1ra-1790/20 — art. 264-1 alin. 4CP

1ra-1790/20 — art. 264-1 alin. 4CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-118/2021

(1ra-1790/2020)

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 ianuarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Stela

Chiriac în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 16 iunie 2020, în cauza penală, în privința lui

Moroseac Serghei XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 06.07.2018 până la 20.02.2020;

Instanța de apel de la 16.03.2020 până la 16.06.2020;

Instanța de recurs de la 10.08.2020 până la 13.01.2021.

a c o n s t a t a t :

Moroseac a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641

alin. (4) Cod penal și în baza acestei Legi i-a fost stabilită pedeapsa închisorii pe un

termen de 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

neavând permis de conducere, care i-ar acorda dreptul de a conduce autovehicule,

dându-și seama de consecințele care pot surveni în rezultatul consumului alcoolului,

în timpul nestabilit de organul de urmărire penală a servit băuturi alcoolice, după ce

la 20 iunie 2018 s-a urcat la volanul automobilului de model „Kia Rio”, cu nr./î XXXXX,

și deplasându-se pe str. Kiev, intersecția cu str. Strîi, din mun. Bălți, aproximativ, la

ora 06:50, a fost stopat de colaboratorul de poliție, care suspectându-l că a întrebuințat

băuturi alcoolice, i-au propus de a fi supus testării alcooloscopice, în legătură cu ce i-

a fost propus de a fi supus testării alcooloscopice, iar drept rezult s-a stabilit că în aerul

expirat de Serghei Moroseac se conține alcool în cantitate de 0,62 mg/l.

Ulterior, fiind escortat la Dispensarul narcologic al IMSP Spitalului clinic mun.

Bălți, fiind avertizat pentru răspunderea pe care o poartă în cazul refuzului de a trece

examenul medical și fiindu-i propusă procedura de examinare medicală de constatare

1

a faptului stării de ebrietate și recoltare a probelor biologice de sânge în cadrul

examenului medical, Serghei Moroseac a refuzat categoric de la petrecerea

examenului medical și recoltarea de probe biologice de sânge în cadrul examenului

medical, fapt confirmat prin procesul-verbal nr. 1422 din 20 iunie 2018.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute la art. 2641 alin. (4) Cod penal - refuzul, împotrivirea sau

eschivarea conducătorului mijlocului de transport de la examenul medical în vederea stabilirii

stării de ebrietate si a naturii ei sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen

medical, săvârșite de către o persoană care nu deține permis de conducere.

solicitat casarea sentinței instanței de fond, considerând că la caz nu sunt suficiente

probe care să-i dovedească vinovăția în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641

alin. (4) Cod penal. De asemenea a menționat că instanța de fond a ignorat faptele la

care a făcut referire inculpatul, fără a le da o apreciere. Astfel, a indicat că instanța de

fond nu a efectuat o examinare obiectivă și justă a cauzei.

respins ca fiind nefondat apelul declarat de către inculpat, cu menținerea sentinței fără

modificări.

4.1. În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a conchis că, instanța de fond

examinând cauza penală în privința lui Serghei Moroseac a verificat complet sub toate

aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate pe

caz o apreciere legală din punct de vedere a pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor.

Astfel, instanța de apel a menționat că, vina inculpatului de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, și-a găsit confirmare prin

declarațiile martorilor Ivan Cemertan (f.d.82-83), Igor Vicol, (f.d.84-85) Victor Ciorici

(f.d.86-87), cât și prin următoarele documentele și procesele-verbale ale acțiunilor

procesuale: proces-verbal de constatare a săvârșirii infracțiunii din 20.06.2018 (f.d.3);

procesul-verbal de testare alcooloscopică din 20.06.2018 pe numele lui Serghei

Moroseac (f.d.13-14); procesul-verbal de ridicare a mostrelor pentru stabilirea stării de

ebrietate pe numele cet. Serghei Moroseac din 20.06.2018 (f.d.16); procesul-verbal al

examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de

ebrietate și naturii ei nr.1422 din 20.06.2018 și rezultatul testării alcooloscopice (f.d.18-

19); copia procesului-verbal de reținere a vehiculului la parcarea specială din

20.06.2018 (f.d.31); procesul-verbal de examinare a obiectului din 28.06.2018 - CD de

model DVD ,,Omega” ridicat de la ofițerul de patrulare Victor Ciorici (f.d.32-33);

2

procesul-verbal de confruntare din 27.06.2018 dintre bănuitul Serghei Moroseac și

martorul Victor Ciorici (f.d.44-45).

