1ra-615/2021 — art. 264 alin. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264 alin. 4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-615/2021 — art. 264 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-615/2021
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
27 ianuarie 2021 mun. Chișinău
Colegiul Penal în următoarea componență:
președinte Diaconu Iurie
judecători Catan Liliana
Guzun Ion
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul
Lichii Boris în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Bălți din 08 septembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe
ALBU Marin XXXXX, născut la XXXXX,
originar și domiciliat în XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 03.02.2020 – 18.05.2020;
Instanța de apel: 15.06.2020 – 08.09.2020;
Instanța de recurs: 18.12.2020 – 27.01.2021.
c o n s t a t ă:
Prin sentința Judecătoriei Bălți sediul Sîngerei, din 18 mai 2020, cauza fiind
examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Albu Marin
a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod
penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu
executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce
mijloace de transport.
S-a dispus încasarea de la Albu Marin în beneficiul lui Pogor Mihail prejudiciul
material în sumă de 13.950,13 lei.
S-a dispus încasarea de la Albu Marin în beneficiul lui Pogor Mihail prejudiciul
moral în sumă de 100.000 lei.
Hotărârea în partea încasării prejudiciului moral urmează a fi executată în suma
restantă de 2000 lei.
S-a dispus încasarea de la Albu Marin în beneficiul lui Pogor Mihail cheltuielile
de judecată pentru asistența juridică în sumă de 10.000 lei.
În rest cerințele cu privire la încasarea prejudiciului material, a prejudiciului
cauzat prin decesul unicului întreținător în mărime de 228.000 lei, a prejudiciului în
sumă de 1900 lei lunar pentru întreținerea lui XXXXX, a prejudiciului moral în
mărime de 100.000 lei în beneficiul lui XXXXX au fost respinse ca neîntemeiate.
S-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului cheltuielile de
1
judecată în mărime de 2258 lei. Instanța s-a expus asupra corpurilor delicte în
prezenta cauză.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, Albu Marin,
fiind deținător al permisului de conducere al mijloacelor de transport de categoria
,,B”, la 25 decembrie 2019 aproximativ la ora 20:45, fiind în stare de ebrietate
alcoolică cu grad avansat, cunoscând cu certitudine că acest fapt îl împiedică să
conducă un vehicul în siguranță, a urcat la volanul mijlocul de transport de model
„Audi 80” cu XXXXX, deplasându-se pe un drum local din XXXXX din direcția
XXXXX spre s XXXXX. Încălcând prevederile pct. 14) lit. a) din Regulamentul
Circulației Rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului RM Nr.357 din 13.05.2009,
conform cărora: ,,conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în
stare de ebrietate, sub influenta drogurilor sau altor substanțe contraindicate”,
prevederile pct. 39.1) al Regulamentului Circulației Rutiere, potrivit cărora: ,,înaintea
începerii deplasării, reîncolonării sau altei schimbări a direcției de mers, conducătorul
de vehicul trebuie să se asigure că această manevră va fi executată în siguranță și nu
va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic”, precum și prevederile pct. 45
alin. (1) lit. a) - d) și alin. (2) din același Regulament, care prescriu că: „conducătorul
trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând
permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează
atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile
periculoase; d) situația rutieră; în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole
care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească,
pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”, Albu Marin nu s-a isprăvit cu
conducerea mijlocului de transport și ca rezultat a tamponat cu partea frontală dreapta
a mijlocului său de transport în partea din spate pietonul Pogor Lilia, care la acel
moment mergea pe acostament în aceiași direcție de deplasare a automobilului.
Ca rezultat al accidentului produs în urma tamponării, Pogor Lilia conform
raportului de expertiză judiciară nr. 201928C0094 din 26.12.2019 s-a ales cu leziuni
corporale: traumă cranio-cerebrală închisă cu fractură de oase bolta craniană,
hemoragie în ventricolele cerebrale, hemoragie subarahnoidală cerebrală, cerebelară
și trunchiul cerebral, hemoragie în ventricolele cerebrale, edem cerebral, hemoragii
în țesuturile moi a capului, coapsa stângă, fractură ambele oase gamba stângă,
excoriații coapsa stângă, în rezultatul cărora a decedat la fața locului.
