1ra-1684/2020 — art.171 alin.2 lit. b CP

1ra-1684/2020 — art.171 alin.2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1684/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

judecând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către avocații Cojocari Constantin și Tcaci Gheorghe în

numele inculpatului Popescu Vladimir, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 11 martie 2020, în cauza penală în privința lui,

Popescu Vladimir XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 14.05.2019 – 11.10.2019

instanța de apel: 31.10.2019 – 11.03.2020

instanța de recurs ordinar: 15.07.2020 – 17.11.2020

A C O N S T A T A T :

fiind examinată în conformitate cu prevederilea rt. 3641 Popescu Vladimir a

fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin.

(2) lit. b) Cod penal și condamnat la 5 (cinci) ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu art. 90 alin. (1), (2), (6) Cod penal, s-a suspendat

condiționat executarea pedepsei cu închisoare în privința lui Popescu

Vladimir cu un termen de probă de 3 (trei) ani, cu obligarea acestuia să nu-

și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent.

S-a aplicat în privința lui Popescu Vladimir măsura preventivă,

obligarea de a nu părăsi țara, care s-a menținut până la devenirea sentinței

definitive.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

S-a încasat de la Popescu Vladimir, născut la 15 septembrie 1999,

originar și domiciliat în satul XXXXX raionul Ungheni, numărul de

identitate XXXXX în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de

15132 (cincisprezece mii una sută treizeci și doi) lei.

S-a încasat de la Popescu Vladimir, născut la 15 septembrie 1999,

originar și domiciliat în satul XXXXX raionul Ungheni, numărul de

1

identitate XXXXX în beneficiul părții civile XXXXX, născut la XXXXX,

domiciliat s. XXXXX raionul Ungheni cheltuielile de asistenta juridică în

sumă de 2500 (două mii cinci sute) lei și a prejudiciului moral în sumă de

17500 (șaptesprezece mii cinci sute) lei, iar în total suma de 20000 (douăzeci

mii) lei.

S-a respins ca nefondat capătul din acțiunea civilă înaintată de

Deleanu Mihail împotriva lui Popescu Vladimir cu privire la încasarea

prejudiciului patrimonial în sumă de 1000 (una mie) lei și a prejudiciului

moral în sumă de 32500 (treizeci și două mii cinci sute) lei.

Vladimir, la data de 17 februarie 2019, în perioada de timp cuprinsă

aproximativ între orele 15:00 - 17:30, fiind în stare de ebrietate alcoolică,

aflându-se în una din odăile casei de locuit a cet. Prisăcaru Nicolae, situată

în s. XXXXX raionul Ungheni, unde se afla și minora XXXXX, născută la

XXXXX, urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale, cunoscând despre

faptul că ultima este minoră și profitând de imposibilitatea acesteia de a se

apăra și de a-și exprima voința, din motivul aflării ei în stare de ebrietate,

stare de oboseală și somnolență, în timp ce XXXXX dormea pe un pat din

casa respectivă, a dezbrăcat-o de pantaloni și lingeria intimă, după care a

întreținut un raport sexual cu XXXXX, contrar voinței acesteia, iar când

aceasta se trezise și a încercat să-l împingă de pe ea, Popescu Vladimir,

aplicând forța fizică, a apucat-o strâns de picioare și a continuat raportul

sexual, cu toate că minora XXXXX se opunea, împingîndu-1 de pe ea, însă

nu-i reușea din cauza stării de ebrietate, oboseală și somnolență în care se

afla.

- procurorul în Procuratura raionului Ungheni, Ion Steclari, care a

solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri prin care a aplica inculpatului pedeapsă penală sub formă de

închisoare pe un termen de 5 ani, cu executare pedepsei într-un penitenciar

de tip semiînchis;

- reprezentantul legal al părții vătămate XXXXX, care a solicitat

admiterea cererii de apel, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatului să îi fie

aplicată o pedeapsă privativă de libertate, fără aplicarea prevederilor art. 90

din Codul penal.

