1ra-1825/2020 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-1825/2020 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1825/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Ilievici Valeri, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 03 iunie 2020, în cauza penală în privința lui

Ilievici Valeri XXXXX, născut la XXXXX,

domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 17.04.2015–29.09.2017;

Instanța de apel: 25.10.2017 –31.01.2018 și 19.11.2018–03.06.2020;

Instanța de recurs: 05.04.2018 –16.10.2018 și 13.08.2020 –15.10.2020;

Asupra recursului ordinar declarat Colegiul penal

c o n s t a t ă:

Valeri a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.

(1) Cod penal, stabilindu-i-se pedeapsa cu amendă în mărime de 400 unități

convenționale, ceea ce constituie 20000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 1 an.

Acțiunea civilă a fost admisă, dispunându-se încasarea din contul inculpatului în

beneficiul părții vătămate a prejudiciului moral în mărime de 5000 lei și a cheltuielilor

de asistență juridică în sumă de 5000 lei.

periculos al acțiunilor sale, la 27.01.2015, aproximativ la ora 14:27, fiind la volanul

automobilului de model „Skoda Superb” cu n/î XXXXX, și efectuând manevra de

deplasare cu spatele pe teritoriul parcării Centrului Medicilor de Familie nr. 5

municipiul Bălți, amplasată pe str. Boris Glavan 4, mun. Bălți, încălcând grosolan art.

41 alin. (2) Regulamentul Circulației Rutiere, care prevede că conducătorul auto care

intenționează să se deplaseze cu spatele poate să înceapă manevra numai după ce s-

a asigurat că poate face fără a crea un pericol sau un obstacol pentru ceilalți

participanți la trafic. În cazurile în care câmpul vizual în spate este limitat,

conducătorul trebuie să recurgă la ajutorul altei persoane, aflate în afara

autovehiculului, art. 45 alin. (1) care prevede, că conducătorul trebuie să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de

următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b)

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea

tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră precum și art.

1

45 alin. (2) care prevede în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot

fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru

a nu pune în pericol siguranța traficului, din propria vină și neatenție, a trecut cu roata

din spate de pe partea stângă a automobilului peste piciorul drept al pietonului Batîr

Veaceslav, în rezultatul cărui fapt, conform raportului de expertiză medico-legală nr.

78 D din 03.03.2015, pietonul Batîr Veaceslav s-a ales cu leziuni corporale medii, sub

formă de fractură închisă marginal la nivel de bază a falangei unghiale a degetului 1

a piciorului drept.

Aceste acțiuni ale inculpatului au fost încadrate în baza art. 264 alin. (1) Cod

penal – încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce

mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a

integrității corporale.

3.1. Procurorul prin apelul declarat a solicitat casarea parțială a sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui Ilievici Valeri să-i fie micșorat cuantumul

pedepsei cu amendă până la 200 unități convenționale și să fie exclusă pedeapsa

complimentară privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, deoarece la

momentul comiterii infracțiunii, sancțiunea art. 264 alin. (1) Cod penal prevedea o

pedeapsă sub formă de amendă în limitele de până la 300 unități convenționale iar

pedeapsa complimentară a fost aplicată incorect deoarece din textul sancțiunii

urmează că în cazul aplicării sancțiunii cu amendă nu se aplică pedeapsa

complimentară, privarea fiind posibilă numai la aplicarea sancțiunii cu închisoare.

3.2. Inculpatul a criticat sentința sub aspectul netemeiniciei, invocând

nevinovăția sa în raport cu fapta incriminată, motivând că partea vătămată nu a suferit

fractură, clișeul radiologic fiind intenționat ascuns.

Instanța s-a bazat pe concluziile expertizei ce a fost efectuată cu grave încălcări,

deși pe parcursul procesului apărarea a pledat pentru petrecerea unei expertize

medico-legale repetate în baza clișeului radiologic ce nu a fost prezentat experților.

Partea vătămată este conducătorul instituției medicale din care face parte

medicul roentgenolog care ar fi stabilit faptul fracturii, fiindu-i subaltern.

Din filmarea efectuată de către partea vătămată a momentului plecării

automobilului inculpatului de la presupusul loc al accidentului, acesta nu manifesta

nici un semn că ar suferi în acel moment șoc traumatic și dureri prin fractura unei

falange de la degetul piciorului, cauzat prin trecerea peste acesta cu roata unui

automobil.

