1ra-153/2021 — art. 201/1 alin. 1 CP

1ra-153/2021 — art. 201/1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-153/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 ianuarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Cecan Mihaela în numele inculpatului, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 iulie 2020, în cauza

penală în privința lui

Platon Roman XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță:03.10.2019 – 03.02.2020;

Instanța de apel: 13.03.2020-21.07.2020;

Instanța de recurs: 21.08.2020 –20.01.2021.

A C O N S T A T A T:

2020, Platon Roman a fost recunoscut culpabil în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.2011 alin.(1) Codul penal și în baza acestei Legi prin

aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod procedură penală i-a fost

stabilită pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității pe un termen de 140 (o sută patruzeci) ore.

Platon Roman pe parcursul a doi ani, dar până în luna martie 2019,

urmărind scopul aplicării violenței în familie față de mama sa, Platon

Svetlana, cu care locuia împreună pe aceeași adresă și anume, r-nul.

XXXXX, satul XXXXX fiind membri ai familiei, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor, și

dorind în mod conștient survenirea acestor, sistematic manifesta

comportament agresiv față de aceasta cu scop de impunere a voinței sau

a controlului personal asupra ei, exprimat prin cuvinte injurioase, ofense,

amenințări cu răfuiala fizică și picarea de lovituri, fapte care în

1

permanență îi provocau ultimei stări de tensiune, suferință fizică și

psihică, Platon Svetlana fiind nevoită să se ascundă pe timp de noapte în

gospodărie sau la vecini.

Cauza a fost examinată în baza art. 3641 Cod Procedură Penală.

Leu Petru, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței în partea

individualizării pedepsei penale, rejudecarea cauzei penale conform

ordinii stabilite pentru prima instanță, cu pronunțarea unei noi decizii,

prin care lui Platon Roman, să-i fie aplicată pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 1 an, iar în temeiul art.90 din Codul penal,

executarea pedepsei cu închisoare să fie suspendată pe un termen de

probă de 2 ani. În temeiul art.90 alin.(6) din Codul penal, inculpatul

Platon Roman să fie obligat să presteze muncă neremunerată în folosul

comunității, în mărime de 100 ore.

În susținerea cererii de apel, procurorul a menționat următoarele aspecte:

- deși prima instanță a menționat faptul că Platon Roman a săvârșit

o infracțiune mai puțin gravă, pentru care legea penală prevede drept

pedeapsă muncă neremunerată în folosul comunității de la 150 la 180 ore

sau închisoare de până la 3 ani, totuși i-a stabilit inculpatului Platon

Roman o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității în mărime de 140 ore, urmând a fi considerată o pedeapsă

echitabilă și justificată, realizând întocmai scopul de corectare și

reeducare a inculpatului, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni;

- consideră, că în conformitate cu principiul individualizării

pedepsei precum și în vederea determinării inculpatului Platon Roman

de a se corecta și de a evita pe viitor comiterea altor infracțiunii mai

severe, precum și prevenirea comiterii de infracțiuni similare de către

alte persoane, urmează ai fi stabilită o nouă pedeapsă în limitele legii

penale - pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, iar în

temeiul art.90 din Codul penal, executarea pedepsei cu închisoare să fie

suspendată pe un termen de probă de 2 ani;

- în temeiul art.90 alin.(6) din Codul penal, inculpatul Platon

Roman să fie obligat să presteze muncă neremunerată în folosul

comunității, în mărime de 100 ore.

iulie 2020, a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința în

partea stabilirii pedepsei și pronunțată, în această parte, o nouă hotărâre,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

2

Lui Platon Roman, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2011 alin. (1), lit. b) Cod penal, cu aplicarea prevederilor

art.3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa sub

formă de închisoare, pe un termen de 1 (unu) ani.

În temeiul art. 90 alin. (1) și (6), lit. c1 ) și g) Cod penal a fost

suspendată condiționat executarea pedepsei cu închisoare, stabilindu-i

lui Platon Roman, un termen de probă de 2 (doi) ani cu obligarea

condamnatului să participe la un program special de consiliere în

vederea reducerii comportamentului violent și prestarea muncii

neremunerate în folosul comunității, în mărime de 100 (o sută) ore.

În rest, sentința a fost menținută fără modificări.

4.1 În motivarea soluției instanța de apel a menționat că, la pronunțarea

sentinței prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de

drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul Platon Roman a săvârșit

infracțiunea imputată lui.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe

acumulate la cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate,

respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală. Vina

inculpatului Platon Roman se dovedește integral de întreaga sistemă de

probe, materiale și documente anexate la dosar, cât și de declarațiile

inculpatului Platon Roman, declarațiile părții vătămate Platon Svetlana,

ce se confirmă atât prin declarațiile martorului Bocalu Zinaida, Roșca

Ecaterina, Juravscaia Natalia și alți martori.

