului mediu lunar pe

economie, prognozat pentru anul 2016 ( Publicată în în Monitorul Oficial Nr. 347-

360, din 25.12.2015 art. Nr : 980). Astfel, ținând cont de prevederile art. 126 alin.(l)

Cod penal, pentru ca fapta imputată lui Stegărescu Maria să fie încadrată în limitele

art. 191 alin. (4) Cod penal, este necesar, ca valoarea pagubei pricinuite să depășească

2

20 de salarii medii lunare pe economie. Deci, în condițiile aplicării acestui algoritm

de stabilire a mărimii prejudiciului cauzat prin infracțiune în proporții mari, valoarea

acestuia ar trebui să depășească suma de 101.000 lei (20*5050=101 000). Totodată,

în speță suma prejudiciului este estimată la 52.100 lei.

Astfel, având ca punct de reper prevederea legală citată mai sus și raportată la

suma prejudiciului cauzat părții vătămate, estimată la 78.736, 54 lei, apelantul

considera că, în speță se atestă lipsa proporțiilor mari, ca semn calificativ al alin.(4)

al art. 191 Cod penal, suma indicată constituind „proporții considerabile”.

Având la baza prevederile legale nominalizate, raportate la circumstanțele

cauzei, apelantul considera că, față de inculpată urma a fi aplicată retroactivitatea legii

penale, care în speță ameliora situația ultimei prin excluderea din sentință a

calificativului „proporții mari” și recalificarea acțiunilor acestuia la alin. (2) lit. c), al

art. 191 Cod penal.

Instanța nu a specificat din ce constă suma prejudiciului cauzat (bunuri, servicii,

etc.), deși în partea introductivă a sentinței era făcută mențiune la contractul individual

de muncă și „responsabilitatea materială deplină” a inculpatei, în partea descriptivă

(motivantă) lipsește referință la aceste acte importante, ca mijloace de probă, specifice

anume pentru așa gen de cauze penale.

apelul avocatului Pavel Zamfir în interesele inculpatei a fost respins ca fiind depus

peste termen și s-a menținut sentința fără modificări.

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, din 14 decembrie 2012, a fost pronunțată

public la data de 14 decembrie 2012 (f.d. 242-245).

Din conținutul procesului-verbal al ședinței de judecată din data de 03 decembrie

2012, rezultă că atât inculpata cât și avocata sa, Liubovi Rogojan, au fost prezente în

ședință (f.d. 232-233, vol. II), iar la data de 14.12.2012 a fost prezentă doar avocata

inculpatei, Liubovi Rogojan, care la aceiași dată a primit copia sentinței (f.d. 233,

246, vol. II), însă inculpata la data pronunțării sentinței nu s-a prezentat, deși ea prin

cerere, fiind de acord să fie pronunțată sentința în lipsa ei, a solicitat totodată să nu-i

fie aplicată o pedeapsă cu închisoare (f.d. 251, vol. II), prin urmare ultima cunoștea

despre data, ora și locul pronunțării sentinței instanței de fond – 14 decembrie 2012.

Avocatul Pavel Zamfir a depus apelul în numele inculpatei abia la data de 24

decembrie 2019, invocând că inculpata nu a cunoscut despre sentința emisă, iar

termenul de executare a pedepsei fiind calculat din momentul reținerii – 17.12.2019.

Astfel, cele enunțate indică elocvent la încălcarea termenelor prevăzute la art.

402 alin. (1) Cod de procedură penală, iar potrivit prevederilor art. 403 alin. (1), art.

404 alin. (1 Cod de procedură penală care expres indică la imposibilitatea declarării

apelului mai târziu de 15 zile de la data începerii executării pedepsei, ceea ce face

imposibilă și repunerea în termen a apelului declarat de avocatul inculpatei Pavel

3

Zamfir care a depus apel la data de 24 decembrie 2019, astfel curgerea termenului de

contestare se efectuează din data de 14 decembrie 2012, iar inculpata nu și-a exercitat

dreptul legal de atac a actului de dispoziție a instanței de judecată în termenul prevăzut

de lege.

În contextul celor statuate, instanța de apel a amintit că termenul de apel este un

termen procesual legal, durata lui este stabilită exhaustiv prin lege, acesta fiind absolut

și având un caracter imperativ, în sens că depășirea lui atrage decăderea din dreptul

de a exercita calea de atac.

Instanța de apel a menționat că, în cazul în care termenul de declarare a apelului

prevăzut la art. 402 Cod de Procedură Penală este depășit, adică apelul este declarat

după expirarea termenului prevăzut de lege, instanța de apel este obligată să

soluționeze chestiunea privind repunerea în termen a apelului. Dacă întârzierea a fost

determinată de motive neîntemeiate, apelul urmează a fi respins ca tardiv, fără

judecarea fondului apelului.

