1ra-1660/2020 — art. 290 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 290 alin. 1 CP
- Temei legal
- articolul 427 alin.1 pct.10 CPP
1ra-1660/2020 — art. 290 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-1660/2020
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
11 noiembrie 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,
examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,
admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul
Mazur Svetlana în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2020, în cauza penală în privința
lui,
Duminica Valeriu XXXXX, născut la
XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 01.01.2018 – 02.08.2018
instanța de apel: 30.08.2018 – 11.03.2019
16.09.2019 – 25.02.2020
instanța de recurs: 21.06.2019 – 10.09.2019
09.07.2020 – 11.11.2020
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 02 august
2018, Duminica Valeriu a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 290 alin. (1) Codul penal și a fost condamnat în baza acestei
legi, prin aplicarea art. 3641 alin. (8) Codul de procedură penală și art. 70 alin.
(31) Codul penal, la o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul
comunității în mărime de 100 ore.
S-a numit pedeapsa definitivă lui Duminica Valeriu, conform
prevederilor art. 85 Cod penal, prin cumularea totală a pedepsei numite prin
această sentință cu pedeapsa numită prin sentința Judecătoriei Chișinău
sediul Ciocana din 10.04.2017 sub formă de amendă în contul statului în
mărime de 850 unități convenționale, ceea ce constituie 42 500 lei, muncă
neremunerată în folosul comunității în mărime de 100 ore.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Duminica
Valeriu având scopul păstră ilegale a munițiilor fără autorizația
corespunzătoare, acționând cu intenție directă, dându-și seama de caracterul
prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod
conștient survenirea acestor urmări, în circumstanțe necunoscute organului
de urmări penală a intrat în posesie și a păstrat la sine la domiciliu, str.
1
XXXXX, or. XXXXX, mun. XXXXX, un cartuș cu calibrul 7,62 x 54mm și un
cartuș cu calibrul 5,45 x 39mm, până la 05 noiembrie 2017, când, în cadrul
efectuării acțiunii procesuale - cercetarea la fața locului, au fost depistate și
ridicate de către organul de urmărire penală și care, conform raportului de
expertiză nr. XXXXX din 16.11.2017, fac parte din categoria munițiilor și sunt
utile pentru efectuarea tragerilor.
Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Duminica Valeriu a comis
infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) Cod penal, purtarea, păstrarea,
procurarea, fabricarea, repararea sau comercializarea ilegală a armelor și
munițiilor, sustragerea lor, adică păstrarea munițiilor fără autorizația
corespunzătoare.
Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către procurorul în
Procuratura mun. Chișinău, Zghibarță Elena, solicitând casarea sentinței,
rejudecarea cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit
pentru prima instanță, cu recunoașterea vinovăției inculpatului Duminica
Valeriu de comiterea infracțiunii prevăzu de art.290 alin.(1) Cod penal, și în
baza acestei legi a-i stabilit pedeapsa de 650 unități convenționale, în temeiul
art.85 din Cod penal, prin cumul parțial de sentințe, a-i stabili pedeapsa
definitivă de 1000 u.c., invocând că prima instanță eronat a aplicat
prevederile art.70 alin.(3) Cod penal la categoria de pedeapsa sub formă de
munca neremunerată în folosul comunității, prevederile enunțate sunt
aplicabile doar pedepsei cu închisoarea, respectiv instanța neîntemeiat a
redus cu 1/3 din pedeapsa muncii neremunerate în folosul comunității
aplicată inculpatului Duminica Valeriu.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11
martie 2019, a fost respins ca nefondat apelul declarat.
Decizia instanței de apel, a fost atacată cu recurs ordinar de către
procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg, indicând
temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de
procedură penală, prin care solicită, casarea deciziei, cu dispunerea
rejudecării cauzei în instanța de apel.
5.1. În motivarea cererii de recurs procurorul a invocat că:
- prima instanță urma să stabilească limitele pedepsei, urmare a
examinării cauzei în procedură simplificată;
- prin aplicarea neîntemeiată a prevederilor art. 70 alin. (31) Cod penal,
prima instanță a recalculat contrar prevederilor legale alte limite ale
pedepsei, iar instanța de apel a tolerat și a însușit eroarea admisă de prima
instanță;
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din
10 septembrie 2019, a fost admis recursul ordinar declarat de către
procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg, casată
2
decizia instanței de apel în partea stabilirii pedepsei inculpatului, cu
remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel, în alt complet de
judecată.
