1ra-1077/2021 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-1077/2021 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1077/2021

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

09 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte –Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Țapeș Artur în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 decembrie 2020, în cauza penală

privindu-l pe

Leahu Marin Xxxxx, născut la xxxxx,

originar din s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, domiciliat în

s. Xxxxx, r-nul Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Marin a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1)

Cod penal și în baza acestei Legi, prin aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, i s-a stabilit o pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) ani, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 (unu) ani.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, s-a adăugat prin cumul total, la pedeapsa aplicată

prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei

Chișinău, sediul Ciocana din 16 octombrie 2018, potrivit căreia lui Leahu Marin i-a fost

stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) ani și cu

amendă în mărime de 1 100 (una mie una sută) unități convenționale, echivalentul a 55

000 (cincizeci și cinci mii) lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 5 (cinci) ani.

1

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite lui Leahu Marin a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 (unu) ani, dacă, în termenul de

probă, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și prin comportare exemplară v-a

îndreptăți încrederea ce i s-a acordat, obligându-l să nu-și schimbe domiciliul fără

consimțământul organului competent, care exercită controlul privind executarea

pedepsei.

În conformitate cu art. 87 Cod penal, pedeapsa stabilită prin prezenta sentință și

pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 16 octombrie

2018 s-a dispus de a fi executată de sine stătător.

S-a admis acțiunea civilă înaintată de către reprezentantul părții vătămate Valeriu

Corobțev privind încasarea prejudiciului moral în sumă de 55 000 (cincizeci și cinci mii)

lei.

S-a încasat din contul inculpatului Leahu Marin în beneficiul părții vătămate Iana

Boiarschi suma de 55 000 (cincizeci și cinci mii) lei cu titlu de prejudiciu moral.

Cererea privind înlocuirea amenzii cu muncă neremunerată în folosul comunității

înaintată de către avocatul inculpatului, Mariana Barașianț, a fost respinsă ca

neîntemeiată.

S-a încasat din contul inculpatului Leahu Marin în beneficiul statului cheltuielile

judiciare în mărime de 320 (trei sute douăzeci) lei ca plată pentru efectuarea expertizei

judiciare nr. xxxx din 09 septembrie 2019.

rechizitoriului este învinuit în aceia că fiind privat de dreptul de a conduce mijlocul de

transport pe un termen de 5 ani în baza sentinței din 16 octombrie 2018, la 22 iulie 2019,

ora aproximativ 12:30, aflându-se la volanul autovehiculului de model ,,Honda Civic”,

cu numărul de înmatriculare xxxx, deplasându-se pe bd. Ștefan cel Mare și Sfânt mun.

Chișinău, dinspre str. Alexandru Pușkin spre str. Vlaicu Pârcălab, la intersecție cu str.

Vlaicu Pârcălab, mun. Chișinău exprimând neatenție față de trafic și încredere exagerată

în sine, a încălcat cerințele Regulamentului Circulației Rutiere, Anexa nr. 1 la Hotărârea

Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009, și anume, prevederile pct. 3) al Regulamentului

Circulației Rutiere, în conformitate cu care, „participanții la trafic sunt obligați să

respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor și prin acțiunile lor să nu cauzeze

prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului”; prevederile pct. 10) alin.

(1) lit. b) al Regulamentului Circulației Rutiere, în conformitate cu care, „persoana care

conduce un vehicul trebuie să posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului

regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță

2

vehiculul pe drum...”; prevederile pct. 11) lit. f) al Regulamentului Circulației Rutiere, în

conformitate cu care ,,la trecerile pentru pietoni cu circulația nedirijată să cedeze trecerea

pietonilor aflați în traversarea drumului pe partea carosabilului în direcția de mers a

vehiculului”; prevederile pct. 45) al Regulamentului Circulației Rutiere, în conformitate

cu care „conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză

stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă

situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d)

situația rutieră. În cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate

de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în

pericol siguranța traficului”, nu s-a isprăvit cu conducerea mijlocului de transport, nu a

