1ra-499/2021 — art. 208 alin. 1, 287 alin. 3 CP

1ra-499/2021 — art. 208 alin. 1, 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-499/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în principiu

a recursului ordinar, declarat de adjunctul interimar al procurorului șef al Procuraturii

UTA Găgăuzia, Natalia Bolgar, împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 19 august

2020, în privința inculpatului

Buzaji Fiodor xxxx .

Termenul de examinare,

instanța de fond: 05.06.2017 – 10.01.2020,

instanța de apel 11.02.2020 – 19.08.2020,

instanța de recurs: 02.12.2020 – 10.02.2021.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 208 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare și pe art. 287 alin. (3)

Cod penal la 4 ani și 4 luni închisoare.

Potrivit art. 84 Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost

stabilită pedeapsă definitivă de 5 ani și 2 luni închisoare, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis, din momentul reținerii.

sustragerea bunului altei persoane, cunoscând despre faptul că nu va putea de sine

stătător să comită infracțiunea sus-menționată, a atras în comiterea infracțiunii

cunoscuții săi, și anume pe Ivanoglo Vladislav, a.n. xxxx, locuitor or. xxxx, str. xxxx,

Vlah Vadim, a.n. xxxx, locuitor or. xxxx, str. Xxxx și Onofrei Gheorghi, a.n. xxxx,

1

locuitor or. Xxxx, str. xxxx, care au fost la acel moment minori și împreună cu ei, la 07

iunie 2016 au sustras 30 de iepuri din domiciliul lui Pavlioglo Gheorghi.

Astfel, inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) Cod penal,

ca atragerea minorilor la activitatea criminală sau instigarea lor la săvârșirea

infracțiunilor de o persoană care a atins vârsta de 18 ani.

Tot el, în continuarea acțiunilor sale criminale, la 22 noiembrie 2016, aproximativ

orele 13:00, păscând vițeii lângă râu, amplasat în spatele domiciliului nr. xxx pe str.

Xxxx în or. xxxx, adică aflându-se în loc public, după ce Ivasenco Iuri, i-a făcut

observație referitor la vițeii care pășteau lângă împrejmuirea domiciliului lui, ignorând

normele și regulile de comportament general acceptate în locurile publice, încălcând

grosolan ordinea publică și arătând o lipsă de respect clară față de societate, din intenții

huliganice a început să se comporte agresiv și să strige în adresa lui Ivasenco I., totodată,

a gesticulat cu bățul din lemn pe care îl avea în mâini și pe care îl folosea pentru viței,

după ce cu o obrăznicie deosebită, intenționat l-a lovit o singură dată în regiunea capului

pe Ivasenco I., cu bățul de lemn sus-menționat, în urma cărui fapt partea vătămată a

căzut la pământ, conștientizând faptul că prin acțiunile sale îi provoacă suferințe fizice

și leziuni corporale. În urma acțiunilor ilegale comise de către Buzaji F., părții vătămate

Ivasenco I., conform raportului expertizei medico-legale nr. 474 din 09.12.2016 i-au fost

cauzate următoarele leziuni corporale: plagă contuză stângă a capului, cauzată de

acțiunea traumatică a unui obiect dur contondent, care poate fi un băț și se califică ca

vătămare corporală ușoară, cu dereglare de scurtă durată a sănătății, primirea leziunilor

corporale ușoare la cădere sau prin lovitură de careva obiecte, inclusiv și stâlpul de

beton, mai puțin probabil.

Prin aceste acțiuni inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3)

Cod penal, ca huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, care se deosebesc printr-o

obrăznicie deosebită, dacă au fost săvârșite cu aplicarea altor obiecte pentru vătămarea

integrității corporale sau sănătății.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina, însă aceasta este confirmată

prin probele administrate la materialele dosarului.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75-87 Cod

penal, de faptul că inculpatul a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă și una gravă, care

se pedepsesc conform art. 208 alin. (1) Cod penal cu amendă în mărime de la 200 la 500

unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 150 la 200

ore, sau cu închisoare de până la 5 ani, iar pe art. 287 alin. (3) Cod penal cu închisoare

de la 3 până la 7 ani, că aceasta nu este angajat în câmpul muncii, nu stă la evidența

medicului narcolog sau psihiatru, anterior nu a mai fost condamnat, este celibatar, nu

are persoane la întreținere, concluzionând că corectarea și reeducarea lui este posibilă

doar prin aplicarea pedepsei închisorii, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat, din motivul lipsei

elementelor constitutive a infracțiunii.

