1ra-446/2020 — art. 188 alin. 2 lit. b, d CP

1ra-446/2020 — art. 188 alin. 2 lit. b, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-446/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

a examinat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către inculpatul

Romaniuc Grigore, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 25 septembrie 2019, în cauza penală în privința lui

Romaniuc Grigore Xxxxxxx, născut la xxxxxx,

originar din mun. xxx, domiciliat în or. xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 24.07.2017 – 27.12.2018

instanța de apel: 04.02.2019 – 25.09.2019

instanța de recurs ordinar: 19.11.2019 – 22.01.2020

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

2018, Romaniuc Grigore a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 188 alin.(2) lit. b), d) Cod penal, cu aplicarea art. 79 Cod

penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5

ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Conform prevederilor art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu închisoare pe o perioadă de 4 ani.

A fost soluționată soarta corpului delict.

Acțiunea civilă a fost admisă, explicându-i părții vătămate că asupra

cuantumului urmează a se adresa în ordine generală cu acțiune civilă.

Xxxxxxx, la data de 03.01.2012 aproximativ pe la orele 11.00, urmărind

scopul sustragerii deschise a bunurilor materiale ale persoanei cu aplicarea

violenței periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei agresate, aflându-

1

se în stare de ebrietate alcoolică prin înțelegere prealabilă cu cet. Bunescu

Valeriu, născut la x, originar și locuitor al orașului Xxxxxxx strada Ix,

moldovean, studii medii incomplete, căsătorit, fără antecedente penale,

supus militar, neangajat în câmpul muncii, cetățean al Republicii Moldova,

cu cet. Covaș Andrei x, născut la x, originar și locuitor al orașului Xxxxxxx

strada Ion x, moldovean, studii medii de specialitate, celebatar, cu

antecedente penale, supus militar, neangajat în câmpul muncii, cetățean al

Republicii Moldova și cet. Bunescu Vasile x, născut la x, originar din satul x

și locuitor al orașului Xxxxxxx strada I. Xxxxxxx, moldovean, studii medii

de specialitate, căsătorit, un copil minor la întreținere, fără antecedente

penale, supus militar, neangajat în câmpul muncii, cetățean al Republicii

Moldova, au pătruns în casa ce-i aparține cet. Gontea Vasile x a.n. xxxxxxx,

amplasată în orașul Xxxxxxx strada D. xxxxxxx, unde se afla Gociu Valeriu

xa.n. xxxxxxxlocuitor al orașului Xxxxxxx strada x, au aplicat ultimului

multiple lovituri cu pumnii și picioarele pe diferite părți ale corpului

provocându-i fracturi a coastelor 8-9 pe dreapta și stânga, plagă contuză a

buzei de sus, comoție cerebrală, ce se atribuie către vătămări corporale

MEDII cu dereglarea sănătății pe un timp îndelungat și în mod deschis i-au

sustras telefonul mobil de model „Siemens AX-72”, pricinuindu-i o pagubă

materială în sumă de 400 lei RM.

raionului Xxxxxxx, Tomac Marin, prin care a solicitat casarea parțială a

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatul Romaniuc

Grigore să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

188 alin.(2) lit. b), d) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de

închisoare pe un termen de 8 ani 6 luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis, cu încasarea de la inculpat în contul statului cheltuielile

judiciare în sumă de 57 lei, pentru efectuarea expertizei medico-legale.

3.1. În motivarea cererii de apel, procurorul a menționat că:

- prima instanță just a stabilit circumstanțele cauzei, a dat o apreciere

justă probelor administrate pe parcursul ședinței judiciare și corect a calificat

faptele inculpaților în baza art. 188 al.2 lit. b), d) Cod penal, însă neîntemeiat

a aplicat în privința inculpatului Romaniuc Grigore prevederile art. 79 Cod

penal - care stipulează, că instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub

limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau

una mai blândă de altă categorie ori poate să nu aplice pedeapsa

complementară obligatorie ținând cont de circumstanțele excepționale ale

cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea

infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii,

2

precum și alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a

consecințelor ei;

- instanța nu a stabilit careva circumstanțe excepționale atenuante care

ar micșora esențial gravitatea infracțiunii comise și care ar servi la aplicarea

pedepsei mai blânde. Atât pe parcursul urmăririi penale cât și în ședință de

judecată inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii date, inclusiv și în

cadrul urmăririi penale, pe scursul urmăririi penale s-a eschivat de a se

prezenta în fața organului de urmărire penală, fiind anunțat în căutare.