De asemenea, prima instanță la stabilirea pedepsei a încălcat principiul

retroactivității legii penale mai blânde, or sancțiunea prevăzută de art. 264 alin. (1)

Cod penal, a fost modificată prin agravare, prin Legea 207 din 29.07.2016, în vigoare

din 07.11.2016 și tot prin această lege a fost modificat și cuantumul unității

convenționale.

Drept urmare, a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri de achitare.

apelul inculpatului a fost respins ca nefondat, iar apelul procurorului a fost admis, cu

casarea parțială a sentinței în latura stabilirii pedepsei și pronunțarea unei noi hotărâri

privind modul stabilit pentru primă instanță, prin care:

2

Ilievici Valeri a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa cu amendă în mărime de 200

unități convenționale, ceea ce constituie 4000 lei, fără privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport.

În rest sentința a fost menținută.

a indicat la temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6), Cod de procedură

penală și a solicitat casarea deciziei instanței de apel, cu remiterea spre rejudecarea în

instanța de apel în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului, recurentul a invocat argumentele apelului (vezi pct.

3.2. al prezentei hotărâri) cât și că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

admis recursul ordinar, casată total decizia și dispusă rejudecarea cauzei de instanța

de apel, în alt complet de judecată, deoarece instanța de apel nu a examinat cauza sub

toate aspectele, complet și obiectiv și a adoptat o soluție motivată superficial.

nefundat apelul inculpatului și admis apelul procurorului, casată sentința în latura

penală și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și a art. 60 alin.

(1) lit. b) Cod penal Ilievici Valeri a fost liberat de răspunderea penală, pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, cu încetarea

procesului penal în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la

răspundere penală.

În rest sentința a fost menținută.

7.1. În motivarea hotărârii, instanța de apel a menționat că fapta reținută în

sarcina lui Ilievici Valeri și-a găsit confirmare prin prisma probelor administrate

cercetate, iar argumentele apărării poartă un caracter declarativ.

Încălcarea RCR a fost confirmată, or, însăși inculpatul în declarațiile depuse în

prima instanță a menționat, că urcându-se în automobil a blocat ușile și a pornit

motorul, iar partea vătămată s-a dus în spatele automobilului să-i filmeze numerele

de înmatriculare. Văzând că a pornit mașina, Batîr Veaceslav a făcut un pas în urmă

și a rămas în urma automobilului (f.d. 200-210, vol. I). Nu mai puțin importante în

acest sens sunt declarațiile depuse de Ilievici Valeri în cadrul confruntării ce a avut

loc între acesta și partea vătămată Batîr Veaceslav la etapa urmăririi penale. Astfel,

Ilievici Valeri a declarat, că după ce a urcat în automobil, a blocat ușile, a pornit

motorul, a decuplat frâna manuală, automobilul deplasându-se în spate (f.d. 61-63,

vol. I). Martorul Stadniciuc Nicolai a confirmat că în momentul când inculpatul a

pornit motorul, Batîr Veaceslav era în apropierea automobilului. Ilievici Valeri s-a

uitat în oglinzile laterale și a lăsat mașina să coboare la vale, după care au urcat pe

bordură, apoi pe partea carosabilă și au plecat (f.d. 152-155, vol. I). Potrivit

declarațiilor depuse de partea vătămată Batîr Veaceslav în urma situației ce a avut loc

în incinta Centrului de Sănătate, a ieșit afară pentru a telefona la Inspectoratul de

Poliție. În acest timp văzând cum Ilievici Valeri a urcat la volanul automobilului și l-

a pornit, cu roata stângă din spate trecând peste piciorul său drept (f.d. 114-126, vol.

I). Din declarațiile martorului Dumbrăveanu Valentina rezultă că în fața Centrului de

Sănătate Batîr Veaceslav telefona la poliție, moment în care Ilievici Valeri împreună

3

cu prietenul său au intrat în mașină și au pornit-o. După efectuarea manevrei în urmă,

mașina a fost urcată de către Ilievici Valeri pe bordură, după care acesta a început

deplasarea pentru a pleca de la locul faptei. Batîr Veaceslav a simțit imediat o durere

și uitându-se la picior a strigat inculpatului să oprească și să iasă din automobil. A

văzut pe pantoful părții vătămate urma de la anvelopa automobilului (f.d. 171-178,

vol. I).

