1re-180/2020 — art. 313 CPP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 313 CPP
- Temei legal
- art. 456, 432 alin. 1, 2 pct. 1 CPP
1re-180/2020 — art. 313 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1re-130/20
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
16 decembrie 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte: Timofti Vladimir
Judecătorii: Toma Nadejda și Boico Victor,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de
către avocatul Dragomir Aliona în numele petiționarului Russu Denis xxxxx, prin
care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
03 iunie 2020 și a încheierii Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din
25 martie 2020,
A C O N S T A T A T
Prin încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 25 martie 2020,
a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea depusă de petiționarul Russu Denis
privind anularea ordonanței procurorului în Procuratura pentru Combaterea
Criminalității Organizate și Cauze Speciale din 25 noiembrie 2019 de refuz în
înregistarea și examinarea în ordinea art. 274 Cod de procedură penală, a actului
de sesizare privind pornirea urmăririi penale în privința procurorilor Pitel Anatol,
Baciu Oleg, Rotaru Denis și Bratunov Corneliu conform art. 306, 308, 310, 329, 332
Cod penal; anularea ordonanței Procurorului-șef interimar al Procuraturei pentru
Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale din 18 decembrie 2019,
prin care a fost respinsă plângerea petiționarului ca neîntemeiată; obligarea
procurorilor să înlăture neajunsurile depistate; efectuarea unui control
suplimentar cu examinarea probelor prezentate de către petiționar; constatarea
faptelor ilegalităților comise în privința lui Russu Denis pe marginea dosarului
penal nr. 2016928057; recunoașterea petiționarului Russu Denis în calitate de
victimă de pe urma acțiunlor ilicite din partea procurorilor din cadrul Procuraturii
pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale - Pitel Anatol,
Baciu Oleg, Rotaru Denis și Bratunov Corneliu; pornirea cauzei penale în baza
art. 306, 308, 310, 329, 332 Cod penal, în temeiul art. 274 Cod de procedură penală.
Petiționarul Russu Denis a contestat cu recurs încheierea primei instanțe,
solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri
prin care să se dispună obligarea rejudecării materialului în privința pornirii
urmăririi penale în temeiul art. 274 Cod de procedură penală, și obligarea lichidării
tuturor neajunsurilor constatate cu obligarea respectării drepturilor omului
fundamentale și asigurarea drepturilor victimei în urma infracțiunilor, abuzurilor
de serviciu și erorilor judiciare care au fost comise.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 iunie 2020, a
fost respins recursul declarat ca fiind nefondat și menținută fără modificări
încheierea primei instanțe.
1
În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că nu pot fi reținute
ca întemeiate cerințele petiționarului Russu Denis privind stoparea pretinselor
încălcări ale procurorilor din cadrul PCCOCS, or, astfel de cerințe nu pot fi
soluționate în ordinea prevăzută de art. 313 Cod de procedură penală, norma
respectivă guvernând plângerile depuse împotriva acțiunilor/inacțiunilor, actelor
OUP și a procurorilor, iar nerespectarea îndatoririi de către procurori, acțiunile și
inacțiunile procurorilor, orice alte acte cu caracter divers și ilegal, constituie
abateri disciplinare și se constată de către colegiile specializate din cadrul
Procuraturii Generale, dar nu de către judecătorul de instrucție al cărui competență
este dictată de prevederile art. 41 Cod de procedură penală.
Instanța de apel a menționat, că prima instanță justificat și motivat a reținut
că constatarea unor lezări ale drepturilor petiționarului, și anume prin faptul că în
baza hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 10 octombrie 2018, s-a
admis parțial cererea de chemare în judecată, s-a încasat din bugetul de stat, prin
intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Russu Denis prejudiciul material
în sumă de 5 000 lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate în cauza
penală și prejudiciul moral în sumă de 5 000 lei, precum și cheltuielile de asistență
juridică suportate în cauza civilă în sumă de 5 000 lei, cu privire la repararea
prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de
urmărire penală și ale instanțelor judecătorești, nu pesupune existența unei fapte
infracționale în acțiunile procurorilor și obligativitatea tragerii acestora la
răspundere penală după cum solicită petiționarul.
Astfel, instanța de apel a precizat, că faptul efectuării unei anchete penale, care
într-un final s-a soldat cu clasarea procesului penal, nu poate fi apreciat de instanța
de judecată a fi o faptă penală, respectiv și menținerea persoanei în legătură cu
acest fapt în stare de arest nu poate fi apreciat ca faptă infracțională din partea
procurorilor, or, cum a fost enunțat supra, pentru deținerea în condiții precare în
Penitenciarul nr. 13, Chișinău, acestuia i-a fost compensat deja prejudiciul cauzat,
ce rezultă prin hotărârea menționată supra.