ținut cont de totalitatea factorilor care reglementează siguranța conducerii mijlocului de

transport, nu a ținut cont de obstacolul aflat în limita vizibilității sale, ajungând la

trecerea nedirijată pentru pietoni, semnalizată prin indicatoare și marcaje rutiere

corespunzătoare, nu a cedat trecerea pietonului Boiarschi Iana, care traversa partea

carosabilă regulamentar de la dreapta spre stânga relativ direcției de deplasare a

autovehiculului. În consecință, în urma impactului, pietonului Boiarschi Iana, i-au fost

provocate conform raportului de expertiză judiciară medico-legală nr. xxxx din 09

septembrie 2019, leziuni corporale sub formă de fractură închisă a humerusului stâng în

1/3 proximală cu deplasarea fragmentelor osoase, hematom posttraumatic în regiunea

fesieră pe stânga, corp străin (ciob de sticlă) subcutan la nivelul umărului stâng, plagă

confuză la nivelul cotului stâng și genunchiului stâng, care au fost cauzate în rezultatul

acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, cât și la lovirea de acesta, posibil în

timpul și circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și

în baza acestui criteriu, se califică ca vătămare corporală medie.

Acțiunile inculpatului Leahu Marin au fost calificate de către instanța de fond, în

baza art. 264 alin. (1) Cod penal, adică încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere,

de către persoana care conducea mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o

vătămare medie a integrității corporale și a sănătății.

oficiul Principal Olesea Rusu, care a solicitat admiterea apelului, casarea parțială a

sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri, conform regulilor stabilite pentru prima

instanță, prin care Leahu Marin să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal să fie condamnat cu stabilirea pedepsei, conform

acestei legi, sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, cu executarea pedepsei în

3

penitenciar de tip deschis.

3.1. În motivarea cerințelor sale acuzatorul de stat a invocat următoarele aspecte:

- aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării pedepsei cu

închisoarea, față de inculpatul Leahu Marin, este o pedeapsă prea blândă, iar sentința

urmează a fi casată parțial;

- nu poate fi reținut, drept motiv pentru aplicarea prevederilor art. 90 alin. (1) Cod

penal, recunoașterea vinovăției, examinarea cauzei în procedură simplificată, căința

sinceră, acestea reprezintă chestiuni care pot fi luate în considerare la stabilirea pedepsei,

nu și la individualizarea executării acesteia;

- instanța de judecată nu a ținut cont de faptul că inculpatul Leahu Marin anterior

a fost condamnat pentru infracțiune similară și anume prin sentința Judecătoriei

Chișinău, sediul Ciocana din 16.10.2018 a fost condamnat pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, art. 2641 alin. (3) Cod penal, art.

2641 alin. (4) Cod penal, în conformitate cu art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa amenzii

de 1100 u.c. cu privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transport pe un termen de

5 ani;

- inculpatul Leahu Marin pe lângă faptul că nu a tras concluzii de corectare, nu a

achitat amenda aplicată sub formă de pedeapsă, prin sentința emisă de Judecătoria

Chișinău, sediul Buiucani din 03.12.2019, fiind condamnat la închisoare pe un termen de

3 luni, iar la 07.06.2019 pe o altă cauză penală să fie adoptată ordonanță de încetarea

urmăririi penale pe motivul împăcării părților;

- astfel, modalitatea de executare a pedepsei aleasă în privința inculpatului, și

anume executarea reală, este în acord cu principiul proporționalității, luându-se în

vedere fapta comisă și urmările produse.

a fost admis apelul procurorului, sentința casată total, inclusiv din oficiu, în temeiul art.

409 alin. (2) Cod de procedură penală și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit de prima instanță și anume:

Leahu Marin a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

264 alin. (1) Cod penal și în baza acestei Legi, prin aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, i s-a stabilit o pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1

(unu) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis cu privarea de dreptul de

a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 (unu) ani.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, s-a adaugat prin cumul total, la pedeapsa aplicată

prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința Judecătoriei

4

Chișinău, sediul Ciocana din 16 octombrie 2018, stabilindui lui Leahu Marin pedeapsa

definitivă cu închisoare pe un termen de 1 (unu) ani cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip deschis și cu amendă în mărime de 1 100 (una mie una sută) unități

convenționale, echivalentul a 55 000 (cincizeci și cinci mii) lei, cu privarea de dreptul de

a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 (cinci) ani.