Totodată, inculpatul anterior a comis infracțiuni, la locul de trai se

caracterizează negativ, a comis infracțiunea în stare de ebrietate alcoolică;

- aplicarea art. 79 Cod penal în privința inculpatului nu este suficientă

pentru corectarea și reeducarea ultimului, în scopul prevenirii comiterii altor

infracțiuni, precum și pentru stabilirea echității sociale, nu este

corespunzătoare gradul prejudiciabil al faptei mise de inculpat și

circumstanțelor cauzei, nu poate fi considerată adecvată și nu va atribui la

atingerea scopurilor pedepsei penale;

- stabilirea ca pedeapsă inculpatului în mărimea minimă prevăzută de

legea penală pentru o infracțiune, care se pedepsea la momentul comiterii

infracțiunii cu închisoarea de la 6 la 10 ani, este exagerat de blândă;

- de către prima instanță au fost ignorate prevederile art.227-229 Cod

de procedură penală, cu privire la achitarea de către inculpată a cheltuielilor

judiciare pentru efectuarea expertizei medico-legale în sumă de 57 lei.

septembrie 2019, a fost admis apelul declarat de procurorul în Procuratura

raionului Xxxxxxx, Tomac Marin, casată parțial sentința, cu emiterea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Romaniuc Grigore a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.188 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă

sub formă de închisoare pe un termen de 8 (opt) ani, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul executării pedepsei a fost calculat din 25.09.2019.

A fost respinsă solicitarea procurorului privind încasarea de la

inculpat în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în mărime de 57

(cincizeci și șapte) lei.

În rest au fost menținute dispozițiile instanței de fond.

4.1 Pentru a pronunța decizia, instanța de apel a reținut că, prima

instanță neîntemeiat și absolut nemotivat a aplicat prevederile art. 79 Cod

Penal privind aplicarea unei pedepse mai blândă decât cea prevăzută de

lege, precum și prevederile art.90 Cod penal privind suspendarea

condiționată a executării pedepsei închisorii față de inculpat, la părerea

3

instanței de apel, executarea pedepsei fiind nejustificat suspendată, ținând

cont de faptele infracționale stabilite ca dovedite și persoana vinovată,

pedeapsa numită de fapt este suficientă pentru corectarea vinovatului, nu

este în corespundere cu împrejurările cauzei, normele legale, nu este

echitabilă și nu va atinge scopurile pedepsei.

Prima instanță, fără argumentare, contrar prevederilor art.394 al.2

pct.3 Cod de procedură penală, care indică că instanța de judecată este

obligată să motiveze aplicarea unei condamnări cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei, nu a motivat aplicarea prevederilor art.90

Cod penal, privind condamnarea inculpatului cu suspendarea condiționată

a executării pedepsei și motivele aplicării acesteia față de inculpat, deși a

suspendat executarea pedepsei pe un termen de probă de 4 ani.

Concluzia primei instanței este greșită și nu va asigura scopurile

pedepsei penale enunțate în art.61 al.2 Cod penal, și anume în restabilirea

echității sociale, corectarea vinovatului și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, instanța de fapt nu a ținut cont de gradul de pericol social al

faptelor comise de inculpat.

Prima instanță eronat a ajuns la concluzia de a aplica prevederile art.90

Cod penal, mai ales că a motivat că nu există circumstanțe atenuante cu

oferire la inculpat, totodată indicând că apreciază ca circumstanțe

excepționale căința sinceră, personalitatea inculpatului, care pentru prima

dată se atrage la răspundere penală, contribuirea activă la descoperirea

infracțiunii, comportamentul părții vătămate până la cazul dat,

circumstanțele date micșorând esențial gravitatea infracțiunii și consecințele

ei, fapt ce a motivat instanța să aplice pedeapsă mai blândă în privința

inculpatului.

În cazul lui Romaniuc Grigore, care nu este la prima abatere, se

caracterizează negativ, nu a recunoscut de fapt vinovăția sa în faptele

incriminate și nici nu s-a căit în faptele comise, totodată anterior s-a eschivat

de la urmărirea penală, fiind anunțat în căutare, nefiind constatate de fapt

circumstanțe atenuante și nici excepționale, iar împrejurările la care s-a făcut

trimitere ca excepționale nu pot fi reținute ca circumstanțe excepționale,

după cum au fost apreciate de instanța de fond, alte circumstanțe, care ar

putea fi apreciate ca excepționale, în cauza dată nu s-au constatat, nefiind

stabilite circumstanțe atenuante prevăzute de art.76 Cod penal.

