1ra-656/21 — art. 264/1 alin. 4 CP

1ra-656/21 — art. 264/1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-656/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte - Timofti Vladimir

Judecătorii - Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul

Valah Alina în numele inculpatului Crețu Ilie, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 04 noiembrie 2020, în cauza penală în

privința lui

Crețu Ilie XXXXX, născut la

02 august 1989, originar și domiciliat în

raionul Florești, satul Vărvăreuca.

Termenul de examinare:

prima instanță: 17.12.2019 – 27.02.2020

instanța de apel: 27.03.2020 – 04.11.2020

instanța de recurs: 24.12.2020 – 29.06.2021

A C O N S T A T A T :

2020, cauza fiind examinată pe baza probelor administrate la faza de urmărire

penală, în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Crețu Ilie

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal la

muncă neremunerată în folosul comunității, pe un termen de 160 (una sută

șaizeci) ore.

În baza art. 85 Cod penal, la pedeapsa stabilită lui Crețu Ilie, a fost adăugată

total pedeapsa neexecutată aplicată prin sentința Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 25 februarie 2010, ulterior prin încheierea Judecătoriei Soroca din

20 august 2019, în baza art. 91 Cod penal, Crețu Ilie a fost eliberat condiționat

înainte de termen.

În conformitate cu prevederile art. 87 alin. (2) Cod penal, s-a dispus ca

pedeapsa stabilită prin încheierea Judecătoriei Soroca din 20 august 2019

privind aplicarea prevederilor art. 91 Cod penal, să fie executată de sine

stătător.

20 octombrie 2019, ora 00:20, nedeținând permis de conducere pentru

categoria mijlocului de transport pe care-l conducea, ignorând prevederile pct.

11 lit. j) din Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea

Guvernului Republicii Moldova nr. 357 din 13.05.2009, și art. 33 alin. (3) lit. c)

din Legea nr. 131 din 07.06.2007 privind siguranța traficului rutier, care

prevede că „conducătorul de vehicul, este obligat să se supună, la solicitarea

polițistului, procedurii de testare a aerului expirat sau, după caz, examenului

1

medical de recoltare a probelor biologice în vederea constatării alcoolemiei,

consumului de droguri ori de alte substanțe psihotrope sau de medicamente cu

efecte similare”, precum și art. 19 alin. (2) din Legea nr. 131 din 07.06.2007

privind siguranța traficului rutier, care stipulează că: „pe drumurile publice pot

conduce autovehicule numai persoanele care posedă permis de conducere de

categoria sau subcategoria corespunzătoare autovehiculului ori dovada

înlocuitoare, cu drept de circulație, a permisului”, acționând cu intenție, dându-

și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și prevăzând urmările ce

pot surveni, aflându-se la volanul automobilului de model „XXXXX”, cu numărul

de înmatriculare XXXXX, iar în timp ce se deplasa în municipiul Chișinău, a fost

stopat pe str. XXXXX, de către inspectorii de patrulare ai INP al IGP, Caragacean

Ion și Gumeni Ion și fiind suspectat în conducerea mijlocului de transport în

stare de ebrietate, fiindu-i propus de inspectorii de patrulare să treacă testarea

alcoolscopică la alcooltestul „Drager”, acesta a refuzat. Ulterior, a fost îndreptat

către Instituția Medico-Sanitară Publică Dispensarul Republican de Narcologie,

de pe str. Petru Rareș, 32, mun. Chișinău, în vederea examinării medicale

pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, unde, acesta a refuzat de a trece

examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei și de a i

se recolta probe biologice în cadrul acestui examen medical, fapt consemnat în

procesul-verbal nr. 6692 din 20.10.2019 al examinării medicale de constatare

a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei. Totodată,

fiind verificat în baza de date, s-a constatat că, Crețu Ilie Alexandru nu deține

permis de conducere.

Acțiunile lui Crețu Ilie au fost încadrate în baza art. 2641 alin. (4) Codul

penal, refuzul, împotrivirea sau eschivarea conducătorului mijlocului de

transport de la testarea alcoolscopică, de la examenul medical în vederea

stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei sau de la recoltarea probelor biologice

în cadrul acestui examen medical, săvârșit de către o persoană care nu deține

permis de conducere.