S-a admis acțiunea civilă înaintată de către reprezentantul părții vătămate Valeriu

Corobțev privind încasarea prejudiciului moral în sumă de 55 000 (cincizeci și cinci mii)

lei.

S-a încasat din contul inculpatului Leahu Marin în beneficiul părții vătămate Iana

Boiarschi suma de 55 000 (cincizeci și cinci mii) lei cu titlu de prejudiciu moral.

S-a încasat din contul inculpatului Leahu Marin în beneficiul statului cheltuielile

judiciare în mărime de 320 (trei sute douăzeci) lei ca plată pentru efectuarea expertizei

judiciare nr. xxxx din 09 septembrie 2019.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, instanța de fond

a comis erori de drept la faptele reținute prin hotărârea atacată, fapte ce au fost constatate

cu nerespectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit descriptivului și dispozitivului sentinței, instanța de fond recunoscând

inculpatul vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (1) Cod penal, nu

a constatat și descris fapta considerată ca fiind comisă și dovedită în aspectul vizat.

Instanța de fond a comis o eroare gravă de drept, astfel s-a referit la „acțiunile imputate”

inculpatului, dar nu la cele constatate de către instanță, astfel se relevă indiscutabil că

instanța la încadrarea juridică a faptei și-a motivat soluția reieșind din acțiunile imputate

prin rechizitoriu, dar nu reieșind din acțiunile inculpatului constatate de către aceasta.

Ori, indicând în descriptiv că: „Leahu Marin, conform rechizitoriului este învinuit în

aceia...Astfel, acțiunile lui Leahu Marin au fost calificate de către organul de urmărire penală în

baza art. 264 alin. (1) Cod penal” - elemente ale unei sentințe de achitare, ulterior nu a

descris fapta criminală considerată ca fiind dovedită, iar în dispozitiv a constatat că

inculpatul, totusi, este vinovat de săvârsirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1)

Cod penal - element al sentinței de condamnare.

Așadar, instanța nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile prevăzute

de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază

soluția.

Astfel, instanța de apel a constatat că inculpatul Leahu Marin fiind privat de dreptul de

a conduce mijlocul de transport pe un termen de 5 ani în baza sentinței din 16 octombrie 2018, la

22 iulie 2019, ora aproximativ 12:30, aflându-se la volanul autovehiculului de model ,,Honda

5

Civic”, cu numărul de înmatriculare xxxx, deplasându-se pe bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, mun.

Chișinău, dinspre str. Alexandru Pușkin spre str. Vlaicu Pârcălab, la intersecție cu str. Vlaicu

Pârcălab, mun. Chișinău exprimând neatenție față de trafic și încredere exagerată în sine, a

încălcat cerințele Regulamentului Circulației Rutiere, Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr.

357 din 13 mai 2009, și anume, prevederile pct. 3) al Regulamentului Circulației Rutiere, în

conformitate cu care, „participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație,

semnificația mijloacelor și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic,

să nu-i expună pericolului”; prevederile pct. 10) alin. (1) lit. b) al Regulamentului Circulației

Rutiere, în conformitate cu care, „persoana care conduce un vehicul trebuie să posede cunoștințe

și să execute cerințele prezentului regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a

conduce în siguranță vehiculul pe drum...”; prevederile pct. 11) lit. f) al Regulamentului

Circulației Rutiere, în conformitate cu care, ,,la trecerile pentru pietoni cu circulația nedirijată să

cedeze trecerea pietonilor aflați în traversarea drumului pe partea carosabilului în direcția de mers

a vehiculului”; prevederile pct. 45) al Regulamentului Circulației Rutiere, în conformitate cu care

„conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând

permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția;

b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a

vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră. În cazul în care în limita

vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar

să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”, nu s-a isprăvit cu conducerea

mijlocului de transport, nu a ținut cont de totalitatea factorilor care reglementează siguranța

conducerii mijlocului de transport, nu a ținut cont de obstacol aflat în limita vizibilității sale,

ajungând la trecerea nedirijată pentru pietoni, semnalizată prin indicatoare și marcaje rutiere

corespunzătoare, nu a cedat trecerea pietonului Boiarschi Iana, care traversa partea carosabilă

regulamentar de la dreapta spre stânga relativ direcției de deplasare a autovehiculului. În

consecință, în urma impactului, pietonului Boiarschi Iana, i-au fost provocate conform

Raportului de expertiză judiciară medico-legală nr. xxxx din 09 septembrie 2019, leziuni

corporale sub formă de fractura închisă a humerusului stâng în 1/3 proximală cu deplasarea

fragmentelor osoase, hematom posttraumatic în regiunea fesieră pe stânga, corp străin (ciob de

sticlă) subcutan la nivelul umărului stâng, plagă confuză la nivelul cotului stâng și genunchiului

stâng, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, cât și

la lovirea de acesta, posibil în timpul și circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății

de lungă durată și în baza acestui criteriu, se califică ca vătămare corporală medie.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală sus-indicată și care au fost apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de

6

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Cu toate că inculpatul Leahu Marin, atât la urmărirea penală, cât și în instanța de

judecată a recunoscut vinovăția în comiterea faptei incriminate, vina ultimului a fost

confirmată prin probele anexate la materialele cauzei, cercetate în ședința de judecată în

instanța de fond și verificate în instanța de apel.

La individualizarea, stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului,

instanța de apel a ținut cont de prevederile art. art. art. 7, 61, 75 Cod penal și anume de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață

ale familiei acestuia, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului.

Infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (1) Cod penal, se pedepsește cu amendă în

mărime de până la 650 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul

comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani cu (sau fără)

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de până la 2 ani.

La caz, privind gravitatea infracțiunii săvârșite, conform art. 16 din Codul penal,

instanța de apel a atestat că infracțiunea săvârșită de Leahu Marin, se atribuie la categoria

infracțiunilor mai puțin grave.

În continuare, instanța de apel a reținut ca circumstanțe agravante, stabilite de art.

77 Cod penal, săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată

pentru infracțiune similară sau pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză.

Circumstanțe atenuante în baza art. 76 Cod penal la examinarea cauzei și la

stabilirea pedepsei inculpatului, acuzarea de stat a stabilit recunoașterea vinovăției. Însă,

instanța de apel nu a putut reține în calitate de circumstanță atenuantă recunoașterea

vinovăției de către inculpat, or, judecarea cauzei penale a avut loc în baza probelor

administrate la urmărirea penală, care are ca premisă recunoașterea faptelor indicate în

rechizitoriu, astfel, în acest caz pedeapsa care urmează a fi aplicată inculpatului urmează

a fi stabilită în conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care stabilește

o pedeapsă redusă, luându-se în considerare recunoașterea faptelor, iar reținerea în

calitate de circumstanță atenuantă a faptului recunoașterii vinovăției ar însemna

acordarea unei bivalențe juridice uneia și aceleiași circumstanțe.

Cu referire la modalitatea de executare a pedepsei, ținând cont de cele descrise,

categoria de pedeapsă prevăzută de art. 264 alin. (1) Cod penal, de scopul pedepsei

penale, de persoana inculpatului și poziția ultimului vis-a-vis de pedeapsă, de

7

comportamentul inculpatului în timpul și după consumarea infracțiunii, de poziția părții

apărării, de concluziile acuzatorului de stat, precum și de circumstanțele în care s-a

produs și a fost comisă infracțiunea, reieșind din prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, instanța de apel a considerat că realizarea scopului pedepsei penale

de reeducare a faptuitoralui și de prevenire a comiterii de către acesta a unor noi

infracțiuni poate fi atins doar prin stabilirea inculpatului Leahu Marin a unei pedepse

sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) ani, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 1 (unu) ani.

Conform art. 72 alin.(2) Cod penal, pedeapsa cu închisoarea stabilită pentru o

infracțiune mai puțin gravă săvârșită din imprudență, urmează a fi executată în

penitenciar de tip deschis.

