1re-101/2021 — art. 313 CPP

Dosarul nr. 1re-101/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

28 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Timofti Vladimir, Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de către

petiționarul Levința Ion, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 21 decembrie 2020 și a încheierii Judecătoriei Orhei /sediul

Central/ din 29 septembrie 2020, în procedura prevăzută de art. 313 Cod de

procedură penală,

C O N S T A T Ă :

a fost respinsă plângerea depusă de către Levința Ion, ca fiind nefondată.

Levința Ion prin care a solicitat casarea acesteia, pronunțarea unei noi hotărâri prin

care să fie admisă plângerea, anulate ordonanțele contestate, cu remiterea

materialelor procurorului pentru un control suplimentar, invocând că, a contestat

procesul-verbal cu privire la contravenție în instanța de judecată, deoarece existență

procesului-verbal cu privire la contravenție împiedica pornirea urmăririi penale; în

timp ce se desfășura judecarea contestației, procurorul a emis ordonanța de

neîncepere a urmării penale pe motiv că pentru aceiași faptă Nicov Mihail a fost deja

atras la răspundere; prin hotărârea judecătoriei Orhei a fost admisă contestația și a

fost anulat procesul-verbal cu privire la contravenție, astfel temeiul indicat de

procuror ca motiv de neîncepere a urmăririi penale a decăzut, iar alt temei nu a fost

invocat; în situația dată hotărârea judecătorească privind admiterea contestației are

rolul de un fapt nou, ce justifică redeschiderea procesului; prin această hotărâre s-a

obligat procurorul să organizeze examinarea cauzei în ordinea art. 274 CPP, fapt ce

nu a fost făcut, fiind astfel ignorată o hotărâre judecătorească irevocabilă; nu putea

să depună o cerere de pornire a urmăririi penale după ce a fost anulat procesul-verbal

cu privire la contravenție, fără a fi anulată ordonanța de neîncepere a urmăririi

penale, deoarece existența unei ordonanțe neanulate de neîncepere a urmăririi penale

împiedică pornirea urmăririi penale; judecătorul de instrucție a considerat că

petiționarul urma să exercite o cale evident lipsită de șanse de succes și să depună

încă o plângere în privința lui Nicov Mihail fără ca să fie anulată ordonanța de

neîncepere a urmăririi penale; ținând cont de dispozitivul hotărârii judecătorești de

admitere a contestației mele împotriva procesului-verbal cu privire la contravenție,

procurorul era obligat din oficiu să anuleze ordonanța de neîncepere a urmăririi

penale, iar deoarece el nu a făcut acest lucru, a contestat această ordonanță mai întâi

în ordinea art. 2991 CPP, iar în ordinea art. 313 CPP, aducând argumente a ilegalității

1

încheierii contestate cu indicarea viciilor fundamentale ce au afectat soluția, în

situația creată persistă nu dreptul, ci obligația procurorului de a anula ordonanța,

deoarece legislatorul nu folosește sintagma „procurorul este în drept să anuleze

ordonanță”, ci sintagma „procurorul anulează ordonanță”; astfel art. 274 alin. 7 CPP

indică imperativ la necesitatea anulării ordonanței de refuz în pornirea urmăririi

penale în cazul când au dispărut circumstanțele ce au stat la baza emiterii ei; - nu

mai puțin important este faptul că prin hotărârea irevocabilă a judecătoriei Orhei din

18 august 2016 s-a dispus expedierea materialelor procurorului pentru a fi examinate

în ordinea art. 274 CPP; astfel există un act judecătoresc irevocabil ce obligă

procurorul să examineze cauza în ordinea art. 274, act ignorat de procuror; ignorarea

acestui efect juridic al unei hotărâri judecătorești irevocabile constituie încălcarea

principiului „securității raporturilor juridice” și încălcarea dreptului meu la un

proces echitabil, garantat de art. 6 alin. 1 al Convenției Europene; procurorul în

ordonanța de refuz în pornirea urmăririi penale nu a dat o apreciere a probelor și nici

nu a făcut analiza juridică a acțiunilor lui Nicov Mihail, limitându-se doar la

existența procesul-verbal cu privire la contravenție ca la o circumstanță ce împeidică

pornirea urmăririi penale (circumstanță înlăturată ulterior prin faptul anulării acestui

proces-verbal prin hotărâre judecătorească irevocabilă); aceste circumstanțe invocă

anularea ordonanței de neîncepere a urmăririi penale, redeschiderea procesului,

adunarea, administrarea și analiza probelor, efectuarea unei analize juridice a

acțiunilor lui Nicov Mihail și examinarea cauzei în ordinea art. 274 CPP; în urma

neexaminării de fapt de către procuror a cauzei sub aspectul dacă a fost sau nu

comisă o infracțiune de huliganism, în condiția când procesul-verbal cu privire la

contravenție a fost anulat în urma exercitării de către mine a unei căi de atac -

contestația, situația petiționarului ca victimă se agravează în rezultatul propriei căi

de atac, ceia ce contravine principiilor atât a dreptului personal penal, cât și

contravențional; cererea privind atragerea lui Nicov Mihail la răspundere penală de

