1ra-138/21 — art.201/1 al.2,lit c CP

1ra-138/21 — art.201/1 al.2,lit c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.1ra-138/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

03 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Habravan Andrei în numele inculpatului Arvat Serafim, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Orhei, sediul Rezina din 28 martie 2019 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 iulie 2020, în cauza penală privindu-

l pe

Arvat Serafim xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 08.06.2017 – 28.03.2019;

Instanța de apel: 22.04.2019 – 10.09.2019;

Instanța de recurs: 27.11.2019 – 28.01.2020;

Instanța de apel: 24.03.2020 – 14.07.2020;

Instanța de recurs: 15.08.2020 – 03.02.2021.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal

C O N S T A T Ă:

Serafim a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2011 alin.(2) lit. c) Cod

penal la 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu art.90 Cod penal, pedeapsa stabilită lui Arvat Serafim a fost

suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 1 an.

02.09.2016, aproximativ la ora 22.30 min., aflându-se în xxxx la domiciliul său,

urmărind scop de răzbunare prin violență fizică față de concubina sa Leahevici Liliana,

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și

dorind în mod conștient survenirea acestora, acționând cu intenție directă îndreptată la

atingerea scopul său, a aplicat o lovitură cu o rangă metalică peste mâna stingă

1

concubinei sale Leahevici Liliana, cauzându-i leziuni corporale sub formă de luxație a

articulației cotului stâng, care potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-

legală nr.267D din 09.12.2016 se califică drept vătămare corporală medie.

Acțiunile inculpatului Arvat Serafim au fost încadrate în baza art.2011 alin.(2) lit.

c) Cod penal – violența în familie, adică acțiunea sau inacțiunea intenționată comisă de

un membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin acțiuni

violente, care au provocat vătămarea medie a integrității corporale sau a sănătății.

inculpatului, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei cu

adoptarea unei noi hotărâri prin care Arvat Serafim să fie achitat în baza art.2011

alin.(2) lit. c) Cod penal.

3.1 În susținerea apelului declarat, avocatul a invocat că:

- instanța de fond eronat a apreciat declarațiile părții vătămate Leahevici Liliana,

martorilor Durbală Maria și Racu Tatiana, martorului minor Arvat Stanislav cât și a

inculpatului, care coroborează, se completează între ele și potrivit cărora leziunile

corporale au fost cauzate prin cădere liberă, nu prin acțiunii infracționale presupuse a fi

săvârșite de către Arvat Serafim;

- martorul Reznic Irina nu a explicat nimic detaliat, făcând declarații superficiale;

- raportul de expertiză medico-legală nr.41 D din 14 aprilie 2017, conține date

duplicitare, iar toate dubiile se interpretează în favoarea persoanei acuzate.

2019, a fost admis apelul avocatului Mustea Maria, în numele inculpatului Arvat

Serafim, casată total sentința, pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Arvat Serafim a fost achitat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența

faptei infracțiunii.

4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, instanța de fond

eronat a reținut ca fiind demonstrate acțiunile inculpatului Arvat Serafim de maltratarea

sau alte acțiuni violente, care au provocat vătămarea medie a integrității corporale sau a

sănătății, deoarece în acest sens acuzatorul de stat a eșuat de a demonstra fără dubii,

prin probe utile, pertinente și concludente vinovăția lui Arvat Serafim și anume că

leziunile corporale calificate ca vătămare medie în privința părții vătămate, ar fi fost

cauzate prin acțiunile inculpatului, or coroborarea probelor analizate și cercetate, nu

răstoarnă versiunea susținută de către inculpat și inclusiv de partea vătămată, ci

dimpotrivă se reconfirmă prin concluziile expertizei medico-legală nr.41D din

14.04.2017, din care rezultă că vătămarea medie la partea vătămată Leahevici Liliana

putea fi provocată atât de la acțiunea traumatică a unui obiect dur contondent cât și de

la căderea propriei înălțimi pe acest obiect.