Reieșind din cele expuse mai sus, instanța de apel a conchis că, cererea de apel

depusă de avocatul inculpatei Pavel Zamfir, nu s-a încadrat în termenul legal, fiind

depus tardiv și că motive întemeiate ce au determinat omiterea termenului de atac,

apelantul nu a invocat, astfel că repunerea apelului în termen, de către instanța de apel,

ar echivala cu avantajarea unei părți în defavoarea alteia, prin extinderea termenului

legal de prescripție și revizuire a hotărârilor judecătorești, ceea ce în accepțiunea

CtEDO (Ghirea versus Republica Moldova) urmează a fi interpretat ca încălcare a

principiilor securității juridice cât și a egalității armelor, ceea ce duce la violarea art.

6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului – dreptul la un proces echitabil, care

urmează a fi respectat cu referință la partea acuzării și a apărării, fără discriminare.

În aceste circumstanțe, instanța de apel nu s-a expus asupra motivelor invocate

în apel ori, aceasta nici nu a început examinarea fondului apelului, deoarece, soluția

de respingere a apelului ca depus peste termen sau inadmisibil nu implică o verificare

a hotărârii atacate, întrucât instanța de apel nu poate proceda la o verificare de fapt și

de drept a acesteia decât în cadrul unui apel exercitat în mod legal.

inculpatei și însăși inculpata au atacat-o cu recurs ordinar, solicitând casarea deciziei.

6.1 Avocatul Zamfir Pavel în recursul ordinar a invocat prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6 Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei cu dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivare recurentul a indicat că, instanța de apel eronat a concluzionat că

apelul este depus peste termen. Odată ce inculpata a lipsit de la ședința de pronunțare

a sentinței, iar în materialele cauzei lipsește dovada înmânării sentinței, nu poate

concluziona, că inculpata a intrat în posesia actului judecătoresc, a luat cunoștință și

a renunțat la utilizarea căii de atac. Or, afirmația instanței de apel, că inculpata a fost

de acord cu pronunțarea în lipsa ei nu echivalează cu înmânarea copiei sentinței.

4

Astfel, sentința i-a devenit cunoscută inculpatei la momentul reținerii la 17

decembrie 2019, după care prin intermediul apărătorului a utilizat dreptul de atac.

6.2 Inculpata în recursul său ordinar, fără a invoca prevederile art. 427 Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care

acțiunile sale să fie reîncadrate în baza art. 191 alin. (2) lit. c) Cod penal, cu stabilirea

pedepsei în limitele sancțiunii, care prevede acest articol și aplicarea art. 90 Cod

penal. De asemenea solicită aplicarea prevederilor art. 126 alin. (2) din 29.07.2016 în

vigoare pe 07.11.2016, în care se atestă la proprii considerente și prin urmare este

favorabil asupra acțiunilor ei la art. 191 alin. (2) lit. c) Cod penal.

În motivarea recursului, indică că nu a comis infracțiunea incriminată și detailat

expune opinia sa asupra evenimentelor ce au avut loc în lipsa ei. Menționează cu nu

a făcut cunoștință cu dosarul în prima ședință, iar actele de primire a mărfii puteau fi

semnate de Onișcenco, și tot ea putea să facă neajunsul de care inculpata nu știa.

Inculpata avea de gând să se prezinte la ședință, unde i se va oferi ultimul cuvânt,

însă în a doua ședință de judecată de care nu știa că va avea loc, s-a luat decizia în

lipsa ei.

Recunoaște că a plecat peste hotare la fiica sa, din motivul problemelor

financiare, iar despre decizia luată s-a aflat la 17 decembrie 2019 și în termen restrâns

a utilizat calea de atac.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursurilor avocatului

și inculpatei, menționând că acestea urmează a fi declarate inadmisibile, ca fiind vădit

neîntemeiate.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor specificate de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Din textul recursului declarat de avocatul Zamfir Pavel, se constată că acesta

invocă temeiul de drept prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

și critică soluția instanței de apel, din motiv că, în opinia sa, instanța eronat i-a respins

apelul, ca depus peste termen.

Referitor la recursul declarat de inculpată, se constată că titulara nu a invocat

expres vreun temei de casare din cele înserate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, criticând soluția instanțelor de fond preponderent din motivul că, în opinia sa,

5

instanțele i-au aplicat o încadrare greșită și solicită să-i aplice pedeapsă non privativă

de libertate.

Verificând alegațiile recurenților, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal

conchide că acestea sunt vădit nefondate, iar decizia instanței de apel este legală și

întemeiată, or în motivarea soluției adoptate s-a specificat că, potrivit art. 415 alin. (1)

lit. a) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecind cauza în ordine de apel, este

în drept să respingă apelul, menținând hotărârea atacată, dacă acesta este tardiv.

Conform art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală și practicii judiciare despre

judecarea cauzelor penale în ordine de apel, termenul de apel este de 15 zile de la data

pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu dispune altfel. Mai mult ca atât, cu

privire la necesitatea prezentării părților la pronunțarea integrală a sentinței, Colegiul

ține să remarce că această chestiune este facultativă, adică părțile la dorință pot asista

în ședință și primi o copia a hotărârii, sau ulterior se pot adresa pentru recepționarea

acesteia, însă indiferent de prezentarea sau neprezentarea acestora, termenul de atac

a hotărârii va curge începând cu ziua următoare pronunțării. Statuarea dată rezultă din

analiza coroborată a art. 402, 340 și 230 Cod de procedură penală.

