1ra-423/21 — art. 190 al. 1 CP

1ra-423/21 — art. 190 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-423/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 ianuarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Timofti Vladimir

Judecători - Cobzac Elena și Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de către

inculpatul Trifaila Daniel și de către avocatul Vlas Elena în numele inculpatului

Garbuzov Igor prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 08 iulie 2020, în cauza penală privindu-i pe

Garbuzov Igor xxxxx.

Trifaila Daniel xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal,

C O N S T A T Ă :

Garbuzov Igor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.190 alin.(1)

Cod penal, la 6 (șase) luni închisoare.

În baza art.84 alin.(4), art.87 alin.(2) Cod penal la pedeapsa aplicată s-a

adăugat integral partea neexecutată a pedepsei stabilită prin sentința Judecătoriei

Drochia din 26.02.2018 stabilindu-i definitiv pedeapsa de 4 (patru) ani 3 (trei)

luni închisoare cu amendă în mărime de 500 unități convenționale echivalentul a

10000 (zece mii) lei, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

A fost admisă integral acțiunea civilă și s-a dispus încasarea de la Garbuzov

Igor în beneficiul lui Sîrbu Nicolae prejudiciul material în mărime de 10500 (zece

mii cinci sute) lei.

Prin aceiași sentință Trifaila Daniel a fost achitat de învinuirea în baza

art.art.42, 190 alin.(2) lit. b) Cod penal, pe motivul că, fapta nu a fost săvârșită de

inculpat.

1.2. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Garbuzov Igor,

la 07.04.2017, aflându-se în mun. Soroca, dând dovadă de un comportament

viclean și dolosiv, având drept scop dobândirea ilicită a bunurilor de la cet. Sîrbu

Nicolae, comunicându-i ultimului că și-a pierdut buletinul de identitate și nu

poate procura în credit un telefon mobil și o tabletă, iar în caz că acesta va fi de

1

acord să procure în credit pentru el, dar pe numele său aceste bunuri, ultimul va

achita tranșele de creditare în locul cet. Sîrbu Nicolae, prezentând astfel ca

adevărată o faptă mincinoasă în privința naturii și părților actului juridic și

obținându-i în așa mod încrederea, în realitate neavând intenția de a-și onora

angajamentul asumat în momentul intrării în posesia bunurilor respective, l-a

determinat pe cet. Sîrbu Nicolae, de a încheia, cu compania de telefonie mobilă

„Orange", contractul de credit xxxxx, iar Garbuzov Igor a intrat imediat în

posesia telefonului mobil de model „Samsung Galaxy J5 Prime” cu nr. de xxxxx

și a tabletei de model „Samsung Galaxy Tab E 9.6” cu nr. de xxxxx, în preț total

de 10 500,00 lei, bunuri care ulterior le-a realizat unei persoane terțe, iar venitul

obținut și l-a asumat cauzându-i părții vătămate o daună materială în proporții

considerabile, în sumă totală de 10 500,00 lei. Ulterior, Sîrbu Nicolae a fost

informat de către compania de telefonie mobilă „Orange” despre necesitatea

achitării datoriei în baza contractului de credit.

Inițial, acțiunile inculpatului, Garbuzov Igor, au fost calificate de către

organul de urmărire penală în baza art.190 alin.(2) lit.b), c) Cod Penal cu indici de

calificare: „Escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

abuz de încredere săvârșită de două persoane cu cauzarea de daune în proporții

considerabile”.

După introducerea modificărilor la Codul Penal în baza Legii nr.179 din

26.07.2018 (în vigoare din 17.08.2018), procurorul prin ordonanța din 20.11.2018

a înaintat o nouă învinuire, acțiunile inculpatului Garbuzov Igor fiind reîncadrate

juridic în baza art.42, 190 alin.(2) lit. b) Cod Penal cu indici de calificare:

„Complicitatea la escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase în privința naturii și părților actului juridic anulabil, încheierea căruia

a fost determinată de comportamentul dolosiv și viclean care a produs daune

considerabile, săvârșit de două persoane”.

Instanța de fond a mai reținut, că Trifaila Daniel este învinuit de organul de

urmărire penală precum că a comis infracțiunea prevăzută de art.42, 190 alin.(2)

lit.b) Cod Penal în circumstanțele descrise în continuare.

La 07.04.2017, aflându-se în mun. Soroca, în urma unei înțelegeri prealabile,

împreună și de comun acord cu cet. Garbuzov Igor, acționând după un plan bine

chibzuit, dând dovadă de un comportament viclean și dolosiv, având drept scop

dobândirea ilicită a bunurilor de la cet. Sîrbu Nicolae, comunicându-i ultimului

că, Garbuzov Igor și-a pierdut buletinul de identitate și nu poate procura în credit

un telefon mobil și o tabletă, iar în caz că Sîrbu Nicolae va fi de acord să procure

în credit pentru Garbuzov Igor, dar pe numele său aceste bunuri, ultimul va achita

tranșele de creditare în locul cet. Sîrbu Nicolae, prezentând astfel ca adevărată o

faptă mincinoasă în privința naturii și părților actului juridic și obținându-i în așa

mod încrederea, în realitate neavând intenția de a-și onora angajamentul asumat

în momentul intrării în posesia bunurilor respective, l-au determinat pe cet.Sîrbu

Nicolae, de a încheia, cu compania de telefonie mobilă „Orange”, contractul de

credit nr. xxxxx, iar Trifaila Daniel și Garbuzov Igor au intrat imediat în posesia

2

telefonului mobil de model „Samsung Galaxy J5 Prime” cu nr. de xxxxx și a

tabletei de model „Samsung Galaxy Tab E 9.6” cu nr. de xxxxx, în preț total de

10 500,00 lei, bunuri pe care le-au realizat unei persoane terțe, iar venitul obținut

și l-au asumat cauzându-i părții vătămate o daună materială în proporții

considerabile, în sumă totală de 10 500,00 lei. Ulterior, Sîrbu Nicolae a fost

informat de către compania de telefonie mobilă „Orange” despre necesitatea

achitării datoriei în baza contractului de credit.

Inițial, acțiunile inculpatului, Trifaila Daniel, au fost calificate de către

organul de urmărire penală în baza art.190 alin.(2) lit. b), c) Cod Penal cu indici

de calificare: „Escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

abuz de încredere săvârșită de două persoane cu cauzarea de daune în proporții

considerabile”.

