1ra-1637/2019 — art. 172 alin. 3 lit. a, a1 Cod penal

1ra-1637/2019 — art. 172 alin. 3 lit. a, a1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1637/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 august 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

a examinat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Polivenco Victor în numele inculpatului Romanov Alexandr, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 aprilie 2019, în

cauza penală în privința lui

Romanov Alexandr XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 14.07.2017 – 31.05.2018

instanța de apel: 20.08.2018 – 22.04.2019

instanța de recurs ordinar: 09.07.2019 – 14.08.2019

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

Romanov Alexandr a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 172 alin. (3) lit. a) și a1) Cod penal și condamnat la

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 11 (unsprezece) ani cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Romanov Alexandr, locuind împreună cu XXXXX XXXXX, în condiții

de concubinaj timp de mai mult de un an, și copii minori ai acesteia XXXXX

XXXXX, a.n. XXXXXși XXXXX XXXXX, a.n. XXXXX, în casa mamei sale în

or. Drochia, str. XXXXX, la data de XXXXX aproximativ la ora 08:00,

aflându-se pe adresa sus indicată împreună cu copii minori XXXXX XXXXX

și XXXXX XXXXX, folosindu-se de faptul că concubina lui - XXXXX XXXXX

în acest timp nu este acasă și se află la serviciu, știind cu certitudine că

XXXXX XXXXX nu a împlinit vârsta de 14 ani, folosindu-se de faptul că nu

1

este văzut de nimeni, acționând cu scopul satisfacerii poftei sexuale în

formă perversă, profitând de faptul că XXXXX XXXXX datorită vârstei sale

fragede nu poate să se apere și să-și exprimă voința sa, în timpul în care

ultima era culcată pe pat și se uita la televizor, s-a apropiat de XXXXX

XXXXX, a dezbrăcat-o de ștrampi, a scos pantalonii și chiloții săi până la

genunchi și s-a culcat alături de aceasta, a început să o mângâie cu mâna pe

corp, a pus mâna sa la organul genital a lui XXXXX XXXXX, i-a desfăcut

picioarele și a început să o mângâie cu degetele pe buzele și vaginul

acesteia, introducând în vaginul degetele sale, tot aici, a început să-și

mângâie penisul său în prezența minorei, după ce a atins cu penisul de

organul genital a lui XXXXX XXXXX, iar la rugămințile acesteia a lăsa-o în

pace și încercare să pleacă, prin promisiuni că totul va fi bine și ea va primi

plăcere, ținând-o de picior, având autoritatea și influența asupra victimei ca

un „tată”, inspirându-i încredere că totul va fi bine, a continuat acțiunile

sale violente cu caracter sexual, manifestate prin introducerea degetelor în

vaginul minorei XXXXX XXXXX, iar când a auzit că minora XXXXX

XXXXX, care se afla în altă cameră, s-a trezit, a stopat acțiunile sale violente

și s-a îmbrăcat.

Ulterior, Romanov Alexandr, știind că în privința lui este depusă

plângere la organele de poliție pe faptul dat, de la domiciliu a plecat într-o

direcție necunoscută.

În urma acțiunilor de căutare a inculpatului, acesta la data de XXXXX

a fost reținut în baza încheierii și mandatului de aplicare a măsuii

preventive - arest preventiv.

După ce, mama minorelor XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX, XXXXX

XXXXX, la data de 08.03.2017 a luat copiii de pe adresa: or. Drochia, str.

XXXXX, și le-a lăsat în familia lui XXXXX.

Prin acțiunile sale Romanov Alexandr a comis infracțiunea prevăzută

de art. 172 alin. (3) lit. a) și a1) Cod penal - acțiuni violente cu caracter

sexual, adică, satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, săvârșită

profitând de imposibilitatea persoanei de a se apăra și de a-și exprima

voința, acțiunile care au fost săvârșite asupra unei persoane despre care se

știa cu certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani și care se afla în îngrijirea și

ocrotirea făptuitorului.

- Inculpatul Romanov Al., prin care a solicitat reexaminarea cauzei

penale, pe motiv că aceasta a fost falsificată, iar neavând probe acțiunile

acestuia au fost recalificată la art. 172 alin. (3) lit. a), a1) Cod penal. În

prezenta cauză au fost admise multe încălcări.

2

- Avocatul Covdii Anatolie în numele inculpatului, prin care a

solicitat casarea sentinței, cu încetarea cauzei penale.

