1ra-1183/2020 — art. 206 alin.3 lit. d CP

1ra-1183/2020 — art. 206 alin.3 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1183/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

recursurile ordinare declarate de către avocații Arabadji Mariana și Zamfir

Pavel în numele inculpatei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 15 mai 2019, în cauza penală în privința lui

Sanjac (Baciu) Cinara XXXXX, născută

XXXXX, originară din XXXXX, domiciliată

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.07.2014 – 12.05.2017;

Instanța de apel: 26.03.2018 – 15.05.2019;

Instanța de recurs: 11.03.2020 – 01.12.2020.

A C O N S T A T A T :

recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 220

alin.(1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în

mărime de 400 unități convenționale echivalent cu 8000 lei.

2013, a fost respins apelul procurorului. A fost admis apelul inculpatei

Baciu Cinara, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărâre, prin care, Baciu Cinara a fost achitată pe de învinuirea de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 206 alin. (3) lit. d) Cod penal din

motivul că fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii.

iulie 2013, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată decizia

cu restituirea cauzei la rejudecare în Curtea de Apel Chișinău.

2013, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror și de către

inculpată, casată decizia cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceiași

instanță, în alt complet de judecată.

1

Sanjac (Baciu) Cinara a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.206 alin.(3) lit. d) Cod Penal și în baza acestei Legi i-a fost

stabilită pedeapsa sub formă de 15 (cincisprezece) ani închisoare în

penitenciar pentru femei de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții sau de a exercita o anumită activitate profesională legată de

educația și îngrijirea copiilor pe un termen de 3 (trei) ani

5.1. Pentru a se pronunța în cauza dată, prima instanță a constatat că, în

luna august 2003, acționând în cadrul grupului criminal organizat în

prealabil pentru a comite infracțiunile de trafic de copii, trafic de ființe

umane și proxenetism care era condus de Covali Alexandru, acționând

împreună și prin înțelegere prealabilă cu acesta și cu Nicoreț Tatiana,

aflându-se în or Cahul, în scopul exploatării sexuale comerciale în

prostituție, au recrutat-o pe minora Zaharova Olga promițându-i angajarea

la un lucru bine plătit în calitate de chelneriță într-un club de noapte din

mun. Chișinău.

Ulterior, în luna septembrie 2003, Baciu Cinara, întru atingerea

scopului său infracțional, împreună și prin înțelegere prealabilă cu

Covali Alexandru și Nicoreț Tatiana, au organizat transportarea părții

vătămate în mun. Chișinău, fiind însoțită pînă la locul de destinație de

către Baciu Cinara.

Ajungând în mun. Chișinău, Baciu Cinara a transmis-o pe minora

Zaharova Olga lui Covali Alexandru, cu care era în înțelegere prealabilă,

pentru exploatarea sexuală comercială.

Apoi, Covali Alexandru, întru atingerea scopului infracțional comun

pe care-l avea el, Nicoreț Tatiana și Baciu Cinara, a adăpostit-o pe minora

XXXXX în apartamentul nr. 25 din str. XXXXX, mun. Chișinău și prin abuz

de violență sexuală a constrâns-o de a acorda servicii sexuale contra plată

diferitor persoane.

(Baciu) Cinara, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care aceasta să fie achitată.

6.1 În motivarea cererii de apel, inculpata a invocat că:

- sentința este ilegală deoarece instanța nu a făcut o analiză a tuturor

circumstanțelor faptei și a probatoriului, însă s-a limitat și s-a bazat

exclusiv pe declarațiile date de partea vătămată XXXXX în

faza de urmărire penală, declarații care au fost infirmate de ultima în

ședință de judecată, astfel acestea nu puteau fi puse la baza sentinței de

condamnare;

- minoratul victimei, fiind elementul principal al acestei

2

componenței de infracțiune, care nici la urmărirea penală și nici în fază de

judecare nu a fost probat;

- însuși partea vătămată XXXXX fiind audiată în cadrul urmăririi

penale a declarat că i-a spus doar lui Covali că are 16 ani, iar în cadrul

cercetării judecătorești a declarat că nu o cunoaște pe Baciu Cinara și că ea

a venit singură la Chișinău cu rutiera;

- consideră că, instanța urmează să pună la baza sentinței

declarațiile făcute personal de partea vătămată în instanță, deoarece

declarațiile date la faza de urmărire nu au fost citite în instanță pentru a

stabili divergențele. Mai mult ea a declarat că a fost influențată de poliție la

faza de urmărire;

- declarațiile date de partea vătămată XXXXX în ședință de judecată

au fost confirmate de martorul Zaharova Svetlana, care a menționat că, nu

știa că sora ei XXXXX este plecată din or. Cahul. iar pe Cinara a văzut-o

prima data la proces;

- cauza penală în privința Baciu Cinara a fost disjunsă în procedură

separată, de cauza penală în privința lui Covali Alexandru și Nicoreț

Tatiana, în pofida acestui fapt., prima instanță a emis sentința de

condamnare în privința lui Sanjac (Baciu) Cinara, pe motivul existenței

unor sentințe de condamnare pe același fapt în privința lui Covali

Alexandru și Nicoreț Tatiana;

- sentința contestată se referă la probatoriul acumulat în privința

condamnaților Covali Alexandru și Nicoreț Tatiana;

- consideră că, sentința primei instanțe a fost emisă cu încălcarea

prevederilor art. 385 Cod de procedură penală or, vinovăția persoanei în

săvârșirea faptei se consideră dovedită numai în cazul cînd instanța de

judecată, călăuzindu-se de principiul prezumției nevinovăției,

cercetând nemijlocit toate probele prezentate, iar îndoielile, care nu pot fi

înlăturate, fiind interpretate în favoarea inculpatului și în limita

unei proceduri legale.

mai 2019, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către inculpata Baciu

(Sanjac) Cinara și menținută fără modificări sentința Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 12 mai 2017.

7.1 Instanța de apel a statuat că: Prima instanță a analizat obiectiv

cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, care în

ansamblu, dovedesc fără echivoc vinovăția inculpatei Sanjac (Baciu) Cinara

în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 206 alin. (3) lit. d) Cod penal,

potrivit elementelor constitutive: „Traficul de copii, adică recrutarea,

3

transportarea, transferul și adăpostirea unui copil, în scopul exploatării sexuale

comerciale în prostituție, acțiuni săvârșite de un grup criminal organizat”.

