1ra-1565/2020 — art.217 alin.2 CP

1ra-1565/2020 — art.217 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1565/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Pavlov Victor în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2020, în cauza penală în privința

inculpatului

Verdeș Alexandru xxxxx, născut la xxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 04.06.2019 – 14.06.2019;

Instanța de apel: 05.07.2019 – 28.01.2020;

Instanța de recurs: 12.06.2020 –11.11.2020.

A C O N S T A T A T :

Verdeș Alexandru a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.217 alin. (2) Codul penal și i-a fost aplicată o pedeapsă

sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de

100 (una suta) ore.

Conform art.87 alin. (1) Codul penal, pedeapsa sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității în mărime de 100 (una suta) ore s-a

înlocuit cu echivalentul acestora în zile de închisoare pe un termen de 25

zile.

I-a fost stabilit lui Verdeș Alexandru, conform art.85 alin.(1) Codul

penal, prin cumularea parțială a pedepsei stabilite prin prezenta sentință

cu partea neexecutată a pedepsei numite prin sentința Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 11 iulie 2017, o pedeapsă definitivă sub

formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani 4 (patru) luni și 20

(douăzeci) zile.

Conform dispoziției art.90 din Codul penal, a fost suspendată

executarea pedepsei sub formă de închisoare aplicată lui Verdeș

Alexandru pe o perioadă de probațiune de 3 (trei) ani.

A fost încasat de la Verdeș Alexandru în folosul statului cheltuielile

judiciare în sumă de 1680 (una mie șase sute optzeci) lei.

1

A fost soluționată soarta copurilor delicte.

Cauza penală a fost examinată în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod

de procedură penală.

timp nestabilită de către organul de urmărire penală, Verdeș Alexandru,

urmărind scopul păstrării ilegale a analogilor drogurilor, dându-și seama

de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și

dorind în mod conștient survenirea acestora, acționând cu intenție directă

îndreptată spre atingerea scopului său, a obținut în circumstanțe

necunoscute, analogul substanței psihotrope AB-PINACA-CHM, în scop

de consum personal, păstrând substanța asupra sa până la 06.02.2019, ziua

în care acesta a consumat-o la domiciliul său, în apartamentul nr.59,

amplasat pe str. xxxxx, mun. Chișinău, urmele consumului de droguri

fiind depistate și ridicate de către ofițerul de sector al SP-3 al IP Buiucani,

Iachim Victor, care a efectuat cercetarea la fața locului în apartamentul

nominalizat, la solicitarea lui Verdeș Galina, care este mama lui Verdeș

Alexandru.

La 06.02.2019, la ora 20:55, fiind sesizată poliția de către Verdeș

Galina, pe faptul sustragerii de către fiul său Verdeș Alexandru, a

cuptorului cu microunde din apartamentul nr.59, amplasat pe str. A. xxxx,

mun. Chișinău, fiind efectuată cercetarea la fața locului în apartamentul

nominalizat, în una din odăile acestuia, au fost depistate o butelie cu

inscripția „Coca Cola” de 1,5 L și fragmente de folii din staniol, care au

fost ridicate prin procesul-verbal de cercetare la fața locului din 06.02.2019.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr.34/12/l-R-519

din 08.04.2019, s-a stabilit ca depunerile de pe fragmentul de butelie cu

inscripția pe etichetă „Coca Cola 1,5 L” și a fragmentelor de folii de 3

staniol îngrămădite, ridicate la data de 06.02.2019 în apartamentul nr.59,

str. xxxxxx, mun. Chișinău, conțin cannabinoidul sintetic MDMB(N)-2201.

Cantitatea depunerilor de pe fragmentul de butelie ce conțin

cannabinoidul sintetic MDMB(N)-2201 constituie în total 0,034 grame, iar

de pe fragmentele de folii de staniol - cantități de urme.

