1re-180/2020 — art. 313 CPP

Dosarul nr. 1re-130/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Timofti Vladimir

Judecătorii: Toma Nadejda și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

către avocatul Dragomir Aliona în numele petiționarului Russu Denis xxxxx, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

03 iunie 2020 și a încheierii Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din

25 martie 2020,

A C O N S T A T A T

a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea depusă de petiționarul Russu Denis

privind anularea ordonanței procurorului în Procuratura pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale din 25 noiembrie 2019 de refuz în

înregistarea și examinarea în ordinea art. 274 Cod de procedură penală, a actului

de sesizare privind pornirea urmăririi penale în privința procurorilor Pitel Anatol,

Baciu Oleg, Rotaru Denis și Bratunov Corneliu conform art. 306, 308, 310, 329, 332

Cod penal; anularea ordonanței Procurorului-șef interimar al Procuraturei pentru

Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale din 18 decembrie 2019,

prin care a fost respinsă plângerea petiționarului ca neîntemeiată; obligarea

procurorilor să înlăture neajunsurile depistate; efectuarea unui control

suplimentar cu examinarea probelor prezentate de către petiționar; constatarea

faptelor ilegalităților comise în privința lui Russu Denis pe marginea dosarului

penal nr. 2016928057; recunoașterea petiționarului Russu Denis în calitate de

victimă de pe urma acțiunlor ilicite din partea procurorilor din cadrul Procuraturii

pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale - Pitel Anatol,

Baciu Oleg, Rotaru Denis și Bratunov Corneliu; pornirea cauzei penale în baza

art. 306, 308, 310, 329, 332 Cod penal, în temeiul art. 274 Cod de procedură penală.

solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

prin care să se dispună obligarea rejudecării materialului în privința pornirii

urmăririi penale în temeiul art. 274 Cod de procedură penală, și obligarea lichidării

tuturor neajunsurilor constatate cu obligarea respectării drepturilor omului

fundamentale și asigurarea drepturilor victimei în urma infracțiunilor, abuzurilor

de serviciu și erorilor judiciare care au fost comise.

fost respins recursul declarat ca fiind nefondat și menținută fără modificări

încheierea primei instanțe.

1

În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că nu pot fi reținute

ca întemeiate cerințele petiționarului Russu Denis privind stoparea pretinselor

încălcări ale procurorilor din cadrul PCCOCS, or, astfel de cerințe nu pot fi

soluționate în ordinea prevăzută de art. 313 Cod de procedură penală, norma

respectivă guvernând plângerile depuse împotriva acțiunilor/inacțiunilor, actelor

OUP și a procurorilor, iar nerespectarea îndatoririi de către procurori, acțiunile și

inacțiunile procurorilor, orice alte acte cu caracter divers și ilegal, constituie

abateri disciplinare și se constată de către colegiile specializate din cadrul

Procuraturii Generale, dar nu de către judecătorul de instrucție al cărui competență

este dictată de prevederile art. 41 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a menționat, că prima instanță justificat și motivat a reținut

că constatarea unor lezări ale drepturilor petiționarului, și anume prin faptul că în

baza hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 10 octombrie 2018, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată, s-a încasat din bugetul de stat, prin

intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Russu Denis prejudiciul material

în sumă de 5 000 lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate în cauza

penală și prejudiciul moral în sumă de 5 000 lei, precum și cheltuielile de asistență

juridică suportate în cauza civilă în sumă de 5 000 lei, cu privire la repararea

prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală și ale instanțelor judecătorești, nu pesupune existența unei fapte

infracționale în acțiunile procurorilor și obligativitatea tragerii acestora la

răspundere penală după cum solicită petiționarul.

Astfel, instanța de apel a precizat, că faptul efectuării unei anchete penale, care

într-un final s-a soldat cu clasarea procesului penal, nu poate fi apreciat de instanța

de judecată a fi o faptă penală, respectiv și menținerea persoanei în legătură cu

acest fapt în stare de arest nu poate fi apreciat ca faptă infracțională din partea

procurorilor, or, cum a fost enunțat supra, pentru deținerea în condiții precare în

Penitenciarul nr. 13, Chișinău, acestuia i-a fost compensat deja prejudiciul cauzat,

ce rezultă prin hotărârea menționată supra.

Totodată, instanța de apel a indicat, că prin prisma prevederilor art. 313

Cod de procedură penală, nu pot fi examinate alegațiile petiționarului referitor la

constatarea anumitor fapte de încălcare de către PCCOCS, or, judecătorul de

instrucție nu este competent și nu este în drept de a constata anumite fapte,

inclusiv cu valoare juridică, după cum invocă petiționarul Russu Denis, nici să

dispună pornirea urmăririi penale în privința procurorilor cum o cere petiționarul.

