1ra-502/2020 — art. 361 alin. 2 lit. c CP

1ra-502/2020 — art. 361 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-502/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Burduh Victor

judecând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Țurcanu Svetlana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 27 mai 2019, în cauza penală în privința lui,

Abashidze Gurami XXXXX (anterior Goradze

Mindia XXXXX), născut la XXXXX, originar din

XXXXXși domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 19.01.2016 – 26.01.2016

instanța de apel: 18.04.2016 – 26.10.2017

12.02.2019 – 27.05.2019

instanța de recurs ordinar: 20.07.2018 – 18.12.2018

29.11.2019 – 10.11.2020

A C O N S T A T A T :

2016, Abashidze Gurami (anterior Goradze Mindia) a fost recunoscut

vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. c) Cod

penal, cu stabilirea pedepsei în formă de amendă în mărime de 400 (patru

sute) unități convenționale, adică 8000 (opt mii) lei.

Gurami, (anterior Goradze Mindia) a intrat la data de 03.12.2015 pe teritoriul

Republicii Moldova, prin punctul de trecere Giurgiulești-Galați, prezentând

controlului pașaportul Ucrainei cu seria și numărul XXXXX pe numele

Dranga Oleksandr a. n. XXXXX, care potrivit raportului de expertiză nr.

XXXXX din 04.12.2015, s-a stabilit că imaginea fotografică din extrasul din

sistemul informațional integrat al Poliției de Frontieră blancheta

pașaportului cet. Goradze Mindia cu nr. XXXXX și imaginea fotografică din

extrasul din sistemul informațional integrat al Poliției de Frontieră, a

imaginei pașportului R. Ucraina cu nr. XXXXX, eliberat pe numele cet.

1

Dranga Oleksandr, reprezintă una și aceiași persoană.

în numele inculpatului Abashidze Gurami, prin care a solicitat admiterea

apelului, casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care

Abashidze Gurami să fie achitat de comiterea infracțiunii incriminate.

3.1. În susținerea apelului avocatul Beruceașvili Andrei, în numele

inculpatului Abashidze Gurami a indicat că:

- în motivarea apelului, apărarea a invocat că, urmărirea penală

precum și judecarea cauzei în instanța de fond au fost efectuate cu încălcarea

esențială a normelor procedurale ce reglementează competenta teritorială;

- reieșind din conținutul și esența învinuirii înaintate inculpatului

Abashidze Gurami prin prisma prevederilor art. 257 alin. (1) Cod de

procedură penală, că urmărirea penală urma a fi efectuată de organul de

urmărire penală de a locul comiterii infracțiunii, și nicidecum nu de OUP

Aeroport mun. Chișinău sau Procuratura Botanica municipiului Chișinău.

Astfel, urmărirea penală a fost efectuată de către un organ, care în virtutea

legii nu avea drept s-o efectueze, ceia ce prin prisma prevederilor art.251

CPP RM duce la nulitatea absolută a tuturor acțiunilor de urmărire penală

efectuate de către Procuratura Botanica municipiului Chișinău, inclusiv și

înaintarea învinuirii, întocmirea rechizitoriului;

- chiar dacă Procuratura Botanica a municipiului Chișinău a efectuat

urmărirea penală, a întocmit rechizitoriu și a expediat cauza în instanța de

judecată, instanța de fond a examinat cauza contrar prevederilor art.40 Cod

de procedură penală. Astfel, ținând cont de prevederile art. 40 și art. 44 alin.

(1) Cod de procedură penală, după primirea cauzei penale instanța de

judecată urma să își decline competența și să trimită dosarul instanței

competente - Judecătoriei Cahul. În pofida acestor circumstanțe evidente

instanța de fond a purces la examinarea cauzei și a pronunțat o sentință

contrar prevederilor gale;

- contrar prevederilor art. 384 alin. (3) și 389 alin. (1) și (2) Cod de

procedură, instanța de decată a pronunțat în privința inculpatului

Abashidze Gurami o sentință întemeiată, care este bazată exclusiv pe

presupuneri. Astfel, la baza sentinței contestate a fost pus Raportul de

expertiză nr. XXXXX din 04.12.2015 (f.d.19-23) potrivit căruia expertul a

ajuns la concluzia că, „imaginile fotografice reprezintă probabil una și

aceiași persoană”. Adică, coincidență între persoanele nominalizate te

stabilită cu probabilitate și nu este prezentă o concluzie certă. Mai mult ca

atât, Raportul de expertiză nr. XXXXX din 04.12.2015 este lovit de nulitate

absolută or, în ordonanța privind dispunerea efectuării expertizei

2

portretului din 04.12.2015 de către reprezentantul organului de urmărire

penală nu a fost completat compartimentul cu datele expertului căruia a fost

dispusă executarea expertizei. Este de menționat inclusiv și faptul că,

expertiza a fost efectuată în baza unor copii neautentificate a documentelor,

ceia ce și mai mult pune la îndoială corectitudinea constatărilor tăcute de

expert în Raportul de expertiză nr. XXXXX din 04.12.2015;

- este greșită și concluzia instanței referitor la faptul că Goradze Mindia

nu a intrat pe teritoriul Republicii Moldova în perioada 01.01.2015-

04.12.2015, or de către organul de urmărire penală nu a fost verificat faptul

traversării frontierei de stat de către Abashidze Gurami;

- în materialele cauzei penale lipsesc cu desăvârșire careva probe ce

confirmă faptul confecționării, deținerii și folosirii de către Abashidze

Gurami a pașaportului cet. Republicii Ucrainei pentru traversarea frontierei

de stat a Republicii Moldova. Din actul de învinuire nu este clar când, unde,

de către cine și prin ce metodă a fost confecționat pașaportul cu nr. XXXXX,

astfel este absolute inexplicabilă condamnarea inculpatului anume pe

semnul calificativ - confecționare documentului oficial fals.

octombrie 2017, apelul declarat de către avocatul Beruciașvili Andrei a fost

respins ca nefondat, cu menținerea sentinței.