După introducerea modificărilor la Codul Penal în baza Legii nr.179 din

26.07.2018 (în vigoare din 17.08.2018), procurorul prin ordonanța din 20.11.2018

a înaintat o nouă învinuire, acțiunile inculpatului Trifaila Daniel fiind reîncadrate

juridic în baza art.42, 190 alin.(2) lit. b) Cod Penal cu indicii de calificare:

„Complicitatea la escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase în privința naturii și părților actului juridic anulabil, încheierea căruia

a fost determinată de comportamentul dolosiv și viclean care a produs daune

considerabile, săvârșit de două persoane”.

Procuratura raionului Soroca Andronic Tatiana și de către avocatul Olșanski

Alexandr în interesele inculpatului Garbuzov Igor.

2.1 În motivarea cerințelor sale procurorul a indicat că:

- instanța de fond nu a stabilit just circumstanțele cauzei și neîntemeiat l-a

achitat pe Trifaila Daniel, învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.art.42,190 alin.(2) lit. b) și d) Cod penal și a calificat acțiunile inculpatului

Garbuzov Igor în baza art.190 alin.(1) Cod penal;

- instanța de fond nu a apreciat critic declarațiile date de inculpați, deoarece

în conformitate cu legislația în vigoare, ei nu poartă răspundere penală pentru

depozițiile false, aceasta fiind o modalitate de a se eschiva de răspunderea penală.

Declarațiile date de Garbuzov Igor și Trifaila Daniel nu sunt logice și nu

corespund materialelor dosarului penal. Din cele declarate de partea vătămată în

instanța de judecată și de inculpați reiese că ambii au planificat și au comis

infracțiunea în cauză, inculpatul Trifaila Daniel a contribuit cu ademenirea părții

vătămate, iar inculpatul Garbuzov Igor a condus partea vătămată la magazin, a

asistat la întocmirea contractului și i-a indicat părții vătămate care anume bunuri

săi ia în credit, apoi a luat bunurile și le-a realizat, oferindu-i din profitul obținut

lui Trifaila Daniel suma de 1600 lei. Art.42 Cod penal, stipulează că participanții

sânt persoanele care contribuie la săvârșirea unei infracțiuni în calitate de autor,

organizator, instigator sau complice;

- mai mult ca atât, pentru inculpatul Trifaila Daniel schema folosită la

dobândirea prin escrocherie a bunurilor altei peroane, nu este una nou și

3

necunoscută. După comiterea infracțiunii de escrocherie cu partea vătămată Sîrbu

Nicolae, inculpatul a mai realizat schema dată, în complicitate, față de o altă

persoană, pentru care fapt a și fost condamnat prin sentința judecătoriei Soroca

din 12.01.2018;

- vinovăția inculpaților Garbuzov Igor și Trifaila Daniel este confirmată prin

următoarele probe: - depozițiile părții vătămate Sîrbu Nicolae, - a martorului

Sanalatii Maxim;

- vina inculpaților Garbuzov Igor și Trifaila Daniel se mai dovedește și prin

ansamblul de probe acumulate în cadrul urmăririi penale și prezentate în instanță

și anume prin: - procesul-verbal de cercetare la fața locului din 07.11.2017 prin

care s-a examinat locul comiterii infracțiunii magazinul „Orange” amplasat în

xxxx; - procesul-verbal de cercetare la fața locului din 05.10.2017 prin care s-au

examinat contractul din 07.04.2017, cu anexele la contractul prestare servicii

publice de comunicații electronice mobile celulare din 07.04.2017 abonamentul

Internet Tableta 80 lei, - bon de primire-predare a bunurilor indicate; - procesul-

verbal de confruntare din 14.11.2017 între bănuitul Garbuzov Igor și bănuitul

Trifaila Daniel; - procesul-verbal de confruntare din 20.11.2017 între partea

vătămată Sîrbu Nicolae și bănuitul Trifaila Daniel;

- instanța de fond neîntemeiat a delimitat acțiunile inculpatului Trifaila

Daniel de la acțiunile inculpatului Garbuzov Igor, deoarece intenția făptuitorilor

la comiterea infracțiunii era unică - dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase în privința naturii și părților actului juridic anulabil, încheierea căruia

a fost determinată de comportamentul dolosiv și viclean, care a produs daune

considerabile, săvârșit de două persoane;

- or, în speța apărută, inculpatul Trifaila Daniel era bun cunoscut cu partea

vătămată Sîrbu Nicolae și prin comportament dolosiv și viclean a abuzat de

încrederea acestuia, propunându-i lui Garbuzov Igor ca persoană ce urma să

încheie contractul de credit și să ia bunurile, de la care în continuare inculpații le-

au și obținut ilicit, din start cunoscând faptul, că contractul de credit nu va fi

achitat, astfel dobândind ilicit bunurile de la Sîrbu Nicolae în complicitate cu

Garbuzov Igor;

- anume acțiunile inițiale a inculpatului Trifaila Daniel au adus la cauzarea

prejudiciului material părți vătămate Sîrbu Nicolae, iar din profitul obținut ilicit a

beneficiat de remunerare. De aici și rezultă rolul activ a lui Trifaila Daniel la

comiterea infracțiunii de escrocherie. Acțiunile ilicite a inculpatului Trifaila

Daniel au legătură directă cu acțiunile inculpatului Garbuzov Igor și nu pot fi

divizate;

- instanța de judecată a examinat cazul unilateral, ignorând probele

acumulate și examinate în instanța de judecată. Totodată s-a dat aprecierea greșită

a circumstanțelor cauzei, fiind ignorate probele și argumentele aduse de către

partea acuzării;

- instanța de fond nu a studiat și analizat multilateral, în deplină măsură și

obiectiv, toate circumstanțele și datele menționate mai sus care caracterizează

4

persoana inculpată și care au o importanță esențială pentru stabilirea categoriei și

mărimii pedepsei;

- analizând circumstanțele cauzei, consideră că corectarea inculpaților este

posibilă doar prin aplicarea pedepsei cu închisoare, cu ispășirea reală a pedepsei.

Așa persoane, care au comis infracțiunea încriminată merită aplicarea unei astfel

de pedeapsă. Numai în așa fel să va atinge scopul pedepsei.