Starea de ebrietate a fost constatată prin testarea alcooscopică și potrivit
tichetului „Drager” concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de către Albu
Marin constituia 1,13 mg/l., iar în proba biologică (sânge) concentrația alcoolului
etilic reprezenta 2,49 g/l.
Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare, a fost atacată cu apel de
către avocatul Boris Lichii în interesele inculpatului și de avocatul Valentina Moruz
în interesele succesorului părții vătămate Pogor Mihail și părții civile XXXXX, prin
care au solicitat casarea sentinței Judecătoriei Bălți.
2
3.1 Avocatul Boris Lichii a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi
hotărâri prin care în privința lui Albu Marin să fie stabilită o pedepse conform
minimului prevăzut pentru astfel de cazuri și cu aplicarea prevederilor art.79 Cod
penal.
În cerere a invocat ca motiv asprimea pedepsei, indicând că inculpatul anterior
nu a fost judecat, a recunoscut vina integral, la locul de trai se caracterizează pozitiv,
are la întreținere un copil minor, la evidența medicului psihiatru și narcolog nu se află,
a contribuit la repararea prejudiciului material și moral.
3.2 Avocatul Valentina Moruz în interesele succesorului părții vătămate Pogor
Mihail și părții civile XXXXX a solicită casarea parțială a sentinței în latura acțiunii
civile și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă acțiunea civilă integral
privind încasarea prejudiciilor materiale și morale în mărimea pretinsă și anume
încasarea din contul lui Albu Marin în contul lui Pogor Mihail a prejudiciului material
în sumă restantă de 33.500 lei, a prejudiciul moral estimat la 100.000 lei, a
despăgubirii pentru pierderea întreținătorului în sumă totală de 228.000 lei și a
despăgubirii pentru pierderea întreținătorului în mărime de 1900 lei lunar pentru
întreținerea fiului invalid XXXXX.
Apelantul a invocat că, constatarea instanței de fond precum că nu e posibil de a
reține bonul de plată în sumă de 9000 lei ca probă a cheltuielilor suportate de către
Pogor Mihail este o apreciere superficială a probelor și o concluzie pripită a faptelor
cauzei. În opinia apelantului, faptele de notorietate publică nu se cer a fi dovedite,
ceea ce duce la aprecierea eronată a probelor de către prima instanță. Prin faptul
respingerii acestor probe documentare, judecata din start a neglijat actele documentele
ca fiind probe legale de confirmare a pretențiilor civile înaintate, încălcând dreptul la
un proces contradictoriul și echitabil, stabilit de art. 6 CEDO. Avocatul a mai indicat
faptul că, în cadrul examinării cauzei în fond a fost demonstrat cu certitudine că unicul
întreținător al familiei era Pogor Lilia cu salariul de 1900 lei lunar, astfel, concluzia
primei instanțe cu privire la netemeinicia pretenției cu privire la încasarea
despăgubirii pentru pierderea întreținătorului vine în contradicție cu prevederile art.
2013 Cod civil.
În apel se mai menționează faptul că, toate condițiile prescrise de lege au fost
întrunite pentru a solicita despăgubiri pentru pierderea întreținătorului, în beneficiul
lui XXXXX, astfel concluziile instanței de fond cu privire la lipsa probelor cu privire
la dizabilitatea lui XXXXX vin în contradicție totală cu probele și circumstanțele
cauzei. Apelantul consideră că, XXXXX, în calitate de parte civilă, are dreptul legal
de a solicita recuperarea prejudiciului moral în beneficiul său de la inculpat din motiv
că în urma decesului victimei Pogor Lilia a avut suferințe psihice, spirituale și morale
nu doar soțul ei Pogor Mihail, dar și fiul acesteia XXXXX.
Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 08 septembrie 2020,
apelul avocatului Boris Lichii în interesele inculpatului a fost respins ca nefondat.
Apelul avocatului Valentina Moruz în interesele succesorului părții vătămate Pogor
3
Mihail și părții civile XXXXX a fost admis, cu casarea sentinței în latura acțiunii
civile și cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima
instanță, prin care s-a admis în principiu acțiunea civilă depusă de către părțile civile
Pogor Mihail și XXXXX împotriva inculpatului în procesul penal respectiv, urmând
ca asupra cuantumului prejudiciului material să se expună instanța civilă.
S-a încasat de la Albu Marin în beneficiul lui XXXXX prejudiciul moral în
mărime de 100.000 lei. În rest dispozițiile sentinței menționate referitor la pedeapsa
aplicată, încasarea prejudiciului moral în beneficiul lui Pogor Mihail, încasarea
cheltuielilor de asistență juridică, referitor la corpurile delicte și cheltuielile de
judecată s-au menținut fără modificări.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, vina
inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate pe deplin a fost stabilită prin probele
administrate pe dosar în faza de urmărire penală, acestea fiind acceptate de inculpat
prin cererea depusă până la începerea cercetării judecătorești și acceptată de instanța
de fond prin încheierea protocolară din 18.02.2020.
Instanța de apel a indicat că pedeapsa penală este echitabilă atunci când este
capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi
corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către
condamnat, precum și de alte persoane, or, practica judiciară demonstrează că, o
pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire
și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.
Prima instanță la condamnat pe Albu Marin în baza art. 264 alin. (4) Cod penal,
cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, corect i-a stabilit
ultimului pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de
transport, iar careva temeiuri de a considera pedeapsa stabilită ca fiind prea aspră
instanța de judecată nu a stabilit.
Referitor la argumentele apărării în interesele inculpatului privind aplicarea în
privința ultimului a prevederilor art. 79 Cod penal, instanța a reținut corectă poziția
primei instanțe precum că dispozițiile articolului dat pot fi aplicate doar în cazul când
în cauză există circumstanțe excepționale, or, în speța respectivă nu au fost constate
astfel de circumstanțe.
În circumstanțele menționate nu s-a găsit temei de a considera pedeapsa stabilită
inculpatului ca fiind prea aspră, iar argumentele aduse de către avocat în interesele
inculpatului în apel în condițiile cauzei nu pot servi drept temei pentru admiterea
apelului declarat de avocat în interesele inculpatului.
La fel, s-a menționat că apelul înaintat de către avocat în interesele succesorului
părții vătămate și părții civile este fondat și necesar a-l admite. Instanța de apel a
considerat necesar a explica succesorului părții vătămate Pogor Mihail și părții civile
XXXXX că ei nu sunt lipsiți de posibilitatea de a solicita recuperarea prejudiciului
material cauzat prin infracțiunea săvârșită de inculpat prin înaintarea unei acțiuni
4
civile în instanța de judecată la locul de trai în ordinea procedurii civile, or, instanța a
considerat că în cazul din speță volumul prejudiciului cauzat prin infracțiune nu este
unul incontestabil și pentru admiterea integrală a acțiunii civile de către părțile civile
nu au fost prezentate suficiente probe care ar demonstra cuantumul despăgubirilor
solicitate, iar pentru a acorda acestora un termen suplimentar pentru prezentarea
probelor necesare este nevoie de amâna judecarea cauzei.
Cerințele de încasare a prejudiciului moral înaintate de către avocat în interesele
părții civile XXXXX au fost admise în totalitate, ținând cont de faptul că partea civilă
XXXXX în urma acțiunilor prejudiciabile ale lui Albu Marin a avut un disconfort
psihologic legat de decesul mamei sale, ultima fiind întreținătorul lui XXXXX, care
este invalid, fiind încadrat în gradul I de dizabilitate, din care considerente instanța de
apel a considerat necesar de a încasa de la Albu Marin în beneficiul lui XXXXX
prejudiciul moral în mărime de 100000 lei.
