1ra-234/2020 — Art. 190 alin. 2, art. 324 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Rezina din 03.04.2018, Coniuc Constantin a fost achitat de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.324 alin.(1) Cod penal, din motiv că în acțiunile lui nu s-a constatat existența faptei infracțiunii. Coniuc Constantin a fost achitat de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(2) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii. A fost soluționată soarta corpurilor delicte. 1.1. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, potrivit actului de învinuire, Coniuc Constantin este acuzat de faptul că în perioada lunilor august - septembrie 2016, activând în calitate de specialist pentru validarea datelor și expert tehnic al S.R.L. „Expres Test Service” din or. Rezina, cu scopul dobândirii ilicite a bunurilor altor persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, precum că poate perfecta acte oficiale sau acorda ajutor la obținerea acestora, în s.Cuizăuca, raionul Rezina, prin intermediul cet. Vasile Nistor locuitor al s.Cuizăuca, raionul Rezina a obținut de la cetățenii Vasile Cotoman, Andrian Moraru, locuitori ai mun. Chișinău, câte 900 de euro de la fiecare în total 1800 euro, adică echivalentul a 39 555 lei, în vederea 1 perfectării categoriilor suplimentare „C”, „D” și „E” la permisele de conducere deținute deja de către ei. Tot el, în perioada lunilor august - septembrie 2016, activând în calitate de specialist pentru validarea datelor și expert tehnic la S.R.L. „Expres Test Service” din or. Rezina, cu scopul dobândirii ilicite a bunurilor altor persoane prin înșelăciune, abuz de încredere, precum că poate perfecta acte oficiale sau acorda ajutor la obținerea acestora, în or. Rezina, la sediul S.R.L. „Expres Test Service”, în biroul personal, prin intermediul cet. Vasile Nistor locuitor al s.Cuizăuca, raionul Rezina a obținut de la cetățeanul Ion Voloșciuc locuitor al s. Otac, raionul Rezina, suma de 250 euro, echivalentul a 5494 lei pentru schimbarea tipului vehiculului. Tot el, în perioada lunilor august - septembrie 2016, activând în calitate de specialist pentru validarea datelor și expert tehnic la S.R.L. „Expres Test Service” din or. Rezina, cu scopul dobândirii ilicite a bunurilor altor persoane prin înșelăciune, abuz de încredere, precum că poate perfecta acte oficiale sau acorda ajutor la obținerea acestora, în or. Rezina, la sediul S.R.L. „Expres Test Service”, în biroul personal, a obținut de la cetățeanca Liuba Bunescu, locuitoare a s.Țînțăreni, raionul Anenii Noi, suma de 200 euro, echivalent a 4395 lei pentru susținerea examenului practic în vederea obținerii permisului de conducere prin ce a cauzat victimelor un prejudiciu material considerabil în sumă de 49 444 lei. Astfel, organul de urmărire penală a încadrat acțiunile lui Coniuc Constantin în baza art.190 alin.(2) Cod penal, individualizată prin „escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altor persoane prin înșelăciune, abuz de încredere, cu cauzarea unei daune în proporții considerabilă”. 1.

Coniuc Constantin mai este învinuit și de faptul că, activând în calitate de expert în S.R.L. „Expres Test Service” din or. Rezina, numit în funcție prin ordinul nr.20 din 01 decembrie 2014, adică în virtutea prevederilor art. 123 alin. (2) Cod penal, fiind persoană publică, adică persoană autorizată sau învestită de stat să presteze în numele acestuia servicii publice sau să îndeplinească activități de interes public care conform prevederilor din Regulile de inspecție tehnică periodică a autovehiculelor și remorcilor acestora, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1047 din 08.11.1999 cu privire la reorganizarea sistemului informațional automatizat de căutare „Automobilul” în Registrul de stat al transporturilor și introducerea testării a autovehiculelor și remorcilor acestora, are obligația conform pct.5) să efectueze testarea tehnică contra plată în conformitate cu tarifele aprobate de Guvern (Anexa nr.4 HG nr.1047 din 08.11.1999); conform pct.11) să efectueze testarea tehnică pe etape, prin examinarea vizuală și diagnosticarea echipamentelor, agregatelor și a sistemelor care influențează 2 asupra securității circulației rutiere și protecției mediului; conform pct.19, în cazul autovehiculelor și remorcilor acestora care corespund normelor prescrise, să aplice ecusoane de modelul stabilit (Anexa nr.3 la Regulile de inspecție tehnică periodică a autovehiculelor și remorcilor acestora), însoțite de Raportul de inspecție tehnică periodică a vehiculului (Anexa nr.2 la Regulile de inspecție tehnică periodică a autovehiculelor și remorcilor acestora), semnat și ștampilat de expertul de inspecție tehnică, ce confirmă executarea inspecției tehnice; conform pct.20, în cazul vehiculelor care nu corespund normelor stabilite, să nu elibereze ecusonul și în raportul de inspecție tehnică periodică, reieșind din categoria neajunsurilor și defectelor depistate, să introducă însemnări privind interzicerea exploatării vehiculelor sau acordarea termenului pentru înlăturarea neajunsurilor (până la 30 de zile), la 13 mai 2016, a pretins de la cet. Trepaciuc Alexandru, mijloace financiare ce nu i se cuvin, în cuantum de 250 lei pentru a îndeplini raportul de inspecție tehnică și a elibera ecusonul pentru vehiculul de marca „Opel Zafira ” cu n/î XX, care aparține cet. Trepaciuc Alexandru. Conform tarifelor-plafon, pentru inspecția tehnică periodică obligatorie a vehiculelor, aprobate prin Anexa nr.4) la Hotărârea Guvernului nr.1047 din 08.11.1999, suma taxei pentru toate categoriile de vehicule cu masa totală indicată în certificatul de înmatriculare, până la 2000 kg inclusiv, este de 150 lei. Astfel, organul de urmărire penală a încadrat acțiunile lui Coniuc Constantin în baza art.324 alin.