Conform informației nr.01-12/632 din 18.04.2017, parvenite de la

IMSP Dispensarul Republican de Narcologie și Comitetului Permanent de

Control asupra Drogurilor, menționată în același raport de constatare,

substanța MDMB(N)-2201 constituie analog al substanței psihotrope AB-

PINACACHM, care se atribuie la categoria substanțelor psihotrope,

incluse în „Tabelul I. Substanțe stupefiante și substanțele psihotrope

neutilizate în scopuri medicale.

Lista nr. 2. Substanțe psihotrope, aprobată prin Hotărârea

Guvernului Republicii Moldova nr.1088 din 5 octombrie 2004”.

2

Conform pct.193 al Hotărârii Guvernului nr.79 din 23.01.2006, cu

privire la Lista substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin

astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora,

substanța psihotropă AB-PINACA-CHM de la 0,01 g. până la 0,25 g„

constituie proporții mari.

Acțiunile lui Verdeș Alexandru au fost încadrate în baza art.217 alin.

(2) Codul penal, circulația ilegală a analogilor drogurilor, fără scop de

înstrăinare, adică procurarea și păstrarea analogilor drogurilor, săvârșite

în proporții mari și fără scop de înstrăinare.

Chișinău, Oficiul Buiucani, Ciuperca Ștefan, prin care a solicitat casarea

sentinței, rejudecarea cauzei penale conform ordinii stabilite pentru prima

instanță și pronunțarea unei noi decizii, prin care Verdeș Alexandru, de

recunoscut culpabil de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.217 alin. (2)

Codul penal și să-i fie stabilită pedeapsa de 8 luni închisoare, iar în

conformitate cu art. 85 Codul penal, prin adăugarea în întregime la

pedeapsa aplicată, a pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani din 11 iulie 2017, a-i stabili Verdeș Alexandru pedeapsă

definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

3.1 În argumentarea apelului procurorul a invocat următoarele:

- pedeapsa aplicată de către instanța de judecată în privința

inculpatului Verdeș Alexandru nu corespunde gravității infracțiunilor

săvârșite, personalității lui, și pericolului social pe care îl reprezintă;

- pedeapsa prea ușoară care a fost aplicată inculpatului, va fi

apreciată ca o atitudine tolerantă din partea statului a comportamentului

prejudiciabil și va diminua încrederea societății în eficacitatea și echitatea

sistemului de justiție;

- pedeapsa aplicată lui Verdeș Alexandru este contrară prevederilor

art. 90 alin. (10) Codul penal;

- suspendarea condiționată a executării pedepsei îl va favoriza pe

Verdeș Alexandru să săvârșească pe viitor acțiuni similare, iar de către alte

persoane va fi apreciată ca o atitudine tolerantă din partea statului a

comportamentului prejudiciabil și va diminua încrederea societății în

eficacitatea și echitatea sistemului de justiție;

- în cauza dată nu există circumstanțe excepționale sau alte

circumstanțe care ar micșora esențial gravitatea vinovăției inculpatului,

instanța nu a ținut cont de faptul că inculpatul Verdeș Alexandru a fost

anterior condamnat pentru infracțiuni de sustragere cu aplicarea violenței

asupra persoanelor ( art. 187 alin. (2) lit. b), e) și f) din Codul penal), iar o

cauză penală a fost încetată în privința acestuia pe motivul împăcării

3

părților, aceasta fiind comisă tot când acesta se afla în termen de

probațiune;

- consideră inoportun aplicarea art. 90 Codul penal în privința

inculpatului Verdeș Alexandru și acordarea unei încrederi în vederea

corectării sale prin aplicarea instituției suspendării executării pedepsei, ori

trecutul istoric al acestuia și personalitatea sa ne arată că acesta nu a însușit

lecția respectivă și nu s-a corectat.

ianuarie 2019, a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința în

partea care se referă la stabilirea pedepsei, și pronunțată, în această parte,

o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum

urmează:

Lui Verdeș Alexandru, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.217 alin.(2) Codul penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 8 (opt) luni cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu art.85 Codul penal, pentru cumul de sentințe, se

stabilește, prin adăugare parțială a pedepsei stabilite prin sentința

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 11 iulie 2017, pedeapsa

definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani 6 (șase) luni

cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, la pronunțarea

sentinței, prima instanță, corect, a stabilit circumstanțele de fapt și de

drept și just a concluzionat că inculpatul a comis anume infracțiunea

imputată.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe

acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se

prevederile art.101 Codul de procedură penală.

