1re-20/2021 — art. 313 CPP

1re-20/2021 — art. 313 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1re-20/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 ianuarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, admisibilitatea

în principiu a recursului în anulare declarat de către avocatul Dragomir Aliona

cu petiționarul Russu Denis, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 20 iulie 2020 și încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din

05 iunie 2020,

A C O N S T A T A T :

plângerea depusă de Russu Denis împotriva acțiunilor Procuraturii pentru

Combaterea Criminalității Organizate și Cauza Speciale.

s-a respins plângerea petiționarului Russu Denis împotriva acțiunilor

Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauza Speciale, ca

fiind neîntemeiată.

Denis, prin care s-a solicitat casarea încheierii și remiterea cauzei la rejudecare.

3.1. În motivarea cererii de recurs s-a indicat că:

- instanța a ignorat multe aspecte, care nemijlocit demonstrează vinovăția

persoanelor din cadrul administrației a BC „Victoria Bank” SA, anume, copia

Deciziei Curții Supreme de Justiție din 18 decembrie 2019 (dosar XXXXX), prin

care a intrat în vigoare Hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 10

octombrie 2018, și a fost admisă repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de Procuratura în privința petiționarului, comise anume în

cauză penală de învinuirea a petiționarului în spălarea banilor pe acest caz

Decizia este definitivă, copia încheierii din 23.12.2019 dosar nr. XXXXX a

judecătorului de instrucție Cristina Cheptea din Judecătoria Chișinău sediul

Ciocana, prin care a fost admisă plângere lui Russu Denis și anulată Ordonanță

procurorului privind refuzul de a începe urmărire penală și clasarea procesului

penal nr.17 din 18.02.2016 pe fapte infracțiunilor prevăzute la art. 166/1 Cod

Penal al RM (victima a torturii din partea colaboratorilor organelor de drept);

1

- argumentele instanței de fond, că plângere în referință nu conține

elementele necesare și clare ce ar evidența bănuială rezonabilă privind existența

unei infracțiuni - este greșită și neîntemeiată, deoarece petiționarul a prezentat

multe acte importante, care dovedesc vinovăția persoanelor din cadrul

administrației BC „Victoria Bank” SA, vizând abuzul de serviciu și de spălare a

banilor;

- instanța de fond absolut nefondat a îngrădit petiționarului posibilitatea

începerii urmăririi penale în privința infractorilor, cei care sunt vinovate în

săvârșirea multor ilegalități prevăzute de Codul penal;

- toate acuzațiile aduse în privința persoanelor din cadrul administrației BC

„Victoria Bank” SA au fost confirmate prin probe suplimentare în ședința de

judecată.

a fost respins ca nefondat recursul declarat de către petiționarul Russu Denis și

menținută fără modificări încheierea primei instanțe.

4.1. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a indicat că, la 06 decembrie

2019, în adresa Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și

Cauze Speciale, au fost înregistrate materialele acumulate de către Inspectoratul

Național de Investigație, vizând sesizarea cet. Russu Denis, pe faptul pretinselor

acțiuni ilegale ale factorilor de decizie a BC ’’VICTORIABANK” SA, vizând

abuzul de serviciu și de spălare a banilor, care au fost returnați de către

companiile de asigurare, ca rezultat al atacului armat comis la 30 mai 2014,

asupra încasatorilor BC ’’VICTORIABANK” SA, pe teritoriul magazinului

’’Metro -1”, situat pe str. Chișinăului com. Stăuceni mun. Chișinău.

În cadrul procesului penal s-a stabilit că la 10 iunie 2016, prin sentința

Judecătoriei Centru mun. Chișinău, Russu Denis a fost condamnat de comiterea

infracțiunilor prevăzute la de art.283, 145 alin.(2) lit. a), b), d), i), j), m), art.27, art.

145 alin.(2) lit. a), b), d), g), i), j), m), art.361 alin.(2) lit. c) din Codul penal, fiindu-

i stabilită pedeapsa de 24 (douăzeci și patru) ani închisoare, cu executarea

pedepsei într-un penitenciar de tip închis.

Prin sentința menționată supra, au fost condamnate și alte trei persoane,

Timofti Oleg XXXXX, Pridorojnîi Victor XXXXX și Ișcenco Veaceslav XXXXX,

care împreună cu Russu Denis XXXXX, în urma înțelegerii prealabile la 30 mai

2014 au comis atacul armat asupra serviciului de încasatori al BC

’’VICTORIABANK” SA, pe teritoriul magazinului ’’Metro - 1”, situat pe str.