Instanța de apel a conchis, că aceste probe scrise sunt pertinente și

utile, coroborează cu întreaga sistemă de probe și demonstrează cu

certitudine vina inculpatului Platon Roman în comiterea infracțiunii

imputate, prevăzută de art. 2011 alin.(1) Cod penal, după indicii

calificativi: violența în familie, adică acțiunea intenționată comisă de un

membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin

intimidare în scop de impunere a voinței sau a controlului personal

asupra victimei.

Privitor la numirea pedepsei, instanța de apel a considerat la

numirea felului și măsurii de pedeapsă prima instanță aplicând o

pedeapsă alternativă pedepsei închisorii, nu a asigurat un remediu

eficient condamnatului de corectare și reeducare.

Inculpatul Platon Roman, pe lângă violența psihică aplicată față de

victimă a aplicat și violența fizică, a amenințat-o cu răfuiala fizică și

picarea de lovituri, fapte care în permanență îi provocau ultimei stări de

tensiune, suferință fizică și psihică, iar aplicarea muncii neremunerate în

3

folosul comunității va asigura conștientizarea de către inculpat a

pericolului social sporit a faptei infracționale săvârșite de acesta, din

contra îi va crea încredea că săvârșind infracțiuni nu va urma nici o

consecință nefavorabilă acestuia, ceea ce în mod inevitabil îl va

determina la săvârșirea de noi infracțiuni.

Instanța de apel a considerat că, pedeapsa aplicată în privința

inculpatului Platon Roman, este prea blândă în raport cu infracțiunea

comisă și personalitatea inculpatului și consideră că inculpatul Platon

Roman trebuie să poarte răspundere penală pentru faptele săvârșite în

condițiile sus-indicate și a conchis că îndreptarea și reeducarea luii este

posibilă doar cu aplicarea pedepsei pe art. 2011 alin.(1) Cod penal, cu

aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, sub formă de

închisoare pe un termen de 1 (un) an, iar în temeiul art. 90 alin. (1) și (6),

lit. 4 c1) și g) Cod penal a-i suspenda condiționat executarea pedepsei cu

închisoare, stabilindu-i lui Platon Roman, pe un termen de probă de 2

(doi) ani cu obligarea condamnatului să participe la un program special

de consiliere în vederea reducerii comportamentului violent și prestarea

muncii neremunerate în folosul comunității, în mărime de 100 (una ) sută

ore or, inculpatul Platon Roman se v-a afla 2 (doi) ani sub supravegherea

strictă a colaboratorilor serviciului de probațiune.

avocatul Cecan Mihaela în numele inculpatului, prin care invocând

temei pentru recurs pct. 6, si 10 a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură

penală, a solicitat casarea deciziei, și menținerea sentinței fără modificări.

5.1 În susținerea cererii de recurs, avocatul Cecan Mihaela în numele

inculpatului a menționat următoarele aspecte:

- consideră soluția adoptată de către instanța de apel în partea

stabilirii pedepsei ca fiind prea aspră și inechitabilă în raport cu fapta

săvârșită;

- constituie o pedeapsă prea aspră în raport cu factorii determinanți

și importanți a-i cauzei și anume: în cauza respectivă există circumstanțe

atenuante conform art. 76 Cod penal- săvârșirea pentru prima dată a

unei infracțiuni mai puțin grave, un copil minor la întreținere, cât și

circumstanțe agravante conform art. 77 Cod penal, la fel și soluționarea

cauzei a avut loc in baza probelor administrate în faza urmăririi penale,

inculpatul nu a solicitat administrarea noilor probe, recunoscând vina, s-

a căit în cele comise și a promis că nu va mai avea comportament agresiv

etc;

4

- consideră pedeapsa prea aspră, deoarece inculpatul este la

abatere penală, a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, a conștientizat

fapta prejudiciabilă pe care a săvârșit-o, are la întreținere un copil minor,

a fost iertat de partea vătămată care în ședința de judecată a solicitat

aplicarea unei pedepse mai blânde, argumentând că inculpatul este

bolnav și necesită tratament;

- instanța de apel eronat a constatat că inculpatul nu este la

prima abatere penală or, probele anexate la materialele cauzei indică

contrariul, adică inculpatul nu a fost tras la răspundere penală niciodată;

- consideră că instanțele de judecată ierarhic inferioare incorect a

aplicat regulile de cumulare a sentințelor, aplicând prevederile art. 90

alin (6) Cod Penal a aplicat o pedeapsă prea aspră și inechitabil în raport

cu cumularea pedepselor. Iar pedeapsa mai aspră nu va atinge scopul și

va îngreuna mai mult situația inculpatului.

procurorul, a prezentat referință pe marginea recursului declarat,

pledând pentru netemeinicia recursului ca vădit neîntemeiat,

considerând că pedeapsa stabilită de instanța de apel corespunde

criteriilor prevăzute de art. 76-77 Cod de procedură penală precum și

efectelor prescrise de art. 78 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură

penală.

declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, ținând cont

de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale

și a declarat recurs ordinar în termen în conformitate cu art.422 Cod de

procedură penală.