În rest dispozițiile sentinței referitor la pedeapsa aplicată, încasarea prejudiciului
moral în beneficiul lui Pogor Mihail, încasarea cheltuielilor de asistență juridică,
referitor la corpurile delicte și cheltuielile de judecată instanța de apel le-a considerat
necesar de a le menține fără modificări.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocatul Lichii Boris în
interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin.
(1) pct. 6 Cod de procedură penală, solicitând casarea parțială a deciziei în latura
civilă. În motivare recurentul a indicat că, facturile menționate de partea vătămată nu
atestă pentru ce au fost suportate aceste cheltuieli și dacă în general au fost achitate.
Conform codului fiscal dovada de plată se face exclusiv cu bonul fiscal de plată ci nu
cu facturi. Menționează că nu poate fi reținută ca dovadă a cheltuielilor suportate,
bonul de plată eliberat de SRL „Două Familii” în mărime de 9000 lei, deoarece nu
este clar pentru ce servicii a fost achitat.
La fel nu poate fi catalogată ca probă ce confirmă cheltuielile suportate pentru
serviciile funerare, extrasul de realizare din data de 17.02.2020 eliberat de SRL
„Ritual Lux”, deoarece după cum s-a constatat în ședința de judecată, înmormântarea
a avut loc la data de 27.12.2019, iar extrasul a fost datat cu data de 17.02.2020.
Referitor la executarea hotărârii, în partea ce ține de încasarea prejudiciului
moral în beneficiul lui Pogor Mihail, prima instanță a menționat că, conform recipisei
întocmite de către succesorul părții vătămate din 05.05.2020, acesta a primit de la
inculpat suma de 48.000 lei cu titlu de prejudiciu cauzat prin infracțiune, iar conform
copiei cererii la expedierea transferului de bani, mandat intern și bonul fiscal eliberat
de Poșta Moldovei confirmă că mama inculpatului a transferat destinatarului Pogor
Mihail suma de 50.000 lei care a fost acceptat, fapt confirmat de către ultimul în
ședința de judecată. Astfel, în partea încasării prejudiciului moral hotărârea urmează
a fi executată în suma restantă de 2000 lei.
În partea ce ține de încasarea prejudiciului moral în sumă de 100.000 lei de la
inculpat, urmează a fi respinsă, după cum a hotărât prima instanță de judecată.
5
Dat fiind faptul că Pogor Mihail a fost recunoscut succesor al părții vătămate și
în beneficiul acestuia a fost dispusă încasarea sumei de 100.000 lei cu titlu de
prejudiciu moral, instanța nu poate dispune încasarea prejudiciului moral și în
beneficiul lui XXXXX, deoarece în cazul dat se va încasa un prejudiciu moral dublu
de la inculpat.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,
menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza
materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta
urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.
Pornind de la dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, se
relevă că instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului
declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de
consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care
constată că recursul este vădit neîntemeiat. Soluția instanței prin care se dispune
inadmisibilitatea cererii de recurs, din motiv că este vădit neîntemeiată, este precedată
de efectuarea verificării temeiurilor de casare invocate de parte, în raport cu actele
dosarului, drept urmare constatându-se că actul recurat este conform legii, fără a
prezenta vreo lipsă de natură să-l afecteze și să genereze desființarea acestuia.
Astfel, din conținutul cererii de recurs se constată că, recurentul invocă ca temei
de drept pct. 6 alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, însă, critică aprecierea
probelor, solicitând casarea deciziei în latura civilă. În esență, criticele recurentului
se rezumă la dezacordul acestuia cu majorarea cuantumului prejudiciului și cu
acordarea prejudiciului moral lui XXXXX.