Chișinăului 5 com. Stăuceni mun. Chișinău, în scopul sustragerii mijloacelor

financiare, în proporții deosebit de mari, în sumă totală de 1530133,15 lei.

2

Instanța a constatat că, Russu Denis, pretinde că persoanele cu funcții de

răspundere din cadrul BC ’’VICTORIABANK” SA în cadrul cauzei penale nr.

XXXXX au tăinuit informația precum că mijloacele financiare în sumă de

1530133,15 lei, care la 30 mai 2014, au fost sustrase în rezultatul atacului armat de

la încasatorii BC ’’VICTORIABANK” SA, erau asigurați și au fost încasați din

contul companiei de asigurare. Din acest considerent, RUSSU Denis nu este de

acord cu acțiunea civilă înaintată în cauza penală nr.2014028075. de către BC

’’VICTORIABANK” SA și anume încasarea prejudiciului material cauzat prin

infracțiune în mărime de 1530133,15 lei.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Barbă Stela din 11 februarie 2020, s-

a dispus a refuza în pornirea urmăririi penale pe faptul dat, din motiv că nu există

faptul infracțiunii, cu clasarea procesului penal nr. XXXXX.

În cadrul procesului penal, procurorul a reținut că potrivit materialelor

acumulate în cadrul procesului penal s-a stabilit că BC ’’VICTORIABANK” SA,

nu a primit despăgubiri din partea companiilor de asigurare privind recuperarea

mijloacelor financiare ce au fost sustrase la 30 mai 2014, ca rezulta al atacului

armat asupra încasatorilor BC ’’VICTORIABANK” SA. Totoadată s-a stabilit că

BC ’’VICTORIABANK” SA a primit doar despăgubiri pentru acoperirea

prejudiciului cauzat automobilului de serviciu deteriorat a încasatorilor, ca

urmare a atacului armat, în baza contractului de asigurare nr,1042/13/AK din

24.12.2013, în mărime de 39 065 MDL, din partea companiei de asigurare CA

’’Victoria Asigurări” SA. A mai menționat procurorul că, alte careva prejudicii

materiale suportate de BC ’’VICTORIABANK” SA ca urmare a atacului armat

din 30.05.2014, care a avut loc pe teritoriul ”Metro-l” str. Chișinăului nr.5 com.

Stăuceni mun. Chișinău, Banca nu a primit sau încasat careva despăgubiri de

asigurare, din motiv că nu dispunea de polițe de asigurare privind transportul

valorilor recepționate de la parteneri. Conform informației de la Serviciul

Prevenire și Combaterea Spălării Banilor s-a constatat că în perioada 30.05.2014-

31.12.2014 nu au fost stabilite careva tranzacții efectuate între CA Victoria

Asigurări SRL și ÎCS Metro Cash/Carry Moldova SRL.

Astfel, procurorul a stabilit că în cadrul procesului penal au fost întreprinse

toate acțiunile posibile pentru a dobîndi careva elemente de fapt cu privire la

confirmarea infracțiunilor pretinse de către Russu Denis, însă nu au fost

dobîndite, fiind epuizate toate mijloacele legale de acumulare a acestora.

Instanța de recurs examinând materialele acumulate în cadrul procesului

penal în coraport cu argumentele invocate de către Russu Denis, se constată

3

circumstanțe ce exclud pornirea urmăririi penale și anume nu există faptul

infracțiunii, din motiv că banii care au fost sustrași în rezultatul atacului armat

nu au fost asigurați și nu au fost retumați BC ’’VICTORIABANK” SA de către

asigurător, după cum pretinde Russu Denis.

Nefiind de acord cu ordonanța menționată, la 04 martie 2020, Russu Denis

a contestat-o procurorului ierarhic superior.

Prin ordonanța procurorului adjunct interimar al procurorului - șef al

Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale,

Ciocan Aurel din 23 martie 2020 s-a dispus respingerea ca fiind neîntemeiată,

plîngerea cet. Russu Denis, privind anularea ordonanței de refuz în pornirea

urmăririi penale și clasare; procesului penal nr.20196700300, emisă la 11.02.2020

de către procuror în Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și

Cauze Speciale, Stela Barbă din 11 februarie 2020.

În motivarea soluției adoptate procurorului ierarhic superior a indicat că,

verificând materialele procesului penal și legalitatea deciziei adoptate în raport

cu cele invocate în plângere de către petiționarul Russu Denis, se constată că,

ordonanța de refuz în pornirea urmăririi penale și clasarea procesului penal

nr.20196700300, emisă la 11.02.2020, de către procurorul în Procuratura pentru

Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Barbă Stela, este

întemeiată și legală, din motiv că de către procuror corect au fost apreciate din

punct de vedere juridic circumstanțele de fapt și de drept stabilite în cadrul

procesului penal.

