1ra-1660/2020 — art. 290 alin. 1 CP

1ra-1660/2020 — art. 290 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1660/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Mazur Svetlana în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2020, în cauza penală în privința

lui,

Duminica Valeriu XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 01.01.2018 – 02.08.2018

instanța de apel: 30.08.2018 – 11.03.2019

16.09.2019 – 25.02.2020

instanța de recurs: 21.06.2019 – 10.09.2019

09.07.2020 – 11.11.2020

A C O N S T A T A T :

2018, Duminica Valeriu a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 290 alin. (1) Codul penal și a fost condamnat în baza acestei

legi, prin aplicarea art. 3641 alin. (8) Codul de procedură penală și art. 70 alin.

(31) Codul penal, la o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității în mărime de 100 ore.

S-a numit pedeapsa definitivă lui Duminica Valeriu, conform

prevederilor art. 85 Cod penal, prin cumularea totală a pedepsei numite prin

această sentință cu pedeapsa numită prin sentința Judecătoriei Chișinău

sediul Ciocana din 10.04.2017 sub formă de amendă în contul statului în

mărime de 850 unități convenționale, ceea ce constituie 42 500 lei, muncă

neremunerată în folosul comunității în mărime de 100 ore.

Valeriu având scopul păstră ilegale a munițiilor fără autorizația

corespunzătoare, acționând cu intenție directă, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod

conștient survenirea acestor urmări, în circumstanțe necunoscute organului

de urmări penală a intrat în posesie și a păstrat la sine la domiciliu, str.

1

XXXXX, or. XXXXX, mun. XXXXX, un cartuș cu calibrul 7,62 x 54mm și un

cartuș cu calibrul 5,45 x 39mm, până la 05 noiembrie 2017, când, în cadrul

efectuării acțiunii procesuale - cercetarea la fața locului, au fost depistate și

ridicate de către organul de urmărire penală și care, conform raportului de

expertiză nr. XXXXX din 16.11.2017, fac parte din categoria munițiilor și sunt

utile pentru efectuarea tragerilor.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Duminica Valeriu a comis

infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) Cod penal, purtarea, păstrarea,

procurarea, fabricarea, repararea sau comercializarea ilegală a armelor și

munițiilor, sustragerea lor, adică păstrarea munițiilor fără autorizația

corespunzătoare.

Procuratura mun. Chișinău, Zghibarță Elena, solicitând casarea sentinței,

rejudecarea cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, cu recunoașterea vinovăției inculpatului Duminica

Valeriu de comiterea infracțiunii prevăzu de art.290 alin.(1) Cod penal, și în

baza acestei legi a-i stabilit pedeapsa de 650 unități convenționale, în temeiul

art.85 din Cod penal, prin cumul parțial de sentințe, a-i stabili pedeapsa

definitivă de 1000 u.c., invocând că prima instanță eronat a aplicat

prevederile art.70 alin.(3) Cod penal la categoria de pedeapsa sub formă de

munca neremunerată în folosul comunității, prevederile enunțate sunt

aplicabile doar pedepsei cu închisoarea, respectiv instanța neîntemeiat a

redus cu 1/3 din pedeapsa muncii neremunerate în folosul comunității

aplicată inculpatului Duminica Valeriu.

martie 2019, a fost respins ca nefondat apelul declarat.

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg, indicând

temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, prin care solicită, casarea deciziei, cu dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel.

5.1. În motivarea cererii de recurs procurorul a invocat că:

- prima instanță urma să stabilească limitele pedepsei, urmare a

examinării cauzei în procedură simplificată;

- prin aplicarea neîntemeiată a prevederilor art. 70 alin. (31) Cod penal,

prima instanță a recalculat contrar prevederilor legale alte limite ale

pedepsei, iar instanța de apel a tolerat și a însușit eroarea admisă de prima

instanță;

10 septembrie 2019, a fost admis recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg, casată

2

decizia instanței de apel în partea stabilirii pedepsei inculpatului, cu

remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

6.1. În motivarea soluției instanța de recurs ordinar a menționat că din

conținutul deciziei recurate rezultă că prima instanță la examinarea cauzei a

comis o eroare, care ulterior a fost menținută de către instanța de apel.

