1ra-34/21 — art. 26, 151 alin. 1 art. 26, 42 alin. 3, 151 alin. 1 CP

1ra-34/21 — art. 26, 151 alin. 1 art. 26, 42 alin. 3, 151 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-34/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte: Timofti Vladimir

Judecătorii: Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena și Boico Victor

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

avocatul Efros Valeri în numele inculpatului Ignat Ștefan, de către avocatul

Vițu Anatolie în numele inculpatului Cercasov Oleg și de către inculpatul

Cercasov Oleg, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 11 februarie 2020 și a sentinței Judecătoriei Strășeni (sediul Călărași)

din 14 august 2019, în cauza penală în privința lui

Ignat Ștefan XXXXX, născut la XXXXX.

și

Cercasov Oleg XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 10.07.2018 – 14.08.2019;

Instanța de apel: 17.09.2019 – 11.02.2020;

Instanța de recurs: 12.05.2020 – 02.02.2021.

A C O N S T A T A T :

Cercasov Oleg a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. art. 26, 151 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa închisorii pe

termen de 5 (cinci) ani, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis;

Ignat Ștefan a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 26, 42 alin. (3), 151 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa închisorii pe

termen de 5 (cinci) ani, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 alin. (1) Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost

suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 5 (cinci) ani.

A fost admisă parțial acțiunea civilă, fiind dispusă încasarea în mod solidar din

contul lui Cercasov Oleg și din contul lui Ignat Ștefan în beneficiul lui Pisari Pavel a

sumei de 20000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin infracțiune și a sumei de

1

3000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, iar în total suma de 23000

(douăzeci și trei mii) lei, în rest acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

Cercasov Oleg în perioada lunii februarie a anului 2018, data exactă nu a fost posibil

de stabilit, Ignat Ștefan urmărind scopul răzbunării pe Pisari Pavel și provocării

ultimului a leziunilor corporale grave prin aplicarea de substanței chimice și anume,

acid, în mod verbal l-a determinat pe Cercasov Oleg, ca acesta, contra sumei de

50000 lei, să identifice o persoană care să execute nemijlocit cauzarea leziunilor

corporale grave lui Pisari Pavel.

În continuare, după ce Ignat Ștefan l-a determinat pe Cercasov Oleg să

identifice autor pentru comiterea infracțiunii, în perioada 01-10 martie 2018,

Cercasov Oleg s-a întâlnit pe rând și le-a propus lui Badalica Valeriu și Poroseci

Dumitru să săvârșească nemijlocit cauzarea leziunilor corporale grave lui Pisari

Pavel, fapt pentru care vor fi remunerați, însă ultimii au refuzat.

Ignat Ștefan în perioada lunii februarie a anului 2018, data exactă nu a fost

posibil de stabilit, urmărind scopul răzbunării pe Pisari Pavel și provocării ultimului

a leziunilor corporale grave prin aplicarea de substanței chimice și anume, acid, în

mod verbal l-a determinat pe Cercasov Oleg, ca acesta, contra sumei de 50000 lei, să

identifice o persoană care să execute nemijlocit cauzarea leziunilor corporale grave

lui Pisari Pavel.

În continuare, după ce Ignat Ștefan l-a determinat pe Cercasov Oleg să

identifice autor pentru comiterea infracțiunii, în perioada 01-10 martie 2018,

Cercasov Oleg s-a întâlnit pe rând și le-a propus lui Badalica Valeriu și Poroseci

Dumitru să săvârșească nemijlocit cauzarea leziunilor corporale grave lui Pisari

Pavel, fapt pentru care vor fi remunerați, însă ultimii au refuzat.

Potrivit sentinței, prima instanță a încadrat acțiunile lui Cercasov Oleg în baza

art. art. 26, 151 alin. (1) Cod penal, adică pregătirea săvârșirii unei infracțiuni grave,

iar acțiunile lui Ignat Ștefan au fost încadrate în baza art. art. 26, 42 alin. (3), 151

alin. (1) Cod penal, adică pregătirea și organizarea săvârșirii unei infracțiuni grave.

r-lui Călărași, Moțpan Ion, în termenul legal a atacat-o cu apel, solicitând casarea

parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul Ignat Ștefan să fie

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 26, 42 alin. (3), 151 alin. (1) Cod penal,

și să i se aplice pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 5 (cinci) ani, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În argumentarea apelului declarat, acuzatorul de stat a invocat următoarele:

- pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești inculpatul

Ignat Ștefan nu și-a recunoscut vinovăția;

- în dezbateri judiciare, acuzatorul ținând cont de probele acumulate și luând

în considerație gradul pericolului social al infracțiunii comise de acesta, care potrivit

2

art. 16 alin. (4) Cod penal se califică ca gravă, ținând cont că organizatorul este cel

mai periculos subiect al participației, conform prevederilor art. 75 Cod penal, a

solicitat aplicarea unei pedepse penale echitabile inculpatului Ignat Ștefan și

izolarea lui de societate pe un termen de 5 ani;

- cu toate acestea instanța, s-a limitat la aplicarea unei pedepse prea blânde,

de 5 ani închisoare cu suspendarea executării conform art. 90 Cod penal pe un

termen de probă de 5 ani;

- consideră apelantul, că pedeapsa aplicată în privința inculpatului

Ignat Ștefan este inechitabilă în raport cu pedeapsa aplicată lui Cercasov Oleg, căruia

instanța pentru aceeași faptă ce urma a fi realizată, i-a aplicat corect pedeapsă de

5 ani închisoare cu executare reală.

3.1. Inculpatul Cercasov Oleg în termenul legal a atacat sentința cu apel,

solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare din motiv că

nu s-a constatat existența faptei infracțiunii prevăzută de art. 26 alin. (1), art. 151

Cod penal.

În argumentarea apelului declarat, inculpatul Cercasov Oleg a invocat

următoarele:

- prima instanță a apreciat greșit și unilateral probele prezentate de

acuzatorul de stat;

- declarațiile martorilor Poroseci Dumitru și Caleniuc (Badalica) Valeriu

urmau a fi apreciate critic deoarece atât la urmărirea penală cât și în instanța de

judecată ele au fost date cu scopul de a nu restitui sumele de bani împrumutate;

- declarațiile date în instanța de judecată de către partea vătămată

Pisari Pavel nu conțin informații referitor la pregătirea în privința lui a careva

atacuri sau infracțiuni, și a confirmat că cu soția lui Ignat Ștefan a avut unele

conflicte neînsemnate legate de serviciu și numai la poliție i s-a adus la cunoștință

acest fapt;

- declarațiile altor martori cum ar fi Pisari Călin și Pisari Augustin care au

declarat în instanță, ca tata le-a comunicat despre pregătirea în privința sa a unui

atac fapt înștiințat de poliție, și din spusele tatălui nimic nu a cunoscut despre acest

fapt, și acesta informație era adusă la cunoștință organelor de drept de Poroseci

Dumitru care era dator cu bani lui Cercasov Oleg;

- la fel a declarat și martorul Caleniuc Ana că, a aflat de la poliție că a fost o

tentativă a doua persoane, soțul nu i-a comunicat nimic despre aceasta;

- prin urmare atât partea vătămată Pisari Pavel cât și martorii indicați în

partea descriptivă a sentinței au declarat ferm că doar de la poliție au aflat că

Ignat Ștefan și Cercasov Oleg ar fi planificat un atac împotriva lui Pisari Pavel care a

fost denunțat de aceleași persoane, Poroseci Dumitru și Caleniuc Valeriu care erau

în conflict cu Cercasov Oleg din motivul refuzului de a restitui banii împrumutați;

- atât la urmărirea penală cât și în instanța de judecată nu a fost stabilit faptul

pregătirii de infracțiune care obligatoriu prezumă înțelegerea prealabilă a 2

3

persoane, nu a fost stabilită procurarea, fabricarea sau adoptarea mijloacelor ori

instrumentelor sau crearea intenționată de condiții pentru săvârșirea atacului

denunțat de Poroseci Dumitru, or în cadrul perchezițiilor efectuate nu au fost

stabilite careva semne sau mijloace pentru pregătirea de infracțiune;

- prima instanță a apreciat incorect probele contrar prevederilor alin. (4)

art. 101 Cod de procedură penală;

- la materialele cauzei penale cât și nemijlocit în cadrul cercetării

judecătorești au fost anexate și stabilite mai multe documente care dovedesc faptul

că nu a avut loc careva pregătire de infracțiune și anume: cererea adresată I.P

Călărași din 14.03.2018; raportul ofițerului I. Rîpa din 29.03.2018 despre refuzul lui

Poroseci Dumitru de a se prezenta; încheierea despre rezultatele examinării cererii

lui Cersacov Oleg, în care se invocă că Poroseci Dumitru nu s-a prezentat;

A mai relatat apelantul, că în calitate de bănuit și învinuit nu a recunoscut

faptul săvârșirii infracțiunii, iar în instanța de judecată a dat declarații veridice;

urmărirea penală a fost pornită ilegal luându-se la bază Raportul șefului SII al IP

Călărași care a fost înregistrat în Registru II (REI-2) precum că a parvenit o

informație operativă neindicându-se familia persoanei care a prezentat informația

dată și anume de la cine a parvenit această informație. Or, această informație urma

să fie înregistrată conform prevederilor art. 262 Cod de procedură penală, și nu cade

sub incidența alin.(3) al articolului menționat, deoarece nu a fost depistată

nemijlocit de lucrătorii organului de urmărire penală ci a parvenit ca o informație

operativă și urma să fie înregistrată corespunzător. Mai mult decât atât, Șeful al SII

al IP Călărași nu este component al Organului de Urmărire Penală al IP Călărași și nu

era în drept să întocmească procesul-verbal de constatare a infracțiunii din

15.03.2018 și să-l înregistreze în Registrul de evidență al sesizărilor cu privire la

infracțiuni al IP Călărași, fapt ce confirmă cointeresarea și susținerea lui Poroseci

Dumitru de către lucrătorii IP Călărași, cât și încălcarea flagrantă a procedurii

procesual-penale la pornirea urmăririi penale pe acest caz.