Andrei în numele inculpatului, care, indicând temeiul prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 4) și 5) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu

trimiterea cauzei la o nouă examinare în instanța de apel, în alt complet de

judecată.

decembrie 2018, recursul declarat de avocat a fost admis, casată total decizia

instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași instanță, în alt

complet de judecată.

2019, a fost admis apelul declarat de către avocatul Andrei Beruceașvili în

numele inculpatului Abashidze Gurami, casată total sentința, inclusiv din

oficiu, în baza art.409 alin.(2), și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit, pentru prima instanță prin care s-a încetat procesul penal

în privința lui Abashidze Gurami intentat în baza art. 361 alin.(2) lit. c) Cod

penal, pe motiv că există alte circumstanțe care exclud sau condiționează

pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

7.1 În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, învinuirea

adusă inculpatului Abashidze Gurami în baza art. 361 alin. (2) lit. c) Cod

3

penal, urmează a fi încetată pe motiv că, conform Hotărârii Curții

Constituționale nr. 12 din 14.05.201 8 privind excepția de

neconstituționalitate a articolului 361 alin. (2) lit. c) din Codul penal

(confecționarea, deținerea, vânzarea sau folosirea documentelor de

importanță deosebită false) este declarată neconstituțională, ceea ce potrivit

art. 33 al Hotărârii menționate supra statuează că, principiul legalității

incriminării și a pedepsei penale presupune, prin definiție, că nici o faptă nu

poate fi considerată ca infracțiune dacă nu există o lege care să prevadă acest

lucru (nullum crimen sine lege) și că nu poate fi aplicată nici o pedeapsă dacă

nu este prevăzută de lege.

Instanța de apel a relevat că pentru adoptarea sentinței de condamnare

a inculpatului Abashidze Gurami pentru comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 361 alin.(2) lit. c) Cod penal, instanța de fond a reținut că, vinovăția

acesteia a fost dovedită prin cumul de probe pertinente, concludente, utile și

veridice și care coroborează între ele și anume fiind audiat în ședința

instanței de fond inculpatul Abashidze Gurami vina în comiterea

infracțiunii încriminate nu a recunoscut, și a declarat că nu a comis

infracțiunea imputată și anume deținerea documentelor false.

Cu toate că, inculpatul în ședința de judecată nu a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii încriminate, instanța de fond a reținut și a pus la baza

sentinței de condamnare următorul cumul de probe, care au fost cercetate în

cadrul anchetei judecătorești, verificate prin citire în apel și anume:

depozițiile martorului Gîrbu Valeriu (f.d.117, vol. I); Procesul-verbal privind

recunoașterea persoanei după fotografie din 29.12.2015 (f.d.86, vol. I);

raportul de expertiză nr. XXXXX din 04.12.2015 (f.d.19-23, vol. I); Extrasul

din baza de date a Poliției de Frontiera a Republicii Moldova(f.d.9, vol. I);

Extrasul din baza de date a Poliției de Frontiera a Republicii Moldova(f.d.10,

vol. I); Procesul-verbal de examinare a datelor din baza de date a Poliției de

Frontieră a Republicii Moldova (f.d.11-13, vol. I);

Instanța de apel a menționat că în acțiunile inculpatului Abashidze

Gurami se încadrează în baza art. 361 alin. (2) lit. c) Cod Penal, ultimul a

deținut și folosit documente oficiale fals, ce se referă la un document de

importanță deosebită, infracțiune prevăzută de art. 361 alin. (2) lit. c) Cod

Penal, însă, în conformitate cu art. 391 alin. (1) pct. 6) din Cod de procedură

penală, se adoptă o sentință de încetare a procesului penal dacă există

circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și

tragerea la răspundere penală.

Ținând cont de prevederile art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală

și 275 pct. 9) Cod de procedură penală, instanța de apel a conchis că fapta

4

prevăzută de art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal, conform Hotărârii Curții

Constituționale nr. 12 din 14.05.2018 privind excepția de

neconstituționalitate a articolului 361 alin. (2) lit. c) din Codul penal

(deținerea, folosirea documentelor de importantă deosebită false) este

declarată neconstituțională, ceea ce potrivit art. 33 al Hotărârii menționate

statuează că principiul legalității incriminării și a pedepsei penale

presupune, prin definiție, că nici o faptă nu poate fi considerată ca

infracțiune dacă nu există o lege care să prevadă acest lucru (nulum crimen

sine lege) și că nu poate fi aplicată nici o pedeapsă dacă nu este prevăzută

de lege.

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana,

prin care invocând incidența pct. 6) și 12) a dispozițiilor art. 427 Cod de

procedură penală, a solicitat casarea totală a deciziei, cu remiterea cauzei la

rejudecare.

8.1 În susținerea recursului ordinar declarat procurorul a invocat că:

- însăși instanța de apel a constatat că s-a demonstrat faptul că,

inculpatul a deținut și folosit documente oficiale false, ce se referă la un

document de importanță deosebita, însă această poziție deși a fost raportată

prin prisma modificărilor operate la art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal

survenite în baza Hotărârii Curții Constituționale nr