Apelantul a invocat că, acuzarea nu a prezentat probe care să confirme săvârșirea

de către inculpat a infracțiunilor incriminate.

2

La stabilirea pedepsei, instanța de fond nu a argumentat necesitatea aplicării

inculpatului a pedepsei cu închisoare și nu s-a ținut cont de prezența în acțiunile

inculpatului a circumstanțelor atenuante - comiterea infracțiunilor de către o persoană

care a atins vârsta de 18 ani, dar nu a atins vârsta de 21 de ani, anterior nu a fost judecat,

acțiunile ilegale ale părții vătămate.

casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Lui Buzaji Fiodor i-a fost stabilită pedeapsă în baza art. 208 alin. (1) Cod penal

de 6 luni închisoare, iar pe art. 287 alin. (3) Cod penal de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 84 Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost

stabilită pedeapsă definitivă de 4 ani și 6 luni închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată condiționat

pe o perioadă de probațiune de 4 ani.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că, probele administrate și circumstanțele cauzei au

confirmat pe deplin vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor prevăzute de art.

208 alin. (1) și 287 alin. (3) Cod penal.

Totodată, sentința este prea aspră în partea stabilirii pedepsei.

Ori, conform art. 75 Cod penal, în cazul alternativelor de pedeapsă prevăzute

pentru infracțiunea săvârșită, pedeapsa cu închisoare are un caracter excepțional și se

aplică atunci când gravitatea infracțiunii și personalitatea infractorului fac necesară

aplicarea pedepsei cu închisoare, iar o altă pedeapsă este insuficientă și nu și-ar atinge

scopul. Concluzia instanței privind aplicarea pedepsei mai aspre urmează a fi motivată.

Instanța este obligată ca în hotărârea sa, să argumenteze motivele care nu permit

într-o anumită situație să aplice o pedeapsă mai blândă prevăzută în sancțiunea

articolului relevant.

Astfel, la stabilirea pedepsei, se va ține cont că, conform art. 75 alin. (2) Cod

penal, în cazul alternativelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită,

pedeapsa cu închisoare are un caracter excepțional și se aplică atunci când aplicarea

pedepsei mai blânde, prevăzute în sancțiunea articolului relevant nu și-ar atinge scopul,

or inculpatul nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, conform

certificatului-caracteristicii șefului SSP IP Vulcănești temporar nu funcționează, este

celibatar, nu există materiale compromițătoare în privința lui.

Sub acest aspect, sancțiunea art. 208 alin. (1) Cod penal prevede pedeapsă sub

formă de amendă în mărime de la 550 la 850 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 150 la 200 de ore, sau cu închisoare de până

la 5 ani, sancțiunea art. 287 alin. (3) Cod penal prevede pedeapsă sub formă de

închisoare de la 3 până la 7 ani.

Inculpatul, conform art. 16 Cod penal a comis o infracțiune mai puțin gravă și una

gravă.

De asemenea, reieșind din materialele dosarului și a circumstanțelor cauzei,

inculpatul nu este o persoană deosebit de periculoasă, a cărei corectare va fi posibilă

doar prin izolare de societate.

Însă, instanța de fond nu a ținut cont de circumstanțele menționate și de faptul că

inculpatul nu are antecedente penale, de ilegalitatea acțiunilor părții vătămate, precum

3

și de lipsa circumstanțelor care agravează răspunderea penală, numindu-i o pedeapsă

prea aspră.

La momentul săvârșirii infracțiunilor, la 07.06.2016 și 22.11.2016, inculpatul

avea vârsta de 19 ani, iar conform art. 76 alin. (1) lit. b) Cod penal, săvârșirea infracțiunii

de către o persoană care a atins vârsta de 18 ani, dar nu a atins vârsta de 21 de ani, este

circumstanță atenuantă.