Procurorul ierarhic superior a reținut că controlul în baza art.274 din Codul

de procedură penală, efectuat în cadrul procesului penal cuprinde spectrul de

măsuri procesuale necesare examinării complete și multilaterale a cazului,

investigațiile fiind suficiente pentru a ajunge la concluziile expuse în actul

contestat, iar argumentele invocate de către Russu Denis în plângere sunt

nefondate, fiind pur declarative și nu își găsesc careva suport juridic și faptic,

care ar motiva pornirea urmăririi penale pe caz.

Instanța de recurs a enunțat că recursul depus în speță poartă un caracter

declarativ și nu poate fi reținut ca întemeiat.

Instanța de recurs indică că de către Procuratura pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale, au fost întreprinse toate măsurile

posibile în vederea cercetării complete, imparțiale, obiective și sub toate aspectele

a faptelor invocate de petiționar.

Din procesul penal rezultă că procurorul a întreprins întreg spectrul de

acțiuni procesuale în vederea examinării cauzei și a dat răspuns la toate

4

întrebările și neclaritățile invocate de către petiționar, reținând că, BC

’’VICTORIABANK” SA, nu a primit despăgubiri din partea companiilor de

asigurare privind recuperarea mijloacelor financiare ce au fost sustrase la 30 mai

2014, ca rezulta al atacului armat asupra încasatorilor BC ’’VICTORIABANK”

SA.

Totodată, s-a stabilit că BC ’’VICTORIABANK” SA a primit doar

despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat automobilului de serviciu

deteriorat a încasatorilor, ca urmare a atacului armat, în baza contractului de

asigurare nr,1042/13/AK din 24.12.2013, în mărime de 39 065 MDL, din partea

companiei de asigurare CA ’’Victoria Asigurări” SA.

La caz, instanța de recurs a indicat că în procedurile abordate de către

petiționar și contestate judecătorului de instrucție nu au fost încălcate careva

drepturi și libertăți fundamentale ocrotite de lege.

Instanța de recurs a apreciat soluția instanței de fond ca fiind motivată, or

potrivit art. 1 alin. (2), (3) din Codul de procedură penală, procesul penal are ca

scop protejarea persoanei, societății și statului de infracțiuni astfel ca orice

persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și

nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală și condamnată.

Organele de urmărire penală instanțele judecătorești în cursul procesului sânt

obligate să activeze în așa mod încât nici o persoană să nu fie neîntemeiat bănuită,

învinuită sau condamnată și ca nici o persoană să nu fie supusă în mod arbitrar

sau fără necesitate măsurilor procesuale de constrângere.

Instanța de recurs a menționat că, conform art. 51 Cod penal al Republicii

Moldova, temeiul real al răspunderii penale îl constituie fapta prejudiciabilă

săvârșită, iar componența infracțiunii, stipulată în legea penală, reprezintă

temeiul juridic al răspunderii penale. Răspunderii penale este supusă numai

persoana vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală.

Sub aspectul dat, instanța de recurs a reținut că recurentul, își manifestă

dezacordul nemijlocit cu analiza circumstanțelor invocate în plângerea sa, adică

aceasta nu este de acord nemijlocit cu aprecierea stării de fapt, însă în cazul dat,

instanța de recurs nu poate obliga procurorul, de a dispune o nouă apreciere a

probelor, doar axând-se pe dezacordul petiționarului, mai mult ca atât că

aprecierea făcută de procuror a situației de fapt este corespunzătoare și corectă.

Instanța de recurs, verificând legalitatea și corectitudinea încheierii

judecătorului desemnat cu atribuțiile judecătorului de instrucție emisă la caz,

constată că aceasta este legală, întemeiată și motivată, careva temeiuri de fapt și

de drept întru anularea acesteia nefiind stabilite.

5

avocatul Dragomir Aliona cu petiționarul Russu Denis, prin care a solicitat

casarea deciziei și încheierii cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de fond,

deoarece este necesar de a se administra și examina probe noi.