A solicitat admiterea apelului, casarea sentinței instanței de fond,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care inculpatul Garbuzov Igor să fie recunoscut

culpabil în comiterea infracțiunii prevăzute de art.art.42, 190 alin.(2) lit. b) Cod

penal cu aplicarea pedepsei sub formă de 5 ani 6 luni închisoare cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a

exercita activități ce țin de primirea în gestiune a bunurilor materiale pe un termen

de 5 ani. În baza art.84 alin.(4), art.87 alin.(2) Cod penal pentru concurs de

infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate, la pedeapsa stabilită prin

noua sentință a adăuga partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința

Judecătoriei Drochia din 26.02.2018 și a-i stabili definitiv lui Garbuzov Igor

pedeapsa sub formă de 7 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita activități sau a deține funcții

legate de gestionarea mijloacelor bănești pe un termen de 5 ani, cu amendă în

mărime de 500 unități convenționale echivalentul a 10000 lei spre executare de

sine stătător.

Inculpatul Trifaila Daniel să fie recunoscut culpabil în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.art.42, 190 alin.(2) lit.b) Cod penal cu aplicarea pedepsei sub

formă de 5 ani 6 luni închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activități ce țin de primirea

în gestiune a bunurilor materiale pe un termen de 5 ani. În baza art.84 alin.(4),

art.87 alin.(2) Cod penal pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, la pedeapsa stabilită prin noua sentință a adăuga partea

neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Soroca din 12.01.2018

și a-i stabili definitiv lui Trifaila Daniel pedeapsa sub formă de 7 ani închisoare

cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita

activități sau a deține funcții legate de gestionarea mijloacelor bănești pe un

termen de 5 ani, cu amendă în mărime de 850 unități convenționale echivalentul a

42500 lei spre executare de sine stătător

2.2 Avocatul Olșanski Alexandr în interesele inculpatului Garbuzov Igor în

cererea de apel a indicat că:

- concluzia despre nevinovăția inculpatului Trifaila este corectă și destul

argumentată, dar concluzia privind vinovăția lui Garbuzov Igor în comiterea

escrocheriei imputate nu este întemeiată, fiindcă vina lui nicidecum nu se

confirmă incontestabil prin ansamblul probelor cercetate de prima instanță;

- nu se știe de ce (probabil, pentru convingere) probele, considerate de

instanță în confirmare vinovăției a inculpatului Garbuzov, sânt enumerate de 2 ori

5

(p. 67 și p.8), însă și prin așa repetare cu certitudine nu s-a dovedit, că Garbuzov

acționa cu intenția de a-l înșela pe Sîrbu Nicolai;

- anume pe spusele ultimului se bazează sentința, dar depozițiile lui au

contradicții și parțial nu sânt veridice;

- în ședință partea vătămată Sîrbu Nicolai a declarat, că prietenul lui Trifaila

Dan prin telefon l-a rugat să meargă la magazinul Orange pentru a lua în credit un

telefon mobil pentru un băiat pe nume Igor (Garbuzov), care a pierdut buletinul

de identitate și nu poate perfecta creditul. El n-a citit contractul de credit perfectat

pe numele lui, dar l-a semnat și n-a văzut, că în acest contract - în afară de

telefonul mobil - era inclusă și o tabletă, ca și el nu știe, care anume sumă a fost

indicată în contractul semnat de el. În faza de urmărire penală el a declarat

precum, că atunci în credit a fost procurată și o tabletă, doar din cauză că așa i-a

spus colaboratorul de poliție. (Declarațiile lui despre aceasta, ce este important, în

sentința n-au fost menționate.)

- însă depozițiile părții vătămate au fost infirmate de martorul M. Sanalatii

(persoana necointeresată), care sânt veridice, nefiind în sentință apreciate critic

sau cumva dezmințite.

- inculpații Garbuzov și Trifaila n-au recunoscut vina sa, din depozițiile lor

reiese, că ei n-au avut scop de îmbogățire nejustificată și Sîrbu n-a fost înșelat de

ei, iar Garbuzov era în imposibilitate de a lua telefon și tabletă în credit, având

deja un credit neachitat până la urmă, de aceea Trifaila i-a telefonat lui Sîrbu și l-a

cerut să se întâlnească cu Garbuzov pentru a lua bunuri în credit la magazinul

Orange. Trifaila n-a primit bani de la Garbuzov. Ultimul n-a pierdut buletinul său

de identitate, și ei despre aceasta n-au discutat cu Sîrbu.

- inculpatul Garbuzov de asemenea a specificat, că el n-a dorit de a-l amăgi

pe Sîrbu, pe care l-a rugat să perfecteze pe sine contractul de credit pentru

procurarea telefonului mobil cu tableta, și explicându-i că tranșele de credit vor fi

achitate de el singur, deoarece are lucrul bun. Însă ulterior lucrul nu i-a fost plătit

și din lipsa banilor el n-a putut îndeplini integral angajamentul asumat, dar el nu

se eschiva de la achitare;

- în magazinul Orange el i-a arătat lui Sîrbu, care anume telefon și tabletă

trebuiau să fie procurate, apoi lui Sîrbu de către consultant i-a fost explicat

conținutul contractului de credit, condițiile contractului și suma creditului, după

ce Sîrbu l-a semnat, știind că este credit pe tableta și telefonul mobil.

- în ședință Sîrbu în partea dată n-a povestit adevărul, deoarece Sîrbu

cunoștea precis și a văzut, că în credit a fost luat anume telefonul mobil și tableta,

care în prezența lui - de către Sîrbu au fost primiți de la consultantul Sanalatii.

- până la încheierea contractului el intenționa să fie achitat creditul, Sîrbu de

el n-a fost amăgit, și el cunoștea că în orice caz creditul trebuie să fie achitat de

dânsul;

- în sentință depozițiile inculpatului Trifaila n-au fost apreciate critic, n-au

fost puse sub îndoială și nu sânt infirmate, adică ele sânt veridice;

6

- declarațiile lui Trifaila corespund integral cu depozițiile inculpatului

Garbuzov, care, în rândul său, sânt confirmate de martorul Sanalatii. (Dar faptul

dat a fost ignorat sau na fost observat de instanță.);

- declarațiile părții vătămate au fost infirmate tot așa și prin depozițiile

ambilor inculpați;

- n-a fost probată și afirmația părții vătămate în ședință precum, că la

urmărirea penală el, la rugămintea polițistului, a dat declarațiile incorecte despre

luarea cu Garbuzov în credit și a tabletei;

- în urma cercetării judecătorești nu s-a confirmat, că: a) Garbuzov (singur

ori prin înțelegerea prealabilă cu Trifaila) acționa în mod fraudulos în privința lui

Sîrbu; b) Garbuzov (singur sau cu Trifaila) a avut scopul de îmbogățire

nejustificată; c) în realitate Sîrbu a fost indus în eroare (chipurile) de către

Garbuzov; d) de către ultimul a fost prezentată ca adevărată fapta mincinoasă

(chipurile) în privința naturii și părților actului juridic, încheierea căruia a fost

determinată de comportamentul dolosiv și viclean;