fapt nu a fost examinată în fond; a fost încălcat dreptul la un recurs efectiv, garantat

de art. 13 al Convenției Europene; procurorul ierarhic superior, examinând

plângerea în ordinea art. 2991 CPP, de fapt nici nu a intrat în esența nici a plângerii,

nici a ordonanței de refuz în pornirea urmăririi penale, astfel, necătând la faptul că

motivul refuzului în pornirea urmăririi penale era existența procesului-verbal cu

privire la contravenție, care la momentul depunerii plângerii în ordinea art. 2991 CPP

era deja anulat, adică dispăruseră circumstanța ce a stat la baza emiterii ordonanței

de refuz în pornirea urmăririi penale, procurorul ierarhic superior nu scrie nimic

despre aceasta, ci se limitează la fraze cu caracter general, indicând totodată că

procurorul ierarhic inferior ar fi analizat corect probele. Aceasta în condiția când

ordonanța de refuz în pornirea urmăririi penale în genere nu conține vre-o analiză de

probe sau vre-o analiză juridică a acțiunilor lui Nicov Mihail prin prisma posibilei

comiteri a infracțiunii, ci doar referirea la procesul-verbal cu privire la contravenție

ca la o circumstanță ce exclude pornirea urmăririi penale; în așa mod procurorul

ierarhic superior a luat o atitudine formală față de plângerea depusă în ordinea art.

2991 CPP, nu a intrat nici în esența ei, nici în esența circumstanțelor cauzei. Astfel

2

la faza examinării plângerii de către procurorul ierarhic superior a fost încălcat

dreptul meu la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. 1 al Convenției Europene;

nici judecătorul de instrucție, în calitate de instanță de fond, nu a reparat aceste erori,

ci din contra, le-a reiterat și le-a investit în forma unui act de dispoziție judecătoresc.

2020, s-a respins ca nefondat recursul cu menținerea încheierii.

3.1 Pentru a decide astfel, instanța de recurs a constatat că, prima instanță

întemeiat a conchis că, la caz în cadrul urmăririi penale au fost întreprinse toate

acțiunile de urmărire penală în vederea stabilirii probelor utile, pertinente și

concludente ce ar demonstra vinovăția și nevinovăția persoanelor a căror acțiuni au

fost indicate ca fiind ilegale, reținând că organul de urmărire penală a examinat

plângerea prin audierea persoanelor și cercetarea materialelor, or, din cele stabilite

în materialele examinate, instanța de recurs este solidară cu poziția primei instanțe

precum, că prin examinarea faptelor enunțate, nu a fost încălcat dreptul

petiționarului.

Instanța de recurs a indicat că prima instanță justificat a apreciat că la caz,

drepturile petiționarului au fost respectate întocmai de către organul de urmărire

penală, fiind stabilită efectuarea unei anchete efective, or plângerea recurentului este

bazată pe o apreciere superficială, unilaterală și neobiectivă a circumstanțelor

cazului.

Instanța de recurs a conchis că, prima instanță a explicat petiționarului despre

netemeinicia plângerii depuse, iar instanța de recurs constată, că recursul declarat la

caz nu este motivat și nu este clar care sunt temeiurile de casare a încheierii primei

instanțe, or recurentul a declarat un recurs superficial, declarativ care în fapt

reprezintă doar dezacordul petiționarului referitor la soluția adoptată.

petiționarul Levința Ion care invocând ca viciu fundamental faptul că au fost

încălcate drepturile petiționarului prevăzute de art. 6 și 13 CEDO, solicită admiterea

recursului în anulare, casarea deciziei instanței de recurs și a încheierii primei

instanțe, pronunțarea unei noi decizii prin care să fie admisă plângerea petiționarului,

anulate ordonanțele procurorului în Procuratura Orhei și a procurorului ierarhic

superior, cu restituirea materialelor procurorului pentru examinare în ordinea art.

274 Cod de procedură penală, invocând argumente similare cu cele indicate în

recurs(pct. 2 din prezenta decizie).

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală,

Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2)

și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la

Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești după

epuizarea căilor ordinare de atac.

3

În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură

penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în

anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității

hotărârii atacate.

Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se

menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul

reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv

când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii

Moldova despre depunerea cererii.

Prin urmare, Colegiul penal remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în

anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești prin care a fost

judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de

achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac,

reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură

penală – adică calea apelului și recursului ordinar.

Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată, rezultă că

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie 2020, adoptată

în ordinea reglementată de art. 449 Cod de procedură penală, în procedura prevăzută

de art. 313 Cod de procedură penală, prin care nu a fost judecată cauza în fond, nu

cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452

Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă

de Justiție, iar recursul în anulare declarat împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie 2020, în speța dată, este inadmisibil,

deoarece o asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs în anulare.

Cod de procedură penală, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului în

anulare înaintat, din motiv că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut.

alin. (1) Cod de procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către petiționarul Levința

Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie

2020, adoptată în procedura prevăzută de art. 313 Cod de procedură penală, din

motiv că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 28 iulie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Timofti Vladimir

Țurcan Anatolie

4