În apel avocatul a invocat, că în primul rând prin rechizitoriu

Romanov Al. este învinuit în baza pe art. 171 alin. (3) lit. a), b) și 175 Cod

penal, ceia ce în baza art. 390 alin. (1) Cod penal duce la încetarea

procesului penal.

În al doilea rând, instanța de fond neîntemeiat a aplicat în privința

inculpatului art. 172 alin. (3) lit. a), a1) Cod penal. Sexologii judiciari

atribuie aceste ca ușoare și posibile tratări benevole, nu prezintă pericol

social. Toate aceste amănunte intime au fost luate în considerație de

instanța de fond din declarațiile părții vătămate XXXXX XXXXX. Romanov

Al. nu-și recunoaște vina. Reieșind din depozițiile părții vătămate, n-au fost

depistate careva acțiuni perverse cu caracter fizic ce includ: atingerile

indecente, mângâierea și demonstrarea organelor sexuale proprii sau pe

cele ale minorei, pozele indecente, dezgolirea corpului, săvârșirea

raportului sexual sau raportul homosexual în prezența victimei minore etc.

În al treilea rând, instanța de fond neîntemeiat a refuzat în demersul

avocatul Covdii Anatolie de a invita în procesul judiciar în calitate de

reprezentant legal al minorei, pe mama acesteia XXXXX XXXXX. Toate

depozițiile martorilor L. XXXXX și R. XXXXX au fost depuse din cuvintele

părții vătămate. După examinarea medico-legală a Danielei, aceasta a vrut

să-și retragă plângerea, însă nu i s-a permis. S-a adresat cu plângere la

procuratură, dar n-a primit răspuns. Această categorie de infracțiune a fost

intentată numai la plângerea părții vătămate. Motivul de retragere a

plângerii nu este menționat.

- Avocatul Polivenco Victor în numele inculpatului, care a solicitat

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și achitarea inculpatului.

În apel avocatul a invocat că partea vătămată fiind minoră, a fost

audiată în lipsa reprezentantului legal, XXXXX XXXXX, ultima fiind

audiată în calitate de martor. Conform art. 77 alin. (1) Cod de procedură

penală, reprezentanții legali ai victimei, părții vătămate, părții civile,

bănuitului, învinuitului, inculpatului sânt părinții, înfietorii, tutorii sau

curatorii lor, care reprezintă în procesul penal interesele participanților la

proces minori sau iresponsabili. Potrivit extrasului din registrul de stat al

populației pe numele lui XXXXX XXXXX (f.d. 96), la rubrica relații de

rudenie figurează XXXXX XXXXX. Pe caz, a fost recunoscut reprezentant

legal XXXXX, șeful Direcției Sociale și Protecția Familiei Drochia, fapt ce

vine în contradicție cu prevederile art. 77 alin. (1) Cod de procedură

penală, or, partea vătămată are părinte care nu-i decăzută din drepturi

3

părintești. Conform art. 1101 alin. (3) Cod de procedură penală, în camera

de vizualizare se vor afla judecătorul de instrucție, procurorul, apărătorul

bănuitului sau al învinuitului, psihologul, grefierul, reprezentantul legal al

minorului supus audierii, reprezentantul legal al părții vătămate și, după

caz, alte persoane în condițiile legii. Participanții la audiere vor adresa

întrebări judecătorului de instrucție, care le va transmite intervievatorului

în mod verbal, prin intermediul dispozitivelor tehnice, sau în scris, în

timpul unei pauze. Inadmisibilitatea procesului-verbal de audiere a

martorilor minori XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX, fiind audiate în lipsa

reprezentantului legal recunoscut în condițiile art. 77 alin. (1) Cod de

procedură penală și fără existența confirmării deschiderii dosarului de

căutare a cet. XXXXX XXXXX la momentul depunerii demersului privind

audierea martorilor minori în condiții speciale.

Faptul existenței și posibilității participării la acțiunile procesuale a

cet. XXXXX XXXXX se constată prin audierea acesteia în instanța de

judecată ( Vol. III f.d. 9).

Prin urmare, cauza penală în instanța de fond a fost examinată fără

reprezentantul legal al victimei minore, din moment ce la antrenarea

autorității tutelare n-au fost întrunite condițiile art. 77 alin. (1) Cod de

procedură penală. În partea ce ține de existența faptei infracționale

incriminate lui Romanov Al., atrage atenția asupra declarațiilor cet. XXXXX

XXXXX, care în ședința de judecată n-a susținut învinuirea adusă

inculpatului și a declarat că faptele n-au existat în realitate.