Instanța de apel a considerat poziția inculpatei cu privire la

achitarea sa, o poziție de apărare a acesteia, și invocarea faptului că nu au

fost prezentate probe suficiente în vederea demonstrării vinovăției sale nu

sunt justificate, or, la materialele cauzei penale au fost administrate

suficiente probe pertinente și concludente prin care se atestă vinovăția lui

Sanjac (Baciu) Cinara în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Instanța de apel a reținut că declarațiile inculpatei, date în cadrul

cercetării judecătorești cu privire la nerecunoașterea vinovăției, contravin

declarațiilor părții vătămate XXXXX din cadrul urmăririi penale, aceste

depoziții fiind consecvente și confirmate de probele materiale cercetate în

cadrul primei instanțe, care au fost verificate în cadrul ședinței instanței de

apel și nu sunt careva motive de a fi apreciate critic.

Instanța de apel a menționat că nu poate fi reținută poziția apelantei

precum că, declarațiile date de partea vătămată XXXXX în faza de

urmărire penală au fost infirmate de ultima în ședință de judecată, mai

mult, aceasta în cadrul cercetării judecătorești a declarat că nu o

cunoaște pe Baciu Cinara, ea a venit singură la Chișinău cu rutiera. Astfel,

consideră că, instanța urmează să pună la baza sentinței declarațiile făcute

personal de partea vătămată în instanță, deoarece declarațiile date la faza

de urmărire nu au fost citite în instanță pentru a stabili divergențele, mai

mult ea a declarat că a fost influențată de poliție la faza de urmărire,

întrucât declarațiile părții vătămate din cadrul urmăririi penale se confirmă

pe deplin prin sentința Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2008 privind

condamnarea lui Covali Alexandru și Decizia Curții de Apel Chișinău din

30 noiembrie 2012 privind condamnarea Tatianei Nicoreț.

Instanța de apel a reținut poziția primei instanțe, potrivit căreia,

declarațiile părții vătămate date în ședința de judecată urmează a fi

apreciate critic, deoarece este vădit faptul că la etapa judecării cauzei în

ședința de judecată, XXXXX a dat declarații diametral opuse decât cele date

la etapa urmăririi penale, motiv din care la baza sentinței de condamnare

se vor pune anume declarațiile date de ultima la urmărirea penală ținând

cont de faptul că, aceste declarații coroborează cu declarațiile date tot de ea

în fața instanței de apel, care au stat la baza condamnării Tatianei Nicoreț

(a se vedea Decizia Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2012 privind

condamnarea Tatianei Nicoreț vol.-IV, f.d.13-18) din care urmează că

ultima susține declarațiile sale veridice . depuse în cadrul urmăririi penale.

Instanța de apel nu a reținut, poziția părții vătămate XXXXX,

precum că, aceasta ulterior a declarat că a fost influențată de ofițerii de

4

urmărire penală, or, prin ordonanța procurorului în Procuratura raionului

Cahul din 13 decembrie 2018, a fost refuzat în pornirea urmăririi penale, pe

faptul acțiunilor pretins ilegale ale Tarasov Serghei, care a activat în

Inspectoratul de Poliție Cahul, în funcția de inspector al Secției poliție

criminale al CPS Cahul al IPJ Cahul, din 08.04.2003 până la 20.10.2006, din

motiv că nu există faptul infracțiunii prevăzute de art. 309 Cod penal și

concomitent a fost clasat procesul penal.

Instanța de apel nu a reținut, poziția expusă de către martorul

Zaharov Svetlana precum că, Tarasov a venit cu foile scrise într-un

automobil și i le-a dat să semneze cu promisiunea că îi va acorda Olgăi un

ajutor material, acest fapt nu a fost confirmat în cadrul examinării cauzei.

Mai mult, martorul Zaharova Svetlana a relatat că, cunoaște că Baciu

Cinara este în relații de rudenie cu Nicoreț Tatiana care concubinează cu

fratele Cinarei... nu cunoaște care era ocupația Olgăi în Chișinău, ea știa că

dansau.

Prin urmare, a reținut declarațiile părții vătămate date la faza de

urmărire penală.

Instanța de apel nu a reținut argumentul apărării privind achitarea

inculpatei Baciu(Sanjac) Cinara, deoarece alegațiile date poartă un caracter

declarativ, nefiind probate în acest sens.

Instanța de apel nu a reținut ca plauzibil argumentul apelantului

precum că prima instanță nu a pus la baza sentinței de condamnare

probe concludente și utile, dar unele date incerte, acesta fiind unul

declarativ și care nu are suport probant, deoarece totalitatea probelor

administrate cu certitudine și fără echivoc au stabilit vinovăția inculpatei

Sanjac (Baciu) Cinara de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 206 alin.

(3) lit. d) Cod penal.

Instanța de apel a considerat că prima instanță just a reținut că,

intenția inculpatei de a acționa în comun în cadrul unui grup criminal

organizat, la fel și demonstrată, deși între inculpați nu a existat o înțelegere

expresă, stabilită din timp de a comite infracțiunea de trafic de copii,

acțiunile concludente ale acestora exprimate prin comiterea succesivă a

acțiunilor principale de transportare și transferare a părții vătămate care

denotă existența unei înțelegeri tacite a inculpatei cu Tatiana Nicoreț și

Covali Alexandru care au fost deja condamnate în baza sentințelor

definitive, astfel că fiecare din ei a contribuit în careva măsură la realizarea

laturii obiective a infracțiunii de trafic de copii, fiind confirmată și

componența de grup criminal organizat, or pentru traficarea părții

vătămate XXXXX au fost condamnați atât Tatiana Nicoreț cît si Covali

5

Alexandru, iar acțiunile Cinarei Baciu au contribuit la realizarea laturii

obiective.

Instanța de apel a reținut, că la judecarea cauzei în prima instanță și

apel, apărarea nu a reușit să aducă careva argumente plauzibile referitor la

inadmisibilitatea probelor sau nulitatea actelor procesuale, ce ar determina

excluderea lor din cauza penală, or careva îndoieli referitor la veridicitatea

declarațiilor părții vătămate sau probatoriului administrat, n-au apărut,

ținând cont de consecutivitatea lor și coroborarea cu restul probelor

dobândite, prin intermediul acțiunilor procesuale petrecute pe caz, ce nu

au stârnit nici o obiecție din partea apărării la etapa urmăririi penale, în

acest sens. nu pot fi reținute alegațiile părții apărării cu privire la nulitatea

și aprecierea critică a probelor invocate.