În această ordine de idei, instanța de fond a avut toate motivele să-i stabilească

inculpatului o pedeapsă mai blândă, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Ori, o astfel de pedeapsă va corespunde criteriilor generale de individualizare a

pedepsei, fiind proporțională cu caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunilor

comise, care va face posibilă corectarea și reeducarea făptuitorului, luând în considerație

și principiul umanismului legii penale, prevăzut de art. 4 și art. 61 Cod penal.

procurorul Natalia Bolgar a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii

și menținerea sentinței.

Recurenta a indicat că, instanța de apel i-a numit lui Buzaji F. o pedeapsă care nu

va putea asigura atingerea scopului ei, deoarece nu a ținut cont că inculpatul a săvârșit

o infracțiune intenționată, consumată și gravă, care are un caracter obraznic, îndreptat

spre ordinea publică în partea asigurării condițiilor calme de activitate socială utilă, vieții

și odihnei oamenilor, precum și sănătatea părții vătămate.

Astfel, decizia privind stabilirea inculpatului a pedepsei cu aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunilor menționate, este blândă și nu va asigura

atingerea scopului pedepsei penale și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane, corectarea și resocializarea condamnatului.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală - s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că

acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar

(pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și

argumentat a ținut cont de prevederile art. 61 alin. (2), 75, 76 alin. (1) lit. b), 84, 90 Cod

penal, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele

4

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia. În cazul alternativelor de pedeapsă prevăzute

pentru infracțiunea săvârșită, pedeapsa cu închisoare are un caracter excepțional și se

aplică atunci când gravitatea infracțiunii și personalitatea infractorului fac necesară

aplicarea pedepsei cu închisoare, iar o altă pedeapsă este insuficientă și nu și-ar atinge

scopul. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul

celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Caracterul excepțional la

aplicarea pedepsei cu închisoare urmează a fi argumentat de către instanța de judecată.

La stabilirea pedepsei se consideră circumstanțe atenuante săvârșirea infracțiunii de

către un minor sau de către o persoană care a atins vârsta de 18 ani, dar nu a atins vârsta

de 21 de ani. Dacă o persoană este declarată vinovată de săvârșirea a două sau mai multor

infracțiuni fără să fi fost condamnată pentru vreuna din ele, instanța de judecată,

pronunțând pedeapsa pentru fiecare infracțiune aparte, stabilește pedeapsa definitivă

pentru concurs de infracțiuni prin cumul, total sau parțial, al pedepselor aplicate. La

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile

săvârșite cu intenție, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute

pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate vinovatului.

În consecutivitatea enunțată, instanța de apel just a concluzionat că în cazul în

care în rechizitoriu este indicat că: „în conformitate cu prevederile art. 77 Cod penal, nu

au fost stabilite circumstanțe agravante”, ori, pot fi recunoscute drept circumstanțe

agravante numai acele împrejurări, care sunt strict prevăzute de lege, stabilite de

organele de urmărire penală și incluse în conținutul rechizitoriului (Hotărîrea Plenului CSJ

a RM din 11.11.2013, nr.8 - Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale),

că inculpatul a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă și alta gravă, dar le-a comis la vârsta

de 19 ani și nu are antecedente penale, este caracterizat pozitiv, corectarea și reeducarea

ultimului este posibilă fără izolare de societate, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii pentru o perioadă de probațiune, conform art. 90 Cod penal.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului

în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului proporționalității și

scopului de restabilire a echității sociale, corectare a acestuia precum și prevenirii de

săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane (pct. 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța de

apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei (pct. 5. din decizie).

5

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și

circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune

procurorul este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie

un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală

și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei

legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul vizat au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 4. –

sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurentă, că hotărârea contestată conține

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că inculpatului i s-au aplicat pedepse

individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este unul vădit

neîntemeiat (pct. 5. din decizie).

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul ordinar de pe rol urmează

a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de adjunctul interimar al

procurorului șef al Procuraturii UTA Găgăuzia, Natalia Bolgar, împotriva deciziei Curții

de Apel Comrat din 19 august 2020, în privința inculpatului Buzaji Fiodor xxxx, pe

motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată la 12 martie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

6

7