1ra-257/2021 — art.361 al.2 lit.b, CP

1ra-257/2021 — art.361 al.2 lit.b, CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-257/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 ianuarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Palencu Victoria în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 30 iunie 2020 și sentinței Judecătoriei

Cahul, sediul Central din 03 octombrie 2019, în cauza penală în privința lui,

Postolachi Anatolie xxxx, născut la xxxx,

originar și domiciliat în xxxxxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 05.06.2018 – 03.10.2019

instanța de apel: 25.10.2019 – 30.06.2020

instanța de recurs: 25.09.2020 – 27.01.2021

A C O N S T A T A T:

2019, Postolachi Anatolie a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 361 alin (2) lit. b), c) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă

sub formă de amendă în mărime de 600 unități convenționale, echivalentul

sumei de 12 000 lei.

Anatolie în perioada lunii noiembrie - decembrie 2014, acționând în calitate

de reprezentant al Societății cu Răspundere Limitată „Radu-Lum-Luci”,

(IDNO 1005605004117) cu sediul în satul Buțeni, raionul Hâncești, având

spre executare lucrările de construcție capitală a terenului sportiv din satul

Lărguța, raionul Cantemir, conform contractului de antrepriză nr. xx din

xxxxx încheiat între Societatea cu Răspundere Limitată „Radu-Lum-Luci” și

primăria satului Lărguța, raionul Cantemir, împreună cu alte persoane, în

privința cărora urmărirea penală se efectuează în mod separat, au introdus

date false în factura fiscală seria xxxxxx, eliberată la data de 25 noiembrie

2014, prin care primăria satului Lărguța a achiziționat servicii de la

Societatea cu Răspundere Limitată „Radu-Lum-Luci” în sumă de 60 724,64

lei, precum și în procesul-verbal nr. 2 de recepție a lucrărilor executate pe

1

decembrie 2014, conform căruia, lucrările au fost efectuate în proporție

totală, fapt ce nu corespunde realității, documente care acordă drepturi și

eliberează de obligații, eliberîndu-i de obligația de executare totală a

clauzelor contractuale.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Postolachi Anatolie a comis

infracțiunea prevăzută de art. 361 al. (2) lit.b) Cod penal, adică,

confecționarea, deținerea, folosirea documentelor oficiale false, care acordă

drepturi și eliberează de obligații, de două sau mai multe persoane.

Palencu Victoria în numele inculpatului, care a solicitat admiterea apelului,

casarea sentinței contestate cu dispunerea rejudecării cauzei în prima

instanță.

În motivarea cerințelor sale, avocatul apelant a menționat că:

- instanța de fond la pronunțarea sentinței de condamnare nu a apreciat

probele acuzării din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și

veridicității ei, iar toate la probele în ansamblu, din punct de vedere al

coroborării lor;

- soluția instanței de fond trebuia să cuprindă temeiurile de fapt și de

drept care au dus la condamnarea persoanei, fiind în final una superficială

și fără o argumentare cuvenită;

- instanța de judecată a fost dusă în eroare cu referire la circumstanțele

de fapt a cauzei penale, iar probele administrate și puse în sarcina sentinței

de condamnare nu probează intenția infracțională, ba mai mult, atestă lipsa

determinării prejudiciului cauzat prin infracțiune;

- potrivit ordonanței de recunoaștere în calitate de învinuit lui

Postolachi Anatolie se impută faptul că el a introdus careva date false în

factura fiscală prezentată xxxxxx precum și în procesul verbal nr.2 de

recepție a lucrărilor de executare din 2014, fiind documente oficiale de

importanță deosebită care acordă drepturi și eliberează de obligații, astfel în

baza acestor acte oficiale de către Primăria satului Lărguța au fost efectuate

transferuri la suma totală de 148759,201 lei;

- în acțiunile lui Postolachi Anatolie lipsește latura obiectivă al

infracțiunii prevăzute de art.361 Cod penal, lipsește obiectul material.

Niciuna din modalitățile specificate de mai sus nu au fost realizate,

învinuirea înaintată inculpatului Postolachi Anatolie în baza art. 361 alin.2

lit.c) Cod penal, este una incompletă și neclară, adică este una dubioasă;

- intenția inculpatului Postolachi Anatolie în comiterea faptei

incriminate de acuzare nu a fost demonstrată. Lucrările de construcție a

stadionului se execută, învinuitul în cadrul ședinței de judecată a comunicat

că, pentru efectuarea anumitor lucrări este necesar de timp;

- învinuitul Postolachi Anatolie nu a solicitat de la beneficiar

transferarea sumei de 2826, 088 lei pe contul întreprinderii iar faptul că

2

întreprinderea a achiziționat, păstrat și transportat materialele necesare

pentru așezarea covorului confirmă lipsa intenției sau a falsului în acte de

importanță deosebită;

- prima instanță, la fixarea pedepsei lui Postolachi Anatolie nu a luat în

considerație materialele cauzei penale și în special documentele ce atestă

faptul, că inculpatul a declarat că, prestarea serviciilor este în executare, dar

din anumite condiții climaterice nefavorabile nu este posibil de continuat

lucrările

3.1 La fel împotriva sentinței nominalizate a declarat apel și inculpatul

Postolachi Anatolie, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței

contestate și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care ultimul să fie achitat.