Instanța de apel a considerat, că corectarea și reeducarea inculpatei

va fi posibilă prin izolarea acesteia de societate, iar prima instanță legal i-a

numit inculpatei Sanjac (Baciu) Cinara pedeapsa penală în temeiul art. 206

alin. (3) lit. d) Cod penal sub formă de închisoare cu executare pe un

termen de 15 ani, totodată, fiind aplicată pedeapsa complementară sub

formă de privare de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita o anumită

activitate profesională legată de educația și îngrijirea copiilor pe un termen

de 3 (trei) ani.

8.1 Avocatul Zamfir Pavel în numele inculpatei prin care invocând

incidența pct. 2, 8 a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală a

solicitat casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 19 mai

2017 și deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 mai 2019, cu dispunerea

achitării lui Sanjac (Baciu) Cinara, or rejudecării cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

În susținerea recursului avocatul Zamfir Pavel în numele inculpatei a

invocat că:

- potrivit părții introductive a deciziei recurate, apelul a fost

examinat de completul de judecată compus din judecătorii: Negru Maria -

președinte; membrii completului: Spoială Alexandru și Furdui Sergiu;

- în materialele cauzei se conțin 2 încheieri, emise pe cauza din speță

(dosarul nr. 1a-612/18): una datată cu 11 septembrie 2018 prin care a fost

admisă declarația de abținere a judecătorului Pleșca Ion și semnată de către

Negru Maria - președinte, Spoială Alexandru și Moscalciuc Galina; cea de

doua - emisă unipersonal de către Președintele Curții de Apel Chișinău

Pleșca Ion la 12 septembrie 2018, prin care a desemnat, pentru

examinarea cauzei penale nr. 1a-612/18, completul format din judecătorii

6

Negru Maria - președinte, Spoială Alexandru și Teleucă Stelian;

- consideră, că în speță s-a admis derogare de la prevederile art. 30,

31, 33 Cod de procedură penală, care, la rândul său servește motiv de

casare a deciziei recurate conform a pct. 2) al alin.(1) al art. 427 Cod de

procedură penală și dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță, în alt

complet de judecată;

- mai consideră, că pe parcursul examinării cauzei în instanța de

apel și judecării apelului culpabilitatea inculpatei nu a fost confirmată,

demonstrată prin probe concludente și pertinente, or, ambele instanțe au

admis derogări de la prevederile normelor procesual-penale;

- în partea descriptivă a sentinței, instanța nu constată fapta

prejudiciabilă imputată inculpatei;

- instanța de apel a admis aceiași abatere, plasând, în pct. 1

sintagma.,, Pentru a se pronunța în cauza dată, instanța de fond a constatat

că, în luna august 2003, acționând în cadrul grupului criminal organizat în

prealabil pentru a comite infracțiunile de copii, trafic de ființe umane și

proxenetism care era condus de Covali Alexandru, acționând împreună și

prin înțelegere prealabilă cu acesta și cu Nicoreț Tatiana, aflându-se în or

Cahul, în scopul exploatării sexuale comerciale în prostituție, au recrutat-o

pe minora Zaharova Olga, promițându-i angajarea la un lucru bine plătit,

în calitate de chelneriță într-un club de noapte din mun. Chișinău…”.

menționează că în această sintagmă lipsește mențiunea la Baciu Cinara,

,,membru al grupului criminal organizat”;

- consideră că constatările făcute în sentință de prima instanță și

preluate de instanța de apel vin în contradicție cu circumstanțele cauzei și

nu au fost probate, în special, nici din sentință și nici din textul Deciziei

recurate nu rezultă de cînd Baciu Cinara a devenit ”membru al grupului

criminal organizat”, dacă Baciu Cinara cunoștea și alții membri ai grupului

criminal organizat și în ce măsură, dacă Baciu Cinara a contactat cu Covali

Alexandru înainte de recrutarea părții vătămate, a coordonat cu el plecarea

și transportarea părții vătămate la Chișinău și prin ce se demonstrează

sintagma "a transmis-o pe minora XXXXX lui Covali Alexandru,

cu care era în înțelegere prealabilă, pentru exploatarea sexuală comercială";

- deși instanțele (în deosebi cea de apel) au citat declarațiile părții

vătămate, pe care le-a făcut în prima instanță și în cea de apel, (care diferă

parțial de cele date la urmărirea penală), totuși nu le-au supus citirii și nu

au motivat de ce ultimele declarații urmează a fi respinse, iar la baza

condamnării sunt puse, în exclusivitate, cele date anterior;

- a invocat, că procesul-verbal de prezentare spre recunoaștere după

fotografie din 19 iunie 2006, prin care partea vătămată a recunoscut-o după

7

fotografie pe Sanjac (Baciu) Cinara, este nul în condițiile art. 94 alin.(1), pct.

8) Cod de procedură penală întrucât în speță, lipsește vre-un proces-verbal

de audiere a părții vătămate XXXXX înainte de prezentarea spre

recunoaștere, prin care aceasta să declare particularitățile specifice a

Cinarei Baciu, prezentarea spre recunoaștere după fotografie, potrivit

alin.(6) al art. 116 Cod de procedură penală, se face numai în cazul

imposibilității prezentării nemijlocite ( pe viu) a persoanei care urmează a fi

recunoscută;

- cu referire la epizodul ce ține de partea vătămată XXXXX,

consideră că Baciu Cinara nu este vizată, lipsește orice referință la ea,

inclusiv lipsește și mențiunea cu care se vehiculează în prezenta speță, că

Baciu Cinara ar fi primit bani de la Covali pentru că a transportat-o la

Chișinău și transmis-o pe XXXXX ultimului;

- cu referire la calificativul "grup criminal organizat" și conținutul

concluziei de condamnare a lui Covali Alexandru, rezultă că Covali

Alexandru într-adevăr a organizat un grup criminal, numai că Baciu

Cinara nu se regăsește în cadrul lui și nici nu putea să figureze,

deoarece ea o cunoștea numai pe Nicoreț Tatiana, care de fapt este și ea

lipsă în acest grup. Baciu Cinara nu a fost audiată pe cauza de condamnare

a lui Covali Alexandru, ca de fapt nici ultimul nu a fost audiat pe prezenta

cauză;

- decizia instanței de apel privind condamnarea Tatianei Nicoreț

este emisă pe mai multe capete de acuzare (epizoade în care figurează

O. Șapoșnicova, E. Luchianciuc, ș.a.), iar pe epizodul cu partea vătămată

Zaharova O., calitatea Cinarei Baciu de "membru al grupului criminal

organizat nu este stabilită, Baciu Cinara nu a fost audiată pe cauza de

condamnare a Tatianei Nicoreț, ca de fapt nici ultima nu a fost audiată pe

prezenta cauză;