3.1. În motivarea apelului, procurorul a indicat că:

- instanța de judecată nu a dat o apreciere obiectivă a circumstanțelor,

nu a luat în considerație modalitatea de comitere a infracțiunii,

comportamentul inculpatului, faptul că la data comiterii infracțiunii victima

avea vârsta de doar 13 ani, despre care inculpatul a spus că cunoștea că

2

victima are 15 ani;

- deși reprezentantul legal al părții vătămate a solicitat încasarea

prejudiciului moral cauzat de inculpat, faptul că a fost violată la vârsta de 13

ani, i-a cauzat prejudicii pe tot restul vieții, fapt confirmat și prin raportul de

expertiză judiciară nr. XXXXX din data de 18.04.2019 conform căruia s-a

constatat semne ale traumei psihologie. Toate aceste momente determină

necesitatea emiterea unei decizii de condamnare a inculpatului, fără

aplicarea prevederilor art. 90 din Codul penal, adică fără suspendarea

condiționată a executării pedepsei închisorii. Prin executarea reală a

pedepsei închisorii, urmează a fi restabilită echitatea socială și în special

prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni din partea inculpatului. Prin

suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, se influențează în

mod negativ asupra felului în care societatea percepe gradul de restabilire a

echității sociale prin actul de justiție, iar reacția coercitivă a statului ca fiind

una defectuoasă și ineficientă. 14.Conform Hotărârii Plenului CSJ a

Republicii Moldova din 11.11.2013, nr. 8 - cu privire la unele chestiuni ce

vizează individualizarea pedepsei penale, în conformitatea cu principiul

individualizării pedepsei instanța de judecată aplică pedeapsa luând în

considerație caracterul și gravitatea infracțiunii săvârșite, motivul și scopul

celor omise, personalitatea inculpatului, caracterul prejudiciului și mărimea

daunei cauzate, circumstanțe ce atenuează sau agravează răspunderea,

ținându-se cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei lui;

- referitor la individualizarea pedepsei, este de menționat faptul că,

persoana care a comis infracțiunea prevăzută de art. 171 alin. (2) lit. b) din

Codul penal, riscă o pedeapsă sub formă de închisoare de la 5 la 12 ani, iar

în lipsa unor circumstanțe atenuante este imposibil de stabilit inculpatului

pedeapsă minimă și cu suspendarea condiționată a executării pedepsei;

- la stabilirea pedepsei urmează de avut în vedere faptul că în acțiunile

inculpatului Popescu Vladimir nu s-au stabilit careva circumstanțe

atenuante sau agravante;

- luând în considerație circumstanțele cauzei, personalitatea

inculpatului, gradul prejudiciabil al infracțiunii comise, prejudiciile cauzate,

se atestă că reeducarea inculpatului este posibilă doar prin aplicarea unei

pedepse privative de libertate, altfel pedeapsa nu-și va atinge scopul;

- stabilirea corectă a pedepsei permite asigurarea scopurilor pedepsei.

Pedeapsa trebuie interpretată de infractor ca rezultat meritat pentru

acțiunile sale;

- suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite în privința

lui Popescu Vladimir, duce în mod evident la ineficiența și incapacitatea

asigurării scopului de restabilire a echității sociale, corectare și 4

3

resocializare a condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

3.2. În motivarea apelului, reprezentantul legal al părții vătămate

XXXXX a indicat că:

- instanța de fond nu a ținut cont de gradul de pericol social al

infracțiunii comise, nu a luat în considerație faptul că inculpatul Popescu

Vladimir nici nu și-a cerut scuze de la partea vătămată și nici de la părinții

ei, iar în ședința de judecată a recunoscut vina doar cu scopul de ași ușura

situația și de a primi o pedeapsă mai blândă, deși nu s-a observat de loc că

se căiește în cele comise;

- inculpatul a comis o infracțiune gravă, pentru care legea penală

prevede pedeapsa privativă de libertate de la 5 la 12 ani închisoare, iar

instanța i-a aplicat doar o pedeapsă de 5 ani închisoare cu suspendarea

executării pedepsei pe un termen de 3 ani, care este prea blânda în

corespundere cu cele săvârșite de Popescu Vladimir;

