1re-2/2021 — Art.69 alin. 1 CC

În Judecătoria Centru mun. Chișinău a fost înregistrată contestația procurorului sectorului Centru mun. Chișinău N. Geru privind anularea procesului cu privire la contravenție și a deciziei de sancționare din 02.07.2010, întocmit de agentul constatator în persoana polițistului OOS CPs Chișinău xxxxxxxxxx, în privința lui xxxxx xxxxxx în baza art.69 alin.(1) Cod contravențional, sancționat cu amendă în mărime de 20 unități convenționale.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 21 octombrie 2010 a fost anulată decizia agentului constatator xxxx din 02.02.2010 privind sancționarea lui xxxxxxxxx cu amendă în mărime de 20 unități convenționale, cu recunoașterea nulă a procesului verbal cu privire la contravenție întocmit la 02 07.2010 de către agentul constatator xxxxxx în privința lui xxx în baza art.69 alin.(1) Cod contravențional.

Șeremet Ion, la 19.12.2019 a declarat recurs împotriva hotărârii nominalizate, invocând dezacordul cu hotărârea considerând-o fictivă și ilegală. În argumentarea poziției Șeremet Ion a indicat că: - cauza a fost examinată în lipsa sa, nefiind citat legal, inclusiv nu i s-a expediat nici copia hotărârii, fapt prin care i s-a îngrădit dreptul la atac și la apărare, - hotărârea conține concluzii divergente, care creează confuzie asupra obiectului contestației adresată de către procuror; - prin hotărîrea primei instanțe s-a anulat decizia agentului constatator din 02.02.2010, care se referă la alt dosar, prin care xxxx a fost privat de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani; - referindu-se la prevederile Constituției și a Convenției Europene cît 1 și a codului de procedură penală, a solicitat anularea absolută a hotărîrii ca fiind fictivă și ilegală.

Prin decizia Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 04 iunie 2020, a fost respins ca tardiv recursul declarat de Șeremet Ion și menținută fără modificări hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 21 octombrie 2010 emisă în cauza contravențională la contestația depusă de către procurorul Procuraturii Centru mun. Chișinău, N. Geru împotriva procesului-verbal cu privire la contravenție și deciziei de sancționare din data de 02.07.2010, în privința lui xxxxxx în baza art. 69 alin.(1) Cod Contravențional. 4.1 În motivarea soluției instanța de apel a menționat că, potrivit materialelor cauzei, hotărârea contestată a fost pronunțată la data de 21.10.2010 (f.d.5), recursul fiind declarat abia la 09.12.2019 (a se vedea f.d.1- 2), adică cu mult peste termenul legal de 15 zile, adică peste 9 ani de zile. Instanța de recurs a constatat că cererea de recurs declarată de către recurent este una tardivă or, conform art.230 alin.(2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Instanța de recurs a conchis că, recursul nu se încadrează în termenul legal, fiind depus tardiv, iar recurentul nu a invocat și nu a probat circumstanțe obiective din care a omis termenul de contestare și nici nu a solicitat repunerea în termen, astfel că repunerea recursului în termen de către instanța de recurs, ar echivala cu avantajarea unei părți în defavoarea alteia, prin extinderea termenului legal de prescripție și revizuire a hotărârilor judecătorești, ceea ce în accepțiunea CEDO (cauza Ghirea contra Republicii Moldova) urmează a fi interpretat ca încălcare a principiilor securității juridice, cât și a egalității armelor, ceea ce duce la violarea art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului - dreptul la un proces echitabil, care urmează a fi respectat cu referință la partea acuzării și a apărării, fără discriminare. Instanța de apel nu sa expus asupra motivelor invocate în recurs, ori, instanța nici nu purcede la examinarea fondului recursului în contextul adoptării soluției de respingere a recursului ca depus peste termen sau inadmisibil și nu implică o verificare a hotărârii atacate, întrucât instanța de apel (recurs) nu poate proceda la o verificare de fapt și de drept a acesteia decât în cadrul unui recurs exercitat în mod legal.

La 21 februarie 2021, a fost înregistrată la Curtea Supremă de justiție cu nr. 01-551/2020, cererea de recurs depusă de către Șeremet Ion prin care și-a exprimat dezacordul cu hotărârile emise pe caz solicitând declararea 2 nulității absolute a hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 21 octombrie 2010, ca fiind neîntemeiată, ilegală și fictivă. Daunele financiare pricinuite bugetului de Stat și local și daunele psihice și morale pricinuite lui ca parte vătămată în sumă de 20000 lei să fie achitate de xxxxxxxxx în bugetul de Stat. În susținerea cererii de recurs pe lângă aceleași motive menționate în cererea de recurs în instanța de apel, a mai invocat în prezenta cerere de recurs că: - făcând cunoștință cu dosarul din Curtea de Apel Chișinău a constatat că din dosar au dispărut unele materiale, iar în locul lor a fost a anexată hotărîrea Judecătoriei Ciocana din 04.01.2019 în privința lui xxxxxxx, care nu are nici o tangență la cauza dată; - despre aceste fapte a fost informat în ședința de judecată în Instanța de apel, din 04 februarie 2020; - prin hotărîrea Curții de Apel din 04 februarie 2020 s-a dispus scoaterea de pe rol a cererii de recurs și expediat dosarul în instanța de fond pentru a efectua lucrările de secretariat corespunzătoare.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac. Potrivit art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate. Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea 3 apelului și recursului ordinar. Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată, rezultă că, decizia instanței de recurs prin care a fost respins ca tardiv recursul declarat de Șeremet Ion și menținută fără modificări hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 21 octombrie 2010 emisă în cauza contravențională la contestația depusă de către procurorul Procuraturii Centru mun. Chișinău, N. Geru împotriva procesului-verbal cu privire la contravenție și deciziei de sancționare din data de 02.07.2010, în privința lui xxxxxxx în baza art. 69 alin.(1) Cod Contravențional, nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursul declarat împotriva deciziei instanței de recurs în speță este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs în anulare. Așadar, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, întrucât acesta nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. 456 alin. (1), 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 1), Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către petiționarul Șeremet Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 iunie 2020, deoarece recursul nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 26 februarie 2021. Președinte Timofti Vladimir Judecători Boico Victor Toma Nadejda 4