- sentința și decizia recurată se axează pe așa numita "înțelegere

prealabilă cu Covali Alexandru și Nicoreț Tatiana, acționând în cadrul grupului

criminal organizat". Consideră această concluzie ca fiind una absolut greșită,

participarea Cinarei Baciu în cadrul așa numitului grup criminal organizat

este o eroare de fapt. Or, concluzia cuprinsă la pag. 7 a sentinței și care a

fost preluată de instanța de apel la fila 11 a deciziei, este una eronată,

contradictorie și incorectă;

- în speță, lipsesc probe care ar demonstra direct și fără echivoc, că

Baciu Cinara ar fi făcut parte din grupul criminal organizat; că ea a

participat stabil la activitatea criminală desfășurată de către Covali; că

Baciu ar fi avut un rol dinainte stabilit; că ea se cunoștea cu Covali

Alexandru și îndeplinea însărcinările acestuia; ca ea coordona acțiunile sale

8

cu Covali și Nicoreț, că ea a acționat prin înțelege prealabilă cu Covali

pentru exploatarea sexuală comercială, că ea a avut un motiv prestabilit de

a comite fapta;

- consideră că dacă Baciu Cinara ar fi activat în cadrul unei grupări

criminale organizate, atunci urma, ca procurorul în Ordonanța de punere

sub învinuire, în rechizitoriu, sentință și decizia instanței de apel să se facă

referință și la prevederile art. 46 Cod penal, în acest sens trezește

nedumerire, de ce în Ordonanța de punere sub învinuire datată cu 31

martie 2011 procurorul califică acțiunile lui Baciu Cinara conform

prevederilor art. 206 alin.(3) lit. b) - adică traficul de copii, manifestat prin

recrutarea, transportarea, transferul și adăpostirea unui copil în scopul

exploatării sexuale comerciale. Aceiași calificare se păstrează în textul

rechizitoriului datat cu luna martie 2011. Iar conform versiunii

rechizitoriului datat cu luna aprilie 2011 fapta este deja calificată în baza lit.

c), alin.(3) al art. 206 Cod penal (în redacția Legii 18 aprilie 2002 fără

modificări);

- procurorul nu a indicat în rechizitoriu o circumstanță agravantă -

comiterea infracțiunii sub orice formă de participație, circumstanțe

atenuante nu a stabilit, prima instanță a identificat o singură circumstanță

atenuantă - aflarea la întreținerea inculpatei a 2 copii minori, iar agravante

– nu a stabilit iar instanța de apel nici nu se expune asupra circumstanțelor

agravante sau atenuante.

- consideră, că culpabilitatea Baciu Cinara în comiterea infracțiunii

imputate nu a fost confirmată, motiv pentru care aceasta urmează a fi

achitată;

- procurorul nu a adus probe și demonstrat cu certitudine, existența

acestor elemente constitutive în presupusele acțiuni criminale ale Cinarei

Baciu. Totodată, presupusele acțiuni criminale, imputate lui Baciu Cinara

nu-și regăsesc confirmare din punct de vedere a încadrării juridice în

baza art. 206 Cod penal.

8.2 Avocatul Arabadji Mariana în numele inculpatei prin care

invocând incidența pct. 6, 8 a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură

penală a solicitat casarea sentinței și a deciziei cu dispunerea achitării lui

Sanjac (Baciu) Cinara de comiterea infracțiunii prevăzute de lit. d) alin. (3)

art. 206 Cod penal

În susținerea recursului avocatul Arabadji Mariana în numele inculpatei a

invocat că:

- cu referire la componența de infracțiune prevăzută de art. 206 Cod

penal incriminată lui Sanjac (Baciu) Cinara și anume că aceasta ar fi

acționat în cadrul grupului criminal organizat în prealabil pentru comiterea

9

infracțiunilor de trafic de copii, trafic de ființe umane și proxenetism care

era condus de Covali Alexandru, acționând prin înțelegere prealabilă cu

acesta și cu Nicoreț Tatiana, au recrutat-o pe minora XXXXX în scopul

exploatării sexuale comerciale, promițându-i angajarea la un lucru bine

plătit în calitate de chelneriță într-un club de noapte din mun. Chișinău, a

remarcat că latura obiectivă se realizează prin acțiunea de recrutare,

transportare, transfer, adăpostire, primire, darea sau primirea unor plăți ori

beneficii pentru obținerea consimțământului unei persoane care deține

controlul asupra copilului. Recrutare - presupune căutarea, invitarea și

alegerea minorilor pentru vânzarea sau pentru exploatarea muncii lor;

- în cazul dat atât în prima instanță, cît și în instanța de apel, nu s-a

stabilit faptul că inculpata a căutat-o, invitat-o sau a ales-o pe minora

XXXXX pentru vânzare sau pentru exploatare muncii ei și că aceste acțiuni

ar fi fost întreprinse în cadrul unui grup criminal organizat;

- consideră relevante chiar invocările primei instanțe în sentință,

unde la pagina 7 a acesteia a indicat:” intenția inculpatei de a acționa în

comun în cadrul unui grup criminal organizat, instanța de judecată o găsește la fel

demonstrată, or, deși între inculpați nu a existat o înțelegere expresă, stabilită din

timp de a comite infracțiunea de trafic de copii”;

- consideră că de fapt învinuirea adusă inculpatei nu s-a demonstrat,

or acesteia i se încriminează anume comiterea infracțiunii printr-o

înțelegere prealabilă cu alți doi membri a unui grup criminal organizat;

- instanța de apel, considerând necesar a respinge apelul declarat de

inculpată, a pus la baza respingerii declarațiile inculpatei date în ședința

instanței de apel, declarațiile părții vătămate date la fel în instanța de apel,

conform cărora XXXXX a declarat că la urmărirea penală a fost impusă de

către polițistul Tarasov Serghei să declare că a fost însoțită de Baciu Cinara

și declarațiile ei au fost scrise sub dictarea acestuia și a semnat sub

influența acestuia, care a amenințat-o că dacă nu va declara

anume așa cum spune el, va avea probleme în dosarul care î-l avea atunci

pornit;

- despre faptul că Tarasov Serghei a procedat în așa mod s-a mai

confirmat și prin declarațiile martorului XXXXX, pe care instanța de apel

le-a pus la baza soluției sale, conform cărora Tarasov Serghei cu foile scrise

a venit al ea acasă și i le-a dat să semneze cu promisiunea că îi va acorda

Olgăi un ajutor material;