Faptul depunerii plângerii de către aceasta la data de 12.02.2017 se

datorează influenței manifestate în acest sens de XXXXX Roman asupra

minorelor XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX, cât și asupra cet. XXXXX

XXXXX, care a exprimat direct intenția și dorința de obținere a sancțiunii

penale sub formă de închisoare în privința lui Romanov Al.

În acest sens atrage atenția instanței de apel asupra declarațiilor lui

XXXXX Roman făcute în ședința de judecată, care a relatat că în momentul

discuției cu XXXXX XXXXX, mama acesteia era prezentă și spunea că cele

relatate de copil nu au existat în realitate. Martorul XXXXX Roman declară,

că din discuțiile cu XXXXX XXXXX, ultima a comunicat că nu cunoaște

nimic din cele relatate de XXXXX XXXXX și nu poate confirma acțiunile

descrise de ea ca fiind făcute de Romanov Al.

Fiind audiată în condiții speciale, XXXXX XXXXX a declarat că a

văzut că Romanov Al. se afla în pat peste XXXXX XXXXX, circumstanțe de

fapt ce nu coincid cu declarațiile lui XXXXX Roman. Fiind audiată în

condiții speciale, XXXXX XXXXX a comunicat că în moment ce XXXXX

4

XXXXX era în aceiași cameră, Romanov Al. nu a făcut nimic din acțiuni cu

tentă perversă. Prin urmare, s-au constatat divergențe esențiale între

declarațiile martorilor minori și a lui XXXXX Roman, care n-au fost luate în

considerație la pronunțarea sentinței, care urmează a fi interpretate în

folosul inculpatului potrivit art. 8 Cod de procedură penală. Atrage atenția

și asupra declarațiilor martorului Vlasov Tatiana, care a declarat că la

11.02.2017, orele 09, în bar a intrat Romanov Al. cu minorele XXXXX

XXXXX și XXXXX XXXXX, care erau vesele, fără frică și au făcut

cumpărături. În susținerea lipsei faptei infracționale incriminate lui

Romanov Al. invocă și raportul de expertiză nr. 62 din 12.02.2017, potrivit

căruia la minora XXXXX XXXXX nu au fost constatate careva leziuni

specifice acțiunilor perverse.

Conform art. 389 alin. (2) Cod de procedură penală, sentința de

condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri sau, în mod exclusiv ori în

principal, pe declarațiile martorilor depuse în timpul urmăririi penale și

citite în instanța de judecată în absența lor. Lipsa probelor în demonstrarea

imposibilității victimei de a se apăra și a-și exprima acordul cu acțiunile cu

tentă perversă.

La materialele cauzei penale în privința lui Romanov Al. nu-i anexat

raportul de expertiză psihiatrică, psihologică ce ar confirma imposibilitatea

Danielei XXXXX de a se apăra sau de a-și exprima dezacordul. Organul de

urmărire penală și instanța de fond au presupus imposibilitatea victimei de

a opune rezistență la acțiunile descrise, ce vine în contradicție cu art. 389

alin. (2) Cod de procedură penală.

În pofida faptului, că alte probe directe ce ar confirma faptul comiterii

infracțiunii prevăzute la art. 172 alin. (3) lit. a), a1) Cod penal de către

Romanov Al., lipsa leziunilor corporale la victimă denotă necesitatea

dispunerii efectuării expertizei în privința lui XXXXX XXXXX care ar

constata cu certitudine faptul că ultima avea capacitatea redusă de a opune

rezistență împotriva acțiunilor inculpatului, prevedere care n-a fost

respectată de către organul de urmărire penală și instanța de fond.

2019, apelurile au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, judecând

cauza penală, prima instanță a respectat normele procesuale, a verificat

complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a

dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu

din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind

5

vinovăția inculpatului în faptele incriminate și facând o încadrare juridică

justă a acțiunilor lui Romanov Al. în baza art. 172 alin. (3) lit. a), a1) Cod

penal.