În acest context, instanța de apel a reiterat că anterior inculpatul a mai fost

condamnat, inclusiv pentru infracțiuni de conducerea mijlocului de transport în stare de

ebrietate. Respectiv, anterior instanțele de judecată i-au acordat acestuia șansa de a se

corecta fără a fi izolat de societate. Inculpatul Leahu Marin a avut posibilitatea de a se

corecta și a demonstra că faptele comise au fost o întâmplare și o greșeală, dar a continuat

să săvârșească noi infracțiuni și careva concluzii pentru sine nu și-a făcut, nu a pășit pe

calea corectării și reeducării.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, s-a adaugat prin cumul total, la pedeapsa aplicată

prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința Judecătoriei

Chișinău (sediul Ciocana) din 16 octombrie 2018, stabilindui lui Leahu Marin pedeapsa

definitivă cu închisoare pe un termen de 1 (unu) ani cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip deschis și cu amendă în mărime de 1 100 (una mie una sută) unități

convenționale, echivalentul a 55 000 (cincizeci și cinci mii) lei, cu privarea de dreptul de

a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 (cinci) ani.

În conformitate cu art. 87 Cod penal, pedeapsa stabilită prin prezenta decizie și

pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 16 octombrie

2018 se execută de sine stătător.

Având în vedere că inculpatul a recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii

pentru care a fost deferit justiției și cu referire la acțiunea civilă înaintată de Boiarschi

Iana, potrivit căreia a solicitat încasarea din contul lui Leahu Marin în favoarea sa a

prejudiciului material în sumă de 38 790, 77 lei și a prejudiciului moral în sumă de 100

000 lei, instanța de apel a menționat că pe parcursul examinării cauzei, inculpatul a

reparat părții vătămate prejudiciul material în sumă de 38 790,77 lei și prejudicial moral

în sumă de 20 000 lei, fapt confirmat prin recipisa semnată de către reprezentantul părții

8

vătămate, avocatul Corobțev Valeriu (f.d. 190), fiind anexată la materialele cauzei.

Totodată, relevant este faptul că în cadrul procesului penal reprezentantul părții

vătămate a declarat că partea vătămată Boiarschi Iana careva obiecții de ordin material

față de inculpatul Leahu Marian, nu are. Astfel, instanța de apel a admis acțiunea civilă

în partea ce ține de încasarea prejudiciului moral și anume a sumei de 55 000 (cincizeci

și cinci mii) lei ce urmează a fi încasați din contul inculpatului Leahu Marin în beneficiul

părții vătămate Boiarschi Iana, conform tranzacției de împăcare (f.d. 208).

Referitor la cheltuielile de judecată legate de perfectarea raportului de expertiză

judiciară nr. xxxx din 09 septembrie 2019 în sumă de 320 lei, instanța de apel a considerat

că, încasarea din contul inculpatului Leahu Marin, este justificată și întemeiată, or,

acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării

probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate.

Artur în numele inculpatului, prin care solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței.

În argumentarea recursului invocă următoarele aspecte:

- aplicarea în privința lui Leahu Marin a pedepsei cu închisoare cu executare reală

este una inoportună și contrară legislației în vigoare, deoarce în cazul evenimentelor

descrise în speță cet. Leahul Marin a întreprins toate măsurile posibilele pentru a înlătura

consecințele prejudiciabile, recuperând prejudiciul părții vătămate;

- inculpatul a dat dovadă de o înaltă responsabilitate socială și prin faptul că a

recunoscut vina și a contrebuit activ în conlucrare cu organul de urmărire penală;

- Leahu Marin a fost condamnat pentru o infracțiune comisă din imprudență, iar

circumstanța dată și anume faptul că condamnatul nici într-un caz nu a dorit prin

acțiunile sale de a săvâși încălcarea legislației în vigoare și nici crearea unei daune

oricărei alte persoane, iar producerea evenimentelor prejudiciabile au avut loc în lipsa

dorinței condamnatului;