- consideră că atât prima instanță cît și instanța de apel, contrar

prevederilor art. 384 Cod procedură penală, a considerat ca și stabilită

vinovăția inculpatei, bazându-se doar pe declarațiile părții vătămate date

sub influență în cadrul urmăririi penale și pe declarațiile acesteia date în

10

cadrul altor dosare la care inculpata Baciu Cinara nu a avut acces, iar în

mod principal pe sentința Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2008,

pronunțată în privința lui Covali Alexandru și Decizia Curții de Apel

Chișinău din 30 noiembrie 2012, privind condamnarea Tatianei Nicoreț,

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de lit. d) alin. (3) art. 206 Cod

Penal;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate de

către apărare și anume: încă în anul 2011, cînd cauza a fost examinată de

Judecătoria Cahul, procurorul a solicitat recalificarea acțiunilor lui Baciu

Cinara și condamnarea acesteia pentru comiterea infracțiunii prevăzute de

alin.(1) art. 220 Cod penal, proxenetismul, iar instanța de judecată a

recunoscut-o vinovată pe inculpată anume pentru comiterea acestei

infracțiuni, constatând ca nedovedită prin probe comiterea de către Baciu

Cinara a infracțiunii prevăzute de lit.) alin.(3) art. 206 Cod penal și

constatând totodată că Baciu Cinara nu a cunoscut vârsta minorei și nu a

fost dovedită intenția acesteia de exploatare sexuală comercială, iar din

anul 2011 nu au fost acumulate alte probe; că deși procurorul a solicitat în

prima instanță recalificarea acțiunilor inculpatei Baciu Cinara, fapt calificat

de instanța de apel ca renunțare la învinuirea adusă, și condamnarea

acesteia pentru comiterea infracțiunii de proxenetism, nu se știe din care

considerente acesta declară apel și prin decizia Curții de Apel Cahul din 11

februarie 2013, Baciu Cinara a fost achitată de comiterea infracțiunii

prevăzute de lit. d) alin. (3) art. 206 Cod Penal, deoarece fapta nu întrunește

elementele infracțiunii; că prima instanță, a pus baza sentinței de

condamnarea lui Sanjac (Baciu) Cinara procesul-verbal de recunoaștere a

persoanei după fotografie din 19 iunie 2006, în baza căruia partea vătămată

Zaharova Olga a recunoscut-o după fotografie pe Sanjac (Baciu) Cinara,

proces - verbal, care contravine prevederilor art. 116 Cod de procedură

penală, întrucât în speță XXXXX a fost audiată ulterior, în luna mai 2007,

adică aproape după un an de zile după prezentarea spre recunoaștere; că

procurorul nu s-a auto sesizat în acest caz, or XXXXX a declarat de fapt

despre comiterea unei infracțiuni de către reprezentantul organului de

urmărire penală, încă în prima instanță, fapt ce a dus la tergiversarea

examinării cauzei în instanța de apel; că prima instanță, a pus baza

sentinței de condamnare, declarațiile părții vătămate XXXXX date în

instanța de apel, într-o altă cauză penală, declarații care au stat la baza

condamnării Tatianei Nicoreț, în situația în care partea vătămată a făcut

declarații în cadrul cercetării judecătorești în această cauză penală, inclusiv

în ședința instanței de apel, iar părțile nu au avut acces la această probă în

cadrul examinării cauzei penale de învinuire a Tatianei Nicoreț; că pentru

11

prima instanță, decizia instanței de apel din 23 mai 2008, pronunțată într-o

altă cauză penală și decizia instanției de apel din 30 noiembrie 2012,

constituie probe cu o valoare prestabilită și doar în

baza acestora și în lipsa probelor o condamnă pe Baciu Cinara la 15 ani

închisoare, bazându-se totodată pe probe neverificate în ședința de

judecată a instanței de apel.

- instanței de apel nu i-au fost prezentate probe noi, iar probele la

care se face referire întru pronunțarea soluției de menținere a sentinței de

condamnare a Cinarei Sanjac (Baciu) nu au fost examinate în instanța de

apel, cu excepția declarațiilor părții vătămate XXXXX, care a mai declarat

că nu a fost recrutată de către inculpată și respectiv nu are pretenții față de

aceasta, solicitând achitarea ultimei.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi

admise reieșind din următoarele considerente.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea

atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în

care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Totodată, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv să o caseze total, atunci când se constată comiterea unei erori

de drept, care a dus la adoptarea unei hotărâri ilegale.

Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest

articol. Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța

de apel, judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau

să cerceteze suplimentar probele administrate de prima instanță.

În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă

apreciere probelor. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

Colegiul penal lărgit constată că aceste prevederi legale, deși sunt

obligatorii, nu au fost întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în

ordine de apel.

Recurenții invocă în recursurile lor temeiurile prevăzute la art.427

12

alin.(1) pct.2, 6 și 8) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când: instanța nu a fost compusă potrivit

legii ori au fost încălcate prevederile art.30, 31 și 33; instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Verificând argumentele invocate în recursul declarat în raport cu

materialele cauzei, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel la

examinarea cauzei a comis erori de drept ce nu pot fi corectate în instanța

de recurs, pronunțând soluția sa fără respectarea prevederilor legale, a

jurisprudenței CtEDO, precum și a practicii judiciare stabilite.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, la judecarea apelului,

instanța de apel are obligația de a verifica hotărârea atacată din punct de

vedere al temeiniciei și legalității acesteia, având în vedere circumstanțele

faptice ale cauzei bazate pe probele examinate de prima instanță, pe

materialele dosarului și, în dependență de aceste date, să aprecieze

legalitatea concluziilor de vinovăție ori nevinovăție trase de prima instanță,

fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În corespundere cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea

cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale

pentru examinarea cauzelor în primă instanță.

Conform art. 6 par. 1, 2 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 19 alin. (1), 25 alin. (4) Cod de

procedură penală, orice persoană are dreptul la examinarea și soluționarea

cauzei sale de către o instanță legal constituită, care va acționa în

conformitate cu prezentul cod. Nimeni nu poate fi lipsit de dreptul de a-i fi

judecată cauza de acea instanță și de acel judecător în competența cărora ea

este dată prin lege.

Referitor la criticele aduse privind modul de constituire a

completului de judecată pentru examinarea cauzei și incompatibilitatea

judecătorilor, colegiul penal constată temeinicia acestuia din următoarele

considerente.

