1ra-1208/2019 — art. 188 alin. 2, lit. c, d, CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 188 alin. 2, lit. c, d, CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-1208/2019 — art. 188 alin. 2, lit. c, d, CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-1208/2019
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
13 noiembrie 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,
a examinat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,
admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul
Polivenco Victor în numele inculpatului Bujor Alexandr, împotriva
sentinței Judecătoriei Soroca, sediul central din 27 noiembrie 2018 și a
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 martie 2019, în
cauza penală în privința lui
Bujor Alexandr XXXXX, născut la
XXXXX.
Termenul de judecare:
prima instanță: 30.05.2018 – 27.11.2018
instanța de apel: 20.12.2018 – 20.03.2019
instanța de recurs ordinar: 14.05.2019 – 13.11.2019
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Soroca, sediul central din 27 noiembrie
2018, cauza fiind examinată în procedura art. 3641 Cod de procedură
penală, Bujor Alexandr a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal cu stabilirea pedepsei sub
formă de închisoare pe termen de 1 an cu executare în penitenciar de tip
semiînchis.
Termenul pedepsei urmând a fi calculat din momentul pronunțării
sentinței - 27.11.2018, cu includerea în acest termen a perioadei aflării în
stare de arest preventiv, începând cu momentul reținerii - 10.11.2018.
Măsura de reprimare - arestul preventiv, în privința lui Bujor
Alexandr a fost menținută până ce sentința va deveni definitivă.
A fost soluționată soarta corpurilor delicte.
A fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea procurorului privind
încasarea de la Bujor Alexandr în contul statului a cheltuielilor judiciare în
sumă de 25 lei pentru bunuri de birotică.
În sentință, prima instanță a constatat că:
1
Bujor Alexandr, în noaptea spre XXXXX, în perioada de timp
cuprinsă între orele XXXXX, urmărind scopul de profit și sustragere pe
ascuns a bunurilor materiale ale altei persoane, dându-și seama de
caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind
în mod conștient survenirea acestora, intenționat, a pătruns în saraiul din
gospodăria cet. Iazinschi Valentin, situat în XXXXX, de unde pe ascuns a
sustras și însușit o pereche de pantofi pentru bărbați de piele în preț de
1400 lei, și un ferestrău mecanic de model „Goodluck” în preț 1600 lei,
astfel cauzând părții vătămate o pagubă materială în proporții
considerabile în sumă totală de 3000 lei.
Sentința a fost atacată cu apel de către inculpatul Bujor Alexandr
prin care a solicitat aplicarea unei pedepse mai blânde.
3.1. În motivarea cererii de apel, inculpatul a menționat că:
- a recunoscut vina în comiterea infracțiunii, a solicitat examinarea
cauzei în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, se căiește
sincer de cele comise, solicită stabilirea unei pedepse mai blânde
neprivative de libertate.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 martie
2019, apelul a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără
modificări.
A fost dispusă calcularea termenului de pedeapsă în privința lui
Bujor Alexandr din 20.03.2019, cu includerea duratei deținerii lui în stare
de arest preventiv de la 10.11.2018 până la 20.03.2019.
4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, instanța de
fond a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv
circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din
punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar
toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la
concluzia privind vinovăția inculpatului Bujor Alexandr și a făcut o
încadrare juridică justă a acțiunilor acestuia în baza art. 186 alin. (2) lit. c),
d) Cod penal.
Din materialele cauzei instanța de apel a concluzionat că prima
instanță la stabilirea pedepsei a ținut cont și s-a condus de principiile
generale de aplicare a pedepsei consfințite în art. 61 alin. (2) Cod penal,
precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei potrivit
prevederilor art. 75 Cod penal, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă
echitabilă faptei săvârșite, care corespunde împrejurărilor cauzei, normelor
legale și care va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului Bujor
2
Alexandr, care s-a căit sincer cele comise, că anterior a fost condamnat de
mai multe ori inclusiv pentru comiterea infracțiunii similare la pedeapsa cu
închisoare, dar nu a stat pe calea corijării.
Instanța de apel a notat că în prezența circumstanțelor atenuante
invocate de apelant, aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse
neprivative de libertate, reprezintă o pedeapsă penală prea blândă,
inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu gradul
prejudiciabil al infracțiunii săvârșite și a scopului pedepsei penale sub
aspectul restabilirii echității sociale, corectării inculpatului, prevenirii
comiterii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane.
În aceste circumstanțe, instanța de apel a concluzionat că pedeapsa
stabilită inculpatului se încadrează în limitele prevăzute de lege și că nu
este oportună aplicarea în privința inculpatului Bujor Alexandr a unei
pedepse neprivative de libertate, constatându-se că corectarea inculpatului
fără executarea reală a pedepsei cu închisoarea nu va atinge scopul
pedepsei penale.
Decizia motivată a instanței de apel pronunțată la 10 aprilie 2019, a
fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul Polivenco Victor în numele
inculpatului Bujor Alexandr, la 19 aprilie 2019, prin care, invocând ca temei
pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură
penală, a solicitat casarea sentinței și deciziei instanței de apel, rejudecarea
cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului Bujor
Alexandr săi fie aplicată o pedeapsă neprivativă de liberate.
5.1. În motivarea recursului ordinar, avocatul Polivenco Victor a
menționat că:
- instanța de apel a individualizat greșit pedeapsa aplicată lui Bujor
Alexandr în raport cu circumstanțele pricinii precum ținând cont de
examinarea cauzei penale în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală și
faptul comiterii infracțiunii fiind în minorat;
- instanța de apel nu a ținut cont de circumstanțele de fapt expuse și
în special faptul reparării parțial a prejudiciului solicitat de partea-
vătămată și faptul recunoașterii vinovăției ce urmau să fie luate în calcul la
respingerea solicitării apărării și a inculpatului prin menținerea sentinței
instanței de fond în latura penală.