(1) Cod penal, individualizată prin „coruperea pasivă, adică pretinderea, personal, de către o persoană publică, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin pentru sine pentru a îndeplini acțiuni în exercitarea funcției sale”. 2. Sentința a fost atacată cu apel de către procurorul în Procuratura raionului Rezina, Stavinschi Olesea prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care Coniuc Constantin să fie recunoscut culpabil de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. art. 324 alin. (1) și 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, aplicându-i pedeapsă în baza art. 324 alin. (1) Cod penal - 3 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis cu amendă în mărime de 4000 unități convenționale, ceia ce constituie 200 000 lei și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 5 ani, în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal - 2 ani închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 2 ani. În baza art. 84 alin. (1), (2) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor , a stabili pedeapsa definitivă de 4 ani închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 4000 unități convenționale, ceia ce constituie 200 000 lei cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un 3 termen de 6 ani. A include în termenul pedepsei stabilite, termenul reținerii lui Coniuc Constantin de la 04.11. 2016 și aflării în stare de arest a inculpatului din data de 07.11.2016 până la 30.11.2016. A încasa din contul lui Coniuc Constantin în folosul statului, cheltuieli judiciare pentru instrumentarea cauzei penale în mărime totală de 36, 62 lei. 2.1. În motivarea apelului procurorul a indicat că: - în acțiunile inculpatului există elementele infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, ceia ce se confirmă prin probele prezentate și cercetate în instanța de judecată; - faptul invocat precum că procurorul nu ar fi argumentat în învinuire și nu a invocat în instanța prin care anume formă a escrocheriei s-au individualizat faptele lui Coniuc Constantin abuz de încredere sau înșelăciune, consideră că acestea nu sunt plauzibile odată ce în învinuirea înaintată lui Coniuc Constantin au fost specificate ambele forme, deoarece acțiunile lui de escrocherie au fost realizate anume prin ambele forme. Mai întâi prin înșelăciune, atunci când Coniuc Constantin a încredințat părțile vătămate că poate ajuta persoanele în rezolvarea anumitor probleme, apoi prin abuzul de încredere, deoarece părțile vătămate au avut încredere în Coniuc Constantin atunci când i-au transmis banii, în virtutea funcției pe care acesta o deține; - inculpatul avea de la bun început intenția de a dobândi ilicit banii prin înșelăciune și abuz de încredere este cert, or, atât la urmărirea penală, cât și în cadrul cercetării judecătorești nu a fost stabilit că, atunci când inculpatul s-a angajat de a ajuta părțile vătămate în problemele apărute, acesta ar fi avut posibilitatea de a face acest lucru. Mai mult ca atât, acesta nu și-a realizat promisiunile o perioadă lungă de timp, restituind sumele de bani însușite numai după ce părțile vătămate s-au adresat organelor de drept; -nici în ordonanța de punere sub învinuire și nici în rechizitoriu, nu a fost indicat litera alineatului (2) art. 190 din Codul penal, care definește încadrarea exactă a faptelor inculpatului cu elementele constitutive respective, o consideră ca o greșeală mecanică, totuși, acest element și anume „elementul de cauzare de daune în proporții considerabile” a fost descris în actul de învinuire, astfel neindicarea literei nu poate servi drept temei de achitare a persoanei, însuși inculpatul a recunoscut în instanța de judecată faptul că a primit sumele de bani în cauză, cu toate că nu a putut explica instanței pentru ce a luat acești bani; - în acțiunile lui Coniuc Constantin există și faptul infracțiunii prevăzute de art. 324 alin.(1) Cod penal, fapt confirmat prin declarațiile părții vătămate Trepaciuc Alexandr, precum și alte materialele cauzei;

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 iulie 2019, a fost admis apelul procurorului în Procuratura raionului Rezina, 4 Stavinschi Olesea, din alte motive și din oficiu potrivit art.409 alin.(2) Cod de procedură penală, casată total sentința Judecătoriei Orhei, sediul Rezina din 03.04.2018, pronunță o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează: a fost recunoscut vinovat Coniuc Constantin Constantin de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(1) Cod penal, fiindu-i aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani. A fost recunoscut vinovat Coniuc Constantin Constantin de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin.(1) Cod penal, fiindu-i aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani, cu amendă în mărime de 5 000 (cinci mii) unități convenționale (10 000 lei), cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și a exercita activități legate de prestarea serviciilor publice pe un termen de 6 (șase) ani. În baza art.84 alin.(1) Cod penal, a fost stabilită definitiv lui Coniuc Constantin Constantin, pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, cu ispășirea în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 5 000 (cinci mii) unități convenționale (10 000 lei), cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și a exercita activități legate de prestarea serviciilor publice pe un termen de 6 (șase) ani. Termenul executării pedepsei lui Coniuc Constantin Constantin, al calcula din data reținerii acestuia de către organele competente, cu includerea perioadei aflării în stare de reținere, arest preventiv și arest la domiciliu, din data de 04.11.2016 până la 29.12.2016. Corp delict: 2 bancnote de câte 50 euro și 2 bancnote câte 100 euro, au fost restituite lui Cotoman Grigore.