În același context, instanța de recurs amintește că, la calcularea termenului de

apel determinant este constatarea momentului de la care începe să curgă acesta.

Regula generală în acest sens prevede că termenul începe să curgă pentru părți din

ziua următoare în care a fost pronunțată sentința.

În cauza deferită judecății se constată că avocatul și inculpata au fost prezente la

ședința din 03.12.2012, în care inculpata nu a avut completări la citirea materialelor

(vol-II, f.d 232-233). Acestea fiind confirmate și prin recipisa cu semnătura

inculpatei, că cunoaște data următoarei ședințe și combate argumentele de

necunoaștere sau că apărătorul nu a fost anunțat de ședința din 14.12.2012 (vol-II, f.d.

230). Potrivit procesului- verbal din 14.12.2012, judecătorul a întrebat despre

posibilitatea petrecerii ședinței în lipsa inculpatei, la care atât apărătorul cât și

procurorul au considerat posibil, din motiv că ultima a fost înștiințată legal contra

semnătură (vol-II, f.d. 233 verso). La fel este prezentă cererea din partea inculpatei

din data de 12.12.2012, care a fost înregistrat la data de 18.12.2012, în care solicită

anularea ședinței din 14.12.2012 sau examinarea în lipsa ei, din motiv că nu poate

participa pe motiv de sănătate și „se află foarte departe” (vol-II, f.d 251).

Prin urmare, Colegiul penal apreciază că instanța de apel corect a statuat că

termenul de declarare a apelului de 15 zile a expirat pentru apelanta, iar declarând

apel la data de 24.12.2019, partea a omis termenul legal de depunere a acestuia,

întrucât sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 14 decembrie 2012, a fost

pronunțată integral în cadrul ședinței de judecată din aceeași zi, la care partea nu a

fost prezentă, din motive imputabile acesteia, deoarece nu a prezentat nici o probă ce

ar fi confirmat imposibilitatea ei de a se prezenta la ședința din 14.12.2012 din motive

de sănătate după cum specifica ea în cererea sa din 12.12.2012. Mai mult ca atât, din

6

aceeași cerere rezultă că ea ”se află foarte departe”, deci deja plecase la fiica ei peste

hotare, astfel lipsindu-se singură de dreptul de a participa la ședința de pronunțare a

sentinței, deși nimic nu o împiedica să primească copia sentinței prin intermediul

avocatei, care a fost prezentă la pronunțarea sentinței și a primit copia acesteia și să

beneficieze de calea de atac în termenul prevăzut de lege.

În asemenea condiții concluzia instanței de apel că ultima zi de declarare a

cererii de apel pentru partea apărării a fost la data de 29.12.2012 este corectă.

Subsidiar celor consemnate supra, Colegiul menționează că termenul de apel este

un termen procesual legal, durata lui fiind stabilită exhaustiv prin lege. Termenul

respectiv este absolut și are caracter imperativ, adică depășirea lui atrage decăderea

din dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși apelul a fost declarat după

expirarea termenului, acesta urmează a fi respins ca declarat peste termen, cu excepția

când întârzierea a fost determinată de motive întemeiate, însă, la caz, această din urmă

premiză nu s-a confirmat.

În apel, nu s-au invocat motive întemeiate ce au determinat întârzierea declarării

apelului, astfel, instanța de apel fiind în imposibilitate să repună în termen apelul.

Mai mult, conform art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care

pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste

termen.

Relevante în acest sens sunt și unele aspecte ale principiului securității

raporturilor juridice ce se conțin în hotărârea CtEDO din 05 iunie 2012 în cauza

Ghirea contra Moldovei, unde s-a statuat că: „ ... principiul egalității armelor, care

reprezintă unul din elementele noțiunii mai largi a procesului echitabil – presupune

că fiecare parte beneficiară de o posibilitate rezonabilă de ași prezenta cazul în

condițiile, că nu ar pune-o într-un dezavantaj substanțial în raport cu cealaltă parte.”

Prin alte cuvinte, aplicarea regulilor referitoare la termenele limită este de natură să

aducă atingere principiului egalității armelor în cazul în care părțile nu beneficiază de

aceleași mijloace pentru a-și susține argumentele în fața instanței.

Din atare considerente, instanța de recurs, făcând trimitere la art. 420 Cod de

procedură penală, care stipulează că recursul este o cale ordinară de atac ce poate fi

folosită împotriva hotărârilor pronunțate asupra fondului cauzei și nu pot fi atacate cu

recurs sentințele în privința cărora părțile nu au folosit calea apelului, sau apelul a fost

respins ca declarat peste termen, dispune inadmisibilitatea recursurilor declarate de

avocatul Zamfir Pavel în numele inculpatei și de inculpată, considerându-le ca vădit

neîntemeiate.

7

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Zamfir Pavel în

numele inculpatei și de inculpata, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 14 iulie 2020, în cauza penală privind-o pe

STIGARESCU Maria XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 decembrie 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

8