- n-au fost dovedite spusele lui Sîrbu, că Garbuzov chipurile a pierdut

buletinul său;

- n-a fost probată existența la Garbuzov intenției directe îndreptate anume la

escrocherie a lui Sîrbu;

- ultimul nu este minor și n-are dereglări mintale, clauze contractuale i-au

fost explicate de către consultantul Sanalatii, după ce Sîrbu, fiind de acord cu ele

și prețul, a semnat actele respective, și Sanalatii i-a predat bunurile procurate -

telefonul mobil și tableta. Îndată prima tranșă a fost plătit de Garbuzov, dorind să

fie achitate și următoarele tranșe. Și nu s-a dovedit, că el nu avea intenția

(chipurile) de a-și onora angajamentul asumat privind achitarea tranșelor de

creditare la timp;

- neachitarea ulterior a tranșelor de către Garbuzov anume din cauză, că lui

nu i-a fost remunerat lucrul îndeplinit, nicidecum nu trebuie să fie interpretată ca

intenția de comitere a escrocheriei;

- dubiile în probarea învinuirii neînlăturate n-au fost interpretate de instanță

în favoarea inculpatului Garbuzov. Între el și Sîrbu în realitate erau relațiile civile,

care trebuiau să fie rezolvate doar în mod civil;

- sentința atacată în privința lui Garbuzov este neîntemeiată și ilegală,

deoarece vinovăția lui în comiterea escrocheriei în baza art.190 al.(1) CP n-a fost

confirmată incontestabil și inculpatul Garbuzov trebuie să fie achitat, căci fapta

lui nu întrunește elementele infracțiunii.

A solicitat apărarea admiterea apelului, casarea sentinței parțial în privința

inculpatului Garbuzov Igor, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, cu achitarea lui pe art.190 Cod penal.

fost respins, ca fiind nefondat, apelul avocatului Olșanski Alexandru în interesele

inculpatului Garbuzov Igor, a fost admis apelul procurorului în Procuratura

raionului Soroca -Andronic Tatiana, casată parțială sentința, cu pronunțarea unei

noi hotărâri prin care Garbuzov Igor a fost recunoscut vinovat și condamnat în

7

baza art.42, 190 alin.(2) lit.b Cod penal la 3 (trei) ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții ce țin de primirea în gestiune a bunurilor materiale pe

un termen de 3 (trei) ani.

În baza art.84 alin.(4) Cod penal la pedeapsa stabilită a fost inclusă durata

pedepsei neexecutate conform sentinței Judecătoriei Drochia sediul Central din

26.02.2018 și s-a stabilit lui Garbuzov Igor pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 4 (patru) ani 6 (șase) luni, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții ce țin de

primirea în gestiune a bunurilor materiale pe un termen de 3 (trei) ani, cu amendă

în mărime de 500 (cinci sute) unități convenționale, echivalentul a 10000 (zece

mii) lei, pedepsele urmând a fi executate desinestătător.

Trifaila Daniel a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.42, 190

alin.(2) lit. b Cod penal, la 3 (trei) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții ce țin de primirea în gestiune a bunurilor materiale pe un termen de

3 (trei) ani.

În baza art. 84 alin.(4) Cod penal la pedeapsa stabilită a fost inclusă durata

pedepsei neexecutate conform sentinței Judecătoriei Soroca sediul Central din

12.01.2018 și s-a stabilit lui Trifaila Daniel pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 4 (patru) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții ce țin de primirea în

gestiune a bunurilor materiale pe un termen de 3 (trei) ani, cu amendă în mărime

de 850 (opt sute cincizeci) unități convenționale, echivalentul a 42500 (patruzeci

și două mii cinci sute) lei, pedepsele urmând a fi executate desinestătător.

În rest dispozițiile sentinței au fost menținute.

3.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constata că, instanța de

fond nu a respectat normele procesuale, nu a verificat complet, sub toate aspectele

și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și nu a dat probelor administrate o

apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor,

concluzia instanței privind achitarea inculpatului Trifailă Daniel în baza art.42,

190 alin.(2) lit.b Cod penal fiind una eronată și care nu se bazează pe probele

cercetate pe caz.

Totodată, instanța de apel a constatat că, nu este justă soluția instanței de

fond privind recalificarea acțiunilor lui Garbuzov Igor în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.190 alin.(1) Cod penal, instanța de fond pe motive formale a

respins probele administrate de organul de urmărire penală, prezentate de acuzare

și examinate în ședința de judecată, care, dovedesc deplin vinovăția ambilor

inculpați în comiterea infracțiunii prevăzute de art.42, art.190 alin.(2) lit. b) Cod

penal și care urmează a fi puse la baza sentinței de condamnare a inculpaților în

latura dată.

Instanța de apel, în situația stabilită pe caz în urma evaluării integrale a

probelor prezentate, a ajuns la concluzia, că în cadrul ședinței de judecată au fost

acumulate probe veridice suficiente care demonstrează comiterea de către

inculpatul Trifaila Daniel a infracțiunii și nu există dubii rezonabile în ceia ce

8

privește vinovăția lui conform acuzării aduse în comiterea infracțiunilor prevăzute

de art.42, art.190 alin.(2) lit. b) Cod penal, precum și a lui Garbuzov Igor în crima

incriminată.

Instanța de apel, în urma cercetării probelor, a considerat că, concluzia

instanței de fond privind nevinovăția lui Trifaila Daniel în învinuirea adusă

potrivit art. 42, 190 alin.(2) lit. b) Cod Penal nu se racordă la probele

administrate, totalitatea probelor administrate și cercetate de către instanța de apel

nicidecum nu confirmă temeinicia achitării lui în infracțiunea incriminată, fiind

prezente pe cauză suficiente probe pertinente, concludente și utile, care urmează a

fi puse la baza unei sentințe de condamnare a inculpatului în comiterea

infracțiunii date.

Concluzia instanței de apel rezultă din declarațiile inculpaților Garbuzov

Igor (f.d.156-159 vol.1); și Trifaila Daniel (f.d.153-155 vol.1); a părții vătămate

Sîrbu Nicolae (f.d.135-139 vol.1); a martorului Sanalatii Maxim (f.d.150-152 vol.