Deși procurorul în apelul declarat a invocat că prima instanță eronat a

aplicat în privința inculpatului prevederile art. 70 alin.(31) Cod penal,

instanța de apel a evitat să se expună pe marginea acestui semn de întrebare,

în motivarea soluției indicând că „pedeapsa este stabilită inculpatului cu

respectarea prevederilor art. 61, 75-76, 77 Cod penal și art. 3641 Cod de

procedură penală, în limita sancțiunii normei penale în baza căreia a fost

declarat vinovat, ținându-se seama de criteriile generale de individualizare

a pedepsei, de gradul de pericol social al infracțiunii comise, de persoana

acestuia și de toate circumstanțele cauzei, care agravează sau atenuează

răspunderea.

Cauza fiind examinată în procedură simplificată în baza probelor

administrate la urmărirea penală conform art. 3641 Cod de procedură penală,

iar instanța ajungând la concluzia că inculpatului urmează a-i fi aplicată o

pedeapsă sub formă de muncă neremunerată, corect a stabilit noile limite de

la 120 la 160 ore, însă greșit a aplicat prevederile art. 70 alin.(31) Cod penal,

deoarece norma penală nu este una generală care se referă la pedeapsa

penală prevăzută de Codul penal, aceasta putând a fi aplicată exclusiv în

privința persoanelor, care au atins vârsta de 18 ani dar nu au atins vârsta de

21 ani, doar în cazul numirii pedepsei cu închisoarea.

Din considerentele enumerate, instanța de recurs ordinar a conchis că

instanța de apel a examinat apelul declarat de către procuror superficial, fără

a rezolva fondul acestuia, neexpunându-se asupra motivelor invocate în el.

februarie 2020, s-a admis apelul procurorului în Procuratura Chișinău

Oficiul Ciocana, Zghibarța Elena, s-a casat sentința parțial în partea

individualizării pedepsei principale, pronunțând o nouă hotărâre în această

parte potrivit modului stabilit pentru primă instanță, prin care:

Lui Duminica Valeriu recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal, prin aplicarea prevederilor art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală s-a stabilit pedeapsa penală sub formă de

amendă în mărime de 650 unități convenționale, sau 32 500 lei.

În conformitatea cu prevederile art. 85 Cod penal, prin cumul parțial a

pedepselor numite prin prezenta decizie și sentința Judecătoriei Chișinău,

sediul Ciocana din 10.04.2017 lui Duminica Valeriu i s-a stabilit pedeapsa

definitivă sub formă de amendă în mărime de 1000 unități convenționale sau

3

50 000 lei.

7.1 Pentru a pronunța decizia, instanța de apel a indicat că, ținând cont

de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana

celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea penală, reținând faptul că, inculpatul Duminica Valeriu și-a

recunoscut vina în comiterea faptei infracționale incriminate acestuia

conform rechizitoriului, fiindu-i impută săvârșirea unei infracțiuni mai

puțin grave, că în privința acestuia nu au fost reținute circumstanțe

atenuante și/sau agravante, anterior a fost atras la răspundere penală,

consideră oportună aplicarea față de acesta a unei pedepse sub formă de

amendă în mărime de 650 unități convenționale.

În continuare, instanța de apel a mai indicat că, deoarece inculpatul

Duminica Valeriu a comis infracțiunea, după ce prin sentința Judecătoriei

Chișinău, sediul Ciocana din 10 aprilie 2017 a fost condamnat în baza art.

190 alin. (2) Cod penal la amendă în mărime de 850 unități convenționale cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții administrative de gestionare a banilor

pe un termen de un an, pedeapsa acestuia urmează a fi stabilită conform art.

85 Cod penal - aplicarea pedepsei în cazul unui cumul de sentințe.

avocatul Mazur Svetlana în numele inculpatului, indicând temeiurile pentru

recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, prin

care solicită, casarea deciziei, cu menținerea sentinței.