Mai susține, că declarațiile date de către martorul Poroseci Dumitru în calitate

de martor și în cadrul confruntării cu Cercasov Oleg din 21.03.2018 referitor la

suma de bani sunt contradictorii, analogice fiind și declarațiile martorului

Caleniuc (Badalica) Valeriu; declarațiile inculpatului Ignat Ștefan la faza de urmărire

penală și în instanța de judecată referitor la lipsa a careva înțelegeri cu Cercasov

Oleg sau pregătirea a careva atacuri în privința lui Pisari Pavel cât și mărturiile date

de martorul Ignat Aliona referitor la acest caz.

3.2. Nefiind de acord cu sentința menționată avocatul Efros Valeri în numele

inculpatului Ignat Ștefan și inculpatul Ignat Ștefan, în termenul legal au atacat-o cu

apel, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv

că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

În argumentarea apelului apărarea a invocat următoarele:

4

- în ședința judiciară s-a stabilit că Ignat Ștefan nu a propus lui Cercasov Oleg

nemijlocit s-au prin intermediul altor persoane de a cauza careva leziuni corporale

părții vătămate în general și în special prin intermediul careva acid, nu a propus

careva recompense și nu a întreprins alte măsuri în vederea organizării pregătirii de

infracțiunea imputată, astfel lipsindu-i intenția îndreptată cel puțin spre pregătirea

infracțiunii date. Acest fapt se confirmă totalmente de către Cercasov Oleg, care nu

are careva motive de ordin psihologic, material de a-l proteja pe Ignat Ștefan și a

spune un neadevăr, cât și lipsa a careva probe (depistarea a careva substanțe acide

în urma percheziției, intenția de procurare a astfel de substanțe și locul procurării, și

nici denumirea concretă a substanței acide);

- Cercasov Oleg (căruia OUP nu i-a atribuit calitatea de autor, complice, etc.,

dar i s-a imputat ca infracțiune aparte, iar instanța doar în partea motivatoare a

sentinței atribuindu-i calitatea de autor, astfel fiind o neconcordanță între partea

descriptivă și dispozitiv), nu a contribuit la realizarea intenției vociferate de

Ignat Ștefan, la fel în speță nefiind dovedită săvârșirea faptei de recrutare;

- din conținutul sentinței se deduce că conform art. 26 Cod penal, lui

Ignat Ștefan i se impută pregătirea de infracțiune, înțelegerea prealabilă de a săvârși

o infracțiune dacă, din cauze independente de voința făptuitorului, infracțiunea nu

și-a produs efectul. Apărarea consideră că însăși actul preparatoriu (pregătirea)

infracțiunii incriminate lui Ignat Ștefan nu a avut loc, or, viața și sănătatea persoanei

necesită un anumit gen de acte preparatorii pentru a atenta asupra lor (la caz

determinarea tipului acidului, locul procurării, procurarea, stabilirea locului,

timpului atentării, suprafeței corpului de aplicare a acidului, determinarea

comportării jertfei etc.). Astfel, indiferent de percepția de către martorii

Poroseci Dumitru și Badalica Valeriu a noțiunii date reieșind din gradul de cultură și

nivelul de instruire a lor, OUP era obligat în stabilirea varietății, tipului acidului și

consecințele aplicării, ori, prin audierea expertului Vodă Nicolae (f.d.94), acidul

poate duce la consecințe grave, dar fără cunoașterea varietății acidului este

imposibilă expunerea, ultimul încălcând art. 88 Cod de procedură penală.

Cu atât mai mult pentru o astfel de metodă de aplicare a leziunilor este

indispensabil de stabilit și motivul aplicării anume a acestui gen de mutilare și de ce

nu altul, fapt nestabilit de către organul de urmărire penală și neglijat de către

instanța de judecată.

A menționat apărarea, că actele de pregătire (la caz înțelegerea prealabilă de a

săvârși o infracțiune) constau în faptul că acestea nu sunt îndreptate nemijlocit spre

atingerea urmării infracționale și de aceea nu prezintă un pericol nemijlocit pentru

obiectul atentatului, ci doar creează posibilitatea reală de săvârșire a infracțiunii,

care nu se materializează din cauze ce nu depind de voința subiectului. La caz, este

absolut necesar ca înțelegerea prealabilă să aibă loc cu intenție directă, să creeze

posibilitatea reală de săvârșire a infracțiunii, adică să fie realizată (recrutarea

complicilor s-au realizarea înțelegerii între mai multe persoane în vederea săvârșirii

5

în comun a infracțiunii), având drept scop unic săvârșirea infracțiunii, însă fără

începerea realizării, pentru a nu trece în tentativă. Momentul recrutării complicilor

s-au înțelegerii între mai multe persoane în vederea săvârșirii în comun a

infracțiunii nu a creat o posibilitate reală de săvârșire a infracțiunii, prin urmare nu

a fost realizată, ori însăși martorii invocă că imediat au refuzat, fapt constatat însă și

de OUP prin rechizitoriu, astfel asistăm la o eventuală tentativă de pregătire care

este un absurd.

La compartimentul „cauze independente de voința făptuitorului” la depistarea

cazului, apărarea atestă că numai după adresarea lui Cercasov Oleg la poliție pe

acțiunile lui Poroseci Dumitru (f.d.104), organul de urmărire penală s-a autosesizat,

pe care apărarea o consideră drept o versiune înaintată de ultimul în autoapărarea

sa și luată drept reală de organul de urmărire penală. Prin urmare a fost și voința

parțială a unui făptuitor la descoperire și care era convins că nu are ce tăinui, ori

având timp suficient martorii Poroseci Dumitru și Badalica Valeriu, nu s-au adresat

de sine stătător, tăinuind adresarea (care din spusele lor i-a indignat) lui Cercasov

Oleg.

În susținerea poziției că fapta nu a fost comisă de inculpatul Ignat Ștefan,

apărarea invocă și faptul că divergențele apărute între Ignat Aliona (soția

inculpatului Ignat Ștefan) și Pisari Pavel (partea vătămată) au avut la bază aplanarea

situației exclusiv prin metode legale, adresările la organul superior, fapt care este

menționat și de instanță ca fiind efectuată anchetă de serviciu cât și informarea

organelor de resort (când a fost internată Ignat Aliona).

Astfel, nu poate să fie o pregătire de o infracțiune iluzorie neavând la bază

motiv determinat obiectul nemijlocit a infracțiunii, locul, timpul, fără a mai vorbi

despre o imposibilă existență a componenței de infracțiune, ori, lipsa laturii

subiective și obiective a infracțiunii sunt evidente, Ignat Ștefan vociferând în

discuție o posibilă și eventuală dorință de a-i aplica personal „vreo două peste cap”

părții vătămate Pisari Pavel (fapt pe care nu l-a negat).

Referitor la acțiunea civilă, apărarea reiterează că actele de pregătire (la caz

înțelegerea prealabilă de a săvârși o infracțiune) constau în faptul că acestea nu sunt

îndreptate nemijlocit spre atingerea urmării infracționale și de aceea nu prezintă un

pericol nemijlocit pentru obiectul atentatului, ci doar creează posibilitatea reală de

săvârșire a infracțiunii. La caz este lipsă chiar și crearea posibilității reale de

săvârșire a infracțiunii.

În argumentarea prejudiciului atât partea vătămată cât și martorii Pisari Calin

și Pisari Augustin care sunt fiii lui Pisari Pavel declară ca ultimul s-a adresat la medic

și a primit tratament, însă careva înscrisuri de acest gen nu au fost prezentate

pentru a stabili durata tratamentului, frecvența adresărilor la medic, legătura

cauzală, etc., iar instanța cel mult în baza art. 387 Cod de procedură penală, urma a o

admite în principiu, or, în speță nu a fost demonstrată cauzarea suferințelor psihice

și fizice prin fapta apelantului.

6

Relevă apărarea, că în sentința emisă instanța a descris aparte noțiunile art.

art. 26, 42, 151 Cod penal, ulterior constatând ca prin acțiunile sale Ignat Ștefan a

comis infracțiunea prevăzută de art. 26, 42 alin. (3) și art. 151 alin. (1) Cod penal,

individualizată prin prisma elementelor constitutive prevăzute de Lege și

manifestată prin pregătirea și organizarea săvârșirii unei infracțiuni grave.

Consideră apărarea, că acțiunile inculpatului nu au fost încadrate juridic, ori,

neindicarea semnelor calificative conținute în normele date (la art. 26 Cod penal,

înțelegerea prealabilă de a săvârși o infracțiune, ori, procurarea, fabricarea sau

adaptarea mijloacelor ori instrumentelor, sau crearea intenționată, pe altă cale, de

condiții pentru săvârșirea ei), (la art. 42 alin. (3) a organizat săvârșirea unei

infracțiuni sau a dirijat realizarea ei, precum și persoana care a creat un grup

criminal organizai sau o organizație criminală ori a dirijat activitatea acestora), (la

151 alin. (1) vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății,

care este periculoasă pentru viață ori care a provocat pierderea vederii, auzului,

graiului sau a unui alt organ ori încetarea funcționării acestuia, o boală psihică sau o

altă vătămare a sănătății, însoțită de pierderea stabilă a cel puțin o treime din

capacitatea de muncă, ori care a condus la întreruperea sarcinii sau la o desfigurare

iremediabilă a feței și/sau a regiunilor adiacente) și imputate anume inculpatului,

aduc la o încadrare juridica iluzorie, specifică unui cerc nelimitat de persoane,

ultimul ( în caz de dovedire a vinovăției) fiind privat de dreptul de a răspunde doar

pentru fapta comisă încălcându-se indiscutabil principiul caracterului personal al

răspunderii penale, prevăzut la art. 6 al Codului penal.