6.1. În motivarea soluției instanța de recurs ordinar a menționat că din
conținutul deciziei recurate rezultă că prima instanță la examinarea cauzei a
comis o eroare, care ulterior a fost menținută de către instanța de apel.
Deși procurorul în apelul declarat a invocat că prima instanță eronat a
aplicat în privința inculpatului prevederile art. 70 alin.(31) Cod penal,
instanța de apel a evitat să se expună pe marginea acestui semn de întrebare,
în motivarea soluției indicând că „pedeapsa este stabilită inculpatului cu
respectarea prevederilor art. 61, 75-76, 77 Cod penal și art. 3641 Cod de
procedură penală, în limita sancțiunii normei penale în baza căreia a fost
declarat vinovat, ținându-se seama de criteriile generale de individualizare
a pedepsei, de gradul de pericol social al infracțiunii comise, de persoana
acestuia și de toate circumstanțele cauzei, care agravează sau atenuează
răspunderea.
Cauza fiind examinată în procedură simplificată în baza probelor
administrate la urmărirea penală conform art. 3641 Cod de procedură penală,
iar instanța ajungând la concluzia că inculpatului urmează a-i fi aplicată o
pedeapsă sub formă de muncă neremunerată, corect a stabilit noile limite de
la 120 la 160 ore, însă greșit a aplicat prevederile art. 70 alin.(31) Cod penal,
deoarece norma penală nu este una generală care se referă la pedeapsa
penală prevăzută de Codul penal, aceasta putând a fi aplicată exclusiv în
privința persoanelor, care au atins vârsta de 18 ani dar nu au atins vârsta de
21 ani, doar în cazul numirii pedepsei cu închisoarea.
Din considerentele enumerate, instanța de recurs ordinar a conchis că
instanța de apel a examinat apelul declarat de către procuror superficial, fără
a rezolva fondul acestuia, neexpunându-se asupra motivelor invocate în el.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25
februarie 2020, s-a admis apelul procurorului în Procuratura Chișinău
Oficiul Ciocana, Zghibarța Elena, s-a casat sentința parțial în partea
individualizării pedepsei principale, pronunțând o nouă hotărâre în această
parte potrivit modului stabilit pentru primă instanță, prin care:
Lui Duminica Valeriu recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal, prin aplicarea prevederilor art. 3641
alin. (8) Cod de procedură penală s-a stabilit pedeapsa penală sub formă de
amendă în mărime de 650 unități convenționale, sau 32 500 lei.
În conformitatea cu prevederile art. 85 Cod penal, prin cumul parțial a
pedepselor numite prin prezenta decizie și sentința Judecătoriei Chișinău,
sediul Ciocana din 10.04.2017 lui Duminica Valeriu i s-a stabilit pedeapsa
definitivă sub formă de amendă în mărime de 1000 unități convenționale sau
3
50 000 lei.
7.1 Pentru a pronunța decizia, instanța de apel a indicat că, ținând cont
de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana
celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează
răspunderea penală, reținând faptul că, inculpatul Duminica Valeriu și-a
recunoscut vina în comiterea faptei infracționale incriminate acestuia
conform rechizitoriului, fiindu-i impută săvârșirea unei infracțiuni mai
puțin grave, că în privința acestuia nu au fost reținute circumstanțe
atenuante și/sau agravante, anterior a fost atras la răspundere penală,
consideră oportună aplicarea față de acesta a unei pedepse sub formă de
amendă în mărime de 650 unități convenționale.
În continuare, instanța de apel a mai indicat că, deoarece inculpatul
Duminica Valeriu a comis infracțiunea, după ce prin sentința Judecătoriei
Chișinău, sediul Ciocana din 10 aprilie 2017 a fost condamnat în baza art.
190 alin. (2) Cod penal la amendă în mărime de 850 unități convenționale cu
privarea de dreptul de a ocupa funcții administrative de gestionare a banilor
pe un termen de un an, pedeapsa acestuia urmează a fi stabilită conform art.
85 Cod penal - aplicarea pedepsei în cazul unui cumul de sentințe.
Decizia instanței de apel, este atacată cu recurs ordinar de către
avocatul Mazur Svetlana în numele inculpatului, indicând temeiurile pentru
recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, prin
care solicită, casarea deciziei, cu menținerea sentinței.
8.1. În motivarea cererii de recurs avocatul Mazur Svetlana a invocat
că:
- prima instanță a stabilit corect pedeapsa inculpatului prin prisma art.