Pentru motivarea soluției, instanța de apel a reținut următoarele: La pronunțarea sentinței, instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art.101 alin.(1), art.384 alin.(3), art. 385 alin.(1) Cod de Procedură penală, or aceste prevederi legale impun în sarcina instanței de judecată, ca la adoptarea sentinței, să fie soluționate următoarele chestiuni în următoarea consecutivitate: 1) dacă a avut loc fapta de săvîrșirea căreia este învinuit inculpatul; 2) dacă această faptă a fost săvîrșită de inculpat; 3) dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea; 4) dacă inculpatul este vinovat de săvîrșirea acestei infracțiuni. Prima instanță nu a dat o apreciere cuvenită prevederilor legale ce guvernează speța dedusă judecății, or, instanța de apel reține din totalitatea de probe administrate de organul de urmărire penală și verificate în apel, fiind apreciate, cu respectarea prevederilor art. 27, 99-101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții și veridicități, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de apel a constatat că, inculpatul Coniuc Constantin Constantin în perioada lunilor august - septembrie 2016, activând în calitate de specialist pentru validarea datelor și expert tehnic al SRL „Expres Test Service”, din or. Rezina, cu scopul dobândirii ilicite a bunurilor altor persoane prin 5 înșelăciune, abuz de încredere, precum că poate perfecta acte oficiale sau acorda ajutor la obținerea acestora, în s. Cuizăuca, r-nul Rezina, prin intermediul lui Vasile Nistor locuitor al s. Cuizăuca, r-nul Rezina a obținut de la cet. Vasile Cotoman, Andrian Moraru, locuitori ai mun. Chișinău, câte 900 de euro de la fiecare în total 1800 euro, adică echivalentul a 39 555 lei, în vederea perfectării categoriilor suplimentare „C”, „D” și „E” la permisele de conducere deținute deja de către ei. Tot el, în perioada lunilor august - septembrie 2016, activând în calitate de specialist pentru validarea datelor și expert tehnic la SRL „Expres Test Service”, din or. Rezina, cu scopul dobândirii ilicite a bunurilor altor persoane prin înșelăciune, abuz de încredere, precum că poate perfecta acte oficiale sau acorda ajutor la obținerea acestora, în or. Rezina, la sediul SRL „Expres Test Service”, în biroul personal, prin intermediul lui Vasile Nistor locuitor al s. Cuizăuca, r-nul Rezina a obținut de la cetățeanul Ion Voloșciuc locuitor al s. Otac, raionul Rezina, suma de 250 euro, echivalentul a 5494 lei pentru schimbarea tipului vehiculului. Tot el, în perioada lunilor august - septembrie 2016, activând în calitate de specialist pentru validarea datelor și expert tehnic la SRL „Expres Test Service” din or. Rezina, cu scopul dobândirii ilicite a numirilor altor persoane prin înșelăciune, abuz de încredere precum că poate perfecta acte oficiale sau acorda ajutor la obținerea acestora, în or. Rezina, la sediul SRL „Expres Test Service”, în biroul personal, a obținut de la cetățeanca Liuba Bunescu, locuitoare a s. Țînțăreni, r. Anenii Noi, suma de 200 euro, echivalent a 4395 lei pentru susținerea examenului practic în vederea obținerii permisului de conducere prin ce a cauzat victimelor un prejudiciu material considerabil în sumă de 49 444 lei. Prin acțiunile sale intenționate, Coniuc Constantin Constantin a comis infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (1) Cod penal, individualizată prin „escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților, care a produs daune considerabile”. Tot el, Coniuc Constantin, activând în calitate de expert în SRL „Expres Test Service” din or. Rezina, numit în funcție prin ordinul nr.20 din 01 decembrie 2014, prin urmare în virtutea prevederilor art. 123 alin. (2) Cod penal, fiind persoană publică, adică persoană autorizată sau învestită de stat să presteze în numele acestuia servicii publice sau să îndeplinească activități de interes public care conform prevederilor din Regulile de inspecție tehnică periodică a autovehiculelor și remorcilor acestora, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1047 din 08.11.1999 cu privire la reorganizarea sistemului informațional automatizat de căutare „Automobilul” în Registrul de stat al 6 transporturilor și introducerea testării a autovehiculelor și remorcilor acestora, are obligația conform pct.5) să efectueze testarea tehnică contra plată în conformitate cu tarifele aprobate de Guvern (Anexa nr.4 HG nr.1047 din 08.11.1999); conform pct.11) să efectueze testarea tehnică pe etape, prin examinarea vizuală și diagnosticarea echipamentelor, agregatelor și a sistemelor care influențează asupra securității circulației rutiere și protecției mediului; conform pct.19, în cazul autovehiculelor și remorcilor acestora care corespund normelor prescrise, să aplice ecusoane de modelul stabilit (Anexa nr.3 la Regulile de inspecție tehnică periodică a autovehiculelor și remorcilor acestora), însoțite de Raportul de inspecție tehnică periodică a vehiculului (Anexa nr.2 la Regulile de inspecție tehnică periodică a autovehiculelor și remorcilor acestora), semnat și ștampilat de expertul de inspecție tehnică, ce confirmă executarea inspecției tehnice; conform