Declarațiile inculpatului Arvat Serafim, date pe parcursul examinării cauzei

penale, se confirmă prin declarațiile martorului minor Arvat Stanislav cât și a

martorilor xxxxx care coroborează cu declarațiile părții vătămate Leahevici Liliana,

2

care, deși din informația telefonică de la serviciul a SR Rezina se indică că ar fi fost

agresată fizic de către soț, aceasta a depus cerere prin care a solicitat încetarea

examinării cauzei, susținând că nu are pretenții și nu dorește să depună plângere

prealabilă (f.d.10), poziție pe care a susținut-o în cadrul cercetării judecătorești atât în

instanța de fond cât și în instanța de apel.

Soluția de condamnare în privința lui Arvat Serafim adoptată de prima instanță se

bazează exclusiv pe declarațiile părții vătămate de la urmărirea penală, fără a ține cont

că acestea au fost modificate încă la urmărirea penală și inclusiv în instanța de judecată,

nefiind argumentată poziția instanței din care considerente a dat prioritate selectivă

declarațiilor de la urmărirea penală și nu celor din instanța de judecată. Partea vătămată

a susținut că nu a avut nici un conflict cu inculpatul Arvat Serafim, că mâna și-a

fracturat-o deoarece a sărit gardul și a căzut peste niște bare de metal, fiind în stare de

ebrietate, iar concubinul său nu a aplicat violența asupra ei, respectiv aceleași declarații

a făcut și inculpatul, care atât în cadrul urmăririi penale cât și în cadrul cercetării

judecătorești nu a recunoscut aplicarea violenței fizice asupra părții vătămate.

Declarațiile părții vătămate și a inculpatului sunt confirmate prin declarațiile

martorilor xxxxx și care coroborează cu concluziile raportului de expertiză medico-

legală nr. 41D din 14.04.2017 din care rezultă că la Leahevici Liliana s-a depistat

luxația articulației cotului sting care a fost provocată de la acțiunea traumatică a unui

obiect dur contondent determină o dereglare a sănătății de lungă durată și se califică ca

vătămare medie. Luând în considerație informația restrânsă din documentația medicală

unde se specifică numai descrierea radiologică, de apreciat exact geneza luxației este

imposibil, adică cu același succes putea fi provocată atât de la acțiunea traumatică a

unui obiect dur contondent cât și de la căderea propriei înălțimi pe acest obiect (f.d.72-

73).

prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia

și menținerea sentinței fără modificări.

5.1 În motivarea recursului ordinar declarat, procurorul a invocat că:

 concluziile instanței de apel nu corespund circumstanțelor de fapt stabilite în

cadrul cercetării judecătorești și caracterului faptei comise, organul de urmărire penală

și instanța de fond au elucidat toate circumstanțele cauzei, au administrat și respectiv

cercetat probe pertinente, concludente și utile, care demonstrează vina inculpatului;

 achitându-l pe Arvat Serafim nu s-au luat în considerație toate probele acuzării,

ele nefiind apreciate la justa valoare, fiind respinsă puterea de acuzare fără o motivare

plauzibilă sau bazată pe probe ce ar combate învinuirea incriminată inculpatului, astfel

încălcând prevederile art.101 alin. (1) Cod de procedură penală;

 instanța de apel a preluat ca veridice declarațiile lui Leahevici Liliana din

instanța de judecată și anume că - vătămările corporale și le-a provocat prin cădere

liberă, fără a se expune asupra faptului că această probă se infirmă prin: declarațiile

pârții vătămate de la urmărirea penală, în timpul imediat următor comiterii faptei

3

infracționale, în timp ce se afla internată în spital, conform cărora la 02 septembrie

2016 ora 22:30, Arvat Serafim a aruncat în direcția ei cu o rangă metalică și a lovit-o la

mâna stângă, ca rezultat fiindu-i luxată articulația cotului; declarațiile martorului

Reznic Irina, care activa la secție internare a spitalului raional Rezina, și care cu lux de

amănunte a indicat în ce circumstanțe a primit pacienta (partea vătămată) în secția de

internare, a stabilit circumstanțele aplicării leziunilor corporale și ca rezultat conform

obligațiilor de serviciu a anunțat politia, despre aplicarea violenței de către Arvat