- reieșind din circumstanțele de fapt și de drept prezente mai sus și, în

funcție de caracterul și gradul prejudiciabil al faptelor reținute în sarcina

inculpatului, rezultă că circumstanțele invocate la individualizarea pedepsei

nu au semnificația unor circumstanțe reale, fiind greșită aplicarea lor de

către instanța de fond. În atare situație, se apreciază că la stabilirea măsurii

de pedeapsă inculpatului Popescu Vladimir cu aplicarea prevederilor art. 90

din Codul penal, pentru infracțiunea comisă, instanța de fond nu a acordat

deplină eficientă prevederilor art. 90 din Codul penal, ceea ce denotă

ineficiența condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei;

- la determinarea pedepsei instanța urma să ia în considerație și

atitudinea inculpatului față de faptă și consecințele infracțiunii, și anume că

până la moment nu a întreprins nici o măsură în vederea recuperării cât de

cât a prejudiciului cauzat, iar comiterea infracțiunii în stare de ebrietate

agravează și mai mult comportamentul acestuia;

- pedeapsa aplicată de instanța de fond în privința lui Popescu

Vladimir este prea blândă, care într-un final nu au scopul reeducării

acestuia, ba din contra l-a încurajat să se comporte obraznic în privința mea

și a fiicei.

reprezentantul legal al părții vătămate, XXXXX, a înaintat cerere de apel

suplimentară prin care a solicitat admiterea apelului suplimentar, casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin care lui Popescu Vladimir recunoscut vinovat de

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin.(2) lit. b) din Codul penal să-

i fie stabilită o pedeapsă sub formă de 7 ani închisoare cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu admiterea integrală a acțiunii

4

civile înaintate în cadrul cauzei penale cu încasarea de la Popescu Vladimir

a prejudiciului material și moral în cuantumul acțiunii civile înaintate.

4.1 În motivarea cererii de apel suplimentar s-a indicat că instanța de

judecată corect a încadrat acțiunile inculpatului, însă este nejustificată

pedeapsa aplicată față de inculpatul Popescu Vladimir XXXXX, atîta timp

cît inculpatul a fost învinuit de comiterea unei infracțiuni care potrivit

prevederilor art. 16 alin.(4) din Codul penal, face parte din categoria

infracțiunilor grave.

A considerat că pedeapsa aplicată de către instanța de judecată în

privința inculpatului Popescu Vladimir nu corespunde gravității infracțiunii

săvârșite, personalității lui, și pericolului social pe care îl reprezintă.

Pedeapsa prea ușoară care a fost aplicată inculpatului, va fi apreciată

ca o atitudine tolerantă din partea statului a comportamentului prejudiciabil

și va diminua încrederea societății în eficacitatea și echitatea sistemului de

justiție.

În conformitate cu prevederile art. 61 alin. (2) din Codul penal,

pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din

partea condamnatului, cît și a altor persoane, or, în cazul speței, nu va fi atins

scopul pedepsei penale: prevenția generală precum și nici pe cea specială. în

acest mod, acuzarea consideră că pedeapsa stabilită inculpatului, este

neîntemeiată și individualizată contrar prevederilor art. 61 din Codul penal,

nu-și va atinge scopul de corectare a condamnatului, precum și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea lui cît și din partea altor persoane,

or, infracțiunile privind viața sexuală reprezintă o periculozitate și o

frecvență sporită în prezent.

A invocat că pedeapsa stabilită este individualizată contrar

prevederilor art.61 din Codul penal, nu-și va atinge scopul de corectare a

condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din

partea lui cît și din partea altor persoane.

La stabilirea pedepsei instanța de judecată urmează a ține cont de

criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute la art.75 din

Codul penal și anume de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

A menționat faptul că în cauza dată nu există și nu au fost stabilite

careva circumstanțe excepționale sau alte circumstanțe care ar micșora

esențial gravitatea vinovăției inculpatului.

