1ra-2326/2020 — art. 361 alin. 2, lit. b CP

1ra-2326/2020 — art. 361 alin. 2, lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-2326/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Gorencu Cornelia în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 10 septembrie 2020, în cauza penală

în privința lui

Mamedov Zialat, născut la xxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: de la 20.12.2019, până la data de 29.03.2019

Instanța de apel: de la 19.02.2020, până la data de 10.09.2020

Instanța de recurs ordinar: de la 17.11.2020, până la data de 16.12.2020

A C O N S T A T A T :

pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penală, Mamedov Zialat, a fost

recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2)

lit. b) Cod Penal, și i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe

un termen de 6 (șase) luni cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

A fost respins cererea acuzatorului de stat cu privire la încasarea din

contul lui Mamedov Zialat în contul statului a prejudiciului cauzat în

urma efectuării expertizelor judiciare în sumă de 5 250 lei. Toate

cheltuielile judiciare fiind trecute în contul statului, potrivit prevederilor

art. 227 alin. (3) Cod de procedură penală.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Zialat, la data de 15.11.2018, aproximativ la orele 19 și 45 min., pe direcția

intrare, în Aeroportul Internațional Chișinău, situat pe bd. xxxxxx mun.

Chișinău, în timpul controlului de pașapoarte, pasager al cursei aeriene

1

Chișinău-Istanbul, la controlul de frontieră al pasagerilor, în circumstanțe

nestabilite de către organul de urmărire penală, în urma înțelegerii

prealabile cu persoane neidentificate de către organul de urmărire penală,

având scopul confecționării, deținerii și folosirii a unui document oficial

fals, a prezentat pentru control pașaportul cetățeanului Ucrainei cu nr.

xxxxxxxxxxxxxx, pe numele lui xxxxxxx, eliberat precum că la 14.04.2015

și care conform raportului de expertiză judiciară nr.404, din 19.11.2018,

conține manipulări redate prin rebroșarea blanchetei și substituirea

paginii cu date personale cu cea actuală.

Acțiunile lui Mamedov Zialat au fost încadrate de către în baza art.

361 alin. (2) lit. b) Cod Penal, după indicii calificativi deținerea și folosirea

documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de

obligații, săvârșite de două sau mai multe persoane.

3.1 Procurorul Victor Plugaru, prin care a solicitat casarea parțială a

sentinței în partea care a fost respinsă solicitarea acuzatorului de stat de a

fi încasate din contul inculpatului 5250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

pentru efectuarea expertizei judiciare, cu pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care să fie dispusă

încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului cu titlu de cheltuieli

judiciare suma de 5250 lei pentru efectuarea expertizelor judiciare.

În motivarea apelului, procurorul Victor Plugaru, a invocat că:

- urmărirea și judecarea unei cauze penale ocazionează efectuarea

de cheltuieli pentru întocmirea și transmiterea actelor de procedura,

pentru administrarea probelor și conservarea mijloacelor materiale de

probă, cu retribuirea apărătorilor, precum și cu orice alte cheltuieli

necesare normalei desfășurări a procesului penal. în cheltuielile

ocazionate la administrarea probelor se includ și sumele pentru retribuția

cuvenită experților și interpreților pentru serviciul care l-au adus justiției;

- spre deosebire de procesul civil, unde sumele necesare acestor

cheltuieli sânt avansate de către reclamant, prin plata taxei de timbru, la

introducerea acțiunii, în cauzele penale, în care activitatea judiciara se

desfașoară din oficiu, sumele necesare cheltuielilor de urmărire sau de

judecată sânt avansate, de regulă, de stat, prin organul judiciar în fața

căruia se află cauza penală;

- efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată

de săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a

judecării cauzei pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o; ca urmare,

cheltuielile judiciare sânt imputabile inculpatului condamnat pentru

2

săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția sa infractională,

deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat;

- obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este

principală și integrală; întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod

inevitabil desfășurarea măririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se

aplica pedeapsa infractorului, obligația în a suporta cheltuielile judiciare

îi revine în principal acestuia, chiar dacă partea vătămată și partea civilă

au determinat, prin cererile lor, producerea unor cheltuieli; de asemenea,

obligația de a suporta cheltuielile judiciare este integrală, incluzând toate

cheltuielile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare de

către prima instanță;

- consideră că cheltuielile de judecată suportate de către stat în cauza

penală de învinuire a lui Mamedov Zialat, urmează să fie încasate din

contul acestuia.