8.1. În motivarea cererii de recurs avocatul Mazur Svetlana a invocat

că:

- prima instanță a stabilit corect pedeapsa inculpatului prin prisma art.

364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, numindu-i acestuia pedeapsa sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 100 ore,

ținându-se seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de

gradul pericolului social al infracțiunii comise, de persoana acestuia și de

toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea;

- instanța de apel nu a analizat obiectiv circumstanțele cauzei, nu a

ținut cont de principiul individualizării pedepsei penale, nu s-a respectat

cerințele art. 6 CEDO privitor la asigurarea unui proces achitabil, în coraport

cu argumentele apărării;

- ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală, reținând faptul că, inculpatul

Duminica Valeriu și-a recunoscut vina în comiterea faptei infracționale

incriminate acestuia conform rechizitoriului, fiindu-i impută săvârșirea unei

infracțiuni mai puțin grave, că în privința acestuia nu au fost reținute

circumstanțe atenuante și/sau agravante, anterior a fost atras la răspundere

4

penală, consideră oportună aplicarea față de acesta a unei pedepse sub

formă de muncă neremunerată, așa cum a fost stabilită în sentința primei

instanțe.

alin. (1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin

care a manifestat dezacordul cu recursul declarat, a solicitat declararea

recursului ca inadmisibil fiind vădit neîntemeiat cu menținerea deciziei

instanței de apel, motivând prin faptul că instanța de apel și-a argumentat

suficient soluția în sensul pedepsei penale stabilite, a ținut cont în deplină

măsură de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile

generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta

este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422

Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera

de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie

să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea

cauzei.

Colegiul penal reține că recurentul indică ca temei pentru declararea

recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură

penală, în sensul că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul

penal reține că motivele – temeiurile de recurs invocate de recurent nu se

confirmă în instanța de recurs ordinar, argumentând în acest context

următoarele.

Lecturând textul recursului, Colegiul penal constată că, recurentul își

exprimă dezacordul doar cu faptul că pedeapsa aplicată este prea aspră,

astfel instanța de recurs ordinar supune verificării decizia instanței de apel

5

prin prisma erorii de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, care prevede, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel atunci când: s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal

reține că motivul – temeiul de recurs invocat de recurent nu se confirmă în

instanța de recurs ordinar, argumentând în acest context următoarele.

Cu referire la temeiul invocat, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală, Colegiul penal menționează că este unul declarativ,

deoarece în urma examinării materialelor cauzei și a conținutului deciziei

instanței de apel, se constată că instanța de apel în decizia sa (f.d.35 - 37 vol.

II) corect și-a motivat soluția privind aplicarea pedepsei, a ținut cont de

prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal și totodată a ținut cont și de criteriile

de individualizare a pedepsei penale, prevăzute de art. 75 Cod penal, a luat

corect în considerare, gravitatea infracțiunii săvârșite – mai puțin gravă, lipsa

circumstanțelor atenuante și agravante, precum și faptul că cauza a fost

examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 364¹ Cod de

procedură penală, a redus corect pedeapsa în conformitate cu prevederile

alin. (8) a aceluiași articol.

Cât ține de motivele indicate în recurs precum că „inculpatului i-a fost

aplicată o pedeapsă prea aspră”, Colegiul penal nu le acceptă, or, instanța de

apel în decizia recurată a indicat și motivat pe deplin pedeapsa aplicată

(f.d.35 – 37 v. II), a dat apreciere tuturor circumstanțelor, inclusiv celor

menționate de recurent și a luat în considerare pericolul social al acțiunilor

inculpatului și personalitatea inculpatului, stabilind o pedeapsă în limitele

Legii penale și echitabilă, ce corespunde atât principiului proporționalității

cât și scopului pedepsei penale, astfel se va asigura restabilirea echității

sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea inculpatului cât și a altor persoane.

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe

aspectele contestate nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și

pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în

cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO,

deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles

ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale

6

supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezenta erorilor de drept

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub

aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este

legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Mazur

Svetlana în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2020, în cauza penală în privința lui

Duminica Valeriu XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 14 ianuarie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

7