Referință asupra recursului declarat, a fost depusă de către
procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,
Crijanovschi S., prin care a optat pentru dispunerea inadmisibilității
recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.
3
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează asupra
inadmisibilității acestuia din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,
hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile
de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate
în acest articol.
Instanța de recurs, potrivit dispoziției art.432 alin. (2) pct. 4) Cod de
procedură penală, examinând admisibilitatea în principiu a recursului
declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în
drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că
recursul este vădit neîntemeiat.
Din recurs rezultă că recurentul invocă ca temei de casare a
hotărârilor judecătorești prevederile pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de
procedură penală și anume că s-au aplicat pedepse individualizate contrar
prevederilor legii.
Lecturând textul recursului Colegiul penal atestă că, autorul nu
contestă starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea
juridică a acțiunilor acestuia, din care considerente nu se va pronunța
referitor la aceste aspecte, dar critică hotărârile judecătorești în latura
penală, nefiind de acord termenul de pedeapsă stabilit și cu modul de
executare a acesteia exprimându-și dezacordul cu soluția instanțelor de
fond la acest capitol.
Analizând solicitarea apărării referitor la stabilirea unei pedepse
minime și aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse neprivative de
libertate, Colegiul penal constată că instanța de apel și-a argumentat
complet și riguros soluția la acest capitol și-a motivat hotărârea pronunțată
invocând motive clare din care considerent a ajuns la concluzia că în
privința inculpatului, care a recunoscut vina și a solicitat examinarea în
procedură simplificată, urmează a fi stabilită pedeapsa închisorii, pedeapsă
ce va asigura atingerea scopului prevăzut la art. 61 Cod penal.
Prin urmare Colegiul penal a stabilit că instanțele de fond la stabilirea
pedepsei au ținut cont și s-au condus de principiile generale de aplicare a
pedepsei conform art. 61 alin. (2) Cod penal, precum și de criteriile
generale de individualizare a pedepsei potrivit prevederilor art. 75 Cod
penal, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă echitabilă faptei săvârșite, care
corespunde împrejurărilor cauzei, normelor legale și care va atinge scopul
de corectare și reeducare a inculpatului Bujor Alexandr, care deși își
4
exprimă regretul pentru cele comise, din materialele cauzei a fost stabilit că
acesta anterior a fost condamnat de mai multe ori inclusiv pentru
comiterea infracțiunii similare la pedeapsa cu închisoare, dar nu a stat pe
calea corijării, or, executând pedepsele anterioare inculpatul Bujor
Alexandr nu a întrerupt activitățile ilegale dar a continuate a comite
infracțiuni, chestiune din care se concluzionează că aplicarea altei pedepse
decât închisoare, reprezintă o pedeapsă inefectivă, inechitabilă și
disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite și
a scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale,
corectării inculpatului, prevenirii comiterii de noi infracțiuni atât din
partea lui, cât și a altor persoane.
Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale.
La caz, analizând pedeapsa de sub formă de închisoare pe termen de
1 an, aplicată inculpatului Bujor Alexandr, Colegiul penal a stabilit că
aceasta se încadrează în limitele prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod
penal și art. 3641 Cod de procedură penală, și prin urmare instanțele de
fond nu comis nici o eroare de drept la individualizarea pedepsei, iar
dezacordul părții apărării cu pedeapsa stabilită ce se încadrează în limitele
legale, nu poate constitui în sine un argument verosimil și justificat pentru
susținerea temeiului de drept invocat pentru casarea hotărârilor atacate.
Dezacordul părții cu soluția instanței nu poate constitui temei de
casare întrucât instanțele de fond eu emis hotărâri în strictă conformitate și
în limitele prevederilor legale relevante, hotărâri ce sunt motivate,
regăsindu-se abordarea argumentelor apelantului cu oferirea aprecierilor
corespunzătoare.
Cu referire la echitatea pedepsei aplicate, Colegiul penal ține să
menționeze că apărarea în argumentarea solicitării sale privind necesitatea
stabilirii unei pedepse mai blânde non privative de libertate pune accentul
doar pe recunoașterea vinovăției și examinarea în procedură simplificată a
cauzei, însă a omis faptul că la stabilirea pedepsei instanțele sunt obligate
să ia în considerație și alte criterii de individualizare a pedepsei penale,
cum ar fi gravitatea infracțiunii săvârșite, motivul acesteia și urmările
survenite, condamnările anterioare. Așadar, instanța de recurs consideră
că, instanța de apel întemeiat a conchis că împrejurările prezentei cauze
5
penale, îndeosebi cele reținute ce vizează personalitatea inculpatului nu
pot justifica aplicarea altei pedepse mai blânde.
Din considerentele nominalizate, instanța de recurs atestă că
instanțele de fond la soluționarea stabilirii și individualizării pedepsei au
dat deplină eficiență prevederilor normelor de drept care reglementează
acest aspect.
Totodată, Colegiul penal apreciază că pedeapsa aplicată răspunde
atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale
prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale,
corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi
infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane, fiind în
limita prevăzută la sancțiunea normei penale în baza căreia Bujor Alexandr
a fost condamnat.
În temeiul celor expuse, instanța de recurs nu constată prezența
erorilor de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate sub aspectele
invocate, urmând a fi dispusă inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul
Polivenco Victor în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Bălți din 20 martie 2019, în cauza penală în privința
lui Bujor Alexandr XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 12 decembrie 2019.
Președinte /semnătură/ Timofti Vladimir
Judecători /semnătură/ Boico Victor
/semnătură/ Toma Nadejda
6