pct.20, în cazul vehiculelor care nu corespund normelor stabilite, să nu elibereze ecusonul și în raportul de inspecție tehnică periodică, reieșind din categoria neajunsurilor și defectelor depistate, să introducă însemnări privind interzicerea exploatării vehiculelor sau acordarea termenului pentru înlăturarea neajunsurilor (până la 30 de zile), la 13 mai 2016, a pretins de la Trepaciuc Alexandru, mijloace financiare ce nu i se cuvin, în cuantum de 250 lei pentru a îndeplini raportul de inspecție tehnică și a elibera ecusonul pentru vehiculul de marca „ Opel Zafira ” cu n/î XX, care aparține lui Trepaciuc Alexandru. Conform tarifelor-plafon, pentru inspecția tehnică periodică obligatorie a vehiculelor, aprobate prin Anexa nr.4) la Hotărîrea Guvernului nr.1047 din 08.11.1999, suma taxei pentru toate categoriile de vehicule cu masa totală indicată în certificatul de înmatriculare, până la 2000 kg inclusiv, este de 150 lei. Prin acțiunile sale intenționate, Coniuc Constantin a comis infracțiunea prevăzută de art.324 alin.(1) Cod penal, individualizată prin „corupere pasivă, adică pretinderea, personal, de către o persoană publică, de privilegii sub orice formă, ce nu i se cuvin pentru sine, pentru a îndeplini acțiuni în exercitarea funcției sale”. Instanța de apel a notat că vina lui Coniuc Constantin a fost dovedită și pe deplin prin următoarea sistemă de probe pertinente, concludente, utile și veridice, care coroborează între ele, cum ar fi pe faptul comiterii infracțiunii de escrocherie, prevăzută de art. 190 alin. (1) Cod penal: - declarațiile părții vătămate Voloșciuc Ion; - declarațiile martorului Cotoman Grigore; - declarațiile martorului Nistor Vasile; - declarațiile martorului Bunescu Liuba; - declarațiile martorului Cotoman Zinaida; - declarațiile martorului Voloșciuc Anatolie; -procesul-verbal de ridicare din 04.11.2016; -procesul-verbal de examinare a obiectului din 04.11.2016. 7 Instanța de apel a reținut că, toate probele și circumstanțele demonstrează indubitabil existența clară a elementelor constitutive ale infracțiunii de escrocherie, în acțiunile inculpatului Coniuc Constantin, astfel că alegațiile ultimului de referință la pretinsul caracter legal al acțiunilor sale, în contextul în care acesta cunoștea bine că nu va putea să își îndeplinească angajamentele asumate față de pătimitul Voloșciuc Ion, cît și de la martorii Bunescu Liuba, Vasile Cotoman și Andrian Moraru, în virtutea lipsei de pârghii legale, a purces totuși la însușirea banilor, fără a avea intenția de a restitui aceștia bani. Instanța de apel a constatat că, organul de urmărire penală, i-a incriminat lui Coniuc Constantin comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(2) Cod penal, individualizată prin „escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altor persoane prin înșelăciune, abuz de încredere, cu cauzarea unei daune în proporții considerabilă.” Însă, analizând încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului în baza probelor cercetate detaliat, instanța de apel le-a reîncadrat, reieșind din prevederile art. 10 Cod penal, a Legii nr. 179 din 26.07.2018 pentru modificarea a unor acte legislative în vigoare din 17.08.2018, adoptată după pronunțarea sentinței de condamnare, prin care au fost introduse modificări la dispozițiile din art. 190 Cod penal, care sunt în favoarea inculpatului. Instanța de apel a stabilit că, din conținutul noilor modificări ale art. 190 Cod penal, rezultă că legislatorul a concretizat acțiunile și consecințele prejudiciabile prin care se comite infracțiunea de escrocherie „dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei sau mai multor persoane care a cauzat daune considerabile”, mai mult, legislatorul a adoptat un concept mai concret a metodelor prin care se comite dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, în cazul de escrocherie și anume: a) prin inducerea în eroare a uneia sau mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase; b) prin inducerea în eroare a unei sau mai multor persoane prin prezentarea ca mincinoasă a unei fapte adevărate. În acest sens, instanța de apel a subliniat că prin modificările legislative operate în conținutul art. 190 Cod penal, nu s-au de criminalizat acțiunile inculpatului, legislatorul nu a schimbat conceptul de escrocherie sau conținutul ei, dar ținând cont de jurisprudența CtEDO, recomandările naționale și internaționale, precum și de Hotărârile Curții Constituționale a RM privitor la claritatea și previzibilitatea normei penale, a înlocuit sintagmele pre generale, utilizate anterior - „înșelăciunea sau abuzul de încredere”, cu fapte prejudiciabile, metode și mijloace de comitere a escrocheriei mai concrete, mai clare. Instanța de apel a notat că, acțiunile inculpatului Coniuc Constantin urmează a fi reîncadrate în baza art. 190 alin. (1) Cod penal (redacția 8 26.07.2018), după indicii calificativi „escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților, care a produs daune considerabile", fiind constatat că, inculpatul Coniuc Constantin, în perioada lunilor august - septembrie 2016, activând în calitate de specialist pentru