Deși, inculpatul Romanov Al. n-a recunoscut vina, instanța de apel a

concluzionat că vinovăția acestuia a fost confirmată prin probele

administrate de organul de urmărire penală, cercetate în instanța de fond și

suplimentar în instanța de apel. Soluția sa instanța de fond și-a bazat-o pe

declarațiile inculpatului Romanov Alexandr, care au fost apreciate în

raport cu baza probantă, declarațiile martorilor XXXXX Roman, XXXXX

Liubovi, XXXXX XXXXX, Deleu Elena, declarațiile reprezentantului legal al

părților vătămate minore XXXXX, declarațiile părții vătămate minore

XXXXX XXXXX și declarațiile martorului minor XXXXX XXXXX în ordinea

art. 1101 Cod de procedură penală, care au fost apreciate prin cororborare și

în raport cu probele scrise, printre care, raportul de exepertiză judiciară nr.

62 din 12.02.2017; plângerea cet. XXXXX XXXXX din 12.02.2017, dispoziția

nr. 21 din 11.04.2017; actul de predare-primire a copiilor din 11.04.2017;

extrasele din Registrul de Stat al Populației Republicii Moldova pe XXXXX

XXXXX, născută la XXXXXși XXXXX XXXXX, născută la XXXXX, în rubrica

’’relații de rudenie” fiind indicată mama - XXXXX XXXXX, care au fost

cercetate în ședința instanței de fond, suplimentar în instanța de apel.

Recalificarea acțiunilor lui Romanov Al. de la art. 171 alin. (3) lit. a),

b) și art. 175 Cod penal la art. 172 alin. (3) lit. a), a1) Cod penal, corespunde

circumstanțelor cauzei penale, motivării instanței de fond și prevederilor

legale.

Astfel, s-a stabilit cert și fără careva dubii rezonabile, că Romanov Al.

și-a satisfăcut pofta sexuală în formă perversă prin constrângere fizică și

psihică cu o minoră de 8 ani, care se afla în îngrijirea, ocrotirea, protecția,

educarea lui și care era în imposibilitate de a se apăra și a-și expune

dorința.

Cu recalificarea faptei a fost de acord și acuzatorul de stat, atât

participant în instanța de fond, cât și cea de apel.

La aplicarea pedepsei penale, instanța de fond a respectat principiile

generale și criteriile de individualizare a pedepsei, dându-le deplină

eficiență, precum și scopurilor pedepsei penale.

Cu referire la apelul inculpatului, instanța de apel a reținut că, acesta

este absolut formal și nu conține nici un motiv de fapt sau de drept, care ar

indica la necesitatea casării sentinței.

Doar faptul, că acesta nu-i de acord cu sentința, cu aprecierea

probelor și consideră că cauza penală a fost falsifică nu este temei de casare

6

a sentinței, așa cum instanța de fond și-a format concluzia de vinovăție pe

baza probantă cercetată în ședința de judecată.

Cu referire la apelul avocatului Covdii Anatolie, instanța de apel l-a

considerat neîntemeiat. Chiar de inculpatul Romanov Al. prin rechizitoriu

a fost învinuit pe art. 171 alin. (3) lit. a) și b) și 175 Cod penal, instanța de

fond absolut corect a recalificat fapta infracțională la art. 172 alin. (3) lit. a)

și a1) Cod penal, așa cum circumstanțele stabilite au indicat la prezența

elementelor componenței de infracțiune prevăzute de această normă.

Faptul, că inculpatul nu recunoaște vina, nu este un temei de casare a

sentinței. Nu există nici un temei de încetare a cauzei penale în baza art.

390 alin. (1) Cod de procedură penală.

Toate acțiunile cu caracter sexual au fost indicate în fapta

infracțională reieșind din probele cercetate și au fost raportate corect la

norma penală.

Raportul de expertiză judiciară nr. 62 din 12.02.2017 confirmă lipsa la

XXXXX XXXXX a vătămărilor corporale pe corp și în regiunea organelor

genitale, or acțiunile violente cu caracter sexual comise de Romanov Al. n-

au fost urmate de cauzarea unor vătămări corporale.

Instanța de apel a conchis că pria instanță absolut întemeiat a respins

demersul avocatului Covdii Anatolie de recunoaștere a cet. XXXXX XXXXX

în calitate de reprezentant legal al minorei Babcinscaia XXXXX, or, aceasta

concubina cu Romanov Al., era cointeresată în caz, mai mult ca atât nu

recunoștea cele declarate de victimă și a dispărut, lăsând copii la terțe

persoane, iar instanța de fond a pus la bază interesul suprem al copilului

abuzat sexual și necesitatea stabilirii adevărului în cauza dată.