Apărarea specifică că inculpatului Ignat Ștefan îi este incriminat art. 42

alin. (3) Cod penal, prin care este stipulat că se consideră organizator persoana care

a organizat săvârșirea unei infracțiuni sau a dirijat realizarea ei, precum și persoana

care a creat un grup criminal organizat sau o organizație criminală ori a dirijat

activitatea acestora. Prin urmare i se impută participația care constă în cooperarea

cu intenție a două sau mai multor persoane la săvârșirea unei infracțiuni

intenționate. În acest sens, înțelegerea prealabilă, a persoanelor, ce întrunesc

semnele subiectului infracțiunii, privind săvârșirea faptei prejudiciabile, este

apreciată de teoria și practica penală drept moment de apariție a participației.

Făcându-se referire la alin. (3) art. 42 Cod penal, în lipsa unui coautorat, se conchide

imputarea unei participații complexe.

Participația complexă, prevăzută în art. 45 alin. (1) Cod penal, poate să se

realizeze în cazul participării la săvârșirea infracțiunii, pe lângă autor, și a

organizatorului. În cazul participației complexe (art. 45 alin. (1) Cod penal),

organizatorul pune la cale infracțiunea, iar autorul o execută nemijlocit.

Susține că la capitolul dat se evidențiază o neconcordanță între circumstanțele

de fapt imputate și pedeapsa stabilită. Atât în învinuirea înaintată, solicitarea

procurorului în instanță, cât și condamnarea lui Cercasov Oleg este doar în baza

art. art. 26, 151 alin. (1) Cod penal, fără indicarea careva forme de participație s-au

7

atribuirea unei calități ca participant, prevăzute de art. 42, prin urmare are o

învinuire de sine stătătoare de participație, în rechizitoriu și sentință indicându-se

că ultimul a fost determinat de Ignat Ștefan contra sumei de 50000 lei să identifice

persoana care să execute infracțiunea.

3.3. Nefiind de acord cu sentința menționată partea vătămată Pisari Pavel în

termenul legal a atacat-o cu apel, solicitând casarea sentinței în latura civilă, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care a admite acțiunea civilă integral.

În argumentarea apelului declarat, partea vătămată a invocat următoarele:

- cu toate că a fost dovedită vina inculpaților de comiterea infracțiunii comise

de aceștia împotriva părții vătămate, care a fost îndreptată asupra vieții și sănătății

sale, ultimii nu au recunoscut vina, nu au conștientizat fapta social periculoasă

comisă împotriva vieții omului. La fel nu au cerut scuze pentru fapta comisă. Astfel

comportamentul acestora nu întrunesc careva circumstanțe atenuante pentru

inculpați în vederea reducerii cuantumului din prejudiciul moral solicitat;

- consideră că prima instanță neîntemeiat a diminuat cuantumul

prejudiciului moral.

2020 apelurile au fost respinse ca nefondate și menținută sentința.

4.1. În argumentarea soluției pronunțate instanța de apel a reținut, că prima

instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților care a fost

dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică

corectă.

Astfel, deși inculpații Cercasov Oleg și Ignat Ștefan nu au recunoscut vina,

instanța de apel a reținut că vinovăția acestora se confirmă prin următoarele probe

analizate și apreciate de instanța de apel prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală: declarațiile părții vătămate Pisari Pavel (f.d. 184-185 vol. I);

declarațiile martorilor Ignat Aliona (f.d.195-196 vol. I); Poroseci Dumitru (f.d.

197-199 vol. I); Pisari Călin (f.d. 216-217 vol. I); Pisari Augustin (f.d.214-215 vol. I);

Caleniuc Ana (f.d. 8-9 vol. II); Caleniuc (Badalica) Valeriu (f.d. 222-223 vol.I),

conținutul procesului-verbal de audiere a părții vătămate Pisari Pavel, conținutul

procesului-verbal de audiere a martorului Poroseci Dumitru, conținutul

procesului-verbal de audiere a martorului Badalica Valeriu, conținutul

procesului-verbal de audiere a martorului Caleniuc Ana, conținutul procesului-

verbal de audiere a martorului Ignat Aliona, conținutul proceselor-verbale de

confruntare dintre învinuitul Cercasov Oleg și martorului Poroseci Dumitru și

conținutul proceselor-verbale de confruntare dintre învinuitul Cercasov Oleg și

martorul Badalica Valeriu, conținutul descifrărilor telefonice care demonstrează că

Ignat Ștefan l-a contactat pe Cercasov Oleg, iar Cercasov Oleg l-a contactat pe

Poroseci Dumitru - probe care au fost cercetate nemijlocit în ședință de judecată,

care corelează, sunt pertinente și concludente și confirmă vinovăția persoanelor în

comiterea infracțiunii.

8

În concluzie, instanța de apel a stabilit că prima instanță a analizat obiectiv

cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, care în ansamblu, dovedesc

fără echivoc vinovăția inculpatului Cercasov Oleg în baza art. art. 26, 151 alin. (1)

Cod penal, pregătirea săvârșirii unei infracțiuni grave, precum și vinovăția lui Ignat

Ștefan în baza art. art. 26, 42 alin. (3), 151 Cod penal, adică pregătirea și organizarea

săvârșirii unei infracțiuni grave.

Cu referire la prevederile art. 26 alin. (1) Cod penal, privind crearea

condițiilor pentru săvârșirea infracțiunii și întreruperea actelor de pregătire din

cauze independente de voința făptuitorului, instanța de apel a menționat că

caracterul intenționat al actelor de pregătire constituie semnele subiective ale

pregătirii de infracțiune. Din felul în care se manifestă actele de pregătire, ele pot fi

de natură intelectuală ori materială. Un act de pregătire de natură intelectuală poate

fi înțelegerea prealabilă de a săvârși o infracțiune.

Actele de pregătire de natură materială constau din procurarea, fabricarea sau

adaptarea mijloacelor ori a instrumentelor în vederea săvârșirii infracțiunii. Alin. (1)

art. 26 Cod penal, nu a enumerat în mod exhaustiv toate actele posibile de pregătire

de infracțiune. Prin expresia sau crearea intenționată, pe altă cale, de condiții pentru

săvârșirea ei legiuitorul a recunoscut că orice acte de pregătire efectuate cu scopul

săvârșirii infracțiunii cad sub incidența art. 26 alin. (1) Cod penal. Aceste acte de

pregătire pot fi de natură intelectuală (procurarea de informații și de date privitoare

la săvârșirea infracțiunii, plănuirea infracțiunii și repartizarea rolurilor între

participanți, înțelegerea prealabilă cu alte persoane de a procura sau comercializa

bunurile furate etc.) și de natură materială (pregătirea unor ascunzișuri pentru

tăinuirea uneltelor infracțiunii, bunurilor furate etc., pregătirea unor documente

personale false pentru a evita identificarea după săvârșirea infracțiunii etc.).

Latura obiectivă a pregătirii de infracțiune are un șir de particularități: Actele

de pregătire nu fac parte din latura obiectivă a infracțiunii ce se pregătește și sunt

exterioare acesteia. Ele numai creează condiții pentru săvârșirea infracțiunii.

Actele de pregătire nu lezează nemijlocit obiectul infracțiunii zămislite. În

cazul actelor de pregătire, de exemplu, a furtului, patrimoniul victimei presupuse nu

este lezat, însă se creează o stare de pericol potențială pentru această valoare

socială ocrotită de legea penală.

Actele de pregătire, nefiind obligatorii, sunt posibile la toate infracțiunile

intenționate.

Actele de pregătire pot fi pedepsite numai în cazul în care „din cauze

independente de voința făptuitorului, infracțiunea nu și-a produs efectul”.

Prin expresia din alin. (1) art. 26 Cod penal, infracțiunea nu și-a produs efectul

se înțelege că actele de pregătire nu au ajuns până la etapa începerii tentativei sau în

cazul infracțiunilor cu componențe formale - până la săvârșirea primei acțiuni ce

constituie latura obiectivă a acestor componențe de infracțiuni. În atare cazuri

9

infracțiunea trebuie să nu-și producă efectul din motive independente de voința

făptuitorului.

Latura subiectivă a pregătirii de infracțiune constă în caracterul ei intenționat.

Mai mult, în cazul pregătirii de infracțiune făptuitorul acționează cu intenție directă.

El își dă seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor de pregătire a infracțiunii,

prevede posibilitatea survenirii urmărilor prejudiciabile de pe urma infracțiunii pe

care o pregătește și dorește să săvârșească această infracțiune. Infracțiunile din

imprudență nu pot să apară sub formă de acte de pregătire.

La fel, având în susținere prevederile art. 42 alin. (3), 151 alin. (1) Cod penal,

instanța de apel a conchis că circumstanțele de fapt stabilite s-au confirmat în

acțiunile inculpaților.

Ca urmare, instanța de apel a respins argumentele apărării precum că în

acțiunile lui Cercasov Oleg și Ignat Ștefan nu se întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii, considerând că acestea sunt vădit nefondate, fiind întemeiate pe

aprecierea subiectivă a probelor și care constituie o formă de apărare în vederea

eschivării de la răspunderea penală.

Instanța de apel a constatat că, în speță a fost demonstrat cu certitudine

motivul săvârșirii infracțiunii, de răzbunare, în contextul relațiilor ostile manifestate

de către partea vătămată în calitate de persoană cu funcție de răspundere și ierarhic

superior către soția lui Ignat Ștefan, pe nume Ignat Aliona, ultima în calitate de

salariat și subordonat, și viceversa, care durau în timp și erau cunoscute părților în

proces, circumstanțe care au determinat inclusiv desfășurarea unei anchete de

serviciu în privința părții vătămate, Pisari Pavel și a Alionei Ignat.