De asemenea, apelantul a indicat că nu este de acord cu faptul

5

admiterii parțiale a acțiunii civile înaintate în cadrul cauzei penale

menționate, or, acțiunile infracționale ale condamnatului Popescu Vladimir

au cauzat atît lui XXXXX cît și familiei lor atît daune materiale cît și daune

morale în valoare acțiunii civile înaintate, ba chiar mai mult, or, consecințele

negative ale acțiunilor ilegale a lui Popescu Vladimir familia lor le va resimți

pe tot parcursul vieții.

martie 2020, a fost admis apelul procurorului în Procuratura raionului

Ungheni, Ion Steclari, apelul reprezentantului legal al părții vătămate

XXXXX și apelul suplimentar al reprezentantului legal al părții vătămate,

XXXXX, casată sentința, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea în

această parte a unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care lui Popescu Vladimir recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b) din Codul penal, i-a fost

aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul executării pedepsei inculpatului Popescu Vladimir, urmând

a fi calculat din momentul reținerii.

În rest, sentința a fost menținută fără modificări.

5.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel, a menționat că, la

pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de

fapt și de drept și just a tras concluzia că inculpatul Popescu Vladimir a

săvârșit anume infracțiunea pentru care a fost condamnat, însă la stabilirea

pedepsei nu a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale ale

inculpatului în coroborare cu prevederile art. 61 din Codul penal, aeste

împrejurări fiind constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de

procedură penală al Republicii Moldova, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor.

Deși inculpatul Popescu Vladimir a recunoscut vina în totalitate, culpa

acestuia în comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat se

demonstrează și prin sistemul de probe acumulate și administrare în cadrul

urmăririi penale cum ar fi, declarațiile părții vătămate minore XXXXX.

Instanța de apel analizând și apreciind sistemul de acte și documente

acumulate și administrate în cadrul urmăririi penale prin prisma

prevederilor art. 101 din Codul de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții și utilității lor, le-a apreciat ca fiind dobândite cu

respectarea normelor de procedură, fiind, concludente, utile, pertinente, care

coroborează între ele, dar și cu declarațiile inculpatului din care s-a stabilit

că vinovăția lui Popescu Vladimir XXXXX în comiterea infracțiunii de viol,

6

după semnele, raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică sau psihică a

persoanei sau profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și

exprima voința, săvârșit cu bună-știință asupra unui minor, infracțiunea

prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b) din Cod penal.

Instanța de apel a menționat că la numirea tipului și măsurii de

pedeapsă inculpatului Popescu Vladimir XXXXX, deși prima instanță a

reiterat prevederile art. art. 6, 7, 61, 75 – 78 din Codul penal, nu le-a aplicat

corespunzător, considerent din care apelurile depuse ai fost admise în

această parte.

În acest sens, instanța de apel a reținut că la individualizarea,

stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului, ține cont de

prevederile art. art. 7, 61, 75 din Codul penal și anume de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

condițiile de viață ale familiei acestuia precum și scopul pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului.

Mai mult, s-a notat că din dispozițiile art. 75 alin.(l) din Codul penal,

se desprind trei criterii generale cu valoare de principiu. Pedeapsa aplicată

infractorului trebuie săfie echitabilă, legală și individualizată.

Astfel, instanța de apel a indicat că în speță inculpatul Popescu

Vladimir a săvârșit o infracțiune gravă, lipsesc careva circumstanțe

agravante, este prezentă circumstanța atenuantă - căința activă, inculpatul

nu are antecedente penale, se caracterizează pozitiv, la evidența medicului

narcolog sau psihiatru nu se află, anterior nu a fost judecat.

În continuare, instanța de apel a constatat că prima instanță nejustificat

a aplicat prevederile art. 90 Cod penal și a stabilit inculpatului un termen de

probațiune.

În acest context, instanța de apel a reținut că prevederile art. 90 Cod

penal, nu sunt aplicabile speței, menționând că din materialele cauzei

rezultă că suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare, în

speță îl va favoriza pe inculpat să săvârșească pe viitor acțiuni similare, iar

de către alte persoane va fi apreciată ca o atitudine tolerantă din partea

statului a comportamentului prejudiciabil și va diminua încrederea societății

în eficacitatea și echitatea sistemului de justiție.