1); - plângerea din 11.10.2017 depusă de Sîrbu Nicolae, prin care solicită luarea

măsurilor cu Igor (Burjui) care la începutul lunii aprilie 2017 prin înșelăciune și

abuz de încredere a dobândit de la el un telefon de model Samsung Galaxi și o

tabletă Samsung, procurate în credit (f.d.10,11); - procesul-verbal de cercetare la

fața locului din 05.10.2017 (f.d.13); - contractul din 07.04.2017 încheiat între ÎM

„Orange” SA și Sîrbu Nicolae, cu anexe (f.d.14-19); - procesul-verbal de

cercetare la fața locului din 07.11.2017, fototabel (f.d. 36-37, 38-40); - procesul-

verbal de confruntare din 14.11.2017 între bănuiții Garbuzov Igor și Trifaila

Daniel (f.d.81-82); - procesul-verbal de confruntare din 20.11.2017 între bănuitul

Trifaila Daniel și partea vătămată Sîrbu Nicolae (f.d.83-84).

Din cele declarate de partea vătămată instanța de apel a constatat că, ambii

inculpați au comis infracțiunea, Trifaila Daniel a contribuit cu solicitarea către

partea vătămată, partea vătămată fiind determinat anume de Trifaila Daniel să ia

în credit telefonul și tableta pentru Grabuzov Igor, iar Garbuzov Igor a mers cu

partea vătămată la magazin, a asistat la întocmirea contractului și i-a indicat părții

vătămate care anume bunuri să ia în credit, apoi a luat bunurile și le-a realizat,

oferindu-i din profitul obținut lui Trifaila Daniel suma de 1600 lei.

Faptul că inculpații neagă aceste declarații nu poate fi reținut, fiind

contrazise declarațiile lor de declarațiile părții vătămate, care nu avea motiv de a-i

încrimina pe nedrept pe inculpați, care urmăresc scopul de a se eschiva de la

răspunderea penală, totodată inclusiv partea vătămată în ședința instanței de apel

a declarat că nimeni nu este vinovat și că nu are pretenții, declarații care parțial

sunt date cu scopul de a justifica acțiunile inculpaților.

În același timp, însuși partea vătămată a declarat că suma prejudiciului i-a

fost restituită după pronunțarea sentinței de instanța de fond, astfel că nu se poate

vorbi despre lipsa existenței infracțiunii în acțiunile ambilor inculpați, mai ales că

Garbuzov Igor a declarat clar că peste câteva zile a vândut bunurile luate de la

compania de telefonie și și-a procurat scuter, dar nu a achitat ratele contractului,

ratele fiind achitate de Sîrbu Nicolae în toată perioada, astfel este evidentă

dobândirea bunurilor de ambii inculpați prin abuz de încrederea acordată, mai

9

ales că pentru faptul că l-a sunat pe Sîrbu Nicolae, Garbuzov Igor a plătit lui

Trifaila Daniel suma de 1600 lei, astfel ultimii au acționat în comun ca

participanți care contribuie la săvârșirea unei infracțiuni.

Instanța de apel a considerat că, eronat au fost delimitate acțiunile

inculpatului Trifaila Daniel de acțiunile inculpatului Garbuzov Igor, deoarece

intenția ambilor la comiterea infracțiunii era unică - dobândirea ilicită a bunurilor

altei persoane prin inducerea în eroare a părții vătămate, încheierea contractului

fiind determinată de comportamentul dolosiv și viclean, ca rezultat fiind aduse

daune considerabile părții vătămate, acțiuni comise de ambii inculpați.

Anume Trifaila Daniel era cunoscut cu partea vătămată Sîrbu Nicolae și prin

comportament dolosiv și viclean a abuzat de încrederea acestuia, propunându-i lui

Garbuzov Igor ca persoană ce urma să încheie contractul de credit și să ia

bunurile, inculpații acționând împreună, de la partea vătămată în continuare

telefonul și tableta au fost obținute ilicit, mai ales că Garbuzov Igor, deși ulterior

a vândut tableta și telefonul, și-a procurat scuter, dar nu a achitat ratele

contractului, astfel fiind dobândite ilicit bunurile de la Sîrbu Nicolae de Trifaila

Daniel în complicitate cu Garbuzov Igor.

Instanța de apel a indicat și faptul că, Trifaila Daniel, după o schemă

asemănătoare de comitere a faptei ca în cauza dată, a realizat, în complicitate, față

de o altă persoană, pentru care fapt a fost condamnat prin sentința Judecătoriei

Soroca din 12.01.2018, astfel că invocarea că Trifaila Daniel nu este vinovat este

declarativă, fiind dovedită integral implicarea ambilor inculpați în comiterea

infracțiunii incriminate.

Declarațiile părții vătămate sunt sprijinite cert prin declarațiile date de

martorul Sanalatii Maxim, care a consultat partea vătămată, prin actele

contractelor de prestări servicii publice, instanța de apel a considerat că aceste

declarații ale părții vătămate, sunt probe directe de bază în constatarea

circumstanțelor cauzei și care indică cu certitudine la vinovăția inculpatului

Trifaila Daniel, cât și a lui Garbuzov Igor, fiind întărite prin probele scrise ale

cauzei penale, cercetate în ședința instanței de apel, la care s-a făcut referire.

Probele cercetate în ansamblu constată cu certitudine existența infracțiunii și

vinovăția anume a inculpatului Trifaila Daniel în comiterea infracțiunii prevăzute

de art.42, 190 alin. (2) lit. b Cod penal.

Respectiv și acțiunile lui Grabuzov Igor au fost încadrate ca acțiuni în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.42, 190 alin.(2) lit. b Cod penal.

În aspectul dat, probele cercetate au permis instanței de apel să rețină în

sarcina inculpatului Trifaila Daniel faptul că el, la 07.04.2017, aflându-se în mun.

Soroca, în urma unei înțelegeri prealabile, împreună și de comun acord cu cet.