Totodată instanța de apel a apreciat critic declarațiile martorului Ignat Aliona

în partea în care susține că învinuirea înaintată lui Ignat Ștefan și Cercasov Oleg ar fi

fost înaintată în scop de răzbunare, ori, aceasta este în relații de căsătorie cu

Ignat Oleg, și, fiind în relații ostile cu partea vătămată, or în această parte declarațiile

sunt făcute în scop de apărare a soțului, acestea fiind vădit nefondate și totodată

combătute prin probele admisibile, pertinente și concludente cercetate supra.

Din analiza probelor instanța de apel a reținut că, la 10 martie 2019,

Poroseci Dumitru l-a contactat pe Ignat Ștefan, pentru a discuta, în aceeași zi

Ignat Ștefan l-a telefonat pe Cercasov Oleg, iar Cercasov Oleg la rândul său pe

Poroseci Dumitru și l-a întrebat, de ce caută probleme, circumstanțe care confirmă

legătura existentă între Ignat Ștefan în calitate de organizator și autor, Cercasov

Oleg în calitate de autor și Poroseci Dumitru, în calitate de persoană în privința

căreia Cercasov Oleg și Ignat Ștefan au întreprins acțiuni de a determina pe ultimul

la comiterea unei infracțiuni grave prin aplicarea violenței și stropirea cu acid.

Instanța de apel a mai reținut comportamentul post-infracțional al lui

Cercasov Oleg, care, întru tăinuirea urmelor infracțiunii și a justifica discuțiile dintre

acesta și Poroseci Dumitru, la 13 martie 2019 a telefonat la poliție și depus o

plângere, invocând precum că a fost amenințat de ultimul, astfel încât, la 16 martie

10

2018 data la care a fost pornită urmărirea penală, inculpații cunoșteau deja că

Poroseci Dumitru poate să-i divulge la organele de drept.

Instanța de apel a respins argumentele apărării privitor la faptul că

declarațiile martorilor Poroseci Dumitru și Badalica Valeriu ar fi false și determinate

de datoriile avute față de Cercasov Oleg, ori, martorii în cauză au fost preveniți de

răspundere penală pentru dare cu bună - știință de declarații false, consecințe legale

care sunt mult mai grave și de care martorii sunt conștienți în raport cu pretinsa

intenție de răzbunare, din motiv de nerestituire a datoriilor invocate.

La fel, au fost apreciate ca nefondate argumentele lui Cercasov Oleg precum că

Poroseci Dumitru intenționează de a se răzbuna pe dânsul, privitor la propunerea sa

ca să-i aplice lovituri și să-l stropească cu acid pe Pisari Pavel contra unei sume

bănești, ori, în cazul în care nu ar fi existat asemenea convorbire și nu ar fi fost

înaintată o astfel de propunere, la 16 martie 2018 când a fost audiat pentru prima

dată în prezentul proces, de unde putea martorul Poroseci Dumitru să cunoască că

organizatorul infracțiunii este Ignat Ștefan și că eventuala victimă urma să fie

Pisari Pavel, șeful de la autogară, circumstanțe care sunt confirmate prin declarațiile

martorilor Caleniuc (Badalica) Valeriu și Caleniuc Ana.

Astfel, argumentul lui Cercasov Oleg precum că nu a fost la domiciliul lui

Badalica Valeriu și nu i-a propus să întreprindă careva acțiuni de stropire cu acid

este unul de apărare, în scop de evitare a răspunderii penale, fiindcă acest fapt a fost

contrazis și de Caleniuc Ana, soția lui Badalica Valeriu care a confirmat că în una din

zilele lunii martie 2018 la poarta domiciliului lor a venit Cercasoav Oleg și a discutat

cu soțul Valeriu, acesta revenind la domiciliu enervat din cauza discuției avute.

Context în care se atestă că, soția lui Badalica Valeriu nu este în careva relații de

conflict cu inculpații și nu există temei de a considera că minte.

Instanța de apel a reținut existența contradicțiilor dintre declarațiile făcute de

către Cercasov Oleg și Ignat Ștefan, din care, până la urmă, s-a constatat că,

Ignat Ștefan a recunoscut că a discutat cu Cercasoav Oleg referitor la relațiile dintre

Ignat Aliona și șeful ei, Pisari Pavel, mai mult, acesta fiind în apropierea lor,

Ignat Ștefan a indicat direct la Pisari Pavel, invocând că trebuie să se controleze, ca

să nu-l lovească Pisari Pavel.

În același timp, argumentul lui Ignat Ștefan că nu i-a spus lui Cercasov Oleg să

găsească autor o persoană care să-l stropească pe față cu acid pe Pisari Pavel contra

unei recompense a fost combătut, ori, dacă nu exista astfel de discuție între el și

Cercasov Oleg, ultimul nu avea să le propună recompensă eventualilor autori,

Badalica Valeriu și Poroseci Dumitru, iar Cercasov Oleg nu avea să cunoască

viitoarea victimă, Pisari Pavel, ce urma a fi stropită cu acid.

De asemenea au fost apreciate critic argumentele apărării privitor la discuțiile

prietenești dintre Ignat Ștefan și Cercasov Oleg, ori, având în vedere caracterul

sistematic și consecutiv în timp raportat la perioada preinfracțională și

postinfracțională, convorbirile telefonice confirmă legătura dintre Ignat Ștefan și

11

Cercasov Oleg și circumstanțele în care a fost pregătită comiterea unei infracțiuni

grave anume în contextul relațiilor ostile dintre partea vătămată și soția lui

Ignat Ștefan, Ignat Aliona, și din motive de răzbunare, care confirmă intenția directă

manifestată de către Ignat Ștefan și Cercasov Oleg în comiterea infracțiunii.

Nerecunoașterea vinei de către inculpații Ignat Ștefan și Cercasov Oleg, a fost

apreciată de către instanța de apel ca o metodă de apărare, de eschivare de la

răspundere penală și un drept de a nu se auto încrimina garantat de art. 66 Cod de

procedură penală și art. 6 CEDO, or persoana care pe parcursul procesului penal are

calitatea procesuală de inculpat nu poate fi urmărit pentru depunerea declarațiilor

false sau refuzul de a face declarații și nu poate fi calificate ca circumstanță

agravantă la stabilirea pedepsei penale deoarece este un drept a-l său, iar vinovăția

lui trebuie să fie dovedită de către acuzatorul de stat prin probe.

4.2. La capitolul individualizării pedepsei penale, instanța de apel a menționat

că, prima instanță la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile

legale, și, în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și

scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Conform art. 16 Cod penal, infracțiunea săvârșită de către Ignat Ștefan și

Cercasov Oleg se atribuie la categoria infracțiunilor grave.

În conformitate cu prevederile art. art. 76, 77 Cod penal, s-a stabilit lipsa

circumstanțelor atenuante și prezența agravantei, comiterea infracțiunii în stare de

recidivă, astfel în temeiul sentinței Judecătoriei Călărași a fost condamnat pentru

comiterea infracțiunii prevăzute la art. 172 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 5 ani

închisoare, fiind eliberat înaintate de termen - cu 1 an și 4 luni la 14 iunie 2013,

astfel că, în momentul comiterii infracțiunii având antecedente penale nestinse.

A mai reținut instanța de apel, că prima instanță a dat apreciere prevederilor

art. art. 7, 61, 75 Cod penal, apreciind în cumul circumstanțele cauzei penale, având

în vedere faptul că, la data comiterii infracțiunii prevăzute la art. 26, 151 alin. (1)

Cod penal, sancțiunea acestei norme prevedea pedeapsa cu închisoare de la 5 la 10

ani, ținând cont de gradul prejudiciabil al infracțiunii comise, precum și de faptul că

persoana a comis recidivă periculoasă, fiindu-i aplicată pedeapsa cu închisoare și

fiind anterior eliberat înainte de termen, care nu au asigurat realizarea scopului

Legii penale, iar la data judecării cauzei nu și-a recunoscut vinovăția, nu se căiește

de comiterea infracțiunii și respectiv, nu și-a revăzut comportamentul în societate,

prima instanță corect ajungând la concluzia că este echitabil să aplice în privința lui

Cercasov Oleg pedeapsa cu închisoare pe un termen de 5 ani, cu executarea acesteia

în penitenciar de tip semiînchis, care va atinge scopul pedepsei și va contribui la

corectarea persoanei.

În vederea individualizării și aplicării pedepsei în privința lui Ignat Ștefan, în

conformitate cu art. 76 și art. 77 Cod penal, s-a atestat lipsa circumstanțelor

12

atenuante, instanța de apel reținând că în temeiul art. 83 Cod penal, organizatorul,

instigatorul și complicele la o infracțiune, prevăzută de legea penală, săvârșită cu

intenție se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.

Astfel, în opinia instanței de apel prima instanță întemeiat a concluzionat că

este echitabil să aplice în privința lui Ignat Ștefan pedeapsa cu închisoare pe un

termen de 5 ani, care va atinge scopul pedepsei și va contribui la corectarea

persoanei, corect aplicând în privința acestuia și prevederile art. 90 alin. (1) Cod

penal.

Instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiată solicitarea acuzatorului de

stat cu privire la aplicarea în privința lui Ignat Ștefan a unei pedepse sub formă de

închisoare pe un termen de 5 ani cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În acest sens instanța de apel a menționat, că soluția primei instanțe își va

atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului Ignat Ștefan, or aplicarea unei

pedepse penale sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani cu suspendarea

condiționată a executării acesteia pe un termen de probă de 5 ani, va duce la

conștientizarea de către inculpat a celor comise, cu tragerea unor concluzii corecte

ce țin de comportamentul său și relațiile sociale cu privire la solidaritatea familială,

integritatea corporală sănătatea persoanelor.

4.3. Cu referire la acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată,

Pisari Pavel, instanța de apel a reținut că aceasta a solicitat încasarea în mod solidar

din contul lui Cercasov Oleg și al lui Ignat Ștefan a sumei de 200000 lei cu titlu de

prejudiciu moral și a sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

În sensul dat instanța de apel a considerat că cerințele înaintate de partea

vătămată Pisari Pavel sunt neîntemeiate, iar cererea privind încasarea prejudiciului

moral solicitat în mărime de 200000 lei, fiind una exagerată.