Serafim în privința lui Leahevici Liliana; raportul de expertiză medico-legală nr.41D

prin care s-a concluzionat că, leziunea corporală depistată la Leahevici Liliana, putea fi

provocată de la acțiunea traumatică a unui obiect dur contondent și declarațiile

medicului-legist, potrivit cărora - probabilitatea creării traumatismului prezent pe

corpul lui Leahevici Liliana este mai mare prin lovire cu un obiect contondent dur,

decât prin cădere;

 cererea de încetare a examinării materialelor pe faptul violenței în familie și de

lipsă a pretențiilor, depusă de partea vătămată, nu demonstrează nevinovăția lui Arvat

Serafim și nu infirmă acuzarea adusă.

2020, recursul ordinar a fost admis, casată total decizia contestată și dispusă

rejudecarea cauzei în aceiași instanță, în alt complet de judecată.

6.1 În argumentarea deciziei adoptate instanța de recurs a reținut, că instanța de

apel s-a focusat pe ideea nevinovăției lui Arvat Serafim de cele imputate acestuia prin

rechizitoriu, fără a efectua o cercetare minuțioasă și multilaterală a tuturor

circumstanțelor cauzei, neînlăturând dubiile care planează asupra declarațiilor

inculpatului, părții vătămate depuse la instanțele de judecată cât și a martorilor apărării.

Instanța de recurs a menționat că instanța de apel pripit a stabilit ca fiind veridice

declarațiile inculpatului și a părții vătămate făcute instanțelor de judecată, motivând că

ele sunt confirmate prin declarațiile martorului Reznic Irina (asistenta medicală),

deoarece prin simpla lecturare a acestora se reliefează împrejurarea că Reznic Irina a

făcut declarații încriminatoare și nicidecum de susținere a nevinovăției lui Arvat

Serafim.

La baza soluționării cauzei penale au fost preluate ca pertinente, concludente,

veridice și utile declarațiile făcute de Leahevici Liliana în instanța de fond și cea de

apel, fără a se da apreciere că partea vătămată a negat depunerea declarațiilor în timp ce

era internată în spital, împrejurare ce contravine materialelor cauzei, or la f.d.12 este

anexat procesul-verbal de audiere a victimei din 03.09.2016, veridicitatea conținutului

căruia a fost confirmat prin semnătura lui Leahevici Liliana.

De asemenea, nu a fost cercetată și elucidată împrejurarea ce a determinat-o pe

partea vătămată să-și modifice declarațiile făcute în calitate de victimă, după

preîntâmpinarea de răspundere penală în baza art.313 Cod penal și dacă aceasta este/nu

este persoană interesată în ușurarea situației în care s-a pomenit inculpatul.

4

Instanța de apel a reținut în calitate de probă a nevinovăției inculpatului cererea lui

Leahevici Liliana prin care aceasta la 02.09.2016 solicită organului de politie să

înceteze examinarea cazului pe faptul că la 02.09.2016 a fost agresată fizic de către soț,

deoarece nu are pretenții, nu dorește să depună plângere prealabilă și nu dorește nici

eliberarea ordonanței de protecție (f.d.10), însă fără a combate afirmația instanței de

fond că „cererea în cauză nu se referă la lipsa comportamentului infracțional al

inculpatului, ci la alte temeiuri pentru care partea vătămată nu dorește tragerea la

răspundere a inculpatului”.

De asemenea, instanța de recurs a reținut că, instanța de apel a preluat ca fiind

adevărate cele descrise în raportul de expertiză medico-legală nr.41/D din 14.04.2017

(f.d.72), efectuat de expertul Railean Sergiu, potrivit căruia vătămarea medie la partea

vătămată Leahevici Liliana „putea fi provocată atât de la acțiunea traumatică a unui

obiect dur contondent cât și de la căderea propriei înălțimi pe acest obiect, însă nu s-a

expus asupra faptului că, la o perioadă imediat următoare, referitor la evenimentele

petrecute la 02.09.2016 cu Leahevici Liliana (f.d.15, 40) același expert a concluzionat

că „luxația articulației cotului stâng, care a fost provocată de la acțiunea traumatică a

unui obiect dur, contondent, posibil în timpul și circumstanțele indicate, mai puțin

probabil de la căderea de la propria înălțime...”, concluzie care coroborează și

completează declarațiile lui Leahevici Liliana depuse în calitate de victimă și ale

martorului Reznic Irina.