Deci, Ilievici Valeri nu s-a asigurat că efectuează manevra în siguranță, a

decuplat frâna manuală, automobilul deplasându-se în spate, în rezultat, cu roata din

spate dreapta a trecut peste piciorul drept al părții vătămate.

În coroborare cu declarațiile nominalizate supra este și procesul-verbal din

16.03.2015, de examinare a înregistrării video conținută pe un CD de model DVD-R

ridicat de la Batîr Veaceslav la 16.03.2015. Potrivit înregistrării în cauză: Sec. 00:00-

00:05 camera este îndreptată în jos și capturează imaginea părții carosabile precum și

roata unui automobil în deplasare. Sec. 00:05-00:11 camera este îndreptată și se

observă automobilul de model „Skoda Superb” de culoare neagră cu n/î CRG 459

staționat, iar din geamul ușii șoferului se observă fața conducătorului automobilului

Ilievici Valeri, care este scoasă puțin peste geam. Tot în acest interval de timp se aude

vocea părții vătămate care se adresează conducătorului automobilului cu propunerea

ca ultimul să coboare din automobil, în timp ce Ilievici Valeri îi răspunde că coboară

imediat. Sec. 00:11-00:17 camera surprinde momentul cum automobilul de model

”Skoda Superb” de culoare neagră cu n/î XXXXX pornește din loc și își continuă

deplasarea într-o direcție necunoscută. De asemenea se aude vocea unei doamne care

exclamă speriată (f.d. 42, vol. I).

Relevant este și procesul-verbal din 27.01.2015 de cercetare a locului

accidentului rutier: municipiul Bălți, strada B.Glavan nr.21; tabelul fotografic ce

conține imaginea pantoful părții vătămate Batîr Veaceslav cu o urmă pe el; și schița

accidentului rutier care deși nu este semnată de inculpatul Ilievici Valeri, dar asupra

căreia nu s-a obiectat la momentul prezentării părții apărării a materialelor de urmărire

penală (f.d. 11-13, vol. I).

Urmarea prejudiciabilă a fost realizată prin cauzarea lui Batîr Veaceslav a unei

vătămări medii a integrității corporale. În acest sens au fost reținut concluziile

expertului Grecu Laurențiu conținute în raportul de expertiză medico-legală nr.78D

din 03.03.2015, potrivit cărora la examinarea lui Batîr Veaceslav s-au depistat fractură

închisă marginală la nivel de bază a falangei unghinale a degetului 1 a piciorului drept,

condiționat cu o dereglare a sănătății de lungă durată și în conformitate cu acest

criteriu se califică la vătămări corporale medii (f.d. 36, vol. I).

Expertiza din 03.03.2015 a fost efectuată în baza examinării lui Batîr Veaceslav

nemijlocit de către expertul Grecu Laurențiu, precum și în baza raportului de

examinare nr. 93 din 19.02.2015.

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 93 din 19.02.2015, întocmit

de asemenea de expertul medico-legal Grecu Laurențiu, la examinarea lui Batîr

Veaceslav s-au depistat fractură închisă marginală la nivel de bază a falangei

unghinale a degetului 1 a piciorului drept, condiționat cu o dereglare a sănătăți de

lungă durată și în conformitate cu acest criteriu se califică la vătămări corporale medii

(f.d. 30, vol. I).

Afirmația apărării că medicul Mihail Briceag și medicului traumatolog Oleg

Lîsîi, care chipurile sunt subalternii părții vătămate a fost apreciată ca neîntemeiată,

4

or, atât la etapa urmăririi penale în cadrul confruntării din 23.03.2020, cât și în instanța

de apel, Batîr Veaceslav a explicat, că nici medicul traumatolog și nici medicul

roentgenolog nu îi sunt subalterni, aceștia activând într-o altă instituție.

Potrivit extraselor din Registrul de stat al persoanelor juridice rezultă, că IMSP

Centrul Medicilor de Familie Municipal Bălți este administrată de Batîr Veaceslav,

iar IMSP Spitalul Clinic Municipal Bălți este administrată de Rotari Serghei.