Garbuzov Igor, acționând după un plan bine chibzuit, dând dovadă de un

comportament viclean și dolosiv, având drept scop dobândirea ilicită a bunurilor

de la cet. Sîrbu Nicolae, comunicându-i ultimului că Garbuzov Igor și-a pierdut

buletinul de identitate și nu poate procura în credit un telefon mobil și o tabletă,

iar în caz că Sîrbu Nicolae va fi de acord să procure în credit pentru Garbuzov

Igor, dar pe numele său aceste bunuri, ultimul va achita tranșele de creditare în

10

locul cet. Sîrbu Nicolae, prezentând astfel ca adevărată o faptă mincinoasă în

privința naturii și părților actului juridic și obținându-i în așa mod încrederea, în

realitate neavând intenția de a-și onora angajamentul asumat în momentul intrării

în posesia bunurilor respective, l-au determinat pe cet. Sîrbu Nicolae de a încheia,

cu compania de telefonie mobilă „Orange”, contractul de credit xxxxx, iar Trifaila

Daniel și Garbuzov Igor au intrat imediat în posesia telefonului mobil de model

„Samsung Galaxy J5 Prime” cu nr. de xxxxx și a tabletei de model „Samsung

Galaxy Tab E 9.6” cu nr. de xxxxx, în preț total de 10 500,00 lei, bunuri pe care

le-au realizat unei persoane terțe, iar venitul obținut și l-au asumat cauzându-i

părții vătămate o daună materială în proporții considerabile, în sumă totală de 10

500,00 lei. Ulterior, Sîrbu Nicolae a fost informat de către compania de telefonie

mobilă „Orange” despre necesitatea achitării datoriei în baza contractului de

credit.

Acțiunile respective ale inculpatului Trifaila Daniel au fost încadrate în

prevederile art.art.42, 190 alin.(2) lit. b) Cod Penal cu indicii de calificare:

complicitate la escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase în privința naturii și părților actului juridic anulabil, încheierea căruia

a fost determinată de comportamentul dolosiv și viclean, care a produs daune

considerabile, săvârșit de două persoane.

La fel, instanța de apel a considerat necesar a reține în sarcina lui Garbuzov

Igor faptul că el, la 07.04.2017, aflându-se în mun. Soroca, în urma unei înțelegeri

prealabile, împreună și de comun acord cu cet. Trifaila Daniel, acționând după un

plan bine chibzuit, dând dovadă de un comportament viclean și dolosiv, având

drept scop dobândirea ilicită a bunurilor de la cet. Sîrbu Nicolae, comunicându-i

ultimului că și-a pierdut buletinul de identitate și nu poate procura în credit un

telefon mobil și o tabletă, iar în caz că Sîrbu Nicolae va fi de acord să procure în

credit pentru Garbuzov Igor, dar pe numele său aceste bunuri, ultimul va achita

tranșele de creditare în locul cet. Sîrbu Nicolae, prezentând astfel ca adevărată o

faptă mincinoasă în privința naturii și părților actului juridic și obținându-i în așa

mod încrederea, în realitate neavând intenția de a-și onora angajamenrul asumat

în momentul intrării în posesia bunurilor respective, l-au determinat pe cet.Sîrbu

Nicolae de a încheia, cu compania de telefonie mobilă „Orange", contractul de

credit nrxxxxx, iar Trifaila Daniel și Garbuzov Igor au intrat imediat în posesia

telefonului mobil de model „Samsung Galaxy J5 Prime” cu nr. de xxxxx și a

tabletei de model „Samsung Galaxy Tab E 9.6” cu nr. de xxxxx, în preț total de

10 500,00 lei, bunuri pe care le-au realizat unei persoane terțe, iar venitul obținut

și l-au asumat cauzându-i părții vătămate o daună materială în proporții

considerabile, în sumă totală de 10500,00 lei. Ulterior, Sîrbu Nicolae a fost

informat de către compania de telefonie mobilă „Orange” despre necesitatea

achitării datoriei în baza contractului de credit.

Acțiunile respective ale inculpatului Garbuzov Igor au fost încadrate în

prevederile art.art.42, 190 alin.(2) lit. b) Cod Penal cu indicii de calificare:

complicitatea la escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

11

prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase în privința naturii și părților actului juridic anulabil, încheierea căruia

a fost determinată de comportamentul dolosiv și viclean, care a produs daune

considerabile, săvârșit de două persoane.

Deși inculpații au avut o poziție de nerecunoaștere a vinovăției, instanța de

apel a conchis că această poziție este de apărare și nu generează achitarea

inculpaților, după cum a susținut apărarea, mai ales că în cadrul judecării cauzei

au fost prezentate probe care dovedesc incontestabil vina inculpaților.

Instanța de apel la stabilirea pedepsei în privința inculpaților pentru

infracțiunile stabilite în acțiunile lor a considerat necesară numirea pedepsei

inculpaților sub formă de închisoare în limitele sancțiunilor infracțiunilor stabilite

la momentul comiterii faptelor, o altă pedeapsă nefiind posibilă pentru aplicare

ținând cont de faptul că, la locul de trai Trifaila Daniel se caracterizează

satisfăcător, iar Garbuzov Igor se caracterizează pozitiv, circumstanțe atenuante și

agravante pe caz nu s-au constatat, anterior ambii inculpați au fost condamnați,

astfel că față de ultimii urmează a fi aplicate prevederile art.84 alin.(4), 87 alin.(2)

Cod Penal.

Instanța de apel, a respins afirmațiile invocate de avocat în apel, deoarece în

aspectul dat contravin atât elementelor de fapt dobândite din declarațiile părții

vătămate cât și a înscrisurilor cercetate, din rezultatele acțiunilor procesuale

efectuate pe caz, fiind dovedit că Garbuzov Igor a comis faptele incriminate

prevăzute de art.42, 190 alin.(2) lit. b Cod penal.

Instanța de apel a respins argumentul apărării care indică că prima tranșa a

fost achitată de Garbuzov Igor, or ulterior inculpatul a dispărut, partea vătămată

fiind nevoit să-l caute, fapt ce l-a determinat să se adreseze organului de poliție, și

respectiv să achite personal ratele contractului, prejudiciul fiindu-i restituit doar

după pronunțarea sentinței de condamnare a lui Grabuzov Igor.

Invocarea apărării precum că, din declarațiile inculpaților reiese, că ei n-au

avut scop de îmbogățire nejustificată și Sîrbu n-a fost înșelat de ei, iar Garbuzov

era în imposibilitate de a lua telefon și tabletă în credit, având deja un credit

neachitat până la urmă, de aceea Trifaila i-a telefonat lui Sîrbu și l-a cerut să se

întâlnească cu Garbuzov pentru a lua bunuri în credit la magazinul Orange,

Trifaila n-a primit bani de la Garbuzov, instanța de apel nu le-a luat în

considerație, deoarece contravin împrejurărilor constatate pe caz, mai ales că dacă

avea credit neachitat Garbuzov, se cunoștea că este în imposibilitate să achite pe

viitor un alt credit, fapt ce denotă intenția inculpaților de comitere a escrocheriei

față de partea vătămată.

Faptul invocat precum că, Trifaila Daniel nu a luat bani de la Garbuzov Igor

nu a fost reținut, deoarece acest fapt se cunoaște din declarațiile părții vătămate,

aflate de la Garbuzov Igor.