Nu a fost înlăturat dubiul ce planează asupra pertinenței, concludenții, veridicității

și utilității declarațiilor făcute de martorii Arvat Stanislav și Racu Tatiana, rude cu

inculpatul și partea vătămată.

fost respins ca nefondat apelul avocatului Mustea Maria în numele inculpatului și

menținută sentința fără modificări.

7.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că, la pronunțarea

sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a

ajuns la concluzia că inculpatul a comis fapta imputată.

Probele administrate în cadrul prezentei cauze penale formează un ansamblu

probator, prin care se dovedește pe deplin vinovăția inculpatului Arvat Serafim în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(2) lit. c) Cod penal, conform indicilor

– violența în familie, adică acțiunea sau inacțiunea intenționată comisă de un membru

al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin acțiuni violente care au

provocat vătămarea medie a integrității corporale sau a sănătății.

Instanța de apel a reținut că, instanța de fond corect a apreciat ca fiind nesincere

declarațiile părții vătămate Leahevici Liliana, motivând că acestea se contrazic celor

date pentru prima oară ofițerului care a interogat-o la data de 03.09.2016, imediat după

internarea în spital, unde aceasta a relatat cu lux de amănunte că soțul a aruncat în

direcția ei cu rangă metalică și a lovit-o la mâna stânga (f.d.12), astfel, declarațiile

părții vătămate fiind contradictorii.

5

La fel, instanța de apel a apreciat ca fiind neveridice declarațiile martorului Racu

Tatiana, care a relatat că, într-o seară, prin septembrie, vre-o 2-3 ani în urmă, sora

venise la ea acasă, și ea a chemat ambulanța de aceea că o doare mâna și care i-a spus

că venind de la părinți, poarta era încuiată și ea a sărit gardul traumându-se, deoarece

acestea întâi de toate nu provin din prima sursă iar în afară de aceasta, provin de la un

martor care este rudă atât cu inculpatul cât și cu partea vătămată (soră) care de altfel, și-

a modificat și ea declarațiile primare, făcute la momentul internării în spital.

Cu referire la declarațiile inculpatului Arvat Serafim privind nevinovăția sa în

comiterea faptei penale încriminate, instanța de apel a menționat că declarațiile acestuia

se combat prin totalitatea de probe pertinente, concludente, utile și veridice cercetate în

ședința de judecată și anume prin însăși declarațiile părții vătămate Leahevici Liliana

din data de 03.09.2016, date în cadrul urmăririi penale (f.d.12), declarațiile martorului

Reznic Irina, date atât în cadrul urmăririi penale cât și în ședința instanței de fond și

probele scrise cercetate în ședința de judecată.

Totodată, instanța de apel a constatat că în acțiunile inculpatului Arvat Serafim s-

au stabilit toate elementele componente ale infracțiunii, inclusiv vinovăția acestuia,

după cum rezultă din sentința instanței de fond, care s-a pronunțat asupra

circumstanțelor de fapt și și-a motivat concluziile prin cumulul de probe pertinente și

concludente, administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate în

conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, în mod obiectiv.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel, verificând legalitatea

acesteia, a constatat că prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art.art.7,

61, 75 Cod penal și i-a stabilit o pedeapsă echitabilă, legală și proporțională pentru

infracțiunea săvârșită, ajungând la concluzia corectă de a suspenda condiționat

executarea pedepsei pe o perioadă de probațiune, luând în considerație personalitatea

inculpatului.

în numele inculpatului Arvat Serafim, prin care a solicitat casarea sentinței și deciziei

instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri, prin care inculpatul să

fie achitat, din motivul lipsei faptei infracțiunii.