3.2 Avocatul Cornelia Gorencu, în numele inculpatului Mamedov

Zialat, prin care a solicitat casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima

instanță, prin care să se constate violarea dreptului prevăzut de art. 3

CEDO privind condițiile de detenție și în conformitate cu art. 385 alin. 5

Cod de procedură penală și reducerea pedepsei 2 zile de închisoare pentru

1 zi de arest preventiv cu eliberarea inculpatului din stare de arest.

În motivarea cererii de apel, apărarea a invocate că:

- sentința este pasibilă casării în partea stabilirii pedepsei și anume,

instanța de fond nu a respectat criteriile generale de individualizare a

pedepsei, stabilind o pedeapsă prea aspră, ceea ce denotă ineficiența

condamnării inculpatului la o pedeapsă penală și condiționează

ilegalitatea sentinței primei instanțe;

- la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de fond nu a

dat o deplină eficiență faptului, că inculpatul: - a recunoscut vina în cele

comise, a semnat și depus cerere privind examinarea cauzei penale în

ordinea art. 3641 Cod de procedură penală, cauza fiind examinată în

procedură simplificată, - se căiește sincer în cele săvîrșite, ceea ce denotă

faptul, că inculpatul conștientizează pericolul social al faptelor comise

precum și urmările acestor fapte. - infracțiunea incriminată face parte din

categoria celor mai puțin grave (art. 16 CP). - careva urmări grave pe cauză

nu au survenit. - nu are antecedente penale. - are domiciliu în s. xxxxx;

- consideră că, la individualizarea pedepsei, conform criteriilor

generale de individualizare a pedepsei, instanța nu a respectat toate

cerințele prevăzute de legea penală ce asigură aplicarea față de inculpat a

3

unei pedepse echitabile, legale și individualizate, fapt ce constituie temei

de casare a sentinței;

- a solicitat instanței de judecată aplicarea față de inculpat a

prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală și anume reieșind

din faptul, că inculpatul se deține în P-13 în condiții inumane și

degradante, reducerea pedepsei 2 zile de închisoare pentru o zi de arest

preventiv, însă instanța a ignorat solicitarea apărării;

- potrivit Comunicatului eliberat de ANP Penitenciarul nr. 13

Chișinău (anexat la materialele cauzei penale) se confirmă deținerea

inculpatului în Penitenciarul nr. 13 Chișinău de la 21.11.2018 până la

27.11.2018, în celula 81, 12 paturi, 22,95 m.p.; de la 27.11.2018 până în

prezent în celula 84, 4 paturi, 8,16 m.p. Astfel, i-au fost încălcate drepturile

privind condițiile de detenție garantate de art. 3 CEDO și p. 464 din HG

nr. 583 din 26.05.2006;

- din Comunicatul penitenciarului nr. 13 se constată că, inculpatul

nu a fost asigurat cu spațiu de cazare de mărime minimă de 4 m.p., care

trebuie să fie iluminat natural și artificial, încălzit și ventilat conform

normativelor de construcții. Pe tot parcursul deținerii în P-13, acesta a

beneficiat de un spațiu mai mic de 1,9 m.p.

septembrie 2020, a fost admis apelul procurorului și apelul avocatului

Cornelia Gorencu, în numele inculpatului Mamedov Zialat, casată parțial

sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, în partea cheltuielilor de judecată, după cum urmează:

A fost încasat de la Mamedov Zialat în beneficiul statului cheltuielile

de judecată în suma de 5 250 (cinci mii două sute cinci zeci) lei.

A fost constatată violarea dreptului prevăzut de art. 3 CEDO privind

condițiile de detenție și în conformitate cu art. 385 alin. (5) CP fiind redusă

pedeapsa stabilită cu 128 (una sută două zeci și opt) zile.

În rest sentința a fost menținută, fără modificări.

4.1 Instanța de apel a reținut, că prima instanță a stabilit în mod

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu

certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite de Mamedov Zialat

încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat.

Instanța de apel, analizând materialele cauzei, în raport cu normele

relevante la caz, a constatat că, prima instanță a îndeplinit strict cerințele

dispozițiilor art. 3641 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, opțiunea

primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, nu

a fost viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele

4

imperative din Codul de procedură penală, fapt ce a condiționat concluzia

că, instanța de apel nu este în drept a reține o altă situație de fapt decât cea

reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.