Nu a fost reținută, de către instanța de apel, nici invocarea declarațiilor lui

Garbuzov Igor că n-a dorit de a-l amăgi pe Sîrbu, pe care l-a rugat să perfecteze

pe sine contractul de credit pentru procurarea telefonului mobil cu tableta, și

explicându-i că tranșele de credit vor fi achitate de el singur, deoarece are lucrul

12

bun, că lucrul nu i-a fost plătit și din lipsa banilor el n-a putut îndeplini integral

angajamentul asumat, dar el nu se eschiva de la achitare, în aspectul dat fiind

declarative, anume că Garbuzov Igor s-a eschivat de la plata creditului, mai ales

că personal a declarat că telefonul și tableta le-a vândut peste câteva zile și și-a

procurat scuter, dar nu a achitat ratele contractului.

Au fost respinse și afirmațiile avocatului că până la încheierea contractului

Sîrbu n-a fost amăgit, și că el cunoștea că în orice caz creditul trebuie să fie

achitat de dânsul, deoarece deși cunoștea acest fapt, nu a achitat ratele creditului,

fapt ce l-a determinat pe partea vătămată să se adreseze organelor de drept,

precum și l-a impus să achite ratele creditului.

Nu au fost reținute nici afirmațiile avocatului că declarațiile lui Trifaila

corespund integral cu depozițiile inculpatului Garbuzov, care, în rândul său, sânt

confirmate de martorul Sanalatii, că faptul dat a fost ignorat sau n-a fost observat

de instanță, deoarece declarațiile martorului Sanalatii țin de procedura de

încheiere a contractului și ultimul nu cunoaște detalii legate de cum a fost

contactată partea vătămată.

Totodată, declarațiile inculpaților sunt contrazise de declarațiile părții

vătămate, care nu avea temei de a incrimina pe nedrept inculpații, totodată ultimul

a comunicat că din spusele lui Garbuzov cunoaște că Trifaila Daniel a primit

suma de bani pentru serviciul acordat.

Instanța de apel a respins și afirmațiile aduse de avocat că dubiile în

probarea învinuirii neînlăturate n-au fost interpretate de instanță în favoarea

inculpatului Garbuzov. Între el și Sîrbu în realitate erau relațiile civile, care

trebuiau să fie rezolvate doar în mod civil, deoarece în aspectul dat s-a constatat

fapta infracțiunii de escrocherie, astfel acțiunile inculpaților nu se încadrează ca

relații civile, după cum indică declarativ apărarea, ci sunt fapte prejudiciabile,

comise cu intenție, prevăzută de legea penală și care conform Codului penal sunt

pasibile de pedeapsă penală.

avocatul Vlas Elena în numele inculpatului Garbuzov Igor și de către inculpatului

Trifaila Daniel.

4.1 Avocatul Vlas Elena în numele inculpatului Garbuzov Igor indicând

temeiul prevăzut la art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

Garbuzov Igor să fie achitat.

În motivarea cerințelor a indicat că:

- instanța de apel nu a luat în considerare motivele invocate de apărare

potrivit cărora vinovăția lui Garbuzov Igor în comiterea escrocheriei imputate nu

este întemeiată, deoarece vina lui nicidecum nu se confirmă incontestabil prin

ansamblul probelor cercetate de prima instanță și instanța de apel. Cu certitudine

nu s-a dovedit, că Garbuzov a acționat cu intenția de a-l înșela pe Sîrbu Nicolai.

Din declarațiile inculpatului și respectiv din declarațiile lui Trifailă și martorului

Sanalatii, s-a demonstrat cu certitudine că partea vătămată a cunoscut condițiile

contractului de credit și consecințele lui. Inculpatul Garbuzov Igor nu s-a eschivat

13

de la plata ratelor creditului, pur și simplu o perioadă de timp, nu a avut cu ce

plăti această sumă de bani, deoarece nu avea un venit stabil;

- neachitarea tranșelor de către inculpat, nu trebuie interpretată ca intenția de

comitere a escrocheriei;

- între Garbuzov Igor și partea vătămată, există relații ce țin și pot fi

rezolvate prin legislația codului civil. Respectiv, partea vătămată a confirmat în

instanța de apel, că toate tranșele creditului au fost achitate de către inculpatul

Garbuzov Igor, pretenții față de acesta nu are;

- atât sentința cât și decizia Curții de Apel în privința lui Garbuzov Igor sunt

neîntemeiate, deoarece vinovăția acestuia in comiterea escrocheriei în baza

art.190 alin.(1) Cod penal n-a fost confirmată de probele acuzării. Prin urmare,

inculpatul Garbuzov Igor trebuie să fie achitat, deoarece fapta lui nu întrunește

elementele infracțiunii imputate.

4.2 Inculpatul Trifaila Daniel fără a indica careva temeiuri prevăzute la art.

427 alin.(1) Cod de procedură penală, a solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie

achitat sau dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel în alt complet de

judecată.

În motivarea cerințelor sale inculpatul a indicat că:

- declarațiile date de Garbuzov Igor dovedesc incontestabil nevinovăția sa;

- partea vătămată confirmă faptul că el nu a comis infracțiunea încriminată;

- procurorul nu confirmat învinuirea adusă acestuia.

către avocatul Vlas Elena în numele inculpatului Garbuzov Igor, în conformitate

cu prevederile art. 431 alin. (1) pct.11 Cod de procedură penală, procurorul a

depus referință, care a pledat pentru inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat, invocând că, criticile formulate de autorul recursului în partea

enunțată nu sunt motivate sub aspectul casării hotărârii recurate, ca fiind ilegale,

or, reaprecierea probelor, soluție propusă de autor, nu se încadrează în acest caz

în prevederile art.427 alin.(1) Cod de procedură penală. Deci, criticile formulate

de recurent nu conțin indicii erorilor de drept și, respectiv, nu sunt motivate sub

aspectul casării hotărârii contestate, ca fiind ilegală.

cu materialele cauzei, luând în considerație și argumentele expuse în referință,

Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele

considerente.

În speță se constată, că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recurs ordinar în termenul prevăzut de art. 422 Cod de procedură penală.

Conform art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate

de recurent.

14

Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

6.1 Cu referire la recursul declarat de către avocatul Vlas Elena în

numele inculpatului Garbuzov Igor.

Din textul recursului Colegiul penal constată, că recurentul invocă temeiul

prevăzut la pct.6) alin.(1) al art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Suplimentar instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 alin. (1) Cod

de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate,

fără a agrava situația inculpaților.