8.1. În vederea argumentării cererii de recurs ordinar avocatul a evidențiat că:

- probele prezentate de către acuzatorul de stat nu demonstrează vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(2) lit. c) Cod penal;

- partea vătămată Leahevici Liliana atât la faza urmăririi penale cât și în instanța

de judecată, a declarat că la data de 02.09.2016, aproximativ ora 22.00 min.,

întorcându-se acasă de la mama-sa, văzând că poarta de la domiciliu său este închisă, a

decis să sară gardul, deoarece fiind în stare de ebrietate avansată a căzut jos lovindu-se

de bare metalice de la căderea proprie a corpului s-a ales cu leziuni care se califică ca

leziuni medii:

6

- potrivit cererii din 02.09.2016 a părții vătămate Leahevici Liliana (f.d.10) a

solicitat încetarea recăutării materialului în privința soțului, deoarece nu a fost agresată

fizic;

- potrivit declarațiilor matorului xxxx care activează în calitate de asistent social

(f.d.36,118-120) se confirmă că familia Arvat nu se află în vizorul Asistenței Sociale,

nefiind înregistrate cazuri de violenta în familie;

- din declarațiile martorului xxxx (f.d.38, 121) se confirmă că partea vătămată, a

consumat băuturi alcoolice, ulterior s-a deplasat spre casă unde din cauza că era

încuiată poarta în încercarea de a sări gardul a căzut și a fracturat mâna;

- declarațiile martorului Reznic Irina (f.d.13) nu se regăsesc în rechizitoriu deși

este indicată în lista martorilor.(f.d.91). Fiind audiată în ședința de judecată, matorul nu

a declarat nimic, doar a confirmat că ea a semnat pe procesul verbal de audiere a

martorului, în rest nu a confirmat și nici nu a declarat instanței din motiv că nu ține

minte (f.d.117).Or, la baza acuzării au fost declarații vagi anume al acestui martor, care

nu a putut confirma veridic declarațiile date anterior;

- expertiza medico-legală nr.41 D din 14.04.2017 (f.d.72-73), realizată de către

expertul judiciar medico-legal Railean Sergiu, concluzionează că, la cet. Leahevici

Liliana s-a constatat luxația cotului stâng, aprecierea genezei luxației este imposibilă,

or, cu același succes putea fi provocată atât de la acțiunea traumatică cu obiect dur, cât

și de la căderea propriei înălțimi. În aceste circumstanțe, nu poate fi demonstrată natura

sau geneza leziunii;

- în acțiunile inculpatului nu sunt prezente componentele infracțiunii prevăzute de

art.2011 Cod penal, nu a fost stabilit bunul utilizat la săvârșirea infracțiunii, nu au fost

luate în considerare datele personale ce caracterizează inculpatul și victima, starea lor

fiziologică, descrierea situației familiare al asistentului social;

- procesul penal a decurs cu grave încălcări de procedură, admise de către

instanțele de judecată inferioare, astfel conform procesului verbal de constatare a

contravenției (f.d.8), procedura contravențională a fost începută la data de 05.09.2016,

deși partea vătămată a venit cu o cerere la data de 02.09.2016, cu privire retragerea

plângerii și încetarea procesului. Procesul contravențional a fost pornit la data de

05.09.2016 (f.d.8) iar înregistrarea materialului în R-l (f.d.6) și pornirea dosarului penal

a fost abia la 3 luni din momentul parvenirii sesizării la 06.12.2016;

- principalul martor al acuzării Reznic Irina, care a sesizat poliția ca urmare a

adresării părții vătămate la spital, a fost audiată la data de 03.09.2016 (f.d.13) însă la

acel moment nici urmărirea penală, nici contravențională nu a fost începută, astfel nu

este clar în cadrul cărui proces legal pornit a fost audiat acest martor. Or, art.102 și

art.105 Cod de procedură penală, stabilesc clar că declarațiile sunt date în cadrul unui

proces penal.

procurorul a depus referință, menționând că recursul ordinar urmează a fi declarat

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

7

cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Din conținutul cererii de recurs declarat de către avocatul Habravan Andrei în

numele inculpatului Arvat Serafim, se constată că aceasta nu invocă nici un temei

prevăzut de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, însă critică soluția instanțelor de

fond preponderent din motivul că, nu s-a dat o apreciere corectă probelor, intervenind

cu solicitarea de a se dispune casarea totală a deciziei instanței de apel și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Printre argumentele recurentului nu se regăsesc critici fondate sau erori esențiale

de drept ce ar duce la răsturnarea soluției despre vinovăției inculpatului în baza art.2011

alin.(2) lit. c) Cod penal.