Instanța de apel a menționat faptul că, conform textului al.1 art.90 Cod

penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5

ani pentru - infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru

infracțiunile săvârșite din - imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că

4

nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa - stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz,

termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată dispune neexecutarea

pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune sau, după caz, termenul

de probă pe care 1-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și,

prin respectarea condițiilor probațiunii sau, după caz, a termenului de

probă, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat. Controlul asupra

comportării celor condamnați cu suspendarea condiționată executării

pedepsei îl exercită organele competente, iar asupra comportării militarilor

comandamentul militar respectiv.

Prima instanță fără temei și nemotivat a aplicat și prevederile -.90 Cod

Penal privind condamnarea condiționată a executării pedepsei față de

inculpat, de fapt temei de aplicare a prevederilor enunțate, cu referire la

inculpat, nu au constatat.

Prezența circumstanțelor indicate de instanța de fond nu sunt

suficiente pentru a constata că aceste împrejurări permit aplicarea art.90 Cod

penal, în cazul dat concret, mai ales ținând cont de persoana inculpatului,

care deși nu are antecedente penale, totodată se caracterizează negativ la

locul de trai, nu s-a căit în cele comise, fapt ce demonstrează că ultimul nu

are aptitudinea de a se corecta, în atare situație inculpatul nicidecum nu

întrunește condițiile necesare pentru a se dispune suspendarea condiționată

a executării pedepsei numite.

Prima instanță nu a ținut cont de gradul de pericol social al faptelor

comise de inculpat, prin acțiunile sale social periculoase menționate

inculpatul Romaniuc Grigore a comis infracțiune legată de atacul săvârșit

asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență

periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate, de două sau mai

multe persoane, prin pătrundere în încăpere, la fel nu s-a ținut cont de

atitudinea inculpatului față de faptele comise, care de fapt nici nu a

recunoscut faptele sale, dar s-a eschivat de la urmărirea penală, fiind anunțat

în căutare, fapt ce a tergiversat examinarea cauzei penale.

La adoptarea hotărârii nu s-a ținut cont de faptul că potrivit

revendicării DNO IGP IP Xxxxxxx, Romaniuc Grigore a avut tangență cu

legea penală, fiind clasată cauză penală în privința ultimului pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art.119 al.3 Cod penal, totodată fiind

condamnat prin sentința Federației Ruse din 05.07.2012 în baza art.228 alin.1

Cod Penal la 1 an privațiune de libertate.

5

Concluzia primei instanțe referitor la aplicarea art.90 Cod penal, față

de inculpat este eronată, ca rezultat nu au fost respectate în tot criteriile de

individualizare a pedepsei, astfel pedeapsa stabilită față de inculpat cu

aplicarea art.90 Cod penal nu este corespunzătoare gradului prejudiciabil al

faptelor comise și circumstanțelor cauzei, nu poate fi considerată adecvată și

nu este suficientă pentru corectarea și reeducarea inculpatului, nu poate

contribui la atingerea scopurilor pedepsei penale, în scopul prevenirii

comiterii altor infracțiuni, precum și întru restabilirea echității sociale.

Referitor la cererea procurorului privind încasarea din contul

inculpatului a cheltuielilor de judecată, instanța de apel a reținut că

cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării

vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, prin efectuarea

acțiunilor procesuale, reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din

bugetul statului și nu poate fi pusă în seama condamnatului.

Procurorul nu a adus careva argumente și nici nu a făcut referire la

norma legală în susținerea apelului în latura încasării cheltuielilor judiciare

de la inculpat, astfel că solicitarea privind încasarea cheltuielilor de judecată

sunt lipsite de temei legal și urmează a fi respinse ca neîntemeiate, mai ales

că efectuarea expertizei la caz a avut loc până la modificările prin care a fost

abrogate alin.(2) art. 143 Cod de procedură penală prin Legea nr.316 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative din 22.12.2017, în vigoare

din 09.02.2018.

Instanța de apel a indicat că sunt nefondate argumentele aduse de

procuror, cu referire la ignorarea de către instanța de fond a prevederilor

art.art.227-229 Cod de procedură penală, cu privire la achitarea de către

inculpat a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei medico-legale

în sumă de 57 lei, deoarece sunt declarative, în lipsa existenței bazei

normative de punere în sarcina condamnatului a cheltuielilor pentru

efectuarea expertizei judiciare, solicitate de procuror în cazul dat, de fapt

careva derogări din partea instanței de fond nefiind admise la soluționarea

chestiunilor enunțate de procuror.

la 23 octombrie 2019, a fost atacată cu recurs ordinar de către inculpatul

Romaniuc Grigore, la 24 octombrie 2019, prin care a solicitat casarea deciziei

și menținerea sentinței.

