1ra-534/2020 — art.287 alin.2 lit.b CP

Prin sentința Judecătoriei Ungheni din 11 martie 2019, Beniuc Vladimir a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționata a executării acesteia pe o perioadă de probațiune de 2 ani. Prin aceeași sentința au fost condamnați Darii Mihaela și Grigorii Silvia, în privința cărora hotărârile judecătorești nu se contestă cu recurs ordinar De asemenea, prin sentința a fost admisă acțiunea civilă și dispusă încasarea în mod solidar de la Darii Mihaela, Grigorii Silvia și Beniuc Vladimir în beneficiul lui Vultur Cristina, prejudiciul material în sumă de 9 628,83 lei, prejudiciul moral în sumă de 30 000 lei și suma de 2 000 lei pentru asistenta juridică. La fel, s-a dispus încasarea de la Darii Mihaela, Grigorii Silvia și Beniuc Vladimir în contul statului, cheltuielile judiciare în mărime de 640 lei. 1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Darii Mihaela, Grigorii Silvia și Beniuc Vladimir, la 12 ianuarie 2018, aproximativ la ora 22:25, pe str. G. xxxxx în apropierea I.C.S. „Lear Corporation" SRL, manifestând o vădită lipsă de respect față de societate, încălcând grosolan ordinea publică, i-au aplicat 1 multiple lovituri peste diferite regiuni a corpului lui Vultur Cristina, iar inculpatul Beniuc Vladimir care era de față și aderând la acțiunile huliganice a inculpatelor Darii Mihaela, Grigorii Silvia o trăgea de păr pe Vultur Cristina, între timp Luchin Daniil a intervenit să aplaneze conflictul însă, inculpatul Beniuc Vladimir i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu pumnii peste cap și spate. Conform raportului de expertiză judiciară nr.20I833D0039, din 19 martie 2018, prin care s-a constatat că lui Vultur Cristina i-a fost cauzată vătămare corporală ușoară cu dereglarea sănătății de scurtă durată sub formă de traumă craniu - cerebrală cu comoție cerebrală, echimoze din regiunea pavilionului urechii stângi și fața posterioară a gâtului, precum și vătămare neînsemnată sub formă de excoriații multiple din regiunea feței și fața anterioară a gâtului. Acțiunile lui Darii Mihaela, Grigorii Silvia și Beniuc Vladimir, au fost calificate de prima instanță în temeiul art.287 alin.(2), lit. b) Cod penal - huliganismul agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, acțiuni, care prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșit de mai multe persoane.

Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către avocatul Fetcu Adrian în numele inculpaților, solicitând casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpații să fie achitați de sub învinuirea de săvârșire infracțiunii incriminate, invocând că: - sentința primei instanțe se întemeiază pe circumstanțe neelucidate până la capăt, precum și pe declarații contradictorii a unor persoane părtinitoare; - ambele părți vătămate au fost prezente pe tot parcursul cercetării judecătorești în sala de ședințe și au auzit declarațiile una celeilalte însă, nici în atare ipostază acestea nu s-au conjugat una alteia, fiind evident contradictorii, iar această situație duce doar la idea că declarațiile lor nu sunt sincere și urmau a fi apreciate critic de către instanță; - nici raportul de expertiză medico-legală nu a confirmat declarațiile acelor părți vătămate nominalizate, dat fiind faptul că careva leziuni corporale la Vultur Cristina în regiunea toracelui nu au fost depistate, ceea ce evident ducea la concluzia că careva lovituri cu picioarele sau altceva în corpul ei nu au fost aplicate, iar în consecința, declarațiile părților vătămate urmau a fi apreciate ca neveridice; - Luchin Daniil a relatat instanței că a fost lovit de către Beniuc Vladimir cu pumnii în cap și în spate de circa 4 ori, însă nu a existat nici o declarație a căruiva martor și nici un careva raport de expertiză medico-legală, astfel că constatarea instanței despre culpa lui Beniuc Vladimir efectiv nu are nici o confirmare sau un careva suport a acestei presupuneri; - de către instanță nu a fost apreciată fapta constatată în sarcina părții vătămate Vultur Cristina, care a aruncat cu o sticlă în automobilul lui Beniuc 2 Vladimir, deteriorându-1, circumstanță care demonstrează comportamentul provocator al acesteia în tot acest incident cercetat; - ce tine de latura civilă a cauzei, ținând cont că raportul de examinare medico-legală a părții vătămate Vultur Cristina a fost efectuat după ceva timp de la incident, nu este exclusă provocarea ei a noilor leziuni corporale și în alte circumstanțe decât cele cercetate; - conform bonurilor de plată prezentate, reiese fără de careva îndoială că se solicită remunerarea nu doar pe medicamentele ce nemijlocit duc la tratament, ci și pe alte produse de cosmetică periodică sau cotidiană, ce nu au nici o legătură cu tratamentul respectiv. 3 Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 octombrie 2019, s-a respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința primei instanțe fără modificări. 