Având în vedere circumstanțele în care a fost comisă fapta prejudiciabilă, de

etapa infracțională, precum și faptul că, până la judecarea cauzei în fond,

Cercasov Oleg și Ignat Ștefan nu au întreprins careva acțiuni în vederea reparării

prejudiciului cauzat prin infracțiune, de circumstanțele obiective care indică asupra

stării de frică cauzate părții vătămate prin acțiuni de pregătire a unei infracțiuni

grave, de efectele acestei stări de frică asupra persoanei și stării sale de sănătate

fizică și psihică, prima instanță corect a ajuns la concluzia să admită parțial acțiunea

civilă și să încaseze în mod solidar din contul lui Cercasov Oleg și din contul lui Ignat

Ștefan în beneficiul lui Pisari Pavel suma de 20000 lei cu titlu de prejudiciu moral

cauzat prin infracțiune, în rest pretențiile părții civile privind compensarea

prejudiciului moral fiind pasibile respingerii ca vădit disproporționate.

În același timp, având în vedere reprezentarea părții vătămate recunoscute în

calitate de parte civilă, de către avocatul Budu Pavel, instanța de apel a considerat că

prima instanță a considerat echitabil a încasa în mod solidar din contul lui

Cercasov Oleg și Ignat Ștefan în beneficiul lui Pisari Pavel suma de 3000 lei cu titlu

de cheltuieli de asistență juridică, fapt confirmat prin bonul de plată pl 967964 din

13

27 iunie 2018, necesare și rezonabile în raport cu complexitatea prezentei cauze și

participarea reprezentantului în ședința de judecată în interesele reprezentatului.

prevăzut de lege, a declarat recurs ordinar solicitând casarea hotărârilor instanțelor

de fond cu pronunțarea unei hotărâri privind achitarea lui Cercasov Oleg, din motiv

că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Invocând temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8)

Cod de procedură penală, apărarea menționează că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor argumentelor invocate în apel, îndeosebi nu a fost dată

apreciere argumentelor conținute în pct. 12-14 din apel.

Astfel apărarea reiterează, că potrivit prevederilor art. 26 Cod penal, se

consideră pregătire de infracțiune înțelegerea prealabilă de a săvârși o infracțiune,

procurarea, fabricarea sau adaptarea mijloacelor ori instrumentelor, sau crearea

intenționată, pe altă cale, de condiții pentru săvârșirea ei dacă, din cauze

independente de voința făptuitorului, infracțiunea nu și-a produs efectul.

Răspunderii penale și pedepsei penale sunt supuse numai persoanele care au

săvârșit pregătirea unei infracțiuni mai puțin grave, grave, deosebit de grave sau

excepțional de grave.

Remarcă faptul că în Ordonanța de pornire a urmăririi penale, în Ordonanța

de punere sub învinuire, în rechizitoriu cât și în sentința de condamnare, lui

Cersacov Oleg și lui Ignat Ștefan nu a fost indicat din care cauze independente de

voința făptuitorilor infracțiunea nu și-a produs efectul, sau poate cineva s-a refuzat

de careva acțiuni ilegale fapt ce urma a fi stabilit de organul de urmărire penală,

concretizat ulterior de procuror și verificat acest fapt sub toate aspectele cu darea

unei aprecieri de către instanța de judecată din punct de vedere al pertinenței și

veridicității a unei informații operative și care nu împiedica procurorul de a o

desecretiza și a-i da o conotație procesual-penală. Or, în situația în care cet. Poroseci

Dumitru și Badalica Valeriu se prezumă că au fost pregătiți de Cercasov Oleg, de a

comite o infracțiune în privința lui Pisari Pavel și nu este stabilit în ce mod ei au

renunțat benevol de a săvârși această infracțiune, atunci ultimii urmau a fi liberați

de răspundere penală conform art. 56 Cod penal, deoarece au renunțat la ducerea la

capăt a pregătirii infracțiunii, fapt ce nu a avut loc, fiind inițial audiați în calitate de

martori de către Organul de urmărire penală.

Consideră apărarea, că instanța de apel era obligată să se pronunțe și referitor

la „înțelegerea prealabilă” a inculpaților, la stabilirea promptă a laturii obiective a

infracțiunii incriminate „Pregătirea de infracțiune,” însă în decizie nu s-a făcut o

analiză sau o argumentare din care considerente sunt respinse sau apreciate ca

neîntemeiate argumentele apărării.

Este de opinia că atât prima instanță cât și instanța de apel nu au verificat și

faptul dacă inculpații Ignat Ștefan și Cercasov Oleg ar fi putut renunța benevoi de

14

săvârșirea infracțiunii atât prin formă pasivă cât și formă activă, elemente

obligatorii pentru stabilirea pregătirii de infracțiune.

La baza acuzării au stat declarațiile martorilor Poroseci Dumitru și

Badalica Valeriu în privința cărora există dubii rezonabile, după cum rezultă

nemijlocit și declarațiile acestora, referitor la suma de bani propusă cât și faptul că,

ambii sunt datori cu anumite sume de bani lui Cercasov Oleg, confirmate de însăși

martorii indicați, și calitatea de bună credință a acestora decade cu caracterul

veridic al declarațiilor. Or, în opinia apărării Poroseci Dumitru a inventat situația

care i-ar fi propus-o Cercasov Oleg, antrenându-l în acest scop și pe Caleniuc

(Badalica) Valeriu cu care la fel sunt în relații ostile, și cu înștiințarea și suportul

unor colaboratori ai IP Călărași în scopul pornirii unei cauze penale au dorit să se

răzbune pe faptul că, Cercasov Oleg, a solicitat restituirea datoriilor și a depus la

14.03.2018 în acest scop o cerere la IP Călarași.(f.d. 105-108).

Susține recurentul că organele de urmărire penală nu au efectuat o analiză

legală a situației adevărate și determinarea dacă a avut loc de „facto” o faptă

infracțională din partea inculpaților, iar instanțele de fond prin evaluarea greșită a

probelor și anume a declarațiilor martorilor de bază a acuzării Poroseci Dumitru și

Badalica Valeriu care au o influență hotărâtoare asupra soluției cauzei, a admis o

eroare de fapt, care a afectat soluția instanței că, ar fi fost pregătită o infracțiune

împotriva presupusei părți vătămate Pisari Pavel.

Relevă apărarea, că din conținutul componenței de infracțiune prevăzută la

art. 26 Cod penal, rezultă că actele de pregătire urmează să includă anumite condiții

obligatorii pentru ca o faptă să fie determinată ca pregătire de infracțiune și anume:

înțelegerea prealabilă de a săvârși o infracțiune procurarea, fabricarea sau

adoptarea mijloacelor or instrumentelor, sau crearea intenționată, pe altă cale de

condiții pentru săvârșirea ei dacă, din cauze independente de voința făptuitorului,

infracțiunea nu și-a produs efectul. Această activitate trebuie să fie caracterizată de

anumite semne obiective și subiective și ele pot fi de natură intelectuală și materială.

Astfel consideră, că atât la urmărirea penală, ulterior în instanța de fond nu a

fost stabilit faptul înțelegerii prealabile între Cercasov Oleg cu Ignat Ștefan privind

cauzarea leziunilor corporale părții vătămate Pisari Pavel, și anume este stabilit

lipsa unor înscrisuri, a unor înregistrări telefonice, lipsa unor mesaje pe rețelele de

socializare, lipsa unor declarații a martorilor în acest sens, nestabilirea de către

organul de urmărire penală și de către instanță a unei cooperări cu intenție a

inculpaților care este o condiție obligatorie a laturii subiective de participație la

săvârșirea infracțiunii.

Or, semnului obligatoriu de natură intelectuală „înțelegerea prealabilă” de

stabilire a componenței de infracțiune prevăzut la art. 26 Cod penal nu i s-a dat o

descriere legală și nu se regăsește în sentința de condamnare.

La fel nu au fost stabilite actele de natură materială care constau din

procurarea, fabricarea sau adoptarea mijloacelor ori a instrumentelor în vederea

15

săvârșirii infracțiunii de către inculpați. Or, în baza acțiunilor de urmărire penală

„percheziția” efectuate la domiciliul inculpaților din 16 martie 2018 nu au fost

stabilite careva mijloace inclusiv substanța „acid” pentru săvârșirea infracțiunii

incriminate lor (f.d. 16, 17, 21, 22) și nici careva sume de bani reieșind din

declarațiile contradictorii ale martorilor Poroseci Dumitru și Badalica Valeriu care

le-au fi fost propuse lor.

Pentru stabilirea componenței de infracțiune prevăzută la art. 26 Cod penal

este necesară stabilirea laturii obiective a infracțiunii date, care are mai multe

particularități:

a) Pregătirea obiectelor sau armelor necesare pentru comiterea infracțiunii de

„Pregătirea de infracțiune”, însă astfel de arme sau obiecte nu au fost stabilite;

b) Crearea unei stări de pericol potențial a unei valori sociale ocrotite de lege,

însă careva pericol potențial al sănătății sau vieții părții vătămate Pisari Pavel comis

de către inculpați nu a fost stabilit,

c) Actele de pregătire trebuie să fie săvârșite numai de persoana care are

nemijlocit intenția de a săvârși infracțiunea ca autor sau cooautor, în caz când ele

sunt înfăptuite de altă persoană decât autorii sau coautorii, constituie acte de

complicitate alin. (5) art. 42 Cod penal, însă conform sentinței și deciziei inculpații

nu au fost condamnați cu aplicarea prevederilor art. 42 Cod penal,

d) Actele de pregătire pot fi pedepsite numai în cazul în care „din cauze

independente de voința făptuitorului”, infracțiune nu și-a produc efectul.