validarea datelor și expert tehnic al SRL „Expres Test Service”, din or. Rezina, cu scopul dobândirii ilicite a bunurilor altor persoane prin înșelăciune, abuz de încredere, precum că poate perfecta acte oficiale sau acorda ajutor la obținerea acestora, în s. Cuizăuca, r-nul Rezina, prin intermediul lui Vasile Nistor locuitor al s. Cuizăuca, r-nul Rezina a obținut de la cetățenii Vasile Cotoman, Andrian Moraru, locuitori ai mun. Chișinău, câte 900 de euro de la fiecare în total 1800 euro, adică echivalentul a 39 555 lei, în vederea perfectării categoriilor suplimentare „C”, „D” și „E” la permisele de conducere deținute deja de către ei. Tot el, în perioada lunilor august - septembrie 2016, activând în calitate de specialist pentru validarea datelor și expert tehnic la SRL „Expres Test Service”, din or. Rezina, cu scopul dobândirii ilicite a bunurilor altor persoane prin înșelăciune, abuz de încredere, precum că poate perfecta acte oficiale sau acorda ajutor la obținerea acestora, în or. Rezina, la sediul SRL „Expres Test Service”, în biroul personal, prin intermediul lui Vasile Nistor locuitor al s. Cuizăuca, r-nul Rezina a obținut de la cetățeanul Ion Voloșciuc locuitor al s. Otac, raionul Rezina, suma de 250 euro, echivalentul a 5494 lei pentru schimbarea tipului vehiculului. Tot el, în perioada lunilor august - septembrie 2016, activând în calitate de specialist pentru validarea datelor și expert tehnic la SRL „Expres Test Service” din or. Rezina, cu scopul dobândirii ilicite a numirilor altor persoane prin înșelăciune, abuz de încredere precum că poate perfecta acte oficiale sau acorda ajutor la obținerea acestora, în or. Rezina, la sediul SRL „Expres Test Service”, în biroul personal, a obținut de la cetățeanca Liuba Bunescu, locuitoare a s. Țînțăreni, r. Anenii Noi, suma de 200 euro, echivalent a 4395 lei pentru susținerea examenului practic în vederea obținerii permisului de conducere prin ce a cauzat victimelor un prejudiciu material considerabil în sumă de 49 444 lei. Instanța de apel a menționat că, concluzia de achitare a lui Coniuc Constantin pe motiv că fapta acestuia nu ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de escrocherie, în situația în care probele administrate au fost interpretate în detrimentul acuzării, este una contradictorie, de vreme ce aprecierea corectă, justă și conformă a acestor probe adeveresc anume existența faptei de escrocherie, adică a infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. 9 (1) Cod penal, pentru care Coniuc Constantin și urmează a fi tras la răspundere penală. Cu referire la comiterea infracțiunii de corupere pasivă, prevăzută de art. 324 alin. (1) Cod penal. Instanța de apel a stabilit că probele cum ar fi: declarațiile părții vătămate Trepaciuc Alexandr; declarațiile martorului Guzun Lilian; declarațiile martorului Bodiu Silvia; ordinul SRL „Expres Test-Service” nr.20 din 01.12.2014, demonstrează indubitabil vinovăția lui Coniuc Constantin Constantin de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (1) Cod penal, iar în contextul dat instanța de fond a făcut o apreciere eronată a probatoriului administrat și nu a dat o apreciere corectă a circumstanțelor de fapt în raport cu cele de drept. Instanța de apel a reținut ca fiind confirmată integral învinuirea pe acest episod, în situația în care atât relatările martorului Trepaciuc Alexandru, cît și ale martorilor Guzun Lilian, și Bodiu Silvia, se atestă pretinderea de către inculpatul Coniuc Constantin a sumei de 100 de lei, contrar însă faptului că această sumă de bani nu i se cuvin, având în vedere anexa nr.4) la Hotărârea Guvernului nr.1047 din 08.11.1999, suma taxei pentru toate categoriile de vehicule cu masa totală indicată în certificatul de înmatriculare, până la 2000 kg inclusiv, este de 150 lei. Instanța de apel a notat că, martorul Trepaciuc Alexandru a specificat că, după părerea sa, suma de 100 lei a fost cerută în plus ca să nu fie verificat automobilul de către Coniuc Constantin, dar nu i-a dat careva bani lui Coniuc Constantin. Când a sunat la politie a explicat care este motivul apelului, că a refuzat ca să plătească 250 lei, pentru testarea tehnică pe când aceasta costă 150 și nu poate trece testarea tehnică, mai înainte a trecut testarea tehnică la automobilului său tot acolo, și nu a avut așa întâmplare. Instanța de apel a stabilit că, acțiunea inculpatului Coniuc Constantin s- a rezumat anume la pretinderea de la Trepaciuc Alexandru pe lângă taxa oficială pentru testarea tehnică a automobilului de modelul „Opel Zafira ” cu n/î XX, care constituie 150 de lei, conform anexei nr. 4 la Hotărârea Guvernului RM nr.1047 din 08.11.1999, care prevede suma taxei pentru toate categoriile de vehicule cu masa totală indicată în certificatul de înmatriculare, până la 2000 kg inclusiv, și suma de 100 de lei. Instanța de apel a menționat că, martorul Trepaciuc Alexandru a specificat că atunci când s-a prezentat cu automobilul la stația de testare auto, inculpatul Coniuc Constantin i-a cerut suma de 250 lei, deși anterior de fiecare dată achita suma de 150 de lei, la ce dânsul s-a mirat și a spus că automobilul este