Verificând actele cauzei, raportate la alegațiile recurentului în partea ce ține de
soluționarea acțiunii civile, Colegiul Penal reține că decizia instanței de apel este
corectă, legală și întemeiată, iar criticele avansate în această parte de recurent sunt
vădit nefondate. Pentru a statua asupra acestei soluții, s-au avut în vedere următoarele
raționamente.
Acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la
răspunderea delictuală a persoanei responsabile potrivit legii civile, pentru prejudiciul
cauzat prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale. Prejudiciul solicitat de
partea civilă prin intermediul acțiunii avansate în fața instanței împotriva inculpatului,
trebuie să reprezinte o consecință directă a infracțiunii deduse judecății, atât în cazul
pretinderii recuperării prejudiciului material, cât și celui moral.
La caz, inculpatul, prin acțiunile sale infracționale și în urma tamponării cu
automobilul i-a cauzat părții vătămate Pogor Lilia atât suferințe fizice, cât și psihice,
gravitatea primelor a fost constatată prin raportul de expertiză judiciară nr.
201928C0094 din 26.12.2019, părții fiindu-i cauzate leziuni corporale ca trauma
cranio-cerebrală închisă cu fractură de oase bolta craniană, hemoragie în ventricolele
6
cerebrale, hemoragie subarahnoidală cerebrală, cerebelară și trunchiul cerebral,
hemoragie în ventricolele cerebrale, edem cerebral, hemoragii în țesuturile moi a
capului, coapsa stângă, fractură ambele oase gamba stângă, excoriații coapsa stângă,
în rezultatul cărora a decedat la fața locului. Drept urmare, just instanța de apel a
statuat asupra admiterii parțiale a pretențiilor de ordin civil înaintate de avocatul
Valentina Moruz în interesele succesorului părții vătămate Pogor Mihail și părții
civile XXXXX față de inculpat, vinovăția căruia a fost dovedită dincolo de orice
îndoială rezonabilă.
În conformitate cu art. 387 alin. (1) din Codul de procedură penală, odată cu
sentința de condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sunt dovedite temeiurile
și mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în parte,
ori o respinge.
În speță, prima instanță a conchis asupra admiterii parțiale a acțiunii civile
înaintată de partea vătămată, dispunând încasarea din contul inculpatului în beneficiul
părții prejudiciul material în sumă de 13.950,13 lei, prejudiciul moral în sumă de
100 000 lei, cheltuielile de judecată pentru asistența juridică în sumă de 10.000 lei și
cheltuielile de judecată în mărime de 2258 lei.
Instanța de apel, rejudecând cauza în latura civilă la apelurile avocatul Boris
Lichii în interesele inculpatului și a avocatului Valentina Moruz în interesele
succesorului părții vătămate Pogor Mihail și părții civile XXXXX, a admis doar
apelul părții vătămate cu încasarea de la Albu Marin în beneficiul lui XXXXX
prejudiciul moral în mărime de 100.000 lei. În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au
fost menținute.
Colegiul se raliază statuărilor instanței, reiterând că, potrivit art. 220 Cod
procedură penală, acțiunea civilă în procesul penal se soluționează în conformitate cu
prevederile prezentului cod. Normele procedurii civile și normele procesului de
mediere a litigiilor civile se aplică dacă ele nu contravin principiilor procesului penal
și dacă normele procesului penal nu prevăd asemenea reglementări.
În conformitate cu art. 219 alin. (3) Cod procedură penală prejudiciul material
se consideră legat de săvârșirea acțiunii interzise de legea penală dacă el se exprimă
în cheltuieli pentru: 1) tratamentul părții vătămate și îngrijirea acesteia; 2)
înmormântarea părții vătămate; 3) plata sumelor de asigurare, indemnizațiilor și
pensiilor; 4) executarea contractului de depozit al bunurilor.