Prin depozițiile martorilor L. XXXXX și R. XXXXX instanța de apel a

conchis că sau confirmat declarațiile părții vătămate minore, care le-a

povestit circumstanțele faptei. Nu este nici o problemă de ordin juridic

referitor la aceste declarații, or, acestea sunt indirecte, dar care confirmă

circumstanțe importante ale cauzei și sunt apreciate de rând cu celelalte

declarații și probe scrise. Așa categorii de infracțiuni cum sunt cele

prevăzute la art. 171, 172, 175 Cod penal, se examinează în ordine generală,

fără a fi necesară plângerea părții vătămate. Odată fiind sesizat, organul de

urmărire penală examinează cauza penală potrivit normelor procedurii

penale, chiar dacă ulterior plângerea este retrasă. Retragerea plângerii de

către XXXXX XXXXX nu ducea la încetarea procesului penal, dar la

continuiarea lui conform procedurii penale.

La fel, instanța de apel a considerat că avocatul în mod eronat a

indicat, că această categorie de infracțiunii se examinează la plângerea

7

părții vătămate, or, legea procesual-penală prin art. 276 Cod de procedură

penală indică contrariul. Cu referire la apelul avocatului Polivenco Victor,

instanța de apel, de asemenea, l-a considerat neîntemeiat. Cauza penală în

privința lui Romanov Al. a fost examinată în ședința de judecată închisă, cu

asigurarea acestuia a exercitării tuturor drepturilor sale procesuale.

Inculpatul Romanov Al. a fost asigurat cu avocat și i-a fost oferită

posibilitatea de a cunoaște învinuirea, de a se expune asupra ei și de a

prezenta probe în susținerea argumentelor sale. Vinovăția lui Romanov Al.

fost stabilită în urma cercetării, analizei și aprecieirii întregii bazei

probatorii, cu raportarea la normele penale. Probele date au fost apreciate

de către instanța de fond ca fiind concludente, pertinente, utile, veridice,

care coroborează și demonstrează cert și în mod deplin vinovăția lui

Romanov Al. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (3) lit. a) și

a1) Cod penal.

Argumentul apărătorului, că partea vătămată minoră Babicinschi

XXXXX a fost audiată fără reprezentantul legal nu a fost reținut de instanța

de apel, or, materialele cauzei indică contrariul. Potrivit proceselor-verbale

privind acțiunea de urmărire penală de audiere a victimei minore și a

martorului minor în condiții speciale prevăzute la art. 1101 Cod de

procedură penală din 25.04.2017 (Vol. I f.d. 80-90), la audierea acestor

minori au participat toate persoanele prevăzute de normele procesuale:

judecătorul de instrucție, grefierul, procurorul, reprezentantul legal al

victimei, psihologul, avocatul bănuitului, specialistul.

Audierile au fost efectuate în baza demersurilor procurorului din

16.02.2017 nr. 67 și nr. 68 (Vol. I f.d. 18-21) și a încheierilor judecătorului de

instrucție din 25.04.2017 (Vol. I f.d. 30-37).

În calitate de reprezentant legal al minorelor a fost numit XXXXX

(Vol. I f.d. 25-28), deoarece mama acestora la 08.03.2017 le-a lăsat în grija lui

Cojocaru Serghei mai mult de o lună și a dispărut. Organele de tutelă au

emis dispoziția nr. 21 din 11.04.2017 (Vol. I f.d. 54), prin care au luat copiii

minori XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX și i-au plasat în instituția de tip

familial, fiind întocmit actul de primire-predare a copiilor nr. 02/1- 20/346

din 11.04.2017 (Vol. I f.d. 55).

În opinia instanței de apel, faptele date au mai fost confirmate și prin

explicațiile lui G. Balaban, E. Dimova și E. Mustaf (Vol. I f.d. 56-58), care au

comunicat că XXXXX XXXXX a abandonat copiii și a dispărut într-o direcție

necunoscută. Declarațiile cet. XXXXX XXXXX la care face referire apărarea

nu au relevanță, deoarece faptele constatate de organele de resot prin

declarații și acte indică contrariul.

8

Mai mult ca atât, prin orientarea nr. 4823 din 27.03.2017, IP Drochia a

inițiat căutarea cet. XXXXX XXXXX (Vol. I f.d. 14).