Prin urmare, instanța de apel gradul prejudiciabil al faptei comise,

faptul că inculpatul a comis infracțiunea în speță care și-a răsfrâns efectele

asupra unei persoane care nu are majoratul, mai mult, inculpatul a beneficiat

de stare de ebrietate, oboseală, somnolențăa părții vătămate minore, a

aplicat forța fizică în privința părții vătămate, astfel caracterul infracțiunii

comise impun concluzia că aplicarea prevederilor art. 90 din Codul penal,

nu va atinge scopul propus de legiuitor la art. 61 din Codul penal.

7

Astfel, instanța de apel a concluzionat că pedeapsa stabilită de către de

prima instanță este una ineficientă, care nu-și va atinge scopul Legii penale

de corectare și reeducare a inculpatului.

Ce ține de argumentele invocate în apelurile reprezentantului părții

vătămate în partea în care s-a solicitat admiterea integrală a acțiunii civile,

instanța de apel le-a apreciat ca nefiind întemeiate, or prima instanță a

soluționat acțiunea civilă corespunzător, pronunțând în această parte o

soluție corectă, în condițiile în care pe parcursul judecării cauzei, partea

civilă XXXXX, nu a probat prin probe prejudiciul materila în mărime de

1000 lei și prejudiciul moral în mărime de 32500 lei.

6.1. Avocatul Cojocari Constantin în numele inculpatului Popescu

Vladimir, care indică temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct.

6), 8) Cod de procedură penală și solicită casarea deciziei instanței de apel,

cu menținerea sentinței primei instanțe.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

de inculpatul Popescu Vladimir și apărătorul lui, iar hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale;

- prin Hotărîrea Parlamentului nr. 55/2020 privind declararea stării de

urgență, în perioada 18.03.2020 - 15.05.2020 a fost declarată stare de urgență

pe întreg teritoriu al Republicii Moldova, fiind limitat accesul părților în

instanță;

- decizia instanței de apel nu a fost publicată pe pagina web a

portalului național al instanțelor de judecată;

- în scrisoarea de însoțire a indicat că decizia a fost expediată la

18.05.2020, în realitate decizia a fost expediată la 05.06.2020, dovada servind

ștamplila la aplicată pe plic de ÎS "Poșta Moldovei", motiv din care recursul

urmează a fi considerat ca fiind depus în termen;

- inculpatului Popescu Vladimir i s-a stabilit o pedeapsă prea aspră,

care poate duce la consecințe contrare scopului urmărit de legea penală și

pedeapsa penală;

- în speța dată urmează a fi aplicate prevederile sancțiunii art. 171 (2)

lit. b) Cod penal, în redacția [Legii Parlamentului nr. 277-XVI din 18.12.2009,

în udin 24.05.2009], care era în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii,

adică la de 17 februarie 2019 și care stipulează că - violul, adică raportul

sexual săvârșit constrângere fizică sau psihică a persoanei sau profitând de

8

imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de ași exprima voința, săvârșită cu

bună-știință asupra unui minor se pedepsește cu închisoare de la 5 la 12 ani;

- ținîndu-se cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală pedeapsa lui Popescu Vladimir pentru infracțiunea de care a fost

recunoscut vinovat urma a fi stabilită în limitile de la 3 ani și 4 luni până la

8 ani privațiune de libertate;

- decizia instanței de apel este neîntemeiată și individualizată contrar

prevederilor art. 61 Cod penal, or, prin sentința primei instanțe a fost posibil

de a-și atinge scopul de corectare a condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui cât și din partea altor persoane.

- partea vătămată a provocat inculpatul la săvârșirea raportului sexual,

iar inculpatul a suferit în copilărie și o traumă psihică determinată de

divorțul părinților și decăderea din drepturile părintești a tatălui acestuia;

- pedeapsa aplicată inculpatului Popescu Vladimir prin aplicarea art.