Totodată, instanța de apel a indicat, că prin prisma prevederilor art. 313
Cod de procedură penală, nu pot fi examinate alegațiile petiționarului referitor la
constatarea anumitor fapte de încălcare de către PCCOCS, or, judecătorul de
instrucție nu este competent și nu este în drept de a constata anumite fapte,
inclusiv cu valoare juridică, după cum invocă petiționarul Russu Denis, nici să
dispună pornirea urmăririi penale în privința procurorilor cum o cere petiționarul.
De asemenea, OUP nu poate fi obligat de a dispune înregistrarea plângerii
depusă de petiționar în Registrul nr. 1, dar și examinarea acesteia prin prisma
art. 274 Cod de procedură penală, având în vedere și faptul că organul de urmărire
penală până a începe urmărirea penală, are obligația de a verifica existența
temeiurilor pentru a dispune pornirea urmăririi penale și în cazuri aparte, OUP
este în drept de a nu înregistra plângerile în Registrul nr. 1 cu privire la infracțiuni,
or, plângerea petiționarului fiind pasibilă înregistrării în Registrul nr. 2.
Mai mult, instanța de apel a menționat că prevederile art. 313 alin. (2) pct. 1)
lit. a) Cod de procedură penală, stabilește că persoanele indicate în alin. (1) sunt în
drept de a ataca judecătorului de instrucție refuzul organului de urmărire penală
2
de a primi plângerea sau denunțul privind pregătirea sau săvârșirea infracțiunii,
nu însă și refuzul de a înregistra denunțul/plângerea anume în Registrul nr. 1 de
evidență al sesizărilor cu privire la infracțiuni, astfel că această prevedere legală să
denote clar și evident care anume acțiuni/inacțiuni și acte sunt pasibile de a fi
contestate judecătorului de instrucție, lăsându-se de înțeles că refuzul de a
înregistra plângerea în Registrul nr. 1 nu constituie temei și nu este pasibil de a fi
contestat la judecătorul de instrucție.
Instanța de apel nu a reținut argumentul petiționarului cu referire la faptul că
s-a admis încălcarea drepturilor acestuia prin nerecunoașterea în calitate de parte
vătămată, or, Russu Denis nu deține o careva calitate și nu a arătat prin care anume
acțiuni ilegale i s-ar fi adus atingeri atât de grave drepturilor și libertăților sale,
încât să fie necesară pornirea unui proces penal și, nu în ultimul rând, prin ce
anume i s-a cauzat un prejudiciu moral, fizic sau material, relevante în acest sens
fiind și prevederile art. 59 alin. (1) Cod de procedură penală.
Instanța de apel a conchis, că prin procedurile abordate de către petiționar și
contestate judecătorului de instrucție, nu au fost încălcate careva drepturi și
libertăți fundamentale ocrotite de lege. Petiționarul își manifestă dezacordul
nemijlocit cu analiza circumstanțelor invocate în plângere, și anume că acesta nu
este de acord nemijlocit cu aprecierea stării de fapt, însă instanța de apel nu poate
obliga procurorul, de a dispune o nouă apreciere a probelor, doar axând-se pe
dezacordul petiționarului, or, aprecierea făcută de procuror a situației de fapt este
corespunzătoare și corectă.
Avocatul Dragomir Aliona în numele petiționarului Russu Denis, contestă
decizia instanței de recurs și încheierea primei instanțe, cu recurs în anulare,
solicitând casarea acestora cu trimiterea cauzei la rejudecare.
În argumentarea recursului menționează, că instanța de apel nu a luat în
considerație prevederile art. 100 alin. (1) Cod de procedură penală.
Susțin că la examinarea plângerii de către prima instanță, nu au fost audiate
toate persoanele menționate de către petiționar, precum și nu au fost cercetate
probele prezentate.
Consideră că concluziile instanței de apel sunt pripite și neântemeiate,
întrucât nu a examinat complet și multilateral plângerea, fiind efectuată o cercetare
ineficientă.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală,
Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1)
pct. 2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot
declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor
judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac.
Potrivit art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, cererea de recurs în
anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu menționarea
cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate.
3
Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se
menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul
reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu
fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv
când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii
Moldova despre depunerea cererii.
Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs
în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești prin care a
fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de
achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac,
reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură
penală – adică calea apelului și recursului ordinar.
Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată, rezultă că,
decizia instanței de recurs prin care a fost menținută încheierea judecătorului de
instrucție, adoptată în ordinea reglementată de art. 313 Cod de procedură penală,
nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin. (1)
art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la
Curtea Supremă de Justiție, iar recursul declarat împotriva deciziei instanței de
recurs în speță este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărâre nu este susceptibilă
de a mai fi atacată cu recurs în anulare.
Așadar, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de
procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, întrucât
acesta nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de
procedură penală.
În conformitate cu art. art. 456, 432 alin. (1), (2) pct. 1) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul
Dragomir Aliona în numele petiționarului Russu Denis xxxxx, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 iunie 2020, din motiv că nu
îndeplinește cerințele de formă și de conținut.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată, pronunțată la 29 ianuarie 2021.
Președinte Timofti Vladimir
Judecătorii Toma Nadejda
Boico Victor
4