364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, numindu-i acestuia pedeapsa sub
formă de muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 100 ore,
ținându-se seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de
gradul pericolului social al infracțiunii comise, de persoana acestuia și de
toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea;
- instanța de apel nu a analizat obiectiv circumstanțele cauzei, nu a
ținut cont de principiul individualizării pedepsei penale, nu s-a respectat
cerințele art. 6 CEDO privitor la asigurarea unui proces achitabil, în coraport
cu argumentele apărării;
- ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii
săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care
atenuează ori agravează răspunderea penală, reținând faptul că, inculpatul
Duminica Valeriu și-a recunoscut vina în comiterea faptei infracționale
incriminate acestuia conform rechizitoriului, fiindu-i impută săvârșirea unei
infracțiuni mai puțin grave, că în privința acestuia nu au fost reținute
circumstanțe atenuante și/sau agravante, anterior a fost atras la răspundere
4
penală, consideră oportună aplicarea față de acesta a unei pedepse sub
formă de muncă neremunerată, așa cum a fost stabilită în sentința primei
instanțe.
La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431
alin. (1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin
care a manifestat dezacordul cu recursul declarat, a solicitat declararea
recursului ca inadmisibil fiind vădit neîntemeiat cu menținerea deciziei
instanței de apel, motivând prin faptul că instanța de apel și-a argumentat
suficient soluția în sensul pedepsei penale stabilite, a ținut cont în deplină
măsură de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile
generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii, de motivul
acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează
ori agravează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării și
reeducării vinovatului, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar
declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta
este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.
În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422
Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului
declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera
de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care
constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,
instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate
expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie
să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,
prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru
a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea
cauzei.
Colegiul penal reține că recurentul indică ca temei pentru declararea
recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură
penală, în sensul că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.
Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul
penal reține că motivele – temeiurile de recurs invocate de recurent nu se
confirmă în instanța de recurs ordinar, argumentând în acest context
următoarele.
Lecturând textul recursului, Colegiul penal constată că, recurentul își
exprimă dezacordul doar cu faptul că pedeapsa aplicată este prea aspră,
astfel instanța de recurs ordinar supune verificării decizia instanței de apel
5
prin prisma erorii de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de
procedură penală, care prevede, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse
recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și
de apel atunci când: s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor
legale.
Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal
reține că motivul – temeiul de recurs invocat de recurent nu se confirmă în
instanța de recurs ordinar, argumentând în acest context următoarele.
Cu referire la temeiul invocat, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod
de procedură penală, Colegiul penal menționează că este unul declarativ,
deoarece în urma examinării materialelor cauzei și a conținutului deciziei
instanței de apel, se constată că instanța de apel în decizia sa (f.d.35 - 37 vol.
II) corect și-a motivat soluția privind aplicarea pedepsei, a ținut cont de
prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal și totodată a ținut cont și de criteriile
de individualizare a pedepsei penale, prevăzute de art. 75 Cod penal, a luat
corect în considerare, gravitatea infracțiunii săvârșite – mai puțin gravă, lipsa
circumstanțelor atenuante și agravante, precum și faptul că cauza a fost
examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 364¹ Cod de
procedură penală, a redus corect pedeapsa în conformitate cu prevederile
alin. (8) a aceluiași articol.
Cât ține de motivele indicate în recurs precum că „inculpatului i-a fost
aplicată o pedeapsă prea aspră”, Colegiul penal nu le acceptă, or, instanța de
apel în decizia recurată a indicat și motivat pe deplin pedeapsa aplicată
(f.d.35 – 37 v. II), a dat apreciere tuturor circumstanțelor, inclusiv celor
menționate de recurent și a luat în considerare pericolul social al acțiunilor
inculpatului și personalitatea inculpatului, stabilind o pedeapsă în limitele
Legii penale și echitabilă, ce corespunde atât principiului proporționalității
cât și scopului pedepsei penale, astfel se va asigura restabilirea echității
sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi
infracțiuni atât din partea inculpatului cât și a altor persoane.
Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială
veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe
aspectele contestate nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și
pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în
corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în
cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO,
deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles
ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs
Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil
necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o
instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale
6
supuse atenției sale.
În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezenta erorilor de drept
invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub
aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este
legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Mazur
Svetlana în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2020, în cauza penală în privința lui
Duminica Valeriu XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 14 ianuarie 2020.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Boico Victor
Toma Nadejda
7