Potrivit alin. (1) art. 26 Cod penal, „infracțiunea nu și-a produs efectul” se

înțelege că actele de pregătire nu au ajuns până la etapa începerii tentativei sau în

cazul infracțiunilor cu componențe formale până la săvârșirea primei acțiuni ce

constituie latura obiectivă a acestor componențe de infracțiune, iar careva acte de

pregătire direct indicate în conținutul componenței menționate de infracțiune

Cercasov Oleg nu a întreprins.

Prin urmare conform materialelor cauzei penale lui Cercasov Oleg, nu i-a fost

încriminată săvârșirea infracțiunii în calitate de autor, coautor sau în calitate de

complice, element obligatoriu pentru existența laturii obiective a componenței de

infracțiune prevăzută la art. 26 Cod penal, iar conform prevederilor art. 52 Cod

penal se consideră componență de infracțiune doar în cazul stabilirii tuturor

semnelor obiective și subiective stabilite de legea penală, ce califică o faptă

prejudiciabilă drept infracțiune concretă.

Constată apărarea că, în lipsa laturii obiective a infracțiunii prevăzută la

art. 26 alin. (1) Cod penal, această componență de infracțiune a fost incriminată

ilegal inculpaților, aceștia urmând a fi achitați.

solicitând casarea hotărârilor instanțelor de fond cu pronunțarea unei hotărâri de

achitare, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

16

Invocând temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8)

Cod de procedură penală, inculpatul punctează aceleași argumente care au fost

desfășurate în recursul declarat de către avocatul său, Vițu Anatolie.

inculpatului Ignat Ștefan declară recurs ordinar, solicitând casarea sentinței și a

deciziei cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii.

Invocând temeiurile pentru recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 2), 6), 8)

Cod de procedură penală, apărarea menționează următoarele argumente:

Referitor la lipsa faptului infracțiunii (iar în cazul când ar fi existat faptul

infracțiunii) - fapta nu a fost săvârșită de inculpat

În sensul art. 26 Cod penal este absolut necesar ca înțelegerea prealabilă

prevăzută la articolul dat să aibă loc cu intenție directă, să creeze posibilitatea reală

de săvârșire a infracțiunii, adică să fie realizată, fapt care nu a avut loc deoarece

martorii invocă că au refuzat, au luat în derâdere propunerea lui Cercasov Oleg.

Instanța de apel nu s-a pronunțat făcând referire la probele existente dacă a

fost realizată înțelegerea prealabilă de recrutare a persoanelor, nici pe faptul

percepției reale de către martori și partea vătămată a eventualei presupuse

recrutări. De asemenea nu s-a expus care sunt cauzele independente de voința

făptuitorului, pentru care infracțiunea să nu-și producă efectul, ori de către apărare

s-a invocat că învinuirea de fapt este versiunea martorului Poroseci Dumitru luată în

apărarea s-a în cazul când a fost depusă plângere la poliție de către Cercasov Oleg.

Instanța de apel s-a limitat doar la descrierea art. 26 Cod penal și

comentariului acestei norme, fără a argumenta existența acestei infracțiuni prin

prisma probelor prezentate de procuror.

Instanța de apel era obligată să se pronunțe motivat referitor la „înțelegerea

prealabilă” a inculpaților sau la „crearea intenționată, pe alta cale ,,de condiții”

pentru săvârșirea ei, însă în decizie nu s-a făcut o analiză sau o argumentare din care

considerente sunt respinse sau apreciate ca neîntemeiate argumentele apărării.

La capitolul cauze independente de voința făptuitorului, infracțiunea nu și-a

produs efectul, apărarea menționează că anume Cercasov Oleg s-a adresat la poliție

cu plângere împotriva lui Poroseci Dumitru, iar ultimul în autoapărare a înaintat

versiunea preluată de poliție, iar dacă nu ar fi fost adresarea lui Cercasov Oleg era

lipsă și dosarul în cauza.

Totodată unul din motivele apărării a fost că chiar și în cazul când inculpatul

Cercasov Oleg ar fi presupus posibilitatea delegării careva acțiuni din partea lui

Ignat Ștefan și ar fi mers la martorii indicați cu careva propuneri, suntem în

prezența unui exces de autor, iar instanța de apel nu s-a pronunțat în general.

Referitor la lipsa laturii obiective și subiective a infracțiunii care fac

imposibilă existența componenței de infracțiune, menționează că în cererea de apel

a fost invocat faptul că Ignat Ștefan vociferând în discuție o posibilă și eventuală

17

dorință de a-i aplica personal „vre-o doua peste cap” parții vătămate Pisari Pavel,

fapt pe care cinstit nu l-a negat, nu putea să genereze în conștiința lui o posibilă

derulare a circumstanțelor, inclusiv cu inventarea a careva acid, nefiind deslușit un

aspect volitiv conștient îndreptat spre vătămarea intenționată gravă a integrității

corporale sau a sănătății.

Cu referire la latura obiectivă menționează, că actele de pregătire trebuie să

fie săvârșite de persoana care are nemijlocit intenția de a săvârși infracțiunea ca

autor sau coautor al ei. Atunci când ele sunt înfăptuite de altă persoană, decât

autorul sau coautorul, constituie acte de complicitate (alin. (5) art. 42 Cod penal).

Prin urmare, organizator imputat inculpatului Ignat Ștefan prevăzut la

alin. (3) art. 42 Cod penal, la actele de pregătire – în general este lipsă.

Referitor la lipsa percepției din partea martorilor indirecți și părții vătămate

de pregătire reală a infracțiunii incriminate și lipsa careva probe directe și

denaturarea probelor indirecte, cât și obținerea așa numitor probe prin violență,

menționează recurentul, că în cererea de apel a fost invocat faptul că: conform

depozițiilor martorului Caleniuc (Badalica) Valeriu, ultimul a indicat că

Cercasov Oleg este un om inofensiv și nu l-a luat în serios. Pe acest caz, ambii

împreună cu Poroseci Dumitru au făcut glume pe seama lui Cercasov Oleg în

legătură cu acest caz, iar partea vătămată a considerat că nu Ignat Ștefan a organizat,

dar soția acestuia, care este capabilă de așa ceva, iar Poroseci Dumitru a declarat că

a obținut de la Cercasov Oleg numele lui Ignat Ștefan, prin folosirea forței fizice „la

apucat de gât” cu care ulterior a vrut să se întâlnească – argumente la care instanța

de apel nu s-a pronunțat.

Referitor la neîncadrarea individualizată juridic a faptelor inculpatului

Ignat Ștefan, susține că instanța de apel nu numai că nu s-a expus la corectitudinea

indicării în sentință doar a normelor generale prevăzute de art. 26 și 151 Cod penal,

fără indicarea semnelor calificative din normele date care se referă doar la

inculpatul Ignat Ștefan, dar repetă același lucru în decizie și concluzionează ca fapta

comisă de către Ignat Ștefan întrunește elementele constitutive prevăzute la art. 26,

42 alin. (3), 151 alin. (1) Cod penal, încălcând principiul caracterului personal al

răspunderii penale.

Referitor la lipsa participației în general și în special prin neîncadrarea

acțiunilor inculpatului Cercasov Oleg prin prisma art. 42 Cod penal, apărarea a

evidențiat că atât în învinuirea înaintată, în solicitarea procurorului, cât și

condamnarea lui Cercasov Oleg este doar în baza art. 26, 151 alin. (1) Cod penal, fără

indicarea a careva forme de participație sau atribuirea unei calități ca participant,

prevăzute de art. 42 Cod penal. Prin urmare are o învinuire de sine stătătoare de

participație, însă asupra acestui motiv, instanța nu s-a pronunțat, mai ales că la

actele de pregătire nu poate exista în genere organizator. Mai mult instanța de apel

îi atribuie lui Ignat Ștefan și calitatea de autor prevăzută la art. 42 alin. (2) Cod

18

penal, neincriminată de organul de urmărire penală, fapt care denotă depășirea

limitelor acuzării și judecării cauzei prevăzută la art. 325 Cod de procedură penală.

Referitor la chestiuni de ordin procedural a relatat că în declarațiile

martorilor de bază ai acuzării Poroseci Dumitru și Badalica Valeriu au fost scoase în

evidență mari divergențe, iar apărătorii ambilor inculpați au invocat necesitatea

audierii repetate în instanța de apel a martorilor menționați, cererea fiind respinsă

și instanța de apel și-a întemeiat concluziile inclusiv pe depozițiile ultimilor date în

prima instanță.

Referitor la formarea completului în instanța de apel, apărarea consideră că

înlocuirea unui judecător din complet plecat din motivul eliberării din funcție în

condițiile legii cu un alt judecător la etapa ultimului cuvânt a doar unuia din

inculpați, urma sa genereze reluarea examinării în instanța de apel în vederea

evitării încălcării principiului nemijlocirii judecării cauzei prevăzut la art. 314 Cod

de procedură penală.

apărării, pledând pentru inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate.

Consideră acuzatorul de stat, că motivele invocate în recurs au constituit

obiect de examinare în instanța de apel, iar o altă opinie asupra probelor care au fost

puse la baza hotărârii de condamnare nu poate servi temei pentru reexaminarea

cauzei.

în raport cu circumstanțele cauzei, Colegiul penal lărgit consideră că acestea

urmează a fi admise din următoarele motive.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea cauzei

de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de

fond.

Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii,

nu au fost respectate pe deplin la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot

fi corectate în ordinea procedurii de recurs.

19

În acest context, Colegiul notează, că hotărârile pronunțate de instanțele de

fond trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu

prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica

corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu

numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni

generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială

apare astfel ca un viciu de procedură.

Potrivit recursurilor declarate se atestă că titularii acestora invocă temeiurile

de casare prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 2), 6), 8) Cod de procedură penală,

potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când 2) instanța nu a fost

compusă potrivit legii; 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței

precum și când 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Verificând materialele cauzei prin prisma argumentelor formulate de

recurenți, Colegiul penal lărgit reține, că instanța de apel deși a ajuns la concluzia

respingerii apelurilor declarate și menținerii sentinței primei instanțe, totuși nu a

pătruns în esența argumentelor formulate de partea apărării în cererile de apel, nu a

răspuns la toate argumentele avansate de apelanți, preluând integral motivarea

primei instanțe, iar în final pronunțând o decizie care nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția.