5.1. În motivarea cererii de recurs în anulare, avocatul Dragomir Aliona cu

petiționarul Russu Denis a indicat că;

- instanța de recurs a pronunțat decizia de respingere a recursului declarat

prin ce au îngrădit dreptul la un proces echitabil. Rolul unei deciziei motivate

este să demonstreze părților ca ele au fost auzite, oferindu-le posibilitatea de a

contesta precum și posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către instanța de

recurs;

- instanța de recurs nu a respectat prevederile art.100 alin.(l) Cod de

procedură penală;

- instanța de fond a examinat unilateral plângere, fără a fi audiate toate

persoanele implicate și indicate de către petiționar, iar cercetarea actelor indicate

de către acesta considerate a fi pertinente la caz nu a avut loc, or, în situația

pretinsă de petiționarul, organul de urmărire penală, dar și procurorul, nu au

avut un rol activ la examinarea probelor din materialele a procesului penal.

Conform răspunsului oficial nr. 14010/109/488 din 14.02.2018 emis de către Banca

Națională a Moldovei: « pentru a reduce riscul operațional în anumite domenii,

care poate fi cauzat de fraude, consiliul băncii trebuie să decidă dacă este fezabilă

asigurarea contra acestor pericole și trebuie să argumenteze și să documenteze

motivele pentru care a refuzat asigurarea pentru domeniile unde aceasta este

disponibilă, utilizând analiza cost/beneficii, când este posibil;

- procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze

Speciale, judecătorul de instrucție din cadrul Judecătoriei Chișinău sediul

Ciocana și instanța de recurs nu au îndeplinit obligațiile sale, conform

prevederilor art. 97 alin.(3) lit. c) și d) Legii cu privire la activitatea bancară,

privind obligarea a prezenta copie contractului de asigurare a numerarului și

actului de confirmare privind despăgubirile achitate din partea companiei de

asigurare. Solicitările au fost fondate și argumentate, luând în vedere că licența

la activitatea bancară, se eliberează cu permisiunea autorizației la activitatea,

anume când au fost respectate toate cerințele a Băncii Naționale, inclusiv și

asigurarea numerarului la asigurător, conform Regulamentului privind cadrul

de administrare a activității băncii, aprobat prin Hotărârea comitetului executiv

al BNM;

6

- din motive necunoscute toată informația este tăinuită, ignorând

declarațiile reprezentantului MetrouCash&Carry, Crețu Vladimir, cel care s-a

constatat că potrivit contractului de colaborare BC VICTORIABANK SA s-a

obligat să asigure numerarul transportat de încasatori de la clienți, cât și nu au

fost luate în considerație faptele argumentate ca există bănuiala rezonabilă de

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.243 alin.(3) și art.335 alin.(3) Cod penal,

de către administrația băncii BC VICTORIABANK SA;

- în instanța de fond s-a constatat că versiunea petiționarului Russu Denis,

relatată judecătorului de instrucție, se identifică a fi una convențională și

neconvingătoare iar prin această concluzie au fost încălcate și afectate drepturile

petiționarului garantate de art.6 al Convenției CEDO;

- investigarea recursului de către instanță nu a corespuns cerințelor

inerente, ce țin de examinarea completă și multilaterală a cazului, fiind efectuată

o cercetare ineficienta, urmare a căreia s-a adoptat o decizie pripită, fără a

dispune de probe concludente, utile și pertinente ce ar indica cert la

corectitudinea și legalitatea soluției adoptate. Aceste concluzii reies și din

jurisprudența CtEDO unde s-a statuai- că autoritățile trebuie să depună

întotdeauna eforturi serioase pentru a afla ce s-a întâmplat și nu trebuie să se

bazeze pe concluzii pripite și nefondate pentru a înceta investigația sau să le pună

la baza deciziile lor și să întreprindă toți pașii rezonabili și disponibili conform

legii pentru a asigura probe cu privire la incident (Cauza Gurgurov contra Rep.

Moldova, hotărârea din 16.09.2009).

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură

penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în

anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea

ilegalității hotărârii atacate.

Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se

menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul

reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un

viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată,

inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul

Republicii Moldova despre depunerea cererii.

7

Prin urmare, instanța de recurs în anulare remarcă faptul că, dreptul de a

declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor

judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile

irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după

epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și

Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului

ordinar.

Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată, rezultă

că decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 iulie 2020, nu cade

sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452

Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea

Supremă de Justiție, iar recursul în anulare declarat împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 20 iulie 2020, este inadmisibil, deoarece o

asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs în anulare.

În consecință, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453

Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat,

din motiv că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut.

Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul Dragomir

Aliona cu petiționarul Russu Denis, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 20 iulie 2020, deoarece recursul nu îndeplinește cerințele

de formă și de conținut.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 26 februarie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

8