Verificând actele cauzei, raportate la criticele avansate de recurent Colegiul penal

notează că acestea nu și-au găsit confirmarea, iar soluția instanței de apel este legală,

fondată și urmează a fi menținută ad integrum.

Într-un prim aspect, referitor la criticele recurentului precum că instanțele de fond

nu au apreciat la justa valoare probatoriul administrat, Colegiul penal reiterează că

chestiunea de apreciere a probelor nu se regăsește printre temeiurile de declarare a

recursului, la această etapă a procedurilor instanța nu analizează conținutul mijloacelor

de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de

fapt, decât cea constatată de instanțele ierarhic inferioare, acestea fiind atributul

exclusiv al instanțelor de fond.

Din atare considerente, Colegiul penal nu va analiza și verifica probele din dosar

preponderent având în vedere că nu s-a constatat discrepanța între cele reținute de

instanțele de fond în vederea condamnării lui Arvat Serafim și conținutul real al

probelor, sau ignorarea unor aspecte evidente ce ar fi avut drept consecință pronunțarea

altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

Pe aceiași linie de considerente, Colegiul ține să evidențieze că, invocarea formală

a unor temeiuri de casare, care nu sunt urmate de o motivare corespunzătoare, ci doar

se face trimitere la conținutul probelor și la aprecierea acestora, nu va face obiect de

examinare în procedura de recurs, având în acest sens în vedere că, potrivit art.24 alin.

(2) Cod de procedură penală, instanța nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării

și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Completarea cererii de recurs cu argumente de drept, care cu desăvârșire lipsesc

aici, și care ar suplini-o din oficiu, este contrară principiului contradictorialității ce

guvernează întregul proces penal.

Totodată, instanța de recurs ține să accentueze că față de lucrul judecat de

8

instanțele de fond, se constată motivarea amplă și temeinică a hotărârii pronunțate cu

privire la procesul de evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu

fapta reținută în sarcina inculpatului, astfel fiind în corespundere cu exigențele art.6

CoEDO. Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. În cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual,

o instanța ierarhic-superioară poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (cauzele Garcia Ruiz v. Spania, hotărârea din 21 ianuarie

1999; Helle v. Finlanda, hotărârea din 19 decembrie 1997).

Din materialele cauzei se reliefează împrejurarea că apărarea a primit răspuns la

toate afirmațiile invocate în apelul apărării.

Ca urmare, Colegiul penal constată că argumentele recurentului privind

nevinovăția inculpatului, nu are acoperire probatorie, fiind combătut complet prin

împrejurările stabilite și probele administrate în cauză penală și anume prin însăși

declarațiile primare ale părții vătămate Leahevici Liliana, la etapa când a fost audiată în

calitate de victimă (f.d.12), prin declarațiile martorului Reznic Irina (f.d.13), date atât în

cadrul urmăririi penale cât și în ședința instanței de fond, precum și prin probele scrise

și cercetate în ședința de judecată.

Colegiul penal apreciază critic alegațiile recurentului prin care susține că partea

vătămată Leahevici Liliana atât la faza urmăririi penale cât și în instanța de judecată,

a declarat că la data de 02.09.2016, aproximativ ora 22.00 min., întorcându-se acasă

de la mama-sa, văzând că poarta de la domiciliu său este închisă, a decis să sară

gardul, deoarece fiind în stare de ebrietate avansată a căzut jos lovindu-se de bare

metalice de la căderea proprie a corpului s-a ales cu leziuni care se califică ca leziuni

medii, or instanțele de fond inferioare corect au stabilit că declarațiile părții vătămate

Leahevici Liliana date instanțelor de judecată nu sunt sincere, motivând că partea

vătămată a negat depunerea declarațiilor în timp ce era internată în spital, împrejurare

ce contravine materialelor cauzei, la f.d.12 fiind anexat procesul-verbal de audiere a

victimei din 03.09.2016, veridicitatea conținutului căruia a fost confirmat prin

semnătura lui Leahevici Liliana.