90 Cod penal corespunde gravității infracțiunii săvârșite, personalității lui,

și pericolului social pe care îl reprezintă;

- Popescu Vladimir a conștientizat pericolul și consecințele survenite

în urma comiterii infracțiunilor incriminate, și-a recunoscut pe deplin vina,

regretă și se căiește sincer de cele comise, nu prezintă careva pericol pentru

societate, iar în cazul lat pentru a fi atins scopul pedepsei penale de

restabilire a echității sociale, de corectare a condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și

a altor persoane corectarea lui Popescu Vladimir este posibilă fără a fi privat

de libertate, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate,

circumstanță care just a fost stabilită de prima instanță și ignorată de instanța

de apel.

6.2. Avocatul Tcaci Gheorghe în numele inculpatului Popescu

Vladimir, care indică temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct.

10) Cod de procedură penală și solicită casarea deciziei instanței de apel cu

menținerea sentinței primei instanțe.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale;

- instanța de apel a operat cu aceleași argumente ca și prima instanță,

dar la aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, le-a atribuit o valență

contrară;

- instanța de apel motivează inoportunitatea aplicării suspendării

condiționate a executării pedepsei aplicate vinovatului doar sub aspectul

circumstanșelor cauzei, fără a invoca careva argumente ce țin de persoana

celui vinovat. În afară de aceasta, circumstanțele cauzei invocate ca

impedimente pentru aplicarea suspendării condiționate a executării

9

pedepsei se cuprind de dispoziția și indicii calificativi a infracțiunii

incriminate inculpatului, deaceea aceste circumstanțe au fost deja luate în

considerare la stabilirea pedepsei;

- comportamentul victimei a determinat inculpatul la săvârșirea

infracțiunii, circumstanță ce putea fi luată în considerare ca una atenuantă;

- ambele instanțe de judecată nu au țintu cont că inculpatul la

momentul comiterii infracțiunii avea vârsta de 19 ani, și astfel la stabilirea

pedepsei nu s-a ținut cont de prevederile art. 70 alin. (31), 76 alin. (1) lit. b)

Cod penal;

- în speță au existat premise de a aplica inculpatului o pedeapsă

minimă de 3 ai 4 luni închisoare sau chiar mai blândă, însă, contrar celor

expuse, condamnatului i s-a stabilit o pedeapsă aproape de limita maxima,

care, în lipsa unor circumstanțe agravante, nu poate fi considerată ca

echitabilă;

- argumentele instanței de apel poartă un caracter declarativ, or, din

materialele cauzei nu rezultă că inculpatul nu ar fi conștientizat caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale și ar fi predispus să săvârșească pe viitor

acțiuni similare. La fel, o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de

5 ani nu poate fi apreciată ca o tolerare din partea statului a unui atare

comportament, chiar dacă executarea acestei pedepse se suspendă

condiționat. Or, în termenul de probă, asupra inculpatului planează

permanent perspectiva de a executa pedeapsa stabilită, dacă nu se va

conforma unor anumite cerințe și restricții. în situația dată, este absolut

greșită și afirmația, precum că suspendarea condiționată a executării

pedepsei poate afecta încrederea societății în sistemul de justiție, or, atunci

când se condamnă minori sau adolescenți, societatea apreciază pozitiv o

atare practică a instanțelor judecătorești. În caz contrar, acestea ar avea

puține șanse la o viitoare viață normală.

- decizia atacată este datată din 11 martie 2020, pronunțarea în public

a acesteia a fost stabilită pentru data de 08.04.2020 la ora 14:00. însă, din

cauza că, în perioada 18.03.2020 - 15.05.2020, Curtea de Apel Chișinău a

activat în regim special, fiind limitat accesul părților în instanță, iar pe

pagina web a Portalului Național al Instanțelor de Judecată nu au fost

publicate careva informații despre cauza penală respectivă, partea apărării

nu cunoaște când și în ce condiții a fost pronunțată această decizie,

- ca dată de reper pentru termenul de declarare a recursului ar putea fi

recunoscută data recepționării scrisorii. Însă, din cauza că, pe plicul

respectiv, nu se conține o astfel de mențiune, această dată nu poate fi

probată. În schimb, pe plic este aplicată ștampila oficiului poștal, prin care

se atestă că scrisoarea a fost expediată în adresa inculpatului la data de

10

05.06.2020. Astfel, aceasta este unica dată probată, care poate servi ca reper

pentru calcularea termenului de declarare a recursului.