În motivarea cerințelor sale, inculpatul a menționat că, în acțiunile sale

nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

2020 au fost admise apelurile declarate de către avocatul Palencu Victoria în

numele inculpatului, și de către inculpatul Postolachi Anatolie, fiind casată

parțial, în latura penală, sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central, din 03

octombrie 2019, și adoptată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Postolachi Anatolie a fost recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(2) lit.b) Cod penal, fără

stabilirea pedepsei din motivul expirării termenului de prescripție.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că,

instanța de fond corect a ajuns la concluzia că Postolachi Anatolie a comis

fapta prejudiciabilă prevăzută la art.361 al. (2) lit.c) Cod penal,

confecționarea, deținerea, folosirea documentelor oficiale false, care acordă

drepturi și eliberează de obligații, de două sau mai multe persoane, iar

circumstanțe care au fost constatate și elucidate din totalitatea de probe

administrate în procesul penal și care au fost obiectiv apreciate, respectându-

se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, fiind respins argumentul

avocatului precum că în acțiunile acestuia nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii încriminate.

Cu referire la argumentul apărării, precum că în acțiunile lui Postolachi

Anatolie lipsește latura obiectivă al infracțiunii prevăzute de art. 361 Cod

penal, pe motiv că lipsește obiectul material, instanța de apel a remarcat că

înscrierea în documentele oficiale a unor date vădit false, presupun o

denaturare a adevărului în documente oficiale, or, în speță, în cazul în care,

se cunoștea cu certitudine că, lucrările nu au fost finisate, însă fiind emise

factura fiscală xxxxxx din 25 noiembrie 2014 și procesul-verbal nr.2 de

recepție a lucrărilor executate pentru luna decembrie 2014, ce reprezintă

3

documente care acordă anumite drepturi și eliberează de obligațiunea de

executare totală a clauzelor contractuale, fapt ce formează obiectul material

al infracțiunii date.

În aceiași ordine de idei, instanța de apel a precizat că, urmează a fi

respins și argumentul avocatului precum că, instanța de fond nu a luat în

considerație actul ce atestă faptul că inculpatul a declarat că prestarea

serviciilor este în executare, dar din anumite condiții climaterice nu este

posibil de continuat lucrările, or, infracțiunea prevăzută de art. 361 Cod

penal este o infracțiune formală, iar raportând la prevederile speței deduse

judecării, fapta infracțională este consumată din momentul introducerii

datelor atât în factura fiscală xxxxxxx din 25 noiembrie 2014 cât și procesul-

verbal nr.2 de recepție a lucrărilor executate pentru luna decembrie 2014.

Astfel, nu are relevanță actul – scrisoare de garanție (f.d.47,vol.1) potrivit

căruia S.R.L. „Radu-Lum-Luci” se obligă să finiseze executarea lucrărilor

construcției stadionului de mini fotbal, fiind necesar a fi respins și nici într-

un caz nu constituie temei de achitarea a inculpatului.

Totodată, instanța de apel a conchis că procesul penal în baza art. 361

alin. (2) lit.b) Cod Penal în privința inculpatului urmează a fi încetat pe

motivul intervenirii prescripției de atragere la răspundere penală.

fost atacată cu recurs ordinar, de către avocatul Palencu Victoria, în numele

inculpatului Postolachi Anatolie, și invocând prevederile art. 420-422 Cod

de procedură penală, a solicitat casarea deciziei Curții de Apel Cahul din 30

iunie 2020 și sentinței Judecătoriei Cahul din 03 octombrie 2019 cu

dispunerea achitării lui Postolachi Anatolii.

5.1. În motivarea recursului ordinar, recurentul a menționat că:

- prima instanță la pronunțarea sentinței de condamnre, nu a apreciat

probele acuzării din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității

și veridicității acestora, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere

al coroborării lor;

- soluția primei instanțe și instanței de apel trebuia să cuprindă

temeiurile de fapt și de drept care au dus la condamnarea inculpatului, fiind

în final una superficială și fără o argumentare cuvenită. Mai mult ca atât,

probele „factura fiscală xxxxxx din 25 noiembrie 2014 cât și procesul-verbal nr.2

de recepție a lucrărilor executate pentru luna decembrie 2014” la care au făcut

trimitere instanțele de judecată, au fost prezentate în copii și nu în original.