Chișinău, oficiul Râșcani, Grecu Dumitru, care a solicitat casarea parțială a

sentinței în partea ce ține aplicarea pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit de prima instanță, prin care Crețu Ilie să fie condamnat

în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal la 6 (șase) luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, iar în conformitate cu art. 85 alin. (1) din Codul

penal, de adăugat, parțial, la pedeapsa solicitată, partea neexecutată a pedepsei

stabilite prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 25 februarie 2010,

cu stabilirea unei pedepse definitive sub formă de închisoare pe un termen de

5 (cinci) ani, cu executare în penitenciar de tip închis.

În motivarea cererii de apel, apelantul a indicat că la stabilirea pedepsei,

prima instanță a dat o apreciere justă circumstanțelor cauzei și a calificat corect

acțiunile inculpatului Crețu Ilie în baza art. 2641 alin. (4) din Codul penal,

stabilindu-i pedeapsa conform sancțiunii articolului respectiv, însă, din motive

neîntemeiate, greșit a individualizat pedeapsa și i-a stabilit inculpatului o

pedeapsă prea blândă, sub formă de muncă neremunerată în mărime de 160

ore.

2

Consideră că, pentru a atinge scopul pedepsei, prevăzut de legiuitor la art.

61 din Codul penal, cel mai eficient mijloc de corectare a acestuia este aplicarea

unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) luni, or prima

instanță la individualizarea pedepsei nu a ținut cont în special de persoana celui

vinovat, circumstanțele care agravează răspunderea și de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Acuzarea reiterează că, Crețu Ilie anterior a fost judecat pentru comiterea

unei infracțiuni excepțional de grave. Or, inculpatul prin sentința Judecătorie

Centru, mun. Chișinău din 25 februarie 2010, a fost condamnat în baza art. 145

alin. (3) lit. a), f) și h) Cod penal, iar prin aplicarea prevederilor art. 85 Cod

penal, i s-a stabilit o pedeapsă definitivă de 16 (șaisprezece) ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip închis. Ulterior prin încheierea Judecătoriei

Soroca din 20 august 2019, în baza art. 91 Cod penal a fost eliberat condițional

înainte de termen, cu începutul termenului de probă din data de 20 august 2019

până la 21 mai 2024. Deci, la caz, ținând cont de faptul că infracțiunea a fost

săvârșită la data de 20 octombrie 2019, se constată că inculpatul se afla în

perioada de probă. Această circumstanță, invocată de acuzatorul de stat, însă a

fost ignorată de către prima instanță în motivarea temeiniciei aplicării unei

pedepse sub formă de muncă neremunerată. Mai mult, la stabilirea pedepsei,

prima instanță, eronat a reținut circumstanța atenuată - recunoașterea

vinovăției.

În această ordine de idei, acuzarea consideră neîntemeiată concluzia

instanței privind aplicarea celei mai blânde pedepse prevăzute de sancțiunea

art. 2641 alin. (4) din Codul penal, și anume munca neremunerată în privința

inculpatului Crețu Ilie, cât și dispunerea executării separate, potrivit

prevederilor art. 87 din Codul penal, a pedepselor aplicate. Or, potrivit alin. (8)

al art. 91 din Codul penal, dacă, în termenul de pedeapsă rămas neexecutat

condamnatul săvârșește cu intenție o nouă infracțiune, instanța de judecată îi

stabilește pedeapsa în condițiile art. 85 Cod penal. În același mod se aplică

pedeapsa și în cazul săvîrșirii unei noi infracțiuni din imprudență dacă instanța

de judecată anulează liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen.

2020, a fost admis apelul, casată parțial sentința în partea stabilirii pedepsei și

pronunțată, în această parte, o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Crețu Ilie a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (4)

din Codul penal la 6 (șase) luni închisoare.

În temeiul art. 85 din Codul penal, s-a adăugat parțial la pedeapsa aplicată,

partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 25 februarie 2010, cu stabilirea pedepsei definitive sub formă de

închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip închis.

În rest, sentința se menține fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că prima

instanță, condamnându-l pe Crețu Ilie în baza art. 2641 alin. (4) din Codul penal,

nu a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale ale inculpatului, în

coroborare cu prevederile art. 61 din Codul penal.