431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, au depus referințe:

7.1. Procurorul, care pledează pentru inadmisibilitatea acestora, ca

fiind vădit neîntemeiate, motivând că prin soluția instanței de apel referitor

la mărimea, categoria și modul de executare a pedepsei, s-a ținut cont de

prevederile art. 6, 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal.

7.2. Avocatul Cecan Liudmila în numele reprezentantului legal al

părții vătămate, Deleanu Mihail, care pledează pentru inadmisibilitatea

acestora ca fiind vădit neîntemiate, argumentând în acest sens că alegația

recurenților precum că decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, poartă un caracter declarativ, or instanța de apel a dat o motivare

amplă și motivată fiecărui capăt de cerere.

penal lărgit constată că acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile din

următoarele considerente.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursurile, le respinge ca inadmisibile, cu menținerea

hotărârii atacate.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie

să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea

cauzei.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, termenul de atac

cu recurs a deciziei instanței de apel este de 30 de zile de la data pronunțării

deciziei.

La caz, se reține că dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău, a fost pronunțat la 11 martie 2020 în prezența inculpatului

Popescu Vladimir și apărătorului acestuia Cojocari Constantin, fapt

confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată din instanța de apel

(f.d. 4-9, vol. II), fiind notificați că pronunțarea integrală a deciziei va avea

loc pe data de 08 aprilie 2020.

Ulterior, prin notă informativă în temeiul Hotărârii Parlamentului nr.

55 din 17 martie 2020 de declararare a stării de urgență și a dispoziției nr. 1

din 18 martie 2020 a Comisiei pentru situații Excepționale a Republicii

Moldova, au fost suspendate ședințele publice pentru o dată nedeterminată,

11

fiind indicat că pentru informații suplimentare participanții la proces sunt

îndemnați să urmărească portalul - www.instante.justice.md, iar în caz de

intervenire a necesității depunerii și examinării cărorva solicitări/demersuri,

s-a notificat că părțile le pot înainta prin intermediul poștei electronice -

cac@justice.md sau prin Fax (f.d. 10, vol. II).

Ulterior, la 18.05.2020, a fost pronunțată intergal decizia instanței de

apel, în prezența procurorului și în lipsa celorlalți participanți, cărora li s-a

expediat copia deciziei prin poștă, respectiv termenul limită de declarare a

recursului a început să curgă de la această dată (f.d. 11).

Astfel, Colegiul penal menționează că potrivit prevederilor art. 422

Cod de procedură penală, termenul de declarare a recursului împotriva

deciziei instanței de apel, curge de la data pronunțării acesteia.

Prin Hotărârea Parlamentului privind declararea stării de urgență nr.

55 din 17 martie 2020, a fost declarată stare de urgență pe întreg teritoriul

Republicii Moldova pe perioada 17 martie – 15 mai 2020. În conformitate cu

pct.8 din Dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii nr. 1

din 18 martie 2020 au fost stabilite măsuri specifice în domeniul justiției pe

perioada instituirii stării de urgență, conform anexei.

Astfel, potrivit pct.1 al Anexei la Dispoziția nr. 1 din 18 martie 2020 a

Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova s-a dispus că, pe

durata stării de urgență termenele de prescripție și termenele de decădere

de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe

toată durata stării de urgență instituite potrivit Hotărârii Parlamentului nr.

55 din 17 martie 2020.

Reieșind din pct.1 al Anexei la Dispoziția nr. 1 din 18 martie 2020 a

Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, termenul a fost

suspendat prin hotărârea Parlamentului până la 15 mai 2020.