Potrivit art. 30 alin. (5), 31 alin. (1), (3) Cod de procedură penală,

recursul împotriva hotărârilor judecătorești în cauzele penale pentru care

nu este prevăzută calea de atac apelul se judecă în complet format din 3

judecători, care trebuie să rămână același în tot cursul judecării cauzei.

În cazul în care cauza se judecă de un complet format din 3

judecători și unul din aceștia nu poate participa în continuare la judecarea

cauzei din motiv de boală îndelungată, deces sau din motivul eliberării din

funcție în condițiile legii, acest judecător este înlocuit de un alt judecător și

13

cauza se judecă în continuare.

În corespundere cu art. 6/1 alin. (1/1) și (2) din Legea privind

organizarea judecătorească, schimbarea membrilor completului se face în

cazuri excepționale, în baza unei încheieri motivate a președintelui Curții

de Apel și potrivit criteriilor obiective stabilite de regulamentul elaborat de

Consiliul Superior al Magistraturii. Cauzele repartizate unui complet de

judecată nu pot fi trecute altui complet decât în condițiile prevăzute de

lege.

Potrivit pct. 14 din Regulamentul privind modul de constituire a

completelor de judecată și schimbarea membrelor acestora, schimbarea

membrelor completului de judecată se impune în cazurile în care există

unul din următoarele temeiuri: boală îndelungată, deces, eliberare din

funcție, abținere, recuzare, detașare, transferare, promovare, suspendare

din funcție, incompatibilități.

Colegiul penal lărgit atestă că aceste norme procesuale obligatorii

nu au fost respectate pe deplin de către instanța de apel la judecarea cauzei,

din considerentele ce urmează a fi descrise.

După cum rezultă din materialele cauzei, la data de 26 martie 2018,

cauza penală a fost repartizată în mod aleatoriu prin intermediul PIGD,

judecătorului raportor Negru Maria (f.d. 2, vol. V).

Prin dispoziția Președintelui Curții de Apel Chișinău, s-a dispus

formarea completului de judecată pentru anul 2018, dispoziție potrivit

căreia, componenta completului din cadrul Colegiului penal fiind

următoarea: președintele completului - Pleșca Ion și judecătorii - Negru

Maria și Spoială Alexandru.

Reieșind din procesele-verbale ale ședințelor de judecată al instanței

de apel, din 18 aprilie 2018, 16 mai 2018, 13 iunie 2018, rezultă că judecarea

cauzei în ordine de apel a fost înfăptuită de către completul de judecată,

format din judecătorii Pleșca Ion, Negru Maria și Spoială Alexandru.

Conform procesului verbal al ședinței de judecată al instanței de

apel, din 27 iunie 2018 rezultă că judecarea cauzei în ordine de apel a fost

înfăptuită de către completul de judecată, format din judecătorii Negru

Maria, Moscalciuc Galina și Spoială Alexandru.

Colegiul penal atestă însă că potrivit materialelor cauzei nu se atestă

încheierea Președintelui Curții de Apel Chișinău prin care ar fi constituit

completul de judecată respectiv care a participat la examinarea cauzei.

La data de 05 septembrie 2018, judecătorul Pleșca Ion a declarat

abținere de la judecarea cauzei nr. 1a-930/2018 în ordine de recurs.

Potrivit încheierii Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11

septembrie 2018 a fost admisă declarația de abținere a judecătorului Pleșca

14

Ion (f.d. 33-34, vol. V).

Potrivit încheierii Președintelui Curții de Apel Chișinău din 12

septembrie 2018, a fost constituit completul de judecată care va participa la

examinarea cauzei, format din judecătorii Negru Maria, Spoială Alexandru

și Teleucă Stelian.

Reieșind din procesele-verbale ale ședințelor de judecată al instanței

de apel din 12 septembrie 2018, 24 septembrie 2018, 01 octombrie 2018, 05

noiembrie 2018, 03 decembrie 2018, 16 ianuarie 2019, rezultă că judecarea

cauzei în ordine de apel a fost înfăptuită de către completul de judecată,

format din judecătorii Negru Maria, Spoială Alexandru și Furdui Sergiu.

Colegiul penal atestă însă că în materialele cauzei nu se regăsește

încheierea Președintelui Curții de Apel Chișinău prin care ar fi constituit

completul de judecată respectiv care a participat la examinarea cauzei

începând cu luna septembrie anul 2018.

Totodată se reține că, la materialele cauzei este anexată o copie a

încheierii Președintelui Curții de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2019, prin

care a fost constituit completul de judecată care urma să examineze cauza

penală, format din judecătorii Negru Maria, Spoială Alexandru și Furdui

Sergiu, deși judecătorii vizați deja au purces la examinarea cauzei

începând cu luna septembrie anul 2018.

Colegiul penal atestă însă că lipsește încheierea președintelui

instanței, motivată pe criteriile prescrise în art. 31 alin. (3) Cod de

procedură penală și pct. 14 din Regulamentul privind modul de constituire

a completului de judecată și schimbarea membrilor acestuia, privind

constituirea completului de judecată pentru judecarea cauzei diferită

judecății.

Ori, potrivit stipulărilor din art. 251 alin. (2) și (3) Cod de procedură

penală, încălcarea prevederilor legale referitoare la compunerea instanței

atrage nulitatea actului procedural. Nulitatea respectivă nu se înlătură în

nici un mod, poate fi invocată în orice etapă a procesului și se ia în

considerare de instanță, inclusiv din oficiu.

Deci, încălcările nominalizate a normelor procesuale-penale au lezat

dreptul inculpatului la un proces echitabil, garantat de art. 6 CEDO, ceea ce

denotă prezența în speță a temeiului de casare prevăzut la art. 427 alin. (1)

pct. 2) Cod de procedură penală - instanța nu a fost compusă potrivit legii ori

au fost încălcate prevederile art. 30, 31 și 33 ceea ce duce la casarea deciziei

instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță,

deoarece eroarea dată nu poate fi corectată de instanța de recurs.

Alt aspect ce necesită a fi nominalizat la analiza hotărârilor

contestate, este faptul că, instanța apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

15

motivelor relevante invocate în apelul inculpatei și de către apărători în cadrul

examinării cauzei în instanța de apel, eroare de drept cuprinsă de art.427

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, ceea ce duce la casarea deciziei

instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță,

deoarece eroarea dată nu poate fi corectată de instanța de recurs.