În atare împrejurări au fost excluse relațiile de serviciu pe verticală dintre Batîr

Veaceslav și medicii nominalizați, nefiind demonstrat interesul acestora de a emite

concluzii eronate în favoarea părții vătămate.

Pentru a nu încălca drepturile inculpatului la un proces echitabil și pentru a

respecta principiul egalității armelor în proces, instanța de apel a dispus efectuarea

expertizei medico-legale repetate.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză judiciară nr. 201902D2632 din

27.02.2020, la Batîr Veaceslav s-a constatat edem și echimoză la nivelul degetului I

planta dreaptă, care au fost produse în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect

contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, se califică ca vătămare

corporală neînsemnată, neexcluzându-se posibilitatea producerii lor prin mecanism

de compresie ca urmare a traversării cu roata automobilului. Diagnosticul clinic

fractură închisă marginală falanga unghinală deget I picior drept nu a putut fi

confirmat în lipsa clișeului radiologic din 27.01.2015 cât și refuzului de a efectua o

radiografie repetată.

Neconcordanțele dintre expertizele medico-legale din 03.03.2015 și din

27.02.2020 se datorează neprezentării clișeului radiologic din 27.01.2015 și refuzului

părții vătămate de a efectua o radiografie repetată.

În instanța de apel Batîr Veaceslav a explicat, că clișeul radiologic și toate actele,

în original, au fost transmise apărătorului participant la etapa urmăririi penale, care îi

reprezenta la acel moment interesele, avocatului Timur Kovaliov. La moment nu

dispune de documentele solicitate și locul aflării acestora nu cunoaște. De asemenea,

partea vătămată a manifestat refuz categoric în efectuarea radiografiei repetate din

motive de sănătate, invocând că o supradoză de radiație îi va afecta starea sănătății.

În situația creată, instanța de apel nu a putut obliga partea vătămată de a efectua

radiografia repetată.

Reieșind din prevederile art. 148 alin. (4) Cod de procedură penală, instanța de

apel a statuat că concluziile raportului de expertiză judiciară nr. 201902D2632 din

27.02.2020 nu exclude prezența la partea vătămată a vătămării corporale medii.

Prezența leziunilor medii confirmându-se prin copiile înscrisurilor medicale:

trimiterile-extras din 27.01.2015, 03.02.2015, 12.02.2015, eliberate pe numele lui

Batîr Veaceslav de către medicul Spitalului Municipal Bălți, Lîsîi O., potrivit cărora

lui Batâr Veaceslav i-a fost prescris tratament și date recomandări în legătură cu

diagnosticul stabilit: Fisură marginală bazei falangii unghiale I picior drept; buletinul

radiologic eliberat de medicul Mihail Briceag, fiind indicat rezumatul radiografiei

plantei drepte a lui Batîr Veaceslav la 27.01.2015: Fractură-fisură-marginală la nivel

de bază a falangei unghiare a degetului I – înscrisuri, originalele cărora de rând cu

clișeul radiologic, au fost prezentate expertului medico-legal Grecu Laurențiu pentru

efectuarea constatării medico-legale expusă în raportul nr.93 din 19.02.2015, care la

rândul său a fost pusă la baza raportului de expertiză nr. 78D din 05.03.2015.

5

Deci criticile părții apărării privitor la lipsa probatoriului ce ar confirma faptul,

că în urma încălcării de către Ilievici Valeri a Regulamentului circulației rutiere, părții

vătămate Batîr Veaceslav i-a fost cauzată vătămarea medie a integrității corporale, au

fost considerate nefondate.

Totodată, deși a fost constatată cu certitudine vinovăția inculpatului , acesta a

fost liberat de răspunderea penală, cu încetarea procesului penal în legătură cu

expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală, or infracțiunea

comisă de către Ilievici Valeri, potrivit reglementărilor expuse la art.16 alin. (3) Cod

penal, face parte din categoria infracțiunilor ușoare, iar în conformitate cu art. 60 alin.

(1) lit. b) Cod penal, persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua

săvârșirii infracțiunii au expirat următoarele termene: ... 5 ani de la săvârșirea unei

infracțiuni mai puțin grave.