Conform art. 424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs ordinar examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute

de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să

fie invocate și argumentate de recurent.

Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul

normei vizate.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă

5

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit

neîntemeiat.

Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă că,

recurentul a indicat temeiurile de casare a deciziei instanței de apel

prevăzute la pct.6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

pentru declararea recursului, însă din conținutul argumentelor formulate

se atestă că criticile aduse se subscriu doar prin prisma temeiului de

casare prevăzut la pct.10) alin. (1) al normei precizate, potrivit cărora

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când s-

au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Referitor la eroarea de drept prevăzută de art.427 alin.1) pct.10)

Cod de procedură penală, Colegiul penal în raport cu motivele invocate

în recurs, care sunt declarative, constată că o astfel de eroare nu și-a găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat în acest sens, lipsind

temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii

contestate întrucât instanța de apel i-a aplicat inculpatului Platon Roman

în baza art. art.2011 alin. (1), lit. b) Cod penal cu aplicarea prevederilor

art. art. 7,61,75-77, 90 Cod penal o pedeapsă echitabilă și în limitele legii

penale.

Astfel, Colegiul penal conchide că, instanța de apel, la numirea

pedepsei inculpatului Platon Roman, a ținut cont de faptul că acesta a

recunoscut vina, s-a căit de cele comise și a solicitat examinarea cauzei în

procedură prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, de

personalitatea acestuia care la locul de trai se caracterizează negativ, nu

este angajat în câmpul muncii, la adresa ultimului au fost înregistrate la

Primăria XXXXX, r-nul. XXXXX mai multe plângeri din partea

consătenilor, folosește băuturi spirtoase precum și faptul că prin

infracțiunea săvârșită Platon Roman a pus în pericol un grup de relații

legate solidaritatea familială și integritatea fizică a persoanei, iar

argumentul apărării în acest sens este nefondat.

În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul penal consideră că,

instanța de apel și-a motivat eficient soluția privind faptul, că corijarea și

reeducarea inculpatului Platon Roman pentru faptele comise este

posibilă doar cu aplicarea pedepsei pe art. 2011 alin.(1) Cod penal, cu

aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, sub formă de

închisoare pe un termen de 1 (unu) an, iar în temeiul art. 90 alin. (1) și

(6), lit. c1) și g) Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei

cu închisoare, stabilindu-i lui Platon Roman, pe un termen de probă de 2

6

(doi) ani cu obligarea condamnatului să participe la un program special

de consiliere în vederea reducerii comportamentului violent și prestarea

muncii neremunerate în folosul comunității, în mărime de 100 (una ) sută

ore, ținând cont de toate circumstanțele cauzei, personalitatea

inculpatului, care nu este la prima abatere, nu a tras concluziile necesare,

nu a mers pe calea corijării, și a comis o infracțiune ce atentează la viața

socială a persoanei și prezintă un pericol sporit pentru integritatea

corporală, sănătatea, integritatea fizică sau psihică, onoarea și demnitatea

persoanei, circumstanțe, ce statuează, că o pedeapsă prea blândă

inculpatului nu ar fi efectivă și nu și-ar atinge scopul pedepsei.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, pedeapsa stabilită lui

Platon Roman a fost individualizată conform prevederilor legale ce

reglementează acest aspect, în scopul corectării și reeducării

inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, constituind o

pedeapsă echitabilă, de natură să aducă atingere scopului pedepsei

penale prevăzut de art.61 Cod Penal.

Totodată, la caz în prezența celor expuse, se constată lipsa a careva

circumstanțe, care ar servi drept temei pentru aplicarea în privința

inculpatului a unei pedepse sub formă de muncă neremunerată, iar cele

invocate de apărare în recurs sunt irelevante.

În acest context, Colegiul penal respinge argumentele invocate de

către recurent, or, pedeapsa este echitabilă când ea impune infractorului

lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite, suficientă pentru restabilirea echității sociale,

statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

Mai mult, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la

îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea

soluției sale pe aceste aspecte contestate și în prezentul recurs, nu se

identifică, or instanța de apel s-a expus în decizia sa, detaliat și

argumentat asupra fiecărei chestiuni esențiale particulare speței, iar

motivarea din decizia acesteia, în virtutea corectitudinii ei și pentru a

evita repetări inutile, instanța de recurs ordinar o acceptă și o însușește,

fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a

hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că

art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest

fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie

prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt

7

mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Astfel, Colegiul penal precizează că, decizia instanței de apel

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că

argumentele pe care instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a

deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor din

art. 6 CoEDO.

În concluzie, Colegiul penal atestă că, instanța de apel la judecarea

cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune

casarea deciziei adoptate, recursul ordinar declarat de avocatul Cecan

Mihaela în numele inculpatului, fiind vădit neîntemeiat, fapt ce

condiționează soluția inadmisibilității acestuia.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Cecan Mihaela în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 21 iulie 2020, în cauza penală în

privința lui Platon Roman XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 05 martie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

8