Potrivit materialelor cauzei penale, XXXXX XXXXX a fost audiată

tocmai la 26.06.2017.

Organul de urmărire penală și organele de tutelă au acționat în mod

legal, plasând copiii XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX în instituția de tip

familial și desemnându-le reprezentat legal pentru apărarea drepturilor și

intereselor sale în cadrul cauzei penale, acționând în mod exclusiv în

interesele copiilor. Chiar de acestea au fost audiate în prezența

reprezentantului legal, dar nu a mamei, aceasta nu este o problemă

procesuală. Copii nu puteau fi audiați în prezența mamei lor din motive

obiective, deoarece aceasta la acel moment i-a abandonat și a dispărut într-

o direcție necunoscută. Organul de urmărire penală și organul de tutelă au

procedat în mod legal. Nu urma să fie anunțată în căutare mama

minorelor. Atât partea vătămată minoră XXXXX XXXXX, cât și martora

minoră XXXXX XXXXX, fiind audiate în condițiile art. 1101 Cod de

procedură penală, au povestit toate circumstanțele care le cunosc în

legătură cu cazul dat, declarațiile lor fiind consecutive și coroborează iar

partea apărării a interpretat în apel aceste declarații contrar conținutului

acestora. Partea vătămată minoră și martora minoră la momentul

producerii evenimentelor și audierii erau niște copii de 8 ani, care au dat

declarații referitor la fapta infracțională în corespundere cu particularitățile

de vârstă și faptele pe care le-au perceput.

Din declarațiile lor instanța de apel a concluzionat că nu rezultă

divergențe esențiale, care ar schimba situația. Minorele au povestit

circumstanțele din 11.02.2017, indicând că asupra Danielei au mai fost

cazuri de acest gen. A fost apreciată ca neargumentată și cerința avocatului

de a efectua o expertiză medico-legală psihiatrico-pedagogică în privința

minorei XXXXX XXXXX. Pentru stabilirea capacității reduse a minorei

Babcinscaia XXXXX de a opune rezistență fizică împotriva acțiunilor lui

Romanov Al. nu este necesară numirea unei expertize medico-legală

psihiatrico-pedagogică, or, partea vătămată minoră Babcinscaia XXXXX la

momentul producerii evenimentelor era un copil de 8 ani, care din cauza

vârstei fragede era în imposibilitate de a se apăra, de a-și exprima voința și

a învinge rezistența unui bărbat de aproape 38 ani cum era Romanov Al.

fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul Polivenco Victor în numele

inculpatului, prin care, indicând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel

9

cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

5.1. În motivarea recursului ordinar, partea apărării menționează

următoarele aspecte:

- prin apel a fost invocat încălcarea art. 77 alin. (1) Cod de procedură

penală, la audierea minorelor fiind recunoscut în calitate de reprezentant

legal angajatul DASPF în temeiul art. 77 alin. (2) Cod de procedură penală,

și anume, a fost indicat asupra nerespectarea condițiilor de audiere a

minorelor în prezența reprezentantului DASPF pe când mama acestora

există și nu este privată de drepturi părintești;

- audierea minorelor în prezența reprezentantului DASPF poate avea

loc numai dacă XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX nu aveau părinți și

XXXXX XXXXX nu exista sau era privată de drepturile părintești,

circumstanțe ce de fapt nu au fost constate de instanța de fond;

- la examinarea cauzei în ordine de apel a fost invocat faptul lipsei

probelor în privința constatării imposibilității părții vătămate de a se apăra,

or, la materialele cauzei nu este anexat concluzia expertului care ar

confirma imposibilitatea părții vătămate de a se apăra prin prisma lipsei

leziunilor corporale și conform art. 142 alin. (1); art. 143 alin. (1) pct. 3) Cod

de procedură penală. Însă, contrar prevederilor legale instanța de apel nu a

dat apreciere acestor motive de fapt și de drept invocate în ședință de

judecată menționând că nu este necesar efectuarea expertizei în privința

imposibilității lui XXXXX XXXXX de a se apăra acest fapt fiind prezumtiv

datorită vârstei;