3

Astfel, instanța de apel a menționat, că pedeapsa și modalitatea de

executare a acesteia trebuie individualizată în așa fel, încât inculpatul să se

convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii

unor fapte similare, iar prima instanță, deși a reiterat prevederile art. art. 6, 7,

61, 75 – 78 din Codul penal, la stabilirea tipului și măsurii de pedeapsă stabilită

inculpatului Crețu Ilie nu le-a aplicat corespunzător, considerent din care

instanța de apel a admis apelul acuzatorului de stat, constatând o

individualizare incorectă a pedepsei.

Instanța de apel a notat că sancțiunea prevăzută la art. 2641 alin. (4) Codul

penal, prevede o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de până la 1 an.

Reieșind din statuările art. 3641 alin. (8) Codul de procedură penală,

limitele pedepsei principale prevăzute de art. 2641 alin. (4) Codul penal vor

constitui muncă neremunerată în folosul comunității de la 135 la 160 de ore,

sau cu închisoare de până la 8 luni.

La stabilirea pedepsei inculpatului Crețu Ilie a ținut cont de faptul că

infracțiunea comisă se califică potrivit art. 16 din Codul penal, ca infracțiune

ușoară, că inculpatul a săvârșit o infracțiune ușoară, este căsătorit, a recunoscut

vina și s-a căit de cele comise, se caracterizează pozitiv la locul de trai, precum

și de lipsa circumstanțelor agravante.

Totodată instanța de apel a reținut ca fiind determinant pentru

individualizarea pedepsei inculpatului Crețu Ilie faptul, că prin încheierea

Judecătoriei Soroca din 20 august 2019, în baza art. 91 Cod penal, acesta a fost

liberat condiționat înainte de termen, cu începutul termenului de probă din data

de 20 august 2019 până la 21 mai 2024, fiind condamnat pentru comiterea unei

infracțiuni excepțional de grave, iar ținând cont de faptul că infracțiunea în

speță a fost săvârșită la data de 20 octombrie 2019, instanța de apel a constatat

că inculpatul la momentul săvârșirii ultimei se afla în perioada de suspendare

condiționată a executării pedepsei cu închisoarea.

Astfel, instanța de apel, reieșind din toate circumstanțele cauzei, a

considerat echitabilă aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare, pe un

termen de 6 luni inculpatului Crețu Ilie, iar concluzia primei instanțe privind

aplicarea în privința acestuia a pedepsei sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității, cât și dispunerea executării separate potrivit prevederilor

art. 87 din Codul penal a pedepselor aplicate, neîntemeiată.

numele inculpatului Crețu Ilie, a declarat recurs ordinar, prin care, invocând

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea

integrală a deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței primei instanțe.

Concomitent, a solicitat suspendarea executării deciziei instanței de apel

până la examinarea prezentului recurs.

În motivarea recursului înaintat, apărarea a menționat că instanța de apel

nu a individualizat pedeapsa stabilită inculpatului Crețu Ilie potrivit

prevederilor art. 61, 75 Cod penal, fapt ce a determinat stabilirea unei pedepse

inechitabile.

4

Apărarea mai subliniază că sancțiunea art. 2641 alin. (4) Cod penal prevede

două pedepse alternative, iar instanța de apel urma să se expună asupra

imposibilității aplicării muncii neremunerate în folosul comunității, dar și

asupra imposibilității suspendării executării pedepsei stabilite.

5.2. Referință asupra recursului declarat, a fost depusă de către procurorul

în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, Crijanovschi

Sergiu, prin care a pledat pentru dispunerea inadmisibilității recursului, ca fiind

vădit neîntemeiat.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

penală, judecând recursul instanța este în drept să respingă recursul ca

inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul penal lărgit atestă, că apărarea, deși indică în recurs în calitate de

temei pentru casarea deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, care stabilește, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazurile, când nu au fost întrunite elementele infracțiunii, însă reieșind

din conținutul cererii de recurs apărarea critică decizia instanței de apel din

motivul că instanța de apel greșit ar fi stabilit pedeapsa sub formă de închisoare

inculpatului Crețu Ilie, de fapt, invocând eroarea de drept prevăzută de art. 427

alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, și anume, s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

În acest sens Colegiul penal ține să menționeze că prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de

care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei

pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Conform art. 7 alin. (1) Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea

penală.

Potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și, respectiv, are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

5

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a

altor persoane.

Art. 75 alin. (1) Cod penal stipulează că persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare

în practică a principiului individualizării pedepsei penale, ținând cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele agravante sau atenuante, de influența pedepsei

stabilite asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

Raportând argumentele indicate în recurs la circumstanțele speței,

Colegiul penal lărgit conchide că eroarea de drept invocată de către apărare în

calitate de temei de casare nu și-a găsit confirmare la judecarea recursului.

Astfel, analizând partea descriptivă a deciziei contestate, Colegiul penal

lărgit atestă că instanța de apel a constatat și a apreciat corect circumstanțele

de fapt și de drept la stabilirea pedepsei inculpatului, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiile de drept material,

ținând cont de prevederile art. 61, 75-78, 85 Cod penal, motivându-și temeinic

soluția în acest sens, așa cum este indicat în pct. 4, 4.1. al prezentei decizii,

soluție pe care instanța de recurs o însușește și reiterarea căreia nu o consideră

necesară, deoarece soluția instanței de apel este pe deplin conformă

circumstanțelor de fapt și de drept stabilite, precum și practicii judiciare

constante.

În privința dezacordului apărării cu aplicarea de către instanța de apel a

unei pedepse sub formă de închisoare, Colegiul penal lărgit notează că

recurentul a omis relatarea concretă a argumentelor, care în opinia acestuia

constituie erori comise de instanța de apel, precum și care prevederi legale au

fost aplicate eronat la individualizarea pedepsei sub formă de închisoare.

În contextul celor expuse, Colegiul penal lărgit notează că instanța de apel

corect a ajuns la concluzia de a-i stabili inculpatului Crețu Ilie, pentru

infracțiunea săvârșită, pedeapsa cu închisoare, pe un termen de 6 luni, or, nici

în împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională și nici în datele privind

personalitatea infractorului, nu au fost identificate circumstanțe, împrejurări,

particularități, situații sau stări de lucruri, care constituie excepție de la starea

obișnuită a lor ori a personalității inculpatului, inclusiv, ce ar servi drept temei

de aplicare a unei pedepse mai blânde decât cea prevăzută de lege, potrivit art.

79 Cod penal.

Cât privește alegația recurentului, precum că sancțiunea art. 2641 alin. (4)

Cod penal prevede două pedepse alternative, iar instanța urma, cel puțin, să se

expună asupra imposibilității aplicării pedepsei sub formă de muncă

6

neremunerată în folosul comunității, Colegiul penal lărgit notează că, instanța

de apel, stabilindu-i inculpatului Crețu Ilie o pedeapsă sub formă de închisoare,

s-a expus detaliat în decizia sa privind necesitatea aplicării anume a acestei

forme de pedeapsă, soluție pe care instanța de recurs o însușește pe deplin din

motivul temeiniciei și argumentării clare a acesteia, fapt ce corespunde

practicii judiciare constante a CtEDO, expusă inclusiv în hotărârea în cauza

Albert vs. România din 16.02.2010.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal lărgit constată că instanța

de apel și-a argumentat hotărârea în sensul stabilirii pedepsei sub formă de

închisoare, în mod întemeiat ajungând la concluzia că corectarea și reeducarea

inculpatului este posibilă doar cu izolarea acestuia de societate, deoarece

numai astfel va fi atins scopul restabilirii echității sociale. În aceste condiții

instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în speța examinată

a unei erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs

în sensul casării deciziei contestate, deoarece instanța de apel n-a admis o

eroare gravă de fapt, care ar afecta soluția acesteia.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante,

prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, motiv din care recursul

ordinar declarat de către avocatul Valah Alina în numele inculpatului Crețu Ilie

urmează a fi respins, ca inadmisibil.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul Valah

Alina în numele inculpatului Crețu Ilie, cu menținerea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 04 noiembrie 2020, în cauza penală în privința lui

Crețu Ilie XXXXX.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 12 august 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

7