Deci, în speță, termenul de declarare a recursului urma să curgă de la

19 mai 2020, ziua imediat următoare datei pronunțării deciziei integrale.

În acest sens, Colegiul penal consideră neîntemeiate argumentele

recurenților că „decizia atacată este datată din 11 martie 2020, pronunțarea în

public a acesteia a fost stabilită pentru data de 08.04.2020 la ora 14:00 însă, din

cauza că, în perioada 18.03.2020 - 15.05.2020, Curtea de Apel Chișinău a activat în

regim special, fiind limitat accesul părților în instanță, iar pe pagina web a

Portalului Național al Instanțelor de Judecată nu au fost publicate careva informații

despre cauza penală respectivă, partea apărării nu cunoaște când și în ce condiții a

fost pronunțată această decizie, - ca dată de reper pentru termenul de declarare a

recursului ar putea fi recunoscută data recepționării scrisorii. Însă, din cauza că, pe

plicul respectiv, nu se conține o astfel de mențiune, această dată nu poate fi probată.

În schimb, pe plic este aplicată ștampila oficiului poștal, prin care se atestă că

scrisoarea a fost expediată în adresa inculpatului la data de 05.06.2020. Astfel,

12

aceasta este unica dată probată, care poate servi ca reper pentru calcularea

termenului de declarare a recursului.", or aceștia cunoșteau de data pronunțării

integrale a deciziei instanței de apel, de faptul că pronunțarea publică

acesteia a fost suspendată pentru o dată nedeterminată, iar având în vedere

â Hotărârea Parlamentului nr. 55 din 17 martie 2020 de declararare a stării

de urgență și dispoziția nr. 1 din 18 martie 2020 a Comisiei pentru situații

Excepționale a Republicii Moldova, prin care termenul a fost suspendat

până la 15 mai 2020, au avut toată posibilitatea de a-și exercite dreptul de a

contesta cu recurs ordinar decizia instanței de apel în termenul legal de 30

de zile.

În acest sens, Colegiul penal statuează că termenul de recurs este

absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea

din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea

termenului se va respinge ca tardiv, deoarece legea procesual-penală ce

reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede

posibilitatea de repunere în termen a recursului.

Prin urmare, Colegiul penal conchide, că recursurile ordinare

declarate la 24 iunie 2020 și respectiv la 02 iulie 2020, avocații Cojocari

Constantin și Tcaci Gheorghe în numele inculpatului Popescu Vladimir,

împotriva deciziei instanței de apel din 11 martie 2020, pronunțată integral

la 18 mai 2020, urmează a fi respinse ca inadmisibile fiind declarate peste

termen.

Colegiul penal consideră că, o astfel de soluție este compatibilă cu

respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului

pentru exercitarea apelului/recursului ar împiedica rămânerea irevocabilă,

ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise în

instanța de fond și ar leza, în acest mod, principiul securității raporturilor

juridice.

În hotărârea CtEDO pronunțată în cauza Ponomariov vs Ucraina (03

aprilie 2008) Curtea Europeană a notat că, deși în speță nu era vorba despre

desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma

admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe noi

descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de

introducere a unei căi ordinare de atac, totuși, reînoirea acestui termen

pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge

principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale

extraordinară de atac.

De asemenea, Colegiul penal reține și jurisprudența CtEDO în

hotărârea pronunțată în cauza Bodiu vs. Republica Moldova din 18 iunie

13

2019 (cererea nr. 7516/10), în care Curtea a statuat că admiterea cererii de

recurs după o perioadă de timp considerabilă și în absența oricărei explicații

plauzibile cu privire la motivul pentru care partea s-a aflat în imposibilitate

de a se adresa mai devreme, s-a soldat cu ignorarea unui întreg proces

judiciar, și în consecință s-a constatat încălcarea principiului securității

raporturilor juridice și a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6§1

CEDO.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se resping ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către

avocații Cojocari Constantin și Tcaci Gheorghe în numele inculpatului

Popescu Vladimir, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 11 martie 2020, în cauza penală în privința lui Popescu

Vladimir XXXXX.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 14 ianuarie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

14