pregătit pentru testare tehnică și nu are careva abateri, iar inculpatul sub diferite pretexte a refuzat eliberarea ecusonului, la ce martorul Trepaciuc 10 Alexandru i-a comunicat că se va adresa organelor de poliție pe marginea pretinderii banilor care nu i se cuvin lui Coniuc Constantin. Instanța de apel a indicat că deși inculpatul Coniuc Constantin a infirmat declarațiile acestui martor, specificând că automobilul lui Trepaciuc nu corespundea cerințelor tehnice, a verificat automobilul conform regulamentului, actele, bonul de plată, și altele, și ar fi depistat că nu avea firul de tracțiune, iar ca urmare a refuzat ca să deschidă capota ca să verifice numărul la motor, și Trepaciuc Alexandru i-ar fi propus bani, pe care dînsul i-ar fi refuzat, or, aceste alegații ale inculpatului nu sânt confirmate de careva probe, cu atât mai mult inculpatul Coniuc Constantin nu a sesizat organele de drept pentru a curma pretinsele acțiuni de corupere activă din partea lui Trepaciuc Alexandru. Instanța de apel a reiterat că scopul de bază a inculpatului Coniuc Constantin a fost anume acela de a nu îndeplini acțiuni în exercitarea funcției sau contrar funcției în cauză, or, de obligația acestuia era anume să nu elibereze ecusonul și în raportul de inspecție tehnică periodică, reieșind din categoria neajunsurilor și defectelor depistate, să introducă însemnări privind interzicerea exploatării vehiculelor sau acordarea termenului pentru înlăturarea neajunsurilor (până la 30 de zile). Din motivele enunțate, instanța de apel a respins argumentele inculpatului Coniuc Constantin precum că ar fi refuzat eliberarea ecusonului urmare a testării tehnice a automobilului de modelul „Opel Zafira ” cu n/î XX, din motivul depistării de defecțiuni tehnice, or, în cazul de față acesta urma să introducă însemnări privind interzicerea exploatării vehiculelor sau acordarea termenului pentru înlăturarea neajunsurilor (până la 30 de zile), fapt nerealizat la caz. Totodată, instanța de apel a specificat că și martorul Trepaciuc Alexandru a menționat că inculpatul Coniuc Constantin a refuzat eliberarea ecusonului anume din motivul netransmiterii sumei estorcate de 100 lei, astfel fiind întărită și ipoteza acuzării la capitolul dat. Instanța de apel a stabilit că Coniuc Constantin a întrunit și calitatea de subiect al infracțiunii de corupere pasivă, în virtutea raporturilor contractuale asumate, fiind persoană publică, adică persoană autorizată sau învestită de stat să presteze în numele acestuia servicii publice sau să îndeplinească activități de interes public care conform prevederilor din Regulile de inspecție tehnică periodică a autovehiculelor și remorcilor acestora, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1047 din 08.11.1999 cu privire la reorganizarea sistemului informațional automatizat de căutare „Automobilul” în Registrul de stat al transporturilor și introducerea testării a autovehiculelor și remorcilor acestora, are obligația conform pct.5) să efectueze testarea tehnică 11 contra plată în conformitate cu tarifele aprobate de Guvernul RM, anexa nr. 4 la Hotărârea Guvernului RM, nr.1047 din 08.11.1999. La capitolul numirii pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, Cod penal, În calitate de circumstanțe atenuante sau agravante, conform art.76, 77 Cod Penal în privința inculpatului Coniuc Constantin, instanța de apel nu a stabilit. La stabilirea categoriei pedepsei, instanța de apel a ținut cont gravitatea infracțiunilor comise, de motivul acestora, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, ajungând la concluzia că în privința inculpatului Coniuc Constantin, urmează a fi aplicată pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (1) Cod penal, în formă de închisoare, pe un termen de 2 ani, iar în baza art. 324 alin. (1) Cod penal, în formă de închisoare, pe un termen de 4 ani, și amenda penală, în mărime de 5000 unități convenționale, echivalentul a 10 000 lei, luând în considerație prevederile art.64 alin.(2) Cod penal, potrivit căruia „amenda se stabilește în unități convenționale. Unitatea convențională de amendă este egală cu 20 de lei”, normă în vigoare la data comiterii faptei, până la modificările operate prin Legea Parlamentului nr. 207 din 29.07.2016, în vigoare 07.11.2016. Instanța de apel a aplicat față de inculpatul Coniuc Constantin și sancțiunea complementară, în formă de privare de dreptul de a ocupa funcții și a exercita activități legate de prestarea serviciilor publice pe un termen de 6 ani, ținând cont de modalitatea comiterii faptei infracționale de corupere pasivă, dar și de caracterul obligatoriu al acestei pedepse penale prevăzut de norma de sancționare. Instanța de apel a ajuns la concluzia precum că scopul prestabilit al legii penale privind corectarea și reeducarea inculpatului, v-a fi pe deplin atins, doar prin numirea pedepsei sub formă de închisoare, considerând că această pedeapsă va atinge scopul sancțiunii penale de restabilire a echității sociale, de corectare a inculpatului, precum și de prevenire a comiterii de noi infracțiuni, atât din partea lui Coniuc Constantin, cît și din partea altor persoane.