Instanța de apel a constatat cu certitudine că Verdeș Alexandru a

comis infracțiunea prevăzută de art.217 alin. (2) Codul penal, circulația

ilegală a analogilor drogurilor, fără scop de înstrăinare, adică procurarea

și păstrarea analogilor drogurilor, săvârșite în proporții mari și fără scop

de înstrăinare.

Instanța de apel a reținut că, la stabilirea pedepsei și mărimea

acesteia urmează a se ține cont de criteriile de individualizare a pedepsei.

La individualizarea și stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatului, instanța de apel ține cont de prevederile art.art.7,61,75 Cod

penal

Instanța de apel a menționat că, în speță, reieșind din soluția

adoptată de prima instanță, a constatat că la stabilirea și aplicarea

4

pedepsei în privința inculpatului, prima instanță nu a ținut cont de scopul

și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art. 61 și 75 Cod

penal, nu au ținut seama de circumstanțele reale ale cauzei, de urmările

prejudiciabile, circumstanțe care fiind analizate, per ansamblu, nu permit

instanței stabilirea unei pedepse prea blânde în privința inculpatului.

La aplicarea pedepsei lui Verdeș Alexandru, instanța de apel a ținut

cont de prevederile art. 7, 61, 75, 76-78 Codul Penal, de gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, inculpatul a comis o infracțiune din

intenție care face parte din categoria celor ușoare conform art. 16 Cod

penal, de persoana celui vinovat - inculpatul anterior a mai comis

infracțiuni, care prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din

11 iulie 2017 în baza art.187 alin.2 lit. b), e) și f) Codul penal, la o pedeapsă

sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 4 luni, conform art.90 din

Codul penal, executarea pedepsei fiind suspendată condiționat pe o

perioadă de probațiune de 3 ani, de comportamentul inculpatului pînă și

după comiterea infracțiunii, de lipsa circumstanțelor atenuante și

agravante.

Prin urmare instanța de apel analizând faptele constatate că numirea

unei sancțiuni neprivative de libertate (sub forma suspendării

condiționate a executării pedepsei) nu va fi capabilă să realizeze scopul

legii penale și anume restabilirea echității sociale, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

avocatul Pavlov Victor în numele inculpatului, care invocând temei

pentru recurs pct.6, 10, din dispozițiile art. 427 Cod de procedură penală,

a solicitat casarea deciziei cu menținerea sentinței.

5.1 În motivarea recursului avocatul Pavlov Victor în numele inculpatului

a indicat că:

- prin hotărârea atacată s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale (art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală);

- instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței (art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală);

- la stabilirea pedepsei instanța de apel nu a ținut cont în deplină

măsură de prevederile art. art. 61,75,77 Cod penal, stabilindu-i

inculpatului o pedeapsă prea aspră în raport cu gravitatea faptei și cu

consecințele survenite;

- concluziile instanței privind refuzul aplicării față de

inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal nu sunt reflectate în

hotărârea judecătorească;

5

- consideră necesar a învedera faptul că cauza penală în privința lui

Verdeș Alexandru a fost examinată de prima instanță în

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală;

- ținând cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, consideră că noile limite cu care urma să opereze instanța la

stabilirea pedepsei constituie din maximul acesteia - 4 an și din minimul –

8 luni, închisoare;

-instanța de apel face trimitere a răspunsul Biroului de Probațiune

Buiucani din 07.10.2019, însă interpelarea acestui act nu a fost solicitat de

nici una din părți, în cadrul cercetării judecătorești acest act nu a fost

cercetat iar apărarea nu a făcut cunoștință cu el și nu a avut posibilitatea

de a se expune pe marginea lui;