3.1 Pentru a decide astfel, instanță de apel a constatat în urma verificării circumstanțelor de fapt și de drept, cât și a argumentelor invocate în apel, că lipsesc careva dubii sau bănuieli care ar putea pune la îndoială vinovăția inculpatului Beniuc Vladimir în comiterea faptelor incriminate, fiind declarative și reprezentând opinia subiectivă a părții apărării argumentele cu referire la faptul că învinuirea este formală și nu este confirmată prin probe, iar de către prima instanță a fost corect stabilită starea de fapt, acțiunile lui Beniuc Vladimir fiind just încadrate în baza art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, în temeiul probelor cercetate și apreciate, de prima instanță prin prisma rigorilor stipulate la art. 101 Cod de procedură penală, verificate și în ședința instanței de apel, fără ca de prima instanță să fie comise careva erori de fapt sau de drept la adoptarea soluției în speță. Instanța de apel a considerat că vinovăția inculpatului Beniuc Vladimir este demonstrată pe deplin prin probe concludente, pertinente și utile, cum ar fi declarațiile părților vătămate Vultur Cristina, Luchin Daniil, ale martorilor Morari Nicolae, Șargu Sergiu, Galan Adrian, precum și prin probele scrise anexate la materialele cauzei. De asemenea, cu referire la pedeapsă aplicată, instanța de apel a menționat că prima instanță a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei - de prevederile art.art.7, 61, 75 Cod penal, aplicând o pedeapsă corectă, echitabilă și legală, cu suspendarea condiționata a executării acesteia. În acest sens, instanța de apel a notat că Beniuc Vladimir se caracterizează pozitiv, la evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se află, anterior nu a fost judecat, a comis o infracțiune pentru prima dată, nu și-a recunoscut vina, nu a încercat să discute cu partea vătămată pentru a-și cere iertare.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Druță Boris în numele inculpatului Beniuc Vladimir, care indicând temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct. 2). 6), 9), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei contestate cu dispunerea achitării inculpatului, invocând că: 3 - s-a aplicat o lege eronată, fiind încălcat principiul individualizării pedepsei; - au fost ignorate drepturile inculpatului Beniuc Vladimir prevăzute de art.6 §1, 5, 13 din CEDO; - de către instanța de judecată nu s-a luat în considerare comportamentul inculpatului în legătură cu infracțiunea, că inițiatorul conflictului din 12.01.2018 a fost partea vătămată Vultur Cristina, precum și au fost ignorate declarațiile inculpaților și a martorilor de la urmărirea penală; - de partea apărării s-a insistat asupra audierii părții vătămate Vultur Cristina, însă instanța de apel a considerat că nu sunt temeiuri pentru audierea acesteia, prin ce i-a fost încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil.

La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat. Recurentul își motivează contestația pe dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele de reapreciere a materialului probator, nu se conțin în temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală. Mai indică la faptul că, prima instanță și instanța de apel în strictă conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, au verificat, s-au pronunțat și au apreciat fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor din apel și motivarea soluției corespunde dispozitivului hotărârii contestate. Ce tine de argumentul recurentului, că instanța de apel a respins cererea părții apărării, privind citarea și audierea părții vătămate Vultur Cristina cauza penală a fost examinată în lipsa părții vătămate, procurorul a indicat că contravine procesului verbal al ședinței de judecată și avizul poștal anexat la materialele cauzei (f.d.39, vol. II)

Judecând recursul ordinar în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit constată că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art.422 Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen. Conform art.435 alin.(1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs, judecând recursul, îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate. Potrivit prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. La caz se reține că, recurentul invocă temeiurile de recurs prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 2), 6), 9), 10 Cod de procedură penală, sub aspectele că: „instanță nu a fost compusă potrivit legii ori au fost încălcate prevederile art.art.30, 31 și 33, instanță de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor 4 invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanță a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale", precum și încălcarea drepturilor garantate de art.art.5, 6 §1, 13 din CEDO. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit reține că temeiurile și motivele invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei. Astfel, ce tine de temeiul de recurs invocat, prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit constată că acest temei nu este incident în speță, nefiind nici susținut prin careva argumente întemeiate, dat fiind faptul că, instanță de apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile art.414 alin.