De altfel, conform principiilor care se desprind din jurisprudența

CEDO rezultă că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. (1)

din Convenție, înglobează, inter alia, dreptul părților de a prezenta

observațiile pe care le consideră relevante pentru cauza lor, Convenția

nevizând garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci a unor drepturi

concrete și efective (cauza Artico împotriva Italiei, Hotărârea din 13 mai

1980). Or, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste

observații sunt într-adevăr „ascultate”, adică analizate temeinic de către

instanța de judecată. Cu alte cuvinte, art. 6 implică, în special, în sarcina

instanței, obligația de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor,

argumentelor și propunerilor de probe ale părților (cauza Perez împotriva

Franței [MC] nr. 47.287/99 și cauza Van de Hurk împotriva Olandei,

Hotărârea din 19 aprilie 1994), ceea ce la caz nu s-a realizat.

Desfășurând ideea că, observațiile inculpatei și a apărătorilor săi nu

au fost dezbătute de instanța de apel, Colegiul penal lărgit pornește de la

aceea că, potrivit cererii de apel motivate declarată de inculpata Sanjac

(Baciu) Cinara, anexată la fila dosarului 141-142, vol. IV, aceasta își exprimă

dezacordul cu sentința din motiv că în opinia sa sentința contestată se

referă la probatoriul acumulat în privința condamnaților Covali Alexandru

și Nicoreț Tatiana și că declarațiile date de partea vătămată XXXXX în

ședință de judecată au fost confirmate de martorul Zaharova Svetlana, care

a menționat că, nu știa că sora ei XXXXX este plecată din or. Cahul, iar pe

Sanjac Cinara a văzut-o prima data la proces.

În coerența celor expuse, verificând dacă fapta imputată întrunește

elementele infracțiunii, instanța nu a răspuns prin soluția emisă la criticile

invocate de către inculpată referitor la faptul că fiind elementul principal al

acestei componenței de infracțiune, nici la urmărirea penală și nici în fază

de judecare nu a fost probat minoratul victimei, întrucât însuși partea

vătămată XXXXX fiind audiată în cadrul urmăririi penale a declarat că i-a

spus doar lui Covali că are 16 ani, iar în cadrul cercetării judecătorești a

declarat că nu o cunoaște pe Baciu Cinara și că ea a venit singură la

Chișinău cu rutiera.

Mai mult decât atât, Colegiul penal lărgit consideră pripită poziția

instanței de apel care a indicat că respinge declarațiile date de către partea

vătămată în ședința de judecată a primei instanțe și în apel, deoarece

16

aceasta fiind audiată în instanța de apel a explicat că a depus declarațiile

neadevărate la rugămintea inculpatei și sub amenințarea permanentă a

soțului inculpatei, considerând că declarațiile acesteia de la etapa urmăririi

penale corespund realității, or, în această situație instanța de apel în urma

audierii părții vătămate și constatării contradicției între declarațiile sale

date la organul de urmărire penală și instanță a trebuit să elucideze

contradictorialitatea acestor declarații care pentru soluționarea cauzei au o

mare importantă, or, partea vătămată XXXXX, în cadrul urmării penale a

depus mărturii acuzatorii față de inculpată însă în instanță a declarat în

instanță a declarat că nu a fost recrutată de către inculpată și respectiv nu

are pretenții față de aceasta, solicitând achitarea ultimei.

De altfel, Colegiul penal lărgit menționează și faptul, că în baza

principiului contradictorialității în procesul penal, principiu unanim

recunoscut și susținut de jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile

Omului, sarcina probațiunii în ședințele de judecată în prima instanță și în

instanța de apel îi revine acuzatorului de stat, fiindcă funcția acuzării este

pusă pe seama procurorului, inclusiv prezentarea și audierea martorilor,

această obligație îi revine „(…) celor care au responsabilitatea de a decide

vinovăția sau nevinovăția unui acuzat (…)” (cauza CtEDO Dan c.

Moldovei din 05.07.2011).

În contextul dat, Colegiul penal lărgit menționează că din lucrările

dosarului se reține că prima instanță a pronunțat o hotărâre de

condamnare menținută de instanța de apel după o decizie de achitare însă

nu a manifestat diligență în motivarea concluziei față de reținerea și

aprecierea justă a declarațiilor părții vătămate făcute în cadrul urmării

penale și instanță, or, acestea nu au suspus unei analize complexe

declarațiile părții vătămate date în cadrul urmării penale care constituie o

mărturie acuzatorie, susceptibilă pe care și-au întemeiat într-un mod

substanțial condamnarea inculpatei, și a respins declarațiile părții vătămate

date în cadrul ședințelor de judecată în prima instanță și instanța de apel

care sunt total diferite și care sunt în apărarea inculpatei.

Or, constatările instanțelor sânt în contradicție cu dispozițiile art.

394 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, care stabilesc expres că,

partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă probele

pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru

care instanța a respins alte probe.

Colegiul penal lărgit menționează că, numai după o apreciere a

fiecărei probă în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității

și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

17

coroborării lor, instanța urmează să-și argumenteze detailat motivele

pentru care a admis unele prove și de ce respins unele probele pe de o

parte prezentate de partea acuzării și pe de altă parte versiunile apărării.

Colegiul penal lărgit, reține și faptul că instanța de apel a lăsat fără

răspuns și alegația avocatului Pavel Zamfir care în cadrul dezbaterilor

judiciare a susținut că dacă Baciu Cinara ar fi activat în cadrul unei grupări

criminale organizate, atunci urma, ca procurorul în Ordonanța de punere sub

învinuire, în rechizitoriu, sentință și decizia instanței de apel să se facă referință și

la prevederile art. 46 Cod penal, totodată acesta susținând că lipsesc probe care

ar demonstra direct și fără echivoc, că Baciu Cinara ar fi făcut parte din grupul

criminal organizat; că ea a participat stabil la activitatea criminală desfășurată de

către Covali; că Baciu ar fi avut un rol dinainte stabilit; că ea se cunoștea cu Covali

Alexandru și îndeplinea însărcinările acestuia; ca ea coordona acțiunile sale cu

Covali și Nicoreț, că ea a acționat prin înțelege prealabilă cu Covali pentru

exploatarea sexuală comercială, că ea a avut un motiv prestabilit de a comite fapta,

or aceasta s-a limitat doar la preluarea concluziei primei că “intenția

inculpatei de a acționa în comun în cadrul unui grup criminal organizat, la

fel și demonstrată, deși între inculpați nu a existat o înțelegere expresă,

stabilită din timp de a comite infracțiunea de trafic de copii, acțiunile

concludente ale acestora exprimate prin comiterea succesivă a acțiunilor

principale de transportare și transferare a părții vătămate care denotă

existența unei înțelegeri tacite a inculpatei cu Tatiana Nicoreț și Covali

Alexandru…”.