- a menționat că prima ședință în instanța de apel a fost stabilită

pentru 09.10.2019, care nu a fost lucrativă, astfel consideră că actul a fost

solicitat înafara procesului de judecată sau cu încălcarea competenței

instanței de apel;

- consideră că instanța de apel a examinat superficial și neobiectiv

cauza penală, nu a făcut o analiză suficientă a probelor administrate, nu a

verificat și apreciat probele în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

solicită respingerea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece lecturând

materialele cauzei penale în coraport cu argumentele invocate în recurs,

s-a constatat că soluția instanței de apel referitoare la categoria și mărimea

pedepsei stabilite inculpatului a fost reținută în strictă conformitate cu

prevederile art. 61, 75-78, 85 Cod penal, și cu respectarea prevederilor art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în

camera de consiliu în baza materialelor din dosar.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, un

complet format din 3 judecători, prin decizie motivată, va decide în

unanimitate asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se

constată că recursul este vădit neîntemeiat.

6

Articolul 424 alin. (2) Cod de procedură penală stipulează că

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Iar, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi de drept

procesual sau formal și de drept material sau substanțial.

Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și/sau material.

Articolul 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, invocat de

recurent, prevede eroarea de drept când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale- nefiind de acord cu aplicarea pedepsei reale cu

închisoare, în privința inculpatului, solicitând aplicarea unei pedepse

neprivative de libertate, în conformitate cu dispozițiile art. 90Cod penal.

La fel, Colegiul penal evidențiază că recurentul a invocat și

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și anume că

instanța a admis o eroare gravă de drept care a afectat hotărârea.

În același timp, Colegiul penal constată că recurentul este de acord

cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu

încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, din care considerente nu se

va expune referitor la aceste aspecte.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în

recursul ordinar (pct. 5.1 din decizie), se atestă că împrejurările menționate

în partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct.

4.1 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel,

legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept

ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate

cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, just și argumentat a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 70, 75-78,

și 85 alin. (1) Cod penal, 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform

căror persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu

dispozițiile legii.

Așadar, Colegiul penal reține, că inculpatul a fost trimis în judecată

pentru săvârșirea infracțiunii contra sănătății publice și conviețuirii

sociale, prevăzută de art. 217 alin. (2) Cod penal, cauza fiind examinată în

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală,

7

în acest caz, trebuie luate în vedere, în egală măsură persoana inculpatului

și respectiv, reeducarea și reintegrarea sa socială, cât și dimensiunea fenomenului

infracțional și așteptările societății față de mecanismul justiției penale, pentru a

realiza o proporționalitate reală între aceste aspecte.

Așadar, se reține că, sancțiunea art. 217 alin. (2) Cod penal, prevede

pedeapsă cu 400 la 700 unități convenționale sau cu muncă neremunerată

în folosul comunității de pînă la 150 de ore, sau cu închisoare de pînă la 1

an, calificându-se conform art. 16 Cod penal, ca infracțiune ușoară.

Instanța de recurs reține, că instanța de apel a stabilit inculpatului

în temeiul art. 217 alin. (2) Cod penal, pedeapsă sub formă de închisoare

pe un termen de 8 (opt) luni cu executare în penitenciar de tip semiînchis,

iar în baza art.85 Codul penal, prin cumul de sentințe, i-a fost adăugată

parțial la pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, partea rămasă

neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul

Buiucani) din 11 iulie 2017, pedeapsa definitivă sub formă de închisoare

pe un termen de 3 (trei) ani 6 (șase) luni cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Colegiul penal menționează, prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege,

de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea

pedepsei, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de

aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a

pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață

ale familiei acestuia.