- apărarea a solicitat audierea suplimentară a martorului XXXXX

XXXXX pentru a concretiza dacă organul de urmărire penală a comunicat

acesteia despre necesitatea prezenței sale la audierea minorilor prin prisma

faptului audierii acesteia în calitate de martor tot la faza de urmărire

penală. Faptul depunerii declarațiilor în fața ofițerului de urmărire penală

denotă posibilitatea antrenării cet. XXXXX XXXXX la procedura de audiere

în condiții speciale a lui XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX în calitate de

reprezentant legal. Însă, instanța de apel a respins solicitarea audierii

suplimentare a cet. XXXXX XXXXX fără a motiva lipsa necesității cercetării

aspectului dat în instanța de apel.

prevederile art. 431 alin. (1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus

referință procurorul, prin care a manifestat dezacordul cu recursul declarat,

motivând prin faptul că instanța de apel a constatat just circumstanțele de

drept și de fapt ale cauzei și corect a încadrat acțiunile inculpatului.

10

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente:

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazurile când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul de

pe rol, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct.

hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta

decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel legal și

întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

învinuirea înaintată inculpatului, și încadrarea juridică corectă a acțiunilor

lui infracționale, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului

de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile martorilor XXXXX Roman,

XXXXX Liubovi, XXXXX XXXXX, Deleu Elena, declarațiile reprezentantului

legal al părților vătămate minore, XXXXX, declarațiile părții vătămate

minore XXXXX XXXXX și declarațiile martorului minor XXXXX XXXXX în

ordinea art. 1101 Cod de procedură penală, care au fost apreciate prin

cororborare și în raport cu probele scrise: raportul de exepertiză judiciară

nr. 62 din 12.02.2017, plângerea cet. XXXXX XXXXX din 12.02.2017, prin

care aceasta a solicitat luarea măsurilor cu concubinul ei Romanov Al., care

la 10.02.2017, aproximativ la orele 08:00 a intrat în raport sexual cu fiica ei

minoră XXXXX XXXXX; dispoziția nr. 21 din 11.04.2017, conform cărei, de

către primarul or. XXXXX, copiii minori XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX

au fost luați din familia lui Cojocaru Sergiu și transmiși poliției pentru

însoțire și plasarea acestora în instituție de tip familiar în or. Drochia, până

la apariția părinților biologici. Dispoziția fixând faptul, că la data de

08.03.2017 cet. XXXXX XXXXX, locuitoarea or. Drochia, fiind în vizita la cet.

11

Cojocaru Sergiu, în or. XXXXX, str. XXXXX, a lăsat copiii în grija lui și a,

dispărut într-o direcție necunoscută; actul de predare-primire a copiilor din

11.04.2017, potrivit căruia copiii minori XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX,

au fost luați de la Cojocaru Sergiu, la care s-au aflat din 08.03.2017 până la

11.04.2017, și au fost școlarizate în Liceul Teoretic din or. Drochia. Copiii

fiind abandonați și temporar rămași fără ocrotirea părintească, mama fiind

plecată într-o direcție necunoscută; extrasele din Registrul de Stat al

Populației Republicii Moldova pe XXXXX XXXXX, și XXXXX XXXXX, în

rubrica ,,relații de rudenie” fiind indicată mama - XXXXX XXXXX, născută

la 03.02.1980, toate probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile

art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, instanțele

de fond și de apel indicând argumentat și detaliat motivele pentru care au

respins versiunile și dovezile apărării, instanța de apel pronunțându-se

argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul de pe rol, probele

administrate pe caz demonstrând cu concludență prezența în acțiunile

inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute la art. 172 alin. (3) pct. a)

și a1) Cod penal.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai

impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea

demonstrând cu prisosință soluția dată de prima instanță, or, în cazul în

care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la

împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a

permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte

de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei).

Art. 6 din CEDO deși impune în sarcina instanței, obligația de a

efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse

de părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora, iar

obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu

poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare

argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor

de Jos).

Mai mult, motivele invocate în recursul ordinar au constituit deja

obiect de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri

argumentate în acest sens (pct. 2. – 4. din decizie), iar o altă opinie asupra

probelor și circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza sentinței de

condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

12

reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c.

Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanțele de

fond și de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de

recurent, că hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se

întemeiază soluția, că în acțiunile inculpatului sunt întrunite elementele

infracțiunii imputate, și că recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Polivenco Victor în numele inculpatului Romanov Alexandr, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 aprilie 2019, în

cauza penală în privința lui Romanov Alexandr XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 29 august 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

13