De asemenea, nu pot fi reținute nici argumentele apărătorului precum că, partea

vătămată Leahevici Liliana la 02.09.2016 a depus cerere prin care a solicitat încetarea

precăutării materialului în privința soțului, deoarece nu a fost agresată fizic (f.d.10), or

cererea înaintată nu se referă la lipsa comportamentului infracțional al inculpatului, ci

la alte temeiuri pentru care partea vătămată nu dorește tragerea la răspundere a

inculpatului.

Referitor la argumentele recurentului precum că, martorul Reznic Irina, fiind

audiat în ședința de judecată, nu a declarat nimic și nu a putut confirma declarațiile

date inițial, deoarece nu ține minte, doar a confirmat că ea a semnat pe procesul

9

verbal de audiere a martorului, Colegiul penal menționează că acestea sunt nefondate,

or, prin simpla lecturare a declarațiilor menționate se reliefează împrejurarea că Reznic

Irina (asistenta medicală) a făcut declarații încriminatoare și nicidecum de susținere a

nevinovăției lui Arvat Serafim.

Nu poate fi relevantă cazului, nici invocarea recurentului precum că, expertiza

medico-legală nr.41D din 14.04.2017 (f.d.72-73), realizată de către expertul judiciar

medico-legal Railean Sergiu, concluzionează că la cet. Leahevici Liliana, s-a constatat

luxația cotului stâng, aprecierea genezei luxației este imposibilă, or cu același succes

putea fi provocată atât de la acțiunea traumatică cu obiect dur, cât și de la căderea

propriei înălțimi, deoarece potrivit raportului de constatare medic–legal nr.216 D din

16.09.2016 (f.d.15) și raportului de expertiză medic-legal nr.267D din 02.09.2016

(f.d.40) petrecute cu Leahevici Liliana, se constată că același expert a concluzionat că

„luxația articulației cotului stâng, care a fost provocată de la acțiunea traumatică a

unui obiect dur, contondent, posibil în timpul și circumstanțele indicate, mai puțin

probabil de la căderea de la propria înălțime...”, concluzie care de altfel, coroborează

și completează declarațiile părții vătămate Leahevici Liliana depuse în calitate de

victimă și ale martorului Reznic Irina.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recurs, se atestă

că împrejurările menționate în partea descriptivă a sentinței, reproduse în pct.2 precum

și a deciziei instanței de apel și reproduse în pct.7.1 din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului, și încadrarea juridică

corectă a acțiunilor infracționale, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar, inclusiv declarațiile inculpatului, a părții vătămate, a martorilor,

precum și prin materialele probatoare acumulate în prezenta cauză penală, fiecare probă

fiind apreciată în conformitate cu prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Instanțele de fond au

argumentat detailat motivele pentru care au fost respinse versiunile apărării, probele

administrate confirmând în mod concludent că faptei comise i s-a dat o încadrare

juridică corectă în baza art.2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, conform indicilor - violența

în familie adică acțiunea sau inacțiunea intenționată comisă de un membru al familiei

în privința altui membru al familiei, manifestată prin acțiuni violente, care au provocat

vătămarea medie a integrității corporale sau a sănătății.

Cele consemnate supra, evidențiază că instanța de apel a acordat o atenție sporită

materialelor cauzei, înlăturând justificat și prin argumente temeinice versiunea părții

apărării despre nevinovăția inculpatului.

Mai mult, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea

argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu se identifică, pe care în

virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt

10

ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza

Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un

răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct.

61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Din considerentele expuse, Colegiul penal reține că, la judecarea cauzei în ordine

de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante prescrise de art.art.414-419

Cod de procedură penală, nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de

recurent, că hotărârea atacată cuprinde motive clare legale pe care se întemeiază

soluția, că în acțiunile inculpatului sunt întrunite elementele infracțiunii, de aceea

recursul ordinar urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Habravan Andrei

în numele inculpatului Arvat Serafim, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 14 iulie 2020, în cauza penală privindu-l pe Arvat Serafim xxxxx, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 05 martie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

11