În cadrul ședințelor de jucată, actele menționate au fost solicitate în original,

însă acuzatorul de stat nu a putut să le prezinte, din motiv că ele ar putea

să nu existe, și nu se cunoaște unde ele ar fi putut să fie;

- Curtea Europeană pentru Drepturile Omului în cauza „Prince

Hans-Adam II of Liechtenstein contra Germaniei” din 12 iulie 2001,

statuează că statele semnatare a Convenției și-au asumat obligații de

4

natură să asigure că drepturile garantate de Convenție să fie concrete

și efective, nu teoretice și iluzorii, iar cele cuprinse în art. 6 al

Convenției au tocmai acest scop: eficacitatea dreptului la un proces

echitabil, împunându-se statelor o obligație de rezultat: adoptarea în

ordinea juridică internă a măsurilor corespunzătoare și a mijloacelor

necesare , realizării acestei obligații.

- prima instanță și instanța de apel au dus în eroare apărarea cu

referire la circumstanțele de fapt a cauzei penale, iar probele

administrate, expuse în sentința primei instanțe și în decizia instanței

de apel, nu probează intenția infracțională, ba mai mult, atestă lipsa

determinării prejudiciului cauzat prin infracțiune.

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care

pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta

este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422

Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera

de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

În speță se reține că, recurentul în cererea de recurs își manifestă

dezacordul cu lipsa probelor ce ar demonstra intenția infracțională și

respectiv determinarea prejudiciului cauzat prin infracțiune, critici ce cad

sub incidența temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, - nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal

reține că alegațiile recurentului invocate în cererea de recurs nu s-au

confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest sens

următoarele.

Astfel, cu referire la criticile recurentului, precum că: „soluția instanței

de fond și instanței de apel trebuia să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au

dus la condamnarea inculpatului, fiind în final una superficială și fără o

argumentare cuvenită. Mai mult ca atât, probele „factura fiscală xxxxxxx din 25

noiembrie 2014 cât și procesul-verbal nr.2 de recepție a lucrărilor executate pentru

luna decembrie 2014” la care au făcut trimitere instanțele de judecată, au fost

prezentate în copii și nu în original. În cadrul ședințelor de judecată, actele

menționate au fost solicitate în original, însă acuzatorul de stat nu a putut să le

prezinte, din motiv că ele ar putea să nu existe, și nu se cunoaște unde ele ar fi putut

5

să fie.”, Colegiul penal atestă că aceste critici sunt neîntemeiate, deoarece

potrivit materialelor cauzei penale, probele au fost prezentate în copii

autentificate corespunzător rigorilor legale, iar în coroborare cu declarațiile

reprezentantului părții vătămate și a martorilor, au convins instanțele

despre vinovăția făptașului. Toate probele examinate au fost descrise și

analizate detaliat prin prisma art. 101 Cod de procedură penală în sentința

primei instanțe (f.d. 219-227, vol. I) și decizia instanței de apel (f.d. 64- 73,

vol. II), motiv din care instanța de recurs ordinar nu identifică nici un temei

justificativ de a interveni în hotărârile judecătorești atacate, prin prisma

argumentelor invocate de recurent.

Într-o altă ordine de idei, Colegiul penal punctează că, argumentul

recurentului cu privire la faptul că, „prima instanță și instanța de apel au dus

în eroare apărarea cu referire la circumstanțele de fapt a cauzei penale, iar

probele administrate, expuse în sentința primei instanțe și în decizia instanței

de apel, nu probează intenția infracțională, ba mai mult, atestă lipsa

determinării prejudiciului cauzat prin infracțiune” este unul declarativ, or,

nefiind susținut de probe contrare.

Colegiul penal, analizând lucrările dosarului, constată că, instanțele

de judecată corect și argumentat au apreciat probele administrate în

prezenta speță, just concluzionând asupra vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunii imputate.

Distinct de cele expuse, Colegiul penal în privința referinței

recurentului la constatarea CtEDO în cauza .în cauza „Prince Hans-Adam II

of Liechtenstein contra Germaniei” din 12 iulie 2001, notează că a fost

invocată declarativ, fără a fi menționată vreo legătură ce ar determina

aplicabilitatea acesteia în prezenta speță, mai mult că din materialele cauzei

rezultă că în privința inculpatului Postolachi Anatolie de către instanțele

judecate au fost garantate toate drepturile procesuale prevăzute de Codul de

procedură penală și art. 6 CEDO, nefiind admise careva încălcări ce ar fi

afectat integritatea acestora.

Ținând cont de cele expuse, Colegiul penal analizând materialele

cauzei, consideră că nu identifică temeiuri justificative de a interveni în

decizia instanței de apel, care este legală și întemeiată, or, asupra acelora-și

motive invocate în recurs, s-a expus suficient de argumentat și detaliat

instanța de apel în decizia sa.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, având în vedere veridicitatea

argumentelor instanței de apel în motivarea soluției în partea eliberării de

pedeapsă a inculpatului, și în virtutea corectitudinii acestora pentru a evita

repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând

6

un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19

aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca

o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

drept invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârile atacate sub aspectele

contestate, deoarece soluția adoptată de instanța de apel este legală și

întemeiată, iar recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Palencu

Victoria în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 30 iunie 2020, în cauza penală în privința lui

Postolachi Anatolie xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 11 martie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

7