Ținând cont de cele expuse mai sus, instanța de apel a apreciat critic declarațiile

inculpatului care au fost depuse cu scop de a se apăra și a evita răspunderea penală.

Așadar, instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiate argumentele

apelantului, privind achitarea inculpatului în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, or,

instanța de fond corect a constatat vinovăția inculpatului în cele incriminate, fapte ce

se confirmă prin probele examinate în instanță, cărora li s-a dat o apreciere obiectivă.

În atare împrejurări, instanța de apel a conchis că prin conduita inculpatului

Serghei Moroseac, descrisă în fapta constatată, au fost ignorate regulile statuate la pct.

11) lit. j) din Regulamentul Circulației Rutiere. Același comportament non-conformist

se califică drept infracțiune incriminată în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal.

Reieșind din declarațiile martorului Victor Ciorici, care a declarat că Serghei

Moroseac a trecut testarea alcooloscopică, în urma căreia s-a stabilit rezultatul de 0,62

mg/l, iar apoi a refuzat să preleve probe biologice de sânge, instanța de apel le-a

apreciat ca fiind veridice, or, prin coroborare cu alte probe administrate în prezenta

cauză penală, declarațiile martorului indică asupra acelorași circumstanțe.

Astfel, prin procesul-verbal al examinării medicale de constatare a faptului de

consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei nr.1422 din 20.06.2018 și

rezultatul testării alcooloscopice (f.d. 18-19), în coroborare cu informația din

20.06.2018, înregistrată cu nr.20181072339 (f.d. 7) și copia procesului-verbal de reținere

a vehiculului la parcarea specială din 20.06.2018 (f.d. 31), se confirmă faptul că la

conducerea mijlocului de transport de model ,,KIA Rio” cu nr./XXXXX, Serghei

Moroseac era în stare de ebrietate produsă de alcool.

Din aceste considerente, instanța de apel a respins argumentele inculpatului,

precum că nu au fost administrate probe întru dovedirea vinovăției sale de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.(4) Cod penal.

Cu referire la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că, instanța

de fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale și în

conformitate cu revederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului.

Conform art. 16 Cod penal, infracțiunea săvârșită de către Serghei Moroseac, se

atribuie la categoria infracțiunilor ușoare.

Astfel, instanța de apel a menționat că, în conformitate cu art. 2641 alin. (4) Cod

penal, sancțiunea normei penale prevede ca pedeapsă munca neremunerată în folosul

comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de până la 1 an. De unde reiese

3

că la stabilirea pedepsei penale în privința lui Serghei Moroseac, instanța de fond a

stabilit pedeapsa ce se încadrează în limitele pedepsei privative de libertate prevăzută

de norma citată.

Stela Chiriac în numele inculpatului care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de

procedură penală solicită casarea acesteia cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri.

În motivarea celor solicitate, avocata susține că la cauză au fost stabilite doar

circumstanțe atenuante ceia ce presupune stabilirea unei pedepse minime cu

închisoarea.

De asemenea, apărarea în recursul declarat subliniază dezacordul cu aprecierea

probelor de către instanțele de fond.

materialului din dosarul cauzei, motivelor invocate și ținând cont de opinia

procurorului expusă în referință, Colegiul penal concluzionează că, acesta urmează a

fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține seama

de starea de fapt deja constatată prin hotărârea judecătorească definitivă.

Recurenta în recursul declarat invocă temeiul de drept prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 12) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel în cazul în care faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În esență, avocata invocă că instanța de apel nu a apreciat la justa valoare probele

administrate în cauză, ajungând neîntemeiat la concluzia condamnării inculpatului,

de asemenea semnalând faptul că pedeapsa aplicată inculpatului este una prea dură.