(1), (5), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală, întemeind-și soluția în baza probelor verificate și apreciate corect de instanța de apel prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, descrise și analizate în decizie (f.d.58-61, vol. II), decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care își întemeiază soluția corectă de menținere fără modificări a sentinței primei instanțe, motivarea soluției corespunde dispozitivului deciziei, care este expus clar, or, în speță instanța de apel corect a constatat că au fost administrate suficiente probe care confirmă prezența elementelor infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, în acțiunile inculpatului Beniuc Vladimir, fără ca instanța de apel să admită omisiuni sau erori de drept sau de fapt ce ar afecta legalitatea și corectitudinea deciziei contestate. De asemenea, ce tine de argumentele recurentului descrise la pct.4, se atestă că acesta primordial își manifestă dezacordul cu aprecierea probelor de către instanța de apel, în special că nu ar fi fost luate în considerare inculpaților și a martorilor și că nu s-a luat în considerare comportamentul părții vătămate la momentul săvârșirii infracțiunii, și astfel în opinia lui nu se confirmă vinovăția inculpatului Beniuc Vladimir în comiterea infracțiunii de huliganism și că probele respective nu au fost apreciate corect conform prevederilor art.101 Cod de procedură penală. Colegiul penal lărgit reține că. nu pot fi acceptate aceste argumente, din considerentul că din decizia instanței de apel (f.d.58-61, vol. II), rezultă cert că toate probele administrate în prezenta cauză penală au fost apreciate de instanța de apel prin coroborare între ele, fiind reținut just ca demonstrată pe deplin vinovăția inculpatului Beniuc Vladimir în comiterea infracțiunii de huliganism agravat, iar obiecțiile recurentului reprezintă doar opinia subiectivă greșită a acestuia, or instanța de recurs ordinar nu identifică vreun temei de a interveni prin prisma argumentelor invocate de recurent, în decizia instanței de apel, care este legală și întemeiată. Totodată, ce tine de argumentul recurentului că "prin faptul că de către instanța de apel nu a fost acceptată cererea părții apărării privind citarea și 5 audierea părții vătămate Vultur Cristina, prin ce a fost afectat dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 CEDO", Colegiul penal conchide că este nefondat și nu poate fi acceptat, or din materialele cauzei penale - avizul recomandat, se confirmă că partea vătămată Vultur Cristina fost citată pentru a se prezenta în ședința instanței de apel, (f.d.39, vol. II), însă ultima din motive necunoscute nu s-a prezentat și instanța de apel în urma audierii opiniei participanților la proces, , a decis asupra posibilității de examinare a cauzei în lipsa părții vătămate. Mai multe, se atestă că atât inculpatul Beniuc Vladimir, cât și apărătorul acestuia Druță Boris în ședința instanței de apel au considerat posibilă examinarea cauzei în lipsa părții vătămate (48, vol. II). De asemenea, lipsa vreunei încălcări prin prisma art.art.5, 6, 13 CEDO sub aspectul invocat de recurent, Colegiul penal o atestă și prin faptul că partea vătămată Vultur Cristina a fost audiată în ședință publică în prima instanță, la care au participat și inculpatul Beniuc Vladimir cu avocatul său Druță Boris, având posibilitatea de ai pune întrebări (f.d.217- 218, vol. I). La fel, din conținutul recursului ordinar declarat, reiese caracterul contradictoriu a acestuia, or, deși recurentul solicită achitarea inculpatului de sub învinuirea înaintată, simultan, acesta fără careva argumente justificate critică soluția instanțelor de judecată inclusiv și în partea individualizării pedepsei penale aplicate inculpatului Beniuc Vladimir. Totodată, Colegiul penal lărgit notează că recurentul indică în textul recursului și temeiurile pentru recurs prevăzute de art.427 alin.(1) pct. 2), 9) Cod de procedură penală, însă din analiza conținutului recursului se atestă că acestea au fost indicate declarativ, fără a fi susținute prin careva argumente. Subsidiar, la acest aspect Colegiul penal lărgit verificând corectitudinea deciziei instanței de apel și prin prisma acestor temeiuri de recurs, nu identifică temeinicia acestora. Mai mult, Colegiul penal lărgit conchide că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aceste aspecte contestate și în prezentul recurs, nu se identifică, or instanța de apel s-a expus în decizia sa, detaliat și argumentat asupra fiecărei chestiuni esențiale particulare speței, iar motivarea din decizia acesteia, în virtutea corectitudinii ei și pentru a evita repetări inutile, instanța de recurs ordinar o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecința, Colegiul penal lărgit nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, urmând 6 a fi menținută, iar recursul declarat urmează a fi respins ca inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Conducându-se de prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, D E C I D E: Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul Druță Boris în numele inculpatului Beniuc Vladimir, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 octombrie 2019, în cauza penală privindu-l pe Beniuc Vladimir xxxxx, cu menținerea deciziei atacate. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunță la 22 septembrie 2020. Președinte Timofti Vladimir Judecătorii Țurcan Anatolie Toma Nadejda Cobzac Elena Boico Victor 7