În același context, Colegiul penal lărgit reține că instanța de apel nu

a argumentat și nu dezbătut în nici un fel poziția avocatului Arabadji

Mariana expusă în cadrul dezbaterilor judiciare, care consideră că atât prima

instanță cît și instanța de apel, contrar prevederilor art. 384 Cod procedură penală,

a considerat ca și stabilită vinovăția inculpatei, bazându-se doar pe declarațiile

părții vătămate date sub influență în cadrul urmăririi penale și pe declarațiile

acesteia date în cadrul altor dosare la care inculpata Baciu Cinara nu a avut acces,

iar în mod principal pe sentința Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2008,

pronunțată în privința lui Covali Alexandru și Decizia Curții de Apel Chișinău

din 30 noiembrie 2012, privind condamnarea Tatianei Nicoreț, pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de lit. d) alin. (3) art. 206 Cod Penal.

De asemenea, Colegiul penal lărgit studiind lucrările dosarului

constată că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra la un șir de motive

invocate de către apărătorul Arabadji Mariana în cadrul dezbaterilor

judiciare (f.d.116-118) a căror reflectare se regăsește și în pct. 5.2 al

prezentei decizii.

În consecință, instanța de apel a pronunțat o hotărâre contradictorie

18

și nemotivată, contrară prevederilor art. 6 al Convenției europene a

drepturilor omului, or, jurisprudența CtEDO indică faptul că, „(…) rolul

unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite.

Mai mult, o decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o

contesta, precum și posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o

instanță de recurs. Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate avea

loc un control public al administrării justiției. Dreptul de a fi auzit, prin

urmare, include nu doar posibilitatea de a prezenta argumente instanței,

dar de asemenea obligația corespunzătoare a instanței de a arăta, în

motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate

sau respinse.” (cauza Fomin vs Moldovei din 11 octombrie 2011, nr.

36755/06).

Constatând toate cele relatate supra, Colegiul penal lărgit,

conturează o opinie tendențioasă a instanței de apel, fără a da o apreciere

tuturor probelor în ansamblu, fără a răspunde la toate temeiurile invocate

de părți, ignorând nemotivat unele afirmații și situații certe sau cel puțin

nemotivând prevalarea unor circumstanțe, pe care s-a bazat soluția emisă,

asupra celorlalte probe existente la dosar.

În atare situație, se poate de concluzionat că instanța de apel,

unilateral a examinat probele și a dat mai mare prioritate probelor

prezentate de partea acuzării, ignorându-le neargumentat pe cele ale părții

apărării, fapt ce a dus la adoptarea unei soluții pripite și nemotivate, care

nu se bazează pe aprecierea coroborată a probatoriului administrat.

În consecință, Colegiul penal lărgit ține să consemneze că găsește

întemeiate criticele titularilor dreptului de recurs în partea ce ține de

insuficiența motivării deciziei adoptate de instanța de apel și consideră

relevant de a puncta că, o hotărâre motivată, în sensul legislației naționale

pertinente, precum și a jurisprudenței CtEDO, trebuie să conțină motivele

de fapt și de drept care au format convingerea instanței la adoptarea

soluției, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților în raport

cu analiza probatoriului administrat în cauză.

Totodată, urmează a se reține că obligația instanței de a-și motiva

hotărârea face parte din setul de garanții stabilite pentru existența unui

proces echitabil. Or, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, expuse în

cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că o hotărâre motivată

demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal.

(Suominen c. Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) §85)

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de

către instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 2), 6) și 8) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către

19

instanța de recurs, se impune soluția admiterii recursurilor ordinare, casării

totale a deciziei contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Încălcările punctate în prezenta decizie determină incontestabil

Colegiul penal lărgit să concluzioneze asupra necesității de a casa total

decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași

instanță în alt complet de judecată, în cadrul căreia urmează a fi apreciate

toate probele în cumul, la justa lor valoare, pentru adoptarea unei soluții

corecte și legale în cauza dată.

Totodată, ținând cont de motivele de casare a deciziei instanței de

apel cu remiterea cauzei la rejudecare, asupra celorlalte argumente

invocate în cererile de recurs care sunt similare cu cele din apel, instanța de

apel urmează a se expune motivat asupra fiecăruia în parte.

Deci, Colegiul notează că, pentru a demonstra că părțile au fost

auzite în prezenta cauză, instanța de apel urmează să dea răspunsuri

argumentate în hotărâre asupra motivelor decisive invocate de apelant, dar

și a efectua propriile completări în sensul aprecierii temeiniciei acestei

hotărârii, prin prisma criticilor invocate de părți, care în viziunea lor ar

putea afecta într-o măsură oarecare legalitatea soluției adoptate la caz.

prevederile art.436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să verifice și să aprecieze desfășurat și

profund probele administrate în cauză, să le dea apreciere cuvenită în

ansamblu, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și

promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia

adoptată și, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica

unitară în acest domeniu precum și de practica relevantă a CtEDO, să

pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, prin care să ofere răspunsuri la

apelul inculpatei.

Se menționează că potrivit art.436 alin.(2) Cod de procedură penală,

pentru instanța care va judeca apelul, indicațiile instanței de recurs sunt

obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne cea care a existat la

soluționarea recursului.

Dat fiind faptul că, unicul temei legal pentru deținerea în arest a

inculpatului Sanjac (Baciu) Cinara este decizia instanței de apel, executarea

pedepsei închisorii, va înceta de drept odată cu casarea deciziei de

condamnare contestate, acesta revenind la statutul de inculpată, respectiv

Sanjac (Baciu) Cinara urmează a fi eliberată din penitenciar, dacă în

privința acesteia nu este aplicată măsură preventivă sub formă de arest sau

nu execută pedeapsa penală în baza altor hotărâri judecătorești.

20

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către avocații Arabadji

Mariana și Zamfir Pavel în numele inculpatei, casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 mai 2019, în cauza

penală în privința lui Sanjac (Baciu) Cinara XXXXX și dispune rejudecarea

cauzei, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Sanjac (Baciu) Cinara XXXXX se eliberează imediat din penitenciar

dacă nu execută arest preventiv sau pedeapsa cu închisoare, în baza altor

hotărâri judecătorești.

Decizia, nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 14 ianuarie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

21