5.1. În motivarea recursului ordinar, inculpatul a menționat că:

- decizia instanței de apel este ilegală și neîntemeiată, deoarece i-au fost

încălcate drepturile sale;

- în ședința instanței de apel a solicitat respingerea apelului

procurorului cu menținerea sentinței primei instanțe;

6

declarat, pe baza materialului din dosarul cauzei și a motivelor invocate,

Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil

din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în

acest articol.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de

consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Din textul recursului, Colegiul penal constată, că recurentul nu a

indicat nici unul din temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală, expunându-și dezacordul cu decizia instanței de

apel privind condamnarea acestuia pe faptul comiterii infracțiunii imputate.

Colegiul penal menționează, că potrivit practicii judiciare constante,

erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

În speță, Colegiul penal constată că, instanța de apel la examinarea

cauzei a respectat prevederile art. 414 alin.(1), (5), 417 alin. (8) Cod de

procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelurile declarate în raport cu soluția primei instanțe,

argumentelor apelanților și a materialului probator, cuprinzând motivele pe

care se întemeiază soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin.(5) Cod de procedură penală stabilesc că

instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

7

Colegiul penal reține, că instanța de apel verificând probele în ședința

de judecată a motivat detaliat și clar soluția adoptată în urma propriei

metode de cercetare coroborată a probelor, ce au servit ca temei pentru

soluționarea elementelor de fapt pe care se sprijină soluția de condamnare

dispusă în cauză, expunându-se argumentat din care motive a ajuns la

concluzia de vinovăție a inculpatului Romaniuc Grigore în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), d) Cod penal.

Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul penal,

subsidiar verificând materialele dosarului specifică faptul că argumentele

recurentului invocate în recurs, referitor la nevinovăția acestuia, au fost

obiect de dispută în cadrul instanței de apel, prin apelul procurorului, în care

au fost indicate aceleași motive, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat

minuțios și veridic răspunsurile de către instanța de apel, pe care Colegiul

penal le însușește din motivul temeiniciei și argumentării acestora, chestiune

ce vine în corespundere cu practica judiciară constantă a CtEDO, expusă

inclusiv și în hotărârea în cauza Albert c. României din 16.02.2010.

În contextul dat, Colegiul penal reiterează că instanța de recurs verifică

legalitatea și temeinicia hotărârilor judecătorești atacate, exclusiv prin

prisma prezenței sau absenței temeiurilor pentru recurs, prevăzute la art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Astfel, argumentele recurentului în această parte sunt inadmisibile de

drept și nu pot constitui temei pentru casarea deciziei instanței de apel.

Lecturând textul deciziei instanței de apel, Colegiul penal constată, că

decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legislației

procesual-penale, fiind legală și întemeiată, instanța argumentându-și

soluția de condamnare a inculpatului Romaniuc Grigore, în comiterea

infracțiunii încriminate.

De asemenea cercetând decizia instanței de apel sub aspectul aplicării

pedepsei inculpatului Romaniuc Grigore, Colegiul penal reieșind din

circumstanțele și de vinovăția inculpatului stabilită de instanța de apel,

conchide că pedeapsa aplicată este corectă, legală și echitabilă, corespunde

atât principiului proporționalității cât și scopului pedepsei penale,

restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât în partea acestuia cât și a altor persoane.

Rezumând cele expuse, Colegiul penal statuează că temeiurile pe care

s-a bazat inculpatul Romaniuc Grigore în recursul declarat, nu sunt

imputabile deciziei atacate, deoarece în urma examinării acesteia, se

conchide că instanța de apel a analizat obiectiv circumstanțele cauzei

precum și argumentele de motivare a soluției emise de prima instanță, astfel

8

fiind atestat că decizia instanței de apel corespunde normelor procesual-

penale, este legală și întemeiată.

Astfel, Colegiul penal consideră că argumentele invocate de către

recurent, nu pot servi temei pentru casarea deciziei instanței de apel, or,

ultima și-a motivat complet soluția emisă acordând deplină eficiență

prevederilor legale relevante cauzei.

În ansamblul circumstanțelor constatate, din motiv că temeiurile

pentru recurs indicate în cerere nu și-au găsit confirmare, iar la examinarea

recursului nu s-au depistat erori de drept, care ar impune soluția casării

deciziei instanței de apel, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

recursului ordinar declarat în cauză, deoarece este vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul

Romaniuc Grigore Xxxxxxx, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 25 septembrie 2019, în propria cauză penală, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 05 martie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

9