În contextul dat instanța de recurs reține, că potrivit sentinței, prima instanță

a încadrat acțiunile lui Cercasov Oleg în baza art. art. 26, 151 alin. (1) Cod penal, -

pregătirea săvârșirii unei infracțiuni grave, iar acțiunile lui Ignat Ștefan au fost

încadrate în baza art. art. 26, 42 alin. (3), 151 alin. (1) Cod penal, - pregătirea și

organizarea săvârșirii unei infracțiuni grave, soluție care a fost menținută în

totalitate și de către instanța de apel.

Sub acest aspect se evidențiază că unul din argumentele apelului declarat de

către inculpatul Ignat Ștefan împreună cu avocatul Efros Valeri se referă la faptul că

prima instanță nu a încadrat juridic fapta imputată inculpaților și nu a indicat

semnele calificative conținute în normele incriminate prin actul de învinuire.

Astfel, instanța de recurs constată că prima instanță a descris separat fiecare

articol aparte, și anume art. 26, art. 42 și art. 151 Cod penal, însă în motivarea

sentinței pronunțate nu a concretizat încadrarea juridică a faptei fiecărui inculpat, în

raport cu învinuirea adusă și circumstanțele de fapt constatate în ședința de

judecată. Or, deși în privința lui Cercasov Oleg prima instanță a constatat pregătirea

săvârșirii unei infracțiuni grave, iar în privința lui Ignat Ștefan - pregătirea și

organizarea săvârșirii unei infracțiuni grave, această instanță nu a ținut cont de

faptul că potrivit practicii judiciare, răspunderea penală a făptuitorului în cazul

pregătirii de infracțiune se stabilește conform articolului corespunzător din Partea

20

Specială a Codului penal, ca pentru infracțiune consumată, cu trimitere la art. 26 Cod

penal.

La rândul său, instanța de apel a repetat aceleași erori comise de către prima

instanță, omițând cu desăvârșire că partea apărării a făcut referire la erorile de

drept admise de către prima instanță.

În aspectul dat Colegiul penal lărgit notează că una din condițiile adoptării

unei sentințe legale este corespunderea părții descriptive a ei cu circumstanțele

constatate în ședința de judecată. La întocmirea ei, instanța trebuie să îndeplinească

cerințele art. 394 Cod de procedură penală și să soluționeze toate chestiunile

prevăzute în art. 385 Cod de procedură penală, în aceeași consecutivitate.

Astfel, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă:

- descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se: locul,

timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele

infracțiunii. Dacă infracțiunea a fost săvârșită de două sau mai multe persoane prin

înțelegere prealabilă sau de un grup organizat, e necesar să fie expuse acțiunile

concrete săvârșite de către fiecare inculpat;

- în cazul când o parte a acuzării este considerată neîntemeiată - temeiurile

care confirmă aceasta;

- încadrarea juridică a faptei inculpatului, motivele pentru modificarea

învinuirii.

Recunoscându-l vinovat pe inculpat de comiterea infracțiuni după semnele ce

urmează a fi apreciate (de exemplu: deosebită cruzime, vădită lipsă de respect,

urmări grave, încălcarea esențială a drepturilor și altele), instanța este obligată ca, în

partea descriptivă a sentinței, să precizeze circumstanțele ce au servit ca motiv de a

concluziona prezența unuia sau mai multor astfel de indici de calificare.

La caz, sentința primei instanțe nu corespunde rigorilor specificate mai sus,

iar instanța de apel nu a remediat erorile constatate, ci le-a repetat cu fidelitate.

Potrivit practicii judiciare, instanța de apel, soluționând apelul, poate să

caseze (desființeze) sentința primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță. Instanța de apel poate adopta una din

soluțiile pe care le poate pronunța prima instanță, apreciind temeinicia sau

netemeinicia învinuirii sau dispunând, după caz, condamnarea, achitarea

inculpatului sau încetarea procesului penal.

La caz, deși instanța de apel a descris în conținutul deciziei sale prevederile

art. 26 Cod penal și elementele constitutive ale pregătirii de infracțiune, nu a ținut

cont de faptul că apărarea în apelurile declarate a evidențiat că „…în Ordonanța de

pornire a urmăririi penale, în Ordonanța de punere sub învinuire, în rechizitoriu cât și

în sentința de condamnare în privința lui Cersacov Oleg și lui Ignat Ștefan nu a fost

indicat din care cauze independente de voința făptuitorilor infracțiunea nu și-a produs

efectul…”.

21

Totodată, Colegiul menționează că actele de pregătire pot fi de natură

intelectuală (procurarea de informații și de date privitoare la săvârșirea infracțiunii,

plănuirea infracțiunii și repartizarea rolurilor între participanți, înțelegerea

prealabilă cu alte persoane de a procura sau comercializa bunurile furate etc.) și de

natură materială (pregătirea unor ascunzișuri pentru tăinuirea uneltelor

infracțiunii, bunurilor furate etc., pregătirea unor documente personale false pentru

a evita identificarea după săvârșirea infracțiunii etc.), însă instanțele de fond nu au

elucidat prin care formă se manifestă acțiunile inculpaților și care probe din cele

prezentate de către organul de urmărire penală dovedesc faptul pregătirii

inculpaților de infracțiune, lăsând în acest sens fără careva răspuns argumentele

apărării în acest sens. Mai mult, instanțele de fond, au lăsat fără careva apreciare

faptul că, deși potrivit actului de învinuire inculpaților Cersacov Oleg și Ignat Ștefan

li se impută pregătirea cauzării leziunilor corporale grave lui Pisari Pavel, prin

aplicarea substanței chimice „acid”, din materialele acumulate la urmărirea penală

nu au fost stabilite careva substanțe chimice cu denumirea de „acid” sau careva

sume bănești care ar dovedi pregătirea de infracțiune de către inculpați în modul în

care această faptă a fost imputată inculpaților prin rechizitoriu.

În contextul celor menționate mai sus, Colegiul penal evidențiază că pentru a

formula o motivare corespunzătoare vizavi de existența în acțiunile inculpaților

Cersacov Oleg și Ignat Ștefan a componenței pregătirii de infracțiune, instanța de

apel urma să indice concret care obiecte sau la caz, substanțe chimice, au fost

pregătite de către inculpați și urma să elucideze dacă de către inculpați a fost creat

un potențial pericol asupra sănătății sau vieții părții vătămate Pisari Pavel.

De asemenea instanța urma să țină cont că actele de pregătire a infracțiunii

pot fi săvârșite numai de către persoana care are nemijlocit intenția de a săvârși

infracțiunea în calitate de autor sau coautor, pe când instanța de apel l-a condamnat

pe Cercasov Oleg fără a-i incrimina prevederile art. 42 Cod penal, iar pe Ignat Ștefan

în calitate de organizator, care la actele de pregătire a infracțiunii în genere este

lipsă.

Nu în ultimul rând instanța de apel urma să distingă și faptul că actele de

pregătire pot fi pedepsite numai în cazul în care „din cauze independente de voința

făptuitorului, infracțiunea nu și-a produs efectul”, însă aceste cauze așa și nu au fost

elucidate de către instanța de apel în conținutul hotărârii pronunțate, acestea, de

fapt lipsind și din actul de învinuire.

Aspectele evidențiate mai sus prezintă importanță deosebită, deoarece rolul

lor este acela de a determina în final încadrarea juridică a faptei imputabile

inculpaților, atât pentru aplicarea corectă a legii penale, cât și pentru modul de

desfășurare a judecării acestui dosar, determinând, nu în ultimul rând, concordanța

între conținutul legal al infracțiunii și conținutul constitutiv al acesteia.

În jurisprudența sa constantă Curtea Europeană a Drepturilor Omului

reamintește cu fiecare ocazie posibilă că echitatea unei proceduri se apreciază în

22

raport cu ansamblul acesteia. Vorbind despre importanța încadrării juridice a unei

fapte, Colegiul penal face trimitere la dispozițiile art. 6§3 lit. a) din Convenție, care

exprimă necesitatea acordării unei atenții deosebite notificării „acuzației” aduse

persoanei deferite judecății.

Principala problemă adusă în discuție pe orice cauză penală se referă la

vinovăția sau nevinovăția persoanei deferite judecății în raport cu faptele

infracționale imputate acesteia prin rechizitoriu.

În sensul art. 296 Cod de procedură penală, rechizitoriul este actul de sesizare

al instanței de judecată, care este compus din două părți: expunerea și dispozitivul.

Expunerea cuprinde informații despre fapta și persoana în privința căreia s-a

efectuat urmărirea penală, analiza probelor care confirmă fapta și vinovăția

învinuitului, argumentele invocate de învinuit în apărarea sa și rezultatele verificării

acestor argumente, circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea

învinuitului, precum și temeiurile pentru liberarea de răspundere penală conform

prevederilor art. 53 din Codul penal dacă se constată asemenea temeiuri.

Dispozitivul cuprinde date cu privire la persoana învinuitului și formularea

învinuirii care i se incriminează cu încadrarea juridică a acțiunilor lui și mențiunea

despre trimiterea dosarului în instanța judecătorească competentă.

În completarea ultimei sintagme de mai sus, urmează de concretizat că, prin

„încadrarea juridică” a acțiunilor inculpatului se are în vedere determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile

săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală, după

cum se menționează în art. 113 din Codul penal.

Componența de infracțiune constituie un tot întreg, format din patru semne

corespunzătoare celor patru elemente ale componenței de infracțiune – obiectul și

latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă. Semnul componenței de infracțiune

reprezintă o însușire, o proprietate generală a componenței de infracțiune, de ordin

obiectiv sau subiectiv, prezentă în cadrul fiecărei infracțiuni de o anumită categorie

ce are importanță juridică la calificarea faptei drept o infracțiune concretă.