Referitor la temeiul de recurs invocat de recurent, prin prisma pct.6) alin.(1)

art.427 Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit constată că, temeiul

menționat nu și-au găsit confirmare, dat fiind faptul că, instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin.1), 5), 417 alin. 8) Cod de

procedură penală, hotărârea cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată. Instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante

invocate în apelul avocatului în numele inculpatului motivarea soluției

corespunde dispozitivului hotărârii atacate, dispozitivul fiind expus clar și

instanța de apel nu a admis nici o eroare gravă de fapt.

Colegiul penal lărgit constată că, temeiul la care se referă autorul recursului

nu persistă în cauză, deoarece din decizia instanței de apel rezultă că probele

administrate au fost analizate obiectiv și a fost dat răspuns la toate argumentele

apărării expuse în apel.

În opinia Colegiului penal, instanța de apel, în conformitate cu prevederile

art.101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele

administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atât

pe cele obținute în procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de

judecată, cât ale apărării atât și ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre

vinovăția lui Garbuzov Igor privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.art.42,

190 alin.(2) lit. b) Cod Penal să fie întemeiată și legală.

Astfel, la concluzia enunțată instanța de apel a ajuns, în rezultatul verificării

probelor, descrise în pct. 3.1 al prezentei decizii, care au fost apreciate conform

art.101 Cod procedură penală, iar careva temei de a considera că concluzia

instanței de apel este eronată la caz lipsește motiv din care se resping argumentele

apărării precum că, „vina lui Garbuzov Igor nicidecum nu se confirmă prin

ansamblul probelor cercetate de prima instanță și instanța de apel”. Or, fiind

audiată partea vătămată direct a indicat la persoana lui Garbuzov Igor care a mers

15

cu el la magazin și i-a arătat care anume bunuri să le ia în credit, a asistat la

încheierea contractului.

Totodată, Colegiul penal este solidar cu concluzia instanței de apel privind

condamnarea inculpatului Garbuzov Igor privind săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art.art.42, 190 alin.(2) lit. b) Cod Penal concluzie care este legală, argumentată,

bazată pe cumulul de probe, verificate și apreciate de instanța de apel, iar

argumentele recurentului precum că, nu s-a dovedit, că Garbuzov a acționat cu

intenția de a-l înșela pe Sîrbu Nicolai, nu pot fi reținute, or, Garbuzov Igor, prin

abuz de încredere, a intrat în posesia bunurilor pe care nu le-a folosit și care, peste

câteva zile, le-a realizat, și-a cumpărat scuter, fără a achita ratele contractului pe o

perioadă de jumătate de an, fapt ce confirmă lipsa intenției ultimului de a-și onora

obligațiile contractuale, prejudiciul fiind restituit părții vătămate după pronunțarea

sentinței. Mai mult ca atât, Garbuzov Igor cunoștea că mai are un credit neachitat

și că este în imposibilitate să achite pe viitor un alt credit, fapt ce confirmă

intenția acestuia de comitere a escrocheriei față de partea vătămată.

Prin urmare, argumentele instanței de apel la adoptarea soluției în cauză, în

virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile sunt acceptate și de

instanța de recurs, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în

pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că

art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu

poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de

Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs,

referitor la nevinovăția acestuia, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de

apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic răspunsurile

asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul penal le însușește, ce este

conform practicii CEDO, hotărârea Albert vs România din 16.02.2010.

6.2 Cu referire la recursul declarat de către inculpatul Trifaila Daniel.

Din textul recursului Colegiul penal constată, că recurentul nu invocă nici un

temei prevăzut la alin.(1) al art. 427 Cod de procedură penală însă, din conținutul

argumentelor formulate se atestă că acesta contestă decizia instanței de apel sub

aspectul nevinovăției acestuia.

Astfel, Colegiul penal constată că argumentele din recursul declarat de către

inculpatul Trifaila Daniel sunt neîntemeiate, iar motivele aduse nu pot fi reținute,

hotărârea instanței de apel corespunzând tuturor prevederilor legii de procedură

penală, fiind legală și întemeiată.

În cauza supusă judecării Colegiul consideră, că instanța de apel corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept, examinând obiectiv cumulul de probe

prin prisma art.101 Cod de procedură penală, astfel corect ajungând la concluzia

privind vinovăția inculpatului Trifaila Daniel, în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art.art.42, 190 alin.(2) lit. b) Cod Penal.

16

În acest sens Colegiul atestă, că la soluționarea cauzei instanța de apel a ținut

cont de prevederile art.art.99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat

probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, ajungând anume la concluzia de condamnare a lui Trifaila Daniel,

concluzie bazată pe cercetarea tuturor probelor administrate în cauza penală, și

care au fost cercetate suplimentar în apel și apreciate prin prisma pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu prin coroborare.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanțele de fond. Or, în cazul în care instanțele de fond și-au

motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau

infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept

de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a

relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârile CEDO Garcia Ruis c.

Spaniei, Helle c. Finlandei).

Nefondat este argumentul inculpatului precum că „nu este vinovat de

comiterea infracțiunii încriminate”, argument care a fost combătut de către

instanța de apel în decizia sa (pct.3.1 din prezenta decizie). Or, potrivit

declarațiilor părții vătămate se atestă că, anume Trifaila Daniel a venit cu

solicitarea către partea vătămată pentru a-l determina să ia în credit telefonul și

tableta pentru Garbuzov Igor, iar în urma realizării bunurilor de către Garbuzov

Igor, acesta a primit de la ultimul suma de 1600 lei, fapt ce confirmă că aceștia au

acționat în comun ca participanți la săvârșirea infracțiunii. Anume acțiunile lui

Trifaila Daniel au dus la cauzarea prejudiciului părții vătămate de unde rezultă

rolul activ a lui Trifaila Daniel la comiterea infracțiunii.

În acest context Colegiul menționează că, temei pentru a interveni în

hotărârea instanței de apel, inclusiv din oficiu, lipsește.

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea

cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei

adoptate, iar recursurile ordinare declarate fiind vădit neîntemeiate, fapt ce

condiționează soluția inadmisibilitatea acestora.

În conformitate cu art. 432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de către inculpatul Trifaila

Daniel și de către avocatul Vlas Elena în numele inculpatului Garbuzov Igor,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 iulie 2020, în

cauza penală privindu-i pe Garbuzov Igor xxxxx și Trifaila Daniel xxxxx, ca

fiind vădit neîntemeiate.

17

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 25 februarie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

18