Astfel, în conformitate cu art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este

o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii,

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și

restricții drepturilor lor.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea și

resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să

înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Conform art. 75 alin. (1) Cod penal, persoanei recunoscute vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

8

fixate în Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a prezentului cod.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității 5 sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

După cum se constată în speță, recurentul invocă dezacordul cu

individualizarea pedepsei inculpatului de către instanța de apel, și anume

în latura penală în partea neaplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

Colegiul penal la acest capitol menționează că potrivit practicii

judiciare constante, suspendarea condiționată este o măsură de

individualizare a executării pedepsei, stabilită de către instanța de

judecată prin hotărârea de condamnare, prin suspendarea pentru o

anumită perioadă de timp a executării pedepsei aplicate, dacă sunt

îndeplinite anumite condiții.

Iar, pentru aplicarea instituției suspendării condiționate a

executării pedepsei este imperativ ca instanța de judecată să aprecieze

dacă scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia.

Instanța de judecată își argumentează decizia, bazându-se pe

materialele cauzei și pe datele despre persoana vinovatului, indicând în

mod obligatoriu motivele condamnării cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei și perioada de probațiune.

Raportând soluțiile oferite de practica judiciară constantă la

circumstanțele cauzei deduse judecății, Colegiul penal constată că instanța

de apel a efectuat o analiză completă și minuțioasă a personalității

inculpatului, care indică, că săvârșirea faptei nu se datorează unui concurs

accidental de împrejurări și că, pentru îndreptarea inculpatului, este

necesară executarea efectivă a pedepsei.

În particular, instanța de apel corect a reținut toate circumstanțele

reale și personale relevante speței, și anume caracterul prejudiciabil al

infracțiunii (infracțiunea este una ușoară), atitudinea inculpatului față de

procesul penal derulat în privința sa (inculpatul și-a recunoscut vina și s-a

căit sincer), persoana inculpatului(acesta anterior a fost judecat, care prin

sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 11 iulie 2017 în baza art.187

alin.2 lit. b), e) și f) Codul penal, la o pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 3 ani și 4 luni, conform art.90 din Codul penal, executarea pedepsei

9

fiind suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 3 ani, de

comportamentul inculpatului pînă și după comiterea infracțiunii) și de

comportamentul inculpatului pînă și după comiterea infracțiunii, de lipsa

circumstanțelor atenuante și agravante.

Colegiul penal observă că, instanța de apel a luat în considerare

faptul că inculpatul, care anterior a fost judecat, a comis din nou o

infracțiune, cu intenție, motiv din care instanța de apel just a concluzionat

că, de fapt, inculpatul nu s-a corectat și reeducat, din nou pășind pe cale

infracționalității.

Colegiul penal consideră că instanța de apel, individualizând

pedeapsa inculpatului, a ținut cont de prevederile legale relevante și a

motivat aplicarea față de inculpat a pedepsei sub formă de închisoare în

baza tuturor circumstanțelor constatate în speță, determinante pentru

stabilirea pedepsei.

Față de cele ce preced, instanța de recurs consideră neîntemeiate

motivele recursului declarat de apărare sub aspectul individualizării

greșite a executării pedepsei închisorii stabilite inculpatului și constată că,

este corectă și motivată suficient concluzia instanței de apel privind

imposibilitatea aplicării în privința acestuia a prevederilor art. 90 Cod

penal, aceasta fiind un drept acordat prin lege instanței de judecată și nu

o obligație.

Subsidiar, Colegiul penal relevă că, textul art. 90 alin. (1) Cod penal

prin sintagma „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de

judecată de a aplica prevederile acestei norme. Acest fapt rezultă și din

prevederile legale, care stipulează că: „ Dacă... instanța de judecată, ținând

cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei...indicând

numaidecât în hotărâre motivele...”.