Referitor la criticele expuse de către recurente, Colegiul penal amintește că la

etapa judecării recursului, instanța nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu

dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, acestea

fiind atributul exclusiv al instanței de fond și al instanței de apel.

Deci, Colegiul penal nu va examina criticile referitoare la greșita reținere, pe baza

probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci v-a verifica prin

raportare la situația de fapt stabilită de instanța de apel, corectitudinea încadrării

juridice a faptelor săvârșite de inculpatul Serghei Moroseac.

4

Mai mult ca atât, făcând o analiză minuțioasă a materialelor cauzei, Colegiul

penal constată că, alegațiile recurentei privind la pretinsa eroare judiciară reținută la

calificarea juridică a acțiunilor inculpatului este vădit nefondată, iar instanța de apel

corect a menținut soluția instanței de fond care motivat a admis argumentele invocate

de procuror în acest sens. Or, din toate probele examinate și cercetate de către instanța

de apel s-a constatat indubitabil că inculpatul fără a deține permis de conducere a

condus automobilul în stare de ebrietate alcoolică.

Colegiul penal conchide că din materialele dosarului rezultă că instanța de apel,

în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat complet

și obiectiv probele administrate, verificându-le sub aspectul pertinenții, concludenții,

utilității și veridicității, atât cele ale apărării, cât și cele ale acuzării, fapt ce face ca

concluzia despre vinovăția lui Serghei Moroseac în săvârșirea infracțiunii imputate,

să fie una legală și întemeiată, iar pedeapsa aplicată - în limita sancțiunilor prevăzute

de legea penală.

De asemenea, Colegiul penal subliniază că este neclară poziția apărării care în

temeiul pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, solicită pronunțarea unei

noi hotărâri fără a indica dispozițiile normei penale sau contravenționale, după caz,

în care urmau a fi încadrate acțiunile celui recunoscut vinovat.

Totodată, Colegiul penal susține poziția instanțelor de fond privind stabilirea

pedepsei penale pe care o consideră legală, corectă și în conformitate cu predările art.

61 Cod penal.

Astfel, instanța de recurs ordinar susține că, pedeapsa individualizată

inculpatului, corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei

penale.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și din partea altor

persoane.

Potrivit art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

penale, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

La caz, Colegiul penal constată că, infracțiunea săvârșită de către inculpat, este

prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal și se pedepsește cu muncă neremunerată în

folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de până la 1 an.

5

Conform art. 16 alin. (2) Cod penal, infracțiunea săvârșită de către inculpat se

clasifică ca fiind o infracțiune ușoară, or, infracțiuni ușoare se consideră faptele pentru

care legea penală prevede în calitate de pedeapsă maximă pedeapsa închisorii pe un

termen de până la 2 ani inclusiv .

Așadar, în concluzie Colegiul penal statuează că, instanța de apel corect a

menținut sentința prin care inculpatului i-a fost stabilită pedeapsa în conformitate cu

principiul individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) și în coroborare cu criteriile

generale de individualizare a pedepsei art. 75 alin. (1) Cod penal.

Totodată, Colegiul penal menționează că, chestiunea de individualizare a

pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei

și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de

sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două

criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvârșite.

Mai mult decât atât, după cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal

constată că, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care

au dus la pronunțarea deciziei recurate, or, în fapt, decizia instanței de apel

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și

întemeiată, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare

nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea atacată în raport

cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a acesteia

nu s-au stabilit.

Astfel, Colegiul penal remarcă că prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 16 iunie 2020, a fost menținută sentința instanței de fond din 02 februarie

2020, fiind calificată ca una corectă și clar motivată.

În concluzie, Colegiul penal lărgit conchide că, decizia instanței de apel

corespunde tuturor prevederilor legii procesual penale, ea fiind legală, argumentată

și întemeiată, ceea ce impune soluția inadmisibilității recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

6

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Stela Chiriac în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16

iunie 2020, în cauza penală în privința Moroseac Serghei XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 10 februarie 2021.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

7