Acțiunea civilă a fost corect soluționată și că, critici cu privire la acțiunea civilă

nu au fost înaintate.

instanța de apel nu a ținut cont de faptul că prin raportul de expertiză judiciară repetată

nr. 201902D2632 din 27 februarie 2020 s-a conchis că la partea vătămată nu au fost

stabilite leziuni corporale medii, semn obligatoriu și determinant al infracțiunii

incriminate.

Instanța de apel a lăsat fără apreciere și faptul că din înregistrarea video clar se

observă că partea vătămată nu manifestă nici un semn că ar fi suferit un puternic șoc

traumatic și durere.

Reieșind din faptul că hotărârea judecătorească nu este motivată, consideră că i

s-a adus atingere dreptului la un proces echitabil.

Invocând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de

procedură penală, solicită casarea totală a deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri de achitare.

11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, pledând pentru

inadmisibilitatea acestuia, din motiv că este vădit neîntemeiat și argumentând că

instanța de apel, rejudecând cauza s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, just a constatat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, motivarea soluției

corespunde dispozitivului hotărârii contestate, corect a încadrat acțiunile făptuitorului,

și a apreciat fiecare probă prin prisma art. 101 Cod de procedură penală. Mai mult, din

conținutul recursului se evidențiază că recurentul își motivează contestația prin

dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă acestea nu reprezintă temeiuri

de recurs, prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

baza materialelor din dosar și raportat la criticele recurentului, Colegiul Penal

conchide asupra inadmisibilității acestuia, pentru următoarele motive.

Raționamentele instanței privind inadmisibilitatea recursului declarat, se

întemeiază în drept pe dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

potrivit căreia instanța examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este

în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

6

Instanța de recurs la această etapă a procedurilor nu declanșează un control

devolutiv asupra fondului cauzei, nu dă o nouă apreciere probelor administrate și

cercetate și nu se expune repetat asupra acelorași argumente care anterior au fost

obiect de dispută în instanța de apel și asupra cărora aceasta s-a pronunțat prin decizie

motivată. Or, obiectul cenzurii instanței de recurs este limitat la chestiuni de drept, iar

rațiunea și finalitatea exercitării acestei căi de atac, constă în înlăturarea erorilor

admise de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei.

Pentru a statua asupra netemeiniciei cererii de recurs, instanța a făcut verificările

temeiurilor de casare invocate de parte, în raport cu actele dosarului, constatând că

hotărârea recurată este conformă legii, fără a prezenta vreo lipsă, care să o afecteze,

mai mult ca atât, nu există nici alte motive, neinvocate de recurent, care ar putea fi

luate în considerare din oficiu, de natură să răstoarne soluția adoptată.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și motivate

corespunzător de titularul cererii de recurs.

Colegiul apreciază că recursul declarat este mai degrabă un „apel deghizat”,

decât un „efort conștiincios de a corecta o eroare judiciară”, care se bazează în mod

esențial pe argumente deja examinate minuțios și respinse în cadrul procedurii

precedente, iar în prezent nu există „circumstanțe cu caracter substanțial și

convingător”, care să justifice ingerința în hotărârea executorie a instanței de apel.

În opinia Colegiului penal, soluția instanței de apel este argumentată și

corespunzătoare circumstanțelor de fapt și de drept constatate în speța dată, iar careva

temeiuri de a interveni în aceasta nu s-au stabilit.

Alegațiile recurentului că instanța de apel nu s-a expus argumentat asupra tuturor

motivelor din cererea sa de apel sunt nefondate, or decizia recurată cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, iar argumentele pe care instanța de apel le-a expus în

partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și

exigențelor impuse de art. 6 CEDO, or în lumina jurisprudenței CtEDO, motivarea

unei hotărâri judecătorești are în mod deosebit scopul de a demonstra părții că

a fost ascultată și astfel să contribuie la o mai bună acceptare a deciziei (hotărârea

Taxquet versus Belgia), iar obligația instanțelor naționale de a-și motiva deciziile, nu

poate fi înțeleasă ca impunând un răspuns detaliat la fiecare argument și numai

întrebările cele mai importante pentru rezultatul procesului necesită un răspuns

special în hotărâre (hotărârea Van de Hurk versus Olanda).