De asemenea, OUP nu poate fi obligat de a dispune înregistrarea plângerii

depusă de petiționar în Registrul nr. 1, dar și examinarea acesteia prin prisma

art. 274 Cod de procedură penală, având în vedere și faptul că organul de urmărire

penală până a începe urmărirea penală, are obligația de a verifica existența

temeiurilor pentru a dispune pornirea urmăririi penale și în cazuri aparte, OUP

este în drept de a nu înregistra plângerile în Registrul nr. 1 cu privire la infracțiuni,

or, plângerea petiționarului fiind pasibilă înregistrării în Registrul nr. 2.

Mai mult, instanța de apel a menționat că prevederile art. 313 alin. (2) pct. 1)

lit. a) Cod de procedură penală, stabilește că persoanele indicate în alin. (1) sunt în

drept de a ataca judecătorului de instrucție refuzul organului de urmărire penală

2

de a primi plângerea sau denunțul privind pregătirea sau săvârșirea infracțiunii,

nu însă și refuzul de a înregistra denunțul/plângerea anume în Registrul nr. 1 de

evidență al sesizărilor cu privire la infracțiuni, astfel că această prevedere legală să

denote clar și evident care anume acțiuni/inacțiuni și acte sunt pasibile de a fi

contestate judecătorului de instrucție, lăsându-se de înțeles că refuzul de a

înregistra plângerea în Registrul nr. 1 nu constituie temei și nu este pasibil de a fi

contestat la judecătorul de instrucție.

Instanța de apel nu a reținut argumentul petiționarului cu referire la faptul că

s-a admis încălcarea drepturilor acestuia prin nerecunoașterea în calitate de parte

vătămată, or, Russu Denis nu deține o careva calitate și nu a arătat prin care anume

acțiuni ilegale i s-ar fi adus atingeri atât de grave drepturilor și libertăților sale,

încât să fie necesară pornirea unui proces penal și, nu în ultimul rând, prin ce

anume i s-a cauzat un prejudiciu moral, fizic sau material, relevante în acest sens

fiind și prevederile art. 59 alin. (1) Cod de procedură penală.

Instanța de apel a conchis, că prin procedurile abordate de către petiționar și

contestate judecătorului de instrucție, nu au fost încălcate careva drepturi și

libertăți fundamentale ocrotite de lege. Petiționarul își manifestă dezacordul

nemijlocit cu analiza circumstanțelor invocate în plângere, și anume că acesta nu

este de acord nemijlocit cu aprecierea stării de fapt, însă instanța de apel nu poate

obliga procurorul, de a dispune o nouă apreciere a probelor, doar axând-se pe

dezacordul petiționarului, or, aprecierea făcută de procuror a situației de fapt este

corespunzătoare și corectă.

decizia instanței de recurs și încheierea primei instanțe, cu recurs în anulare,

solicitând casarea acestora cu trimiterea cauzei la rejudecare.

În argumentarea recursului menționează, că instanța de apel nu a luat în

considerație prevederile art. 100 alin. (1) Cod de procedură penală.

Susțin că la examinarea plângerii de către prima instanță, nu au fost audiate

toate persoanele menționate de către petiționar, precum și nu au fost cercetate

probele prezentate.

Consideră că concluziile instanței de apel sunt pripite și neântemeiate,

întrucât nu a examinat complet și multilateral plângerea, fiind efectuată o cercetare

ineficientă.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală,

Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1)

pct. 2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot

declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor

judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac.

Potrivit art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, cererea de recurs în

anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu menționarea

cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate.

3

Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se

menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul

reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv

când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii

Moldova despre depunerea cererii.

Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs

în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești prin care a

fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de

achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac,

reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură

penală – adică calea apelului și recursului ordinar.

Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată, rezultă că,

decizia instanței de recurs prin care a fost menținută încheierea judecătorului de

instrucție, adoptată în ordinea reglementată de art. 313 Cod de procedură penală,

nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin. (1)

art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la

Curtea Supremă de Justiție, iar recursul declarat împotriva deciziei instanței de

recurs în speță este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărâre nu este susceptibilă

de a mai fi atacată cu recurs în anulare.

Așadar, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de

procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, întrucât

acesta nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de

procedură penală.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul

Dragomir Aliona în numele petiționarului Russu Denis xxxxx, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 iunie 2020, din motiv că nu

îndeplinește cerințele de formă și de conținut.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată, pronunțată la 29 ianuarie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

4