Astfel, din examinarea condițiilor în care poate fi acordată

suspendarea executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al

inculpatului, ci o facilitate, pe care instanța de judecată este liberă să

aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

Or, corectarea condamnatului, ca scop al pedepsei penale,

presupune conștientizarea de către infractor a celor săvîrșite și

reîntoarcerea, reîncadrarea lui în activitatea societății. El trebuie convins

că respectarea legii penale este o necesitate și că numai prin respectarea

legii el va putea evita aplicarea și executarea altor pedepse.

Cât privește inculpatul, odată i s-a acordat o asemenea facilitate, el

fiind condamnat anterior pentru infracțiune de sustragere cu aplicarea

violenței asupra persoanelor ( art. 187 alin. (2) lit. b), e) si f) din Codul

10

penal), iar o cauză penală a fost încetată în privința acestuia pe motivul

împăcării părților, aceasta fiind comisă tot când acesta se afla în termen de

probațiune, a continuat activitatea infracțională ceea ce demonstrează că

nu a făcut concluziile respective și a săvârșit din nou o infracțiune.

Prin urmare, Colegiul penal consideră că în prezenta cauză,

personalitatea inculpatului care anterior a mai fost în conflict cu legea, nu

prezintă garanțiile unei conduite, ce ar permite instanței de judecată de a

da dovadă de clemență, or dânsul nu a stat pe calea corectării și reeducării,

nu a tras concluziile necesare și a continuat să comită infracțiuni, astfel

instanța de apel just a concluzionat că nu s-a stabilit temei de atenuare a

pedepsei inculpatului, care a comis infracțiunea, fapt ce denotă că

pedeapsa stabilită anterior nu a fost suficientă pentru conștientizarea de

către inculpat a faptelor comise și ultimul nu a dat dovadă de corectare, în

aspectul dat fiind aplicate prevederile art. 85 alin. (1) Cod penal.

În urma celor expuse, Colegiul penal respinge argumentul

recurentului, precum că instanțele de fond, nu au ținut cont în mod

obiectiv de faptul individualizării pedepsei inculpatului, de faptul că

inculpatul a recunoscut vina, pledând pentru o pedeapsă mai blândă.

Totodată, Colegiul penal constată că, instanța de apel corect a

concluzionat că numirea unei sancțiuni neprivative de libertate (sub forma

suspendării condiționate a executării pedepsei) nu va fi capabilă să

realizeze scopul legii penale și anume restabilirea echității sociale, precum

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților,

cît și a altor persoane având în vedere și faptul că, prin răspunsul Biroului

de probațiune Buiucani, mun. Chișinău din 07.10.2019, instanța de apel a

fost informată că inculpatul Verdeș Alexandru în perioada 18.04.2018 -

30.09.2019 de circa 7 ori a fost avertizat/ preîntâmpinat că în cazul

încălcării sistematice a obligațiunilor, adică de două și mai multe ori,

consilierul de probațiune va înainta în instanța de judecată un demers cu

materialele corespunzătoare, solicitând anularea condamnării cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar pe numele lui au fost

pornite două cauze penale de către OUP al SUP a IP Buiucani, și că nu a

fost executată până la moment obligațiunea să participe la un program

special de tratament sau de consiliere în vederea reducerii

comportamentului violent. La fel la 06.10.2018 subiectul probațiunii

Verdeș Alexandru a fost plasat în Centrul de Reabilitare “Lumina Vieții”

or. Fălești, pentru o perioadă de 6 luni, despre acest fapt a fost informat

Serviciul Monitorizare electronică și tehnologii informaționale în scopul

stabilirii Geozonei, la 27.12.2018 acesta a părăsit nemotivat Centrul de

Reabilitare, fără a informa consilierul de probațiune.

11

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de

apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent,

că hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, că s-

au aplicat inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor

legale, și că recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Ținând cont de cele expuse supra, Colegiul penal conchide că

erorile invocate în recurs nu și-au găsit confirmarea, iar hotărârea atacată

este legală și întemeiată, astfel că recursul urmează a fi declarat

inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Pavlov Victor în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2020, în cauza penală în privința

inculpatului Verdeș Alexandru xxxxx ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 30 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

12