Decizia instanței de apel, a fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul Panțîru Victor în numele inculpatului, prin care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei pentru rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecători. 6.1. În motivarea recursului ordinar, avocatul Panțîru Victor în numele inculpatului a menționat că: - nu a existat intenția inculpatului de a însuși bani; 12 - instanța de apel a refuzat să constate care ar fi costul studiilor pentru înscrierea la școala auto pentru perfectarea a trei categorii și anume: „C”, „D”, „E”. - instanța de apel intenționat a admis examinarea superficială a declarațiilor martorului Cotoman Grigore cu privire la sumele achitate de către nepoții săi; - instanța de apel nu a stabilit dacă inculpatul a avut intenția de a nu restitui suma de bani; - din declarațiile martorului Nistor Vasile, nu reiese sub nici o formă acțiunile inculpatului de a refuza în restituirea banilor; - instanța de apel contrar principiilor „în dubio pro” a calificat declarațiile martorului Nistor Vasile; - faptul că martorul Bunescu Liuba a avut o careva înțelegere cu fratele său Cotoman Grigore și acesta nu a respectat, nu ar putea constitui o probă pentru instanța de apel precum că inculpatul ar fi avut intenția de a însuși banii; - declarațiile martorului Coroman Zinaida nu confirmă sub nici o formă vinovăție inculpatului; - instanța de apel nu a audiat partea vătămată Trepaciuc Alexandr, declarațiile căruia constituie unica probă de învinuire în săvârșirea infracțiuni prevăzute de art. 324 alin.(1) Cod penal; - la data care pretinde partea vătămată Trepasciuc Alexandr precum că inculpatul a solicitat suma de 100 lei suplimentar, inculpatul Coniuc Constantin nu deținea funcția de expert, or, inculpatul nu are calificare de inginer sau tehnician în domeniul autovehiculelor; - instanța de apel a omis să verifice sub toate aspectele și să înlăture orice dubiu cu referire la calitate de inculpatului de persoană ce acționează în numele statului (subiectul special-persoană publică); - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra celor două ordonanțe de prelungire a termenului de urmărire penală din 10.09.2016 și 04.10.2016.

Asupra recursului declarat, a fost depusă referință de către procurorul Sergiu Crijanovschi, prin care a expus că motivele invocate în recurs au constituit obiect de examinare în instanța de apel, iar hotărârea contestată conține motive legale pe care se întemeiază soluția și în acțiunile inculpatului au fost întrunite elementele infracțiunii incriminate.

Judecând recursul ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează a fi admis conform prevederilor art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. 13 Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la adoptarea unei hotărâri neîntemeiate, totodată verificând dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept în privința persoanelor care l-au declarat. Potrivit practicii cu privire la judecarea cauzelor penale în ordine de apel și conform art.414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă, în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant, dacă există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost apreciate, dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu art.101 Cod de procedură penală. În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel, acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual sau penal, au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare, dacă eroarea constatată nu poate fi corectată de instanță de recurs. La caz, autorul recursului își întemeiază solicitările de remitere a cauzei la rejudecare, pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, invocând următoarele cazuri de casare: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apeluri și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Verificând criticile expuse în recursul declarat, în raport cu lucrările cauzei, Colegiul penal lărgit constată, că acestea sunt întemeiate, deoarece instanța de apel nu a ținut cont în deplină măsură de rigorile prevăzute de art. 414 Cod de procedură penală, nu a judecat cauza sub toate aspectele și nu a dat răspunsuri argumentate și complete la motivele invocate în apelurile declarate. În esență, partea apărării, în numele inculpatului menționează în recursul depus precum că, instanța de judecată nu a analizat în ansamblu 14 probele apărării, neinvocând în consecință de ce acestea, sunt admise sau respinse. În acest sens, reieșind din conținutul hotărârii instanței inferioare, Colegiul penal scoate în evidență faptul că, nu au fost date aprecierii argumentele prin care s-a invocat contradictorialitatea examinării cauzei, prin faptul că nu au fost audiați martorii Cotoman Vasilii și Morari Adrian, or, în cazul de față nu au fost date aprecierii argumentele apărării referitor la acțiunile și rolul acestora, deoarece anume aceste persoane ar fi avut o înțelegere cu inculpatul Coniuc Constantin, la cererea cărora ar fi fost dispusă transmiterea sumei de 1800 euro. De asemenea nu a fost combătută critica invocată de apărare, cu referire la aprecierea dată de către instanța de apel privind intenția inculpatului Coniuc Constantin, de a nu restitui banii în coroborare cu alte probele administrate în ansamblu. Nu se regăsește în actele judecătorești audierea în cadrul instanței de apel a părții vătămate Trepaciuc Alexandr, dat fiind că anume aceste declarații constituie unica probă de învinuire în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (1) Cod penal. Or, în decizia contestată, la baza constatării vinovăției a fost pusă opinia acestuia precum că, suma de 100 lei cerută de inculpat a fost anume pentru ca automobilul său, să nu fie verificat suplimentar (f.d. 241 Vol.II). Prin urmare, instanța de apel, în lipsa unei motivări ample a tuturor circumstanțelor cauzei, pripit a concluzionat referitor la vinovăția inculpatului, (Decizia CA, pagina 243 Vol.II). Colegiul constată o apreciere unilaterală și parțială a cumulului de probe administrat în speță, instanța de apel acceptând în mod prioritar probele acuzării, ne fiind combătute argumentat probele apărării prin care este pusă la îndoială vinovăția inculpatului în comiterea faptelor imputate, astfel, nerespectându-se în consecință cerințele art. 389 alin. (2) Cod de procedură penală, conform cărora sentința de condamnare se adoptă numai în condițiile în care, în urma cercetări judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată, ori sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri sau, în mod exclusiv ori în principal, pe declarațiile martorilor depuse în timpul urmăririi penale și criticile în instanța de judecată în absența lor. La fel, instanța de apel nu a și-a argumentat soluția și nu a dat răspuns argumentelor apărării într-un mod cert și concret, cu referire la fapta de corupere pasivă imputată inculpatului, asupra calității inculpatului ca subiect al infracțiunii. 