La caz, potrivit actului de sesizare al instanței, se constată că, în urma

efectuării acțiunilor de investigație în vederea acumulării probatoriului, analizând

probele, procurorul a conchis asupra încadrării juridice a faptelor incriminate lui

Ignat Ștefan și Cercasov Oleg în baza art. art. 26, 42 alin. (3), 151 alin. (1) Cod penal -

pregătirea și organizarea săvârșirii unei infracțiuni grave.

Art. 6§3 lit. a) din Convenția Europeană îi recunoaște acuzatului dreptul de a fi

informat cu privire la încadrarea juridică a faptelor, dar și cu privire la cauza

acuzației, adică privitor la expunerea detaliată a faptelor materiale pentru care este

acuzat și pe care se bazează acuzația (cauza Pelissier și Sassi contra Franței

nr. 2544/94 pct. 52-54, CEDO 1999-II). Sfera de aplicare a acestei dispoziții trebuie

apreciată, în special, în lumina celui mai general drept la un proces echitabil

garantat de art. 6§1 din Convenție.

23

În materia penală, o informare precisă și completă cu privire la acuzațiile

aduse unei persoane constituie o condiție esențială a echității procedurii. Dreptul de

a fi informat cu privire la natura și cauza acuzației trebuie analizat în lumina

dreptului inculpatului de a-și pregăti o apărare eficientă pentru a răspunde coerent,

prompt și adecvat acuzației înaintate.

În cauza deferită judecății, Colegiul constată că instanța de apel nu a dat

apreciere faptului, că reieșind din analiza textuală a rechizitoriului, aceste exigențe

legale nu au fost respectate, iar învinuirea înaintată lui Ignat Ștefan și Cercasov Oleg

este una incertă și incompletă, care duce nemijlocit la încălcarea art. 6 paragraful 1

al Convenției Europene, potrivit căruia - „... orice persoană are dreptul la judecarea în

mod echitabil, (...) a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială,

instituită de lege, care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală

îndreptată împotriva sa”.

Tot aici, sunt aplicabile și statuările din hotărârea Curții Europene din

12.04.2011, cauza Adrian Constantin vs. România, unde Curtea a subliniat încă o dată

despre, „… rolul fundamental pe care îl are rechizitoriul, ca act de acuzare, reamintind

faptul că paragraful 3 al articolului 6 din Convenție recunoaște dreptul acuzatului de

a fi informat oficial nu numai cu privire la învinuirile ce i se aduc, ci și cu privire la

încadrarea juridică a faptelor sale. Informarea precisă și completă reprezintă o

condiție esențială pentru a se asigura echitatea procedurilor.”

Distinct de cele mai sus relatate, Colegiul penal lărgit evidențiază și faptul că

în cererile de apel declarate, titularii cererilor de apel au invocat că declarațiile

martorilor Poroseci Dumitru și Caliniuc (Badalica) Valeriu urmau a fi apreciate

critic, deoarece aceștia au dat declarații în scopul de a nu restitui sumele de bani

împrumutate de la Cercasov Oleg, cărora îi erau dator. Cu toate acestea versiunea

prezentată de apărare nici nu a fost supusă examinării. Mai mult, deși avocatul

Vițu Anatolie prin cerere a solicitat audierea acestor martori ai acuzării în instanța

de apel, invocând că în declarațiile acestor martori au fost constatate careva

divergențe, instanța de apel nici nu s-a expus referitor la cerința apărării.

Cu această ocazie Colegiul penal ține să reitereze, că motivele din apel trebuie

examinate printr-o analiză obiectivă, completă și sub toate aspectele de fapt și de

drept, confruntându-le cu întreg materialul probator al cauzei.

Temeiurile expuse în pct. 3, 3.1., 3.2., 3.3. din prezenta decizie, de fapt, sunt

fondul apelului și neexpunerea asupra acestora reprezintă neexaminarea fondului

apelului de către instanța de apel.

Motivarea insuficientă efectuată de instanța de apel, se apreciază de către

Colegiul penal ca un viciu de judecată care afectează hotărârea adoptată și

reprezintă temei legal de a casa decizia atacată și a dispune rejudecarea cauzei în

instanța de apel.

La același segment, Colegiul penal lărgit amintește, că potrivit jurisprudenței

constante a Curții Europene a drepturilor omului, în primul rând, rolul instanțelor

24

judecătorești naționale este să decidă asupra admisibilității probelor, precum și

asupra relevanței și ponderii acestora pentru pronunțarea deciziei judecătorești.

Rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. O

decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum și posibilitatea ca

decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs. Doar prin adoptarea unei decizii

motivate poate avea loc un control public al administrării justiției.

Prin urmare, dreptul de a fi auzit include nu doar posibilitatea de a aduce

argumente instanței, dar și obligația corespunzătoare a instanței de a arăta, în

motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau

respinse (§ 30, 31 cauza Fomin vs R. Moldova, decizia din 11 octombrie 2011).

De asemenea, Colegiul penal statuează, că potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod

de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt

și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date.

Distinct de considerentele relevate mai sus, Colegiul penal lărgit reține și

faptul, că la data de 17 septembrie 2019, dosarul penal în privința lui Ignat Ștefan și

Cercasov Oleg, a fost repartizat automat-aleatoriu următorului complet de judecată:

Ulianovschi Xenofon – președinte, Teleucă Stelian - judecător raportor și

Vrabii Silvia – judecător (f.d. 87, vol.II).

Potrivit art. 31 alin. (1)-(3) Cod de procedură penală, completul de judecată

format în condițiile art. 30 trebuie să rămână același în tot cursul judecării cauzei, cu

excepția prevăzută în alin. (3). Dacă aceasta nu este posibil, completul poate fi

schimbat până la începerea cercetării judecătorești. După începerea cercetării

judecătorești, orice schimbare intervenită în completul de judecată impune reluarea

de la început a cercetării judecătorești. În cazul în care cauza se judecă în fond de un

complet format din 3 judecători și unul din aceștia nu poate participa în continuare

la judecarea cauzei din motiv de boală îndelungată, deces sau din motivul eliberării

din funcție în condițiile legii, acest judecător este înlocuit de un alt judecător și

cauza se judecă în continuare. Judecătorului care intervine în proces i se oferă timp

pentru a lua cunoștință de materialele cauzei, inclusiv de cele cercetate în instanță,

și pentru a se pregăti pentru participarea de mai departe în proces, însă înlocuirea

judecătorului în condițiile prezentului alineat nu necesită reluarea judecării cauzei

de la început. Judecătorul este în drept să solicite repetarea unor acțiuni procesuale

deja efectuate în ședință în lipsa lui dacă are de concretizat chestiuni suplimentare.

Din procesul-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel rezultă că

ședința din 22 octombrie 2019 a avut loc în completul de judecată

Ulianovschi Xenofon – președinte, Teleucă Stelian - judecător raportor și

Vrabii Silvia – judecător.

Următoarea ședință de judecată a avut loc la data de 19 noiembrie 2019, când

a avut loc cercetarea judecătorească în componența completului:

Ulianovschi Xenofon – președinte, Teleucă Stelian - judecător raportor și

25

Mînăscurtă Igor – judecător, la dosar nefiind anexată careva încheiere de constituire

a completului respectiv. În aceeași dată fiind acordat ultimul cuvânt inculpatului

Ignat Ștefan, ședința fiind întreruptă până la data de 03 decembrie 2019, pentru

acordarea ultimului cuvânt inculpatului Cercasov Oleg.

Ulterior ședința de judecată a fost stabilită consecutiv pentru data de

17 decembrie 2019 și 04 februarie 2020 din motivul aflării judecătorului

Ulianovschi Xenofon în concediu medical.

Potrivit dispoziției nr. 56 din 30 decembrie 2019 a președintelui interimar al

Curții de Apel Chișinău, au fost constituite complete de judecată permanente pentru

anul 2020, în următoarea componență: Teleucă Stelian – președinte, Furdui Sergiu

și Gîrbu Silvia – judecători (f.d. 92, vol.II).

Totodată, prin încheierea președintelui interimar al Curții de Apel Chișinău

din 04 februarie 2020, în legătură cu eliberarea judecătorului Ulianovschi Xenofon

din funcție, s-a dispus examinarea cauzei penale nr. 1a-1844/19 în următorul

complet de judecată: Teleucă Stelian – președinte, Mînăscurtă Igor și Furdui Sergiu –

judecători (f.d. 91, vol.II).

Astfel, că la data de 11 februarie 2020, după acordarea ultimului cuvânt

inculpatului Cercasov Oleg, instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei.

Față de considerentele mai sus arătate, Colegiul penal lărgit ajunge la

concluzia, că la judecarea cauzei instanța de apel a admis erori, care nu pot fi

corectate în ordinea procedurii de recurs ordinar. Erorile menționate sunt erori de

drept procedural și se încadrează în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, deoarece se referă la procedura de constituire a completului de judecată și

de motivare a soluției instanței de apel și se consideră temei de recurs.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, ea casează

hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a

soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură penală,

să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea apreciere obiectivă

probelor administrate în cauză, având în vedere prevederile art. art. 93, 95, 101 Cod

de procedură penală, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apeluri și, în dependență de datele

obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă

prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

26

Se admit recursurile ordinare declarate de către avocatul Efros Valeri în

numele inculpatului Ignat Ștefan, de către avocatul Vițu Anatolie în numele

inculpatului Cercasov Oleg și de către inculpatul Cercasov Oleg, se casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2020, în cauza

penală în privința lui Ignat Ștefan Ion și Cercasov Oleg Alexandru, și se dispune

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Ignat Ștefan XXXXX și Cercasov Oleg XXXXX, urmează a fi eliberați din

penitenciar, dacă în privința acestora nu este aplicată măsura preventivă sub formă

de arest sau nu execută pedeapsa penală în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 04 martie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

27