Reieșind din prevederile art. 14 Cod civil, persoana lezată într-un drept al ei
poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel. Se consideră prejudiciu,
cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să
le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor
sale (prejudiciu efectiv), precum și beneficiul neobținut prin încălcarea dreptului
(venitul ratat). Răspunderea civilă delictuală sau reparatorie are ca primă finalitate
repararea prejudiciului cauzat, iar prejudiciul reprezintă condiția dar și măsura
răspunderii reparatorii, întrucât aceasta se angajează numai în limita prejudiciului
7
injust cauzat.
Vizavi de aprecierea cuantumului prejudiciului moral, care ar aduce o satisfacție
echitabilă părții vătămate pentru suferințele cauzate acesteia prin infracțiunea comisă
de inculpat, instanța de recurs apreciază că, sumele stabilite de instanțele de apel
pentru prejudicii materiale și morale sunt compensatorii.
În același sens, se menționează că, în temeiul art. 219 alin. (4) Cod de procedură
penală, mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină de către instanță
în funcție de suferințele fizice ale victimei, prejudiciul agrement sau estetic, pierderea
speranței în viață, pierderea onoarei prin defăimare, suferințele psihice provocate de
decesul rudelor apropiate etc și de măsura în care compensarea poate aduce
satisfacerea persoanei vătămate.
La caz, instanța de apel, la determinarea cuantumului, a luat în considerație atât
aprecierea subiectivă privind gravitatea suferințelor psihice sau fizice, cât și datele
obiective care certifică acest fapt, precum și alte circumstanțe subsidiare, cum sunt
situația materială și familială a persoanei care poartă răspunderea pentru cauzarea
prejudiciului moral.
Referitor la argumentul recurentului privind partea civilă și dreptul de a înainta
acțiune civilă în adresa inculpatului, instanța de apel a examinat aceasta și s-a expus
prin următoarele: „ Colegiul penal consideră că, cerințele de încasare a prejudiciului
moral înaintate de către avocat în interesele părții civile XXXXX urmează a fi
admise în totalitate, ținând cont de faptul că partea civilă XXXXX în urma acțiunilor
prejudiciabile ale lui Albu Marin a avut un disconfort psihologic legat de decesul
mamei sale, ultima fiind întreținătorul lui XXXXX, care este invalid, fiind încadrat
în gradul I de dizabilitate, din care considerente Colegiul consideră necesar de a
încasa de la Albu Marin în beneficiul lui XXXXX prejudiciul moral în mărime de
100000 lei”, ceea ce exclude încasarea unui prejudiciu moral dublu de la inculpat.
Astfel, instanța de apel corect a stabilit și a menținut necesitatea încasării
cheltuielilor judiciare de la inculpat, concluzie pe care o preia în deplină măsură
instanța de recurs.
În final, Colegiul consideră oportun de a se referi și la jurisprudența constantă a
Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu că instanțele judecătorești
trebuie să-și motiveze deciziile în temeiul art. 6§1 al Convenției (a se vedea în acest
sens cauza Ruiz Torija vs. Spain, 9 decembrie 1994, §29). Totuși, instanțele nu sunt
obligate să ofere un răspuns detaliat la fiecare argument al părților, mai cu seamă dacă
el este invocat în mod repetat, iar extinderea la care se aplică această obligație de a
prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul deciziei și
circumstanțele cauzei. Or, în opinia Curții, în cazul în care instanța supremă refuză să
admită o cauză din motivul că nu sunt întrunite temeiurile legale pentru această cauză,
o motivare foarte succintă poate satisface cerințele art. 6 din Convenție (a se vedea în
acest sens cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).
Având în vedere considerentele menționate în partea descriptivă a prezentei
8
decizii și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de
procedură penală, Colegiul Penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de
apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419
Cod de procedură penală, iar argumentele din recursul ordinar declarat de avocatul
Lichii Boris în numele inculpatului este vădit neîntemeiat.
În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
Penal
d e c i d e :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Lichii Boris în numele
inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08
septembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe ALBU Marin XXXXX, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 februarie 2021.
Președinte Diaconu Iurie
Judecător Catan Liliana
Judecător Guzun Ion
9