Respectiv, Colegiul nu poate susține argumentele recurentului precum că

instanța de apel nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală, care obligă

instanța să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, întrucât motivarea

hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu

presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atâta timp cât

sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt

menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale de

condamnare, adică așa cum s-a procedat în cauza de față. Fiind investită cu o situație

de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a expus

circumstanțele speței reținute în cauză și a concluzionat corect că vinovăția lui Ilievici

Valeri a fost confirmată pe deplin.

7

Prin urmare, opozabil poziției susținute de recurent, Colegiul penal, verificând

suplimentar materialele dosarului, specifică că rejudecând apelurile instanța a adoptat

o soluție corectă, legală și întemeiată. Or, așa cum rezultă din textul deciziei atacate,

instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală și aceasta cuprinde temeiurile de fapt și de drept care

au dus, la caz, la soluția enunțată și a căror reiterare nu este necesară.

În recurs se face trimitere la erorile de drept din pct. 6), 8) și 12) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, afirmându-se că instanța de apel a admis o eroare gravă de

fapt care i-a afectat soluția, prin aceea că eronat a indicat precum că partea vătămată

ar fi suportat o vătămare corporală medie.

Colegiul consideră declarative aceste afirmații, relevând că potrivit art. 6 pct.

111) Cod de procedură penală, eroarea gravă de fapt presupune stabilirea eronată a

faptelor, în existenta sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care

le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora, ea nereferindu-se la

aprecierea greșită a probelor.

În cauza deferită judecății, o atare eroare de drept nu a fost admisă la etapele

precedente de rejudecare a cauzei în ordine de apel, de către instanța de judecată.

Astfel, reieșind din faptul că nici o probă nu are o valoare dinainte stabilită

pentru organul de urmărire penală sau instanța de judecată (art. 101 alin. (3) Cod de

procedură penală) și că rezultatele expertizei judiciare repetate au aceeași valoare

probantă ca și rezultatele expertizei judiciare anterioare și se apreciază în coroborare

cu alte probe (art. 148 alin. (4) Cod de procedură penală), instanța de apel corect a

conchis că neexpunerea expertului în cadrul efectuării expertizei medico-legale

repetate referitor la diagnosticul clinic fractură închisă marginală falanga

unghinală deget I picior drept nu echivalează cu neconfirmarea acestuia, de vreme

ce expertul Grecu Laurențiu la momentul efectuării expertizei medico-legale nr. 78 D

avea un stagiu de muncă de 24 ani, deținând categoria superioară, și până a elibera

concluzia a semnat avertizarea de răspunderea penală pe care o poartă în baza art. 312

Cod penal, iar apărarea nu a prezentat probe că ar fi sesizat organele competente vis-

a-vis de acțiunile incorecte ale expertului.

De asemenea, apărarea pe întreg procesul penal a invocat neveridicitatea datelor

raportului de expertiză medico-legală nr. 78 D pe motiv că ar fi existat subordonare

de serviciu între partea vătămată, medicul traumatolog și cel roentgenolog, însă un

asemenea argument nu s-a constatat prin probe, veridice, pertinente, concludente și

utile.

Tot aici se menționează și că apărarea nu a susținut și nu a probat că partea

vătămată, martorii și expertul ar fi urmărit incriminarea pe nedrept a unei persoane

nevinovate, pe care au cunoscut-o doar în urma acțiunilor infracționale petrecute la

27 ianuarie 2015, în jurul orei 14:27.

Prin urmare, în opinia Colegiului penal, în speță, instanțele de fond rezultând din

ansamblul probator administrat și cercetat în cadrul ședințelor de judecată, corect au

respins alegațiile apărării precum că Ilievici Valeri urmează a fi achitat, deoarece

partea acuzării nu a adus suficiente probe pentru a confirma vinovăția acestuia.

În consecință, reținând că nu are niciun fundament legal cererea de recurs

întemeiată pe motivele de mai sus, autorul referindu-se preponderent la chestiunea de

apreciere a probelor, Colegiul o declară ca inadmisibilă, ca vădit nefondată.

8

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând

situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală,

Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a

respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură

penală, iar criticele invocate în cererea de recurs ordinar declarat de inculpatul Ilievici

Valeri, nu și-au găsit confirmarea.

procedură penală, Colegiul penal,

d e c i d e:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Ilievici Valeri

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 iunie 2020, în cauza

penală în privința lui Ilievici Valeri XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 04 noiembrie 2020.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

9