- Leahu Marin recent și-a întemeiat familie și are la întreținere doi copii minori, care

la rândul său au nevoie de prezența tatălui și contribuția acestuia atât din punct de

vedere a persoanei care contribuie material la întreținerea familiei, cât și suportul

spiritual de care au nevoie copii la vârsta lor fragedă din punct de vedere al educației.

procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat de către

avocatul Țapeș Artur în numele inculpatului, menționând că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat. Or, pedeapsa aplicată inculpatului Leahu Marin

9

corespunde faptelor comise, personalității inculpatului și atitudinii acestuia față de

consecințele create, precum și criteriilor de individualizare a pedepsei.

Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate

cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept formal sau

procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material. Potrivit recursului declarat, rezultă că apărarea invocă

dezacordul cu decizia instanței de apel sub aspectul individualizării pedepsei penale

stabilite inculpatului Leahu Marin, făcând referire în acest sens la erorile de drept

prevăzute la pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, care statuează

că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, ori când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Sub aspectul temeiurilor de casare invocate, Colegiul penal atestă că apărarea

consideră greșită casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei de către instanța de apel

și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte prin care inculpatului Leahu Marin,

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal,

cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i-a fost stabilită

pedeapsa de 1 an închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 1 an.

Astfel, în esență argumentele recursului se axează pe dezacordul cu aplicarea

pedepsei cu închisoare cu executarea reală, apărarea pledând în continuare pentru

menținerea soluției primei instanțe, care la capitolul individualizării pedepsei i-a stabilit

10

lui Leahu Marin în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, pedeapsa de 1 an închisoare, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 1 an, iar conform

art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată condiționat pentru

perioada de probațiune de 1 an.

Analizând argumentele menționate în raport cu circumstanțele cauzei, instanța de

recurs le apreciază ca neîntemeiate și pasibile respingerii din următoarele motive.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile)

stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea

fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică

a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice

o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și respectiv

la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor

persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Astfel, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea

mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă mai

11

aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate,

nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina

libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile

și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului

pedepsei.

La caz, instanța de recurs consideră că instanța de apel corect a statuat asupra

faptului că, prima instanță nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 61, 75 Cod

penal și pripit a ajuns la concluzia privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Or, având în vedere circumstanțele cauzei, precum și faptul că inculpatul a comis

o infracțiune care face parte din categoria celor mai puțin grave, de personalitatea

inculpatului, care anterior a fost condamnat pentru infracțiuni de conducere a mijlocului

de transport în stare de ebrietate, insatnța de judecată acordându-i șansa de a se corecta

fără a fi izolat de societate, însă a continuat să săvârșească noi infracțiuni și careva

concluzii pentru sine nu și-a făcut, nu a pășit pe calea corectării și reeducării, precum și

de atitudinea acestuia, care a conștientizat fapta comisă și a recuperat integral prejudiciul

material cauzat părții vătămate, instanța de apel corect a ajuns la concluzia, că scopul

educativ al pedepsei în acest caz poate fi atins doar cu privarea de libertate a

inculpatului.

Așa fiind, Colegiul penal menționează că instanța de apel a ținut cont de principiul

individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de

individualizare a pedepsei inserate la art. 75 alin. (1) Cod penal, și întemeiat a

concluzionat că atingerea scopului pedepsei se va asigura doar prin stabilirea față de

inculpat a pedepsei închisorii, pe care ultimul o va executa în instituția penitenciară de

tip deschis.

Față de cele descrise mai sus, Colegiul penal conchide că, instanța de apel la

compartimentul individualizării pedepsei, a acordat deplină eficiență prevederilor art.

art. 7, 61, 75 Cod penal.

Prin urmare, Colegiul penal constată că, concluzia instanței de apel corespunde

circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind motivată și

aplicată în limitele legii, motiv din care se impune soluția inadmisibilității recursului

ordinar declarat de către avocatul Țapeș Artur în numele inculpatului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

12

penal,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Țapeș Artur în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

02 decembrie 2020, în cauza penală în privința lui Leahu Marin Xxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 30 iunie 2021.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

13