15 Instanța de recurs atestă că, instanța de apel a lăsat fără apreciere corespunzătoare declarațiile martorului Lilian Guzun date în cadrul ședinței primei, care a relatat că inculpatul Coniuc Constantin activează la acea întreprindere în calitate de operator de introducere și validare a datelor. Este mâna dreaptă a expertului, ajută expertul la procese de examinare a automobilelor, se ocupă cu chestii administrative, se ocupă de metrologie adică de lucrurile simple. Aparatul de casă fiind în gestiunea lui (f.d.133 Vol.II). În asemenea circumstanțe, decizia instanței de apel, care urma a fi pronunțată în cadrul continuării procesului de judecată în condițiile art.413, 414 din Codul de procedură penală, este una incompletă sub aspectul motivării, pentru a fi apreciată în final ca fiind pronunțată în urma examinării obiective și multilaterale a cauzei. În contextul rigorilor prevăzute de art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, care stipulează că decizia instanței de apel trebuie să cuprindă motivele adoptării soluției date, instanța de apel nu și-a motivat soluția suficient de clar, or, se atestă utilizarea formulărilor generale, fără a fi elucidate toate circumstanțele esențiale ale cauzei și a oferi aprecierea concretă a fiecărei probe în parte conform art. art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală. Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel, potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date, de fiind respectate în deplină măsură aceste prevederi legale. Aici, Colegiul menționând prevederile art. 100 alin. (4) și art. 101 alin. (1)-(4) Cod de procedură penală, și invocând doctrina juridică națională, remarcă faptul că verificarea probelor este o activitate a instanței privind constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor strânse, coroborarea lor cu alte probe, verificarea sursei de proveniență a probelor. Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal. Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute de prezentul cod, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a coroborării lor. Aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de muncă depusă de către organele de urmărire, instanțele judecătorești, cât și de părțile din proces, se concretizează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima convingere trebuie să se bazeze pe prevederile legale, 16 pentru a evita în final concluzii defectuoase, în prezența căror se conturează erorile de drept . Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența, concludența și utilitatea acestora. De menționat că proba trebuie apreciată și după veridicitatea acesteia. Veridicitatea probelor poate fi caracterizată ca o corespundere a datei de fapt examinată de către instanță cu realitatea pe care o probează această dată. Toate probele în ansamblul lor sunt apreciate din punctul de vedere al coroborării lor. Este de menționat faptul că, în urma examinării cauzei, Curtea de apel a admis pronunțarea unei hotărâri de condamnare a persoanei ne verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și fără a administra probe noi, întemeindu-și nejustificat concluziile de condamnare în lipsa unor noi mărturii acuzatorii, care a-r întemeia în mod substanțial condamnarea inculpatului. Aici, este relevant de a menționa și practica CtEDO, potrivit căreia după o hotărâre de achitare pronunțată de instanța de fond, nu poate fi pronunțată o hotărâre de condamnare întemeiată exclusiv pe lucrările dosarului din prima instanță, fără a fi supus verificării minuțioase a tuturor probelor prezentate de partea acuzării, inclusiv audierea inculpatului, tuturor martorilor. În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit statuează că, decizia instanței de apel în cauza dată, este afectată în partea motivării soluției adoptate și prezintă deficiențe majore, ceea ce este incident cazului de casare invocat în speță și prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar erorile admise de către instanța de apel nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței, substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesuale-penale la pronunțarea hotărârii judecătorești. În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit consideră că, decizia instanței de apel în cauza dată urmează a fi casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece erorile comise nu pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta procedură, neavând atribuții de a judeca cauza pe fond și substitui instanța ce a judecat apelurile declarate la caz, cu încălcarea prevederilor procesual penale. La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă obligatoriu de prevederile art. 436 Cod de procedură penală: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în cerere de apel, să cerceteze amănunțit 17 aspectele învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să analizeze la modul cuvenit prezența sau lipsa elementelor infracțiunilor imputate inculpatului, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date; să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, pentru a pronunța o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală. 9.În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, DECIDE: Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Panțîru Victor în numele inculpatului, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 iulie 2019, în cauza penală în privința lui Coniuc Constantin xxxx, și dispune rejudecarea cauzei, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Coniuc Constantin xxxxx se eliberează imediat din penitenciar dacă nu execută arest preventiv sau pedeapsa cu închisoare, în baza altor hotărâri judecătorești. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată. Decizia motivată pronunțată la 22 iulie 2020. Președinte Timofti Vladimir Judecători Boico Victor Toma Nadejda Țurcan Anatolie Cobzac Elena 18