Instanța de apel a considerat că, prima instanță corect a constatat că,

prin acțiunile sale inculpatul Mamedov Zialat a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 361 alin. (2) lit. b) Codul penal și că a argumentat deplin

poziția adoptată, cât din punct de vedere a cercetării în ansamblu a

circumstanțelor cauzei, atât și din punct de vedere a prevederilor legale.

La pronunțarea sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de

fapt și de drept și just a tras concluzia că, inculpatul Mamedov Zialat a

săvârșit anume infracțiunea imputată. Aceste împrejurări au fost

constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect

apreciate, respectând-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar

toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a reținut că argumentele din apelul acuzatorului de

stat, referitor la încasarea cheltuielilor judiciare, instanța de apel a admis-

o întrucât potrivit materialelor cauzei cheltuielile judiciare sunt cheltuieli

suportate pentru efectuarea expertizelor judiciare balistice și anume în:

raportul de expertiză judiciară nr. 404 din 19.11.2018, costul căreia

constituie 2100 lei (f.d.18-30) și raportul de expertiză judiciară nr.426 din

07.12.2018, costul căruia constituie suma de 3150 lei (f.d.35-40), iar în total

fiind efectuate cheltuieli în suma de 5250 lei, sumă care a fost încasată din

contul inculpatului, în beneficiul statului.

Instanța de apel nu a reținut afirmațiile primei instanțe precum că,

cheltuielile judiciare solicitate la caz de către acuzatorul de stat, urmează

a fi încasate din contul statului, or, potrivit prevederilor Legii nr. 316 din

22.12.2017 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, în

vigoare din 09.02.2018, au fost operate modificări la art. 143 Cod

procedură penală, potrivit cărora aliniatul (2) al articolului 143 Cod

procedură penală a fost abrogat.

Instanța de apel a reiterat că, potrivit modificărilor operate prin

Legea nr. 316 din 22.12.2017 a fost exclus art. 143 alin. (2) Cod procedură

penală, potrivit căruia: plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile

prevăzute la alin.(1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat, prin

urmare normele procedural penale nu prevăd expres achitarea din contul

statului a cheltuielilor judiciare, ce constituie cheltuieli legate de expertiza

judiciară, urmează a fi încasate din contul inculpatului.

5

Instanța de apel în motivarea soluției adoptate, conducându-se de

prevederile art.385 alin.(5) din Codul de procedură penală, a constatat

violarea dreptului inculpatului, prevăzut de art.3 CEDO privind condițiile

de detenție, reieșind din comunicatul nr. xxxxx din 22 martie 2019

prezentate de administrația Penitenciarului nr. 13 – Chișinău raportate la

datele dosarului penal a cauzei penale, a calculat termenul reducerii

pedepsei în baza calculului stabilit de lege: 2 zile de închisoare pentru o zi

de arest preventiv, fiind redusă pedeapsa aplicată lui Mamedov Zialat cu

128 zile.

avocatul Gorencu Cornelia în numele inculpatului a declarat recurs

ordinar prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel, în partea

reducerii pedepsei inculpatului și încasării de la acesta în beneficiul

statului a cheltuielilor de judecată în suma de 5250 lei, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie redusă pedeapsa

inculpatului de 2 zile de închisoare pentru 1 zi de arest preventiv și

trecerea cheltuielilor de judecată în sumă de 5 250 lei în contul statului.

În argumentarea recursului avocatul Gorencu Cornelia în numele

inculpatului a invocat că:

- instanța de apel la adoptarea soluției de admitere a apelului

acuzării, nu a respectat întocmai prevederile legale, ignorând exigentele

legii procesual-penale în partea motivării hotărârii și aplicării eronate a

normelor de drept procesual și penal ce țin de încasarea de la inculpat a

cheltuielilor judiciare;

- instanța de apel nu a asigurat desfășurarea unui proces echitabil în

cauza respectivă, nu a oferit o argumentare motivată deciziei pe care se

întemeiază soluția în partea încasării de la inculpat a cheltuielilor

judiciare, hotărârea fiind adoptată contrar prevederilor art. 6 alin. 1) și 3)

CtEDO;

- instanța de apel nu a aplicat corect normele de drept procesual,

penal în partea încasării de la inculpat a cheltuielilor judiciare;

- normele procesual penale nu prevăd expres achitarea din contul

condamnatului a cheltuielilor judiciare, care se constituie din cheltuieli

pentru efectuarea expertizei judiciare și instrumentarea cauzei penale.

- prima instanță corect a constatat că, cheltuielile judiciare pentru

efectuarea expertizelor judiciare, sunt cheltuieli efectuate în cadrul

efectuării UP în vederea acumulării probatoriului necesar pentru

demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii imputate,

cheltuieli corect trecute în contul statului și nu urmează a fi puse pe seama

6

inculpatului, or, aceste acțiuni țin de activitatea OUP, care are un rol activ

în procesul de depistare a diferitor circumstanțe care dovedesc

infracțiunea și identifică făptuitorul pentru aducerea învinuirii de stat;

- instanța de apel eronat a determinat reducerea pedepsei

inculpatului, aplicând incorect prevederile art.385 alin.(5) din Codul de

procedură penală.

declarat de către procuror, în baza materialelor din dosar, Colegiul penal

decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul

normei vizate.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de

drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

După cum rezultă din conținutul cererii de recurs declarate în speță,

avocatul Gorencu Cornelia în numele inculpatului își întemeiază dezacordul

cu decizia contestată pe temeiurile pentru recurs prevăzute la art. 427 alin.

(1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și apel atunci când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Din esența argumentelor avansate în cererea de recurs declarată de

către titularul cererii de recurs, Colegiul penal atestă că dezacordul

apărătorului se axează pe soluția instanței de apel în partea încasării de la

inculpatul Mamedov Zialat în beneficiul statului a cheltuielilor de

judecată în suma de 5250 lei.

Astfel, având în vedere că titularul cererii de recurs consideră că

decizia instanței de apel nu conține motive legale pe care se întemeiază

soluția în partea încasării de la inculpatul Mamedov Zialat în beneficiul

7

statului a cheltuielilor de judecată în suma de 5250 lei, analizând decizia

atacată prin prisma acestor temeiuri de casare, Colegiul penal constată, că

în speță nu și-au găsit confirmare erorile de drept prevăzute de art. 427

alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, dat fiind faptul, că instanța

de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1),

(5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, aceasta cuprinzând

motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că

instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept

care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date.

Lecturând textul hotărârii judecătorești recurate de avocat, Colegiul

penal constată, că acestea corespund rigorilor enunțate supra și că,

instanța de apel, și-a argumentat poziția enunțată vis-a-vis de cheltuielile

judiciare, indicând la temeiurile de fapt și de drept ce permit

concluzionarea dispunerii încasării cheltuielilor judiciare din contul

inculpatului Mamedov Zialat.

Colegiul penal menționează că, instanța de apel prin prisma

art.art.227 și 229 alin.(1) și (2) Cod de procedură penală, a stabilit cu

certitudine că, cheltuielile judiciare sunt cheltuieli suportate pentru

efectuarea expertizelor judiciare balistice și anume în: raportul de

expertiză judiciară nr. 404 din 19.11.2018, costul căreia constituie 2100 lei

(f.d.18-30) și raportul de expertiză judiciară nr.426 din 07.12.2018, costul

căruia constituie suma de 3150 lei (f.d.35-40), iar în total fiind efectuate

cheltuieli în suma de 5250 lei, sumă care urmează a fi încasată din contul

inculpatului, în beneficiul statului.

Totodată, Colegiul penal constată că instanța de apel a dat o

interpretare normelor juridice enunțate, ținând cont de modificările

operate prin Legea nr.316 din 22 decembrie 2017, în vigoare 09 februarie

8

penală, care prevedea că plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile

prevăzute la alin. (1) se face din contul bugetului de stat.

De asemenea, Colegiul penal consideră corectă concluzia instanței

de apel, potrivit căreia, conform modificărilor operate prin Legea nr. 316

din 22.12.2017 a fost exclus art. 143 alin. (2) Cod procedură penală, potrivit

căruia: plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la

alin.(1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat, prin urmare

normele procedural penale nu prevăd expres achitarea din contul statului

a cheltuielilor judiciare, ce constituie cheltuieli legate de expertiza

judiciară, urmează a fi încasate din contul inculpatului Mamedov Zialat.

Or, în sensul modificărilor operate față de art. 143 alin. (2) Cod

procedură penală se deduce că voința legiuitorului a fost îndreptată spre

obligarea condamnaților de a achita cheltuielile de efectuare a

expertizelor, iar scutirea condamnaților de la plata acestor sume urmează

să reprezinte excepția, dar nu regulă. Stabilindu-se vinovăția inculpatului

în săvârșirea unei infracțiuni, acestuia îi revine obligația de a plăti statului

toate cheltuielile efectuate de la începerea urmăririi penale și până la

punerea în executare a hotărârii de condamnare.

Astfel, instanța de apel just, argumentat și în limitele competenței

legale a statuat că, în speță, odată ce s-a stabilit vinovăția inculpatului în

săvârșirea unei infracțiuni, îi revine obligația de a plăti statului toate

cheltuielile efectuate de la începerea urmăririi penale și până la punerea

în executare a hotărârii de condamnare.

Pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 27, 414 alin. (1) și (2)

a Codului de procedură penală, instanța de judecată poate obliga

condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de

plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial condamnatul, judecătorul

apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în

urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă

apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în aspectul cheltuielilor judiciare în alt

sens decât cel pe care îl propune apărarea este o competență și prerogativă

legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din

numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

9

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este lipsită de orice

temei legal.

În lumina normelor ce guvernează speța, Colegiul penal remarcă și

prevederile art. 16 alin. (2) din Constituția Republicii Moldova, stabilesc

expres că ,,Toți cetățenii Republicii Moldova sunt egali în fața legii și a

autorităților publice...”, iar banii cheltuiți de stat în urma acțiunilor

infracționale a făptașului, care este recunoscut vinovat în modul stabilit

de lege, sunt bani publici ce revin din contribuțiile cetățenilor.

Drept urmare, Colegiul penal atestă că instanța de apel a adoptat

o decizie întemeiată de admitere a încasării cheltuielilor judiciare

suportate în speță, printr-o motivare complexă și eficientă și a dat o

argumentare cuvenită motivelor din care considerente a ajuns la

concluzia de încasare din contul inculpatei a cheltuielilor judiciare

suportate în prezenta cauză.

Astfel, instanța de recurs în prezenta speță nu acceptă criticile

recurentului, precum că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

În asemenea împrejurări, Colegiul penal statuează, că la caz

instanța de apel a motivat eficient soluția de admitere a solicitării

procurorului de a încasa cheltuielile judiciare din contul inculpatului.

Cu referire la temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 10 din

dispozițiile alin. 1, art. 427 Cod de procedură penală, prin care

recurentul a invocat că instanța de apel eronat a aplicat formula de calcul

pentru reducerea pedepsei inculpatului, Colegiul penal îl găsește

nejustificat, întrucât, potrivit deciziei, instanța de apel a aplicat

dispozițiile art.385 alin. (5) Cod de procedură penală, a constatat

încălcarea dreptului inculpatului referitor la condițiile de detenție,

garantate de art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și

a libertăților fundamentale, și a dispus reducerea pedepsei cu 128 zile,

reieșind din calculul a două zile de închisoare pentru o zi de arest

preventiv.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide, că de fapt, în cauză

nu s-au comis erorile de drept prevăzute în pct. 6), 10) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, deci, nu persistă temei de casare a soluției

adoptate de instanța de apel, în partea la care face referire recurentul și

nu sânt temeiuri de casare a soluției adoptate, fiindcă hotărârea atacată

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, astfel, sunt apreciate ca

fiind corecte concluziile instanței de apel referitoare la menținerea

sentinței și în partea admiterii solicitării înaintate de către acuzatorul de

10

stat privind încasarea de la inculpat a sumei de bani menționate mai

sus, cu titlu de cheltuieli suportate, precum și reducerea termenului din

pedeapsa stabilită inculpatului în temeiul art. 385 alin (5) Cod de

procedură penală, fiind constatată violarea dreptului prevăzut de art. 3

CEDO, din care considerente se dispune inadmisibilitatea recursului

declarat.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de

apel nu a comis erori de drept, hotărârea contestată conține motive clare

și legale pe care se întemeiază soluția, din care considerente recursul

ordinar este vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Gorencu Cornelia în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 10 septembrie 2020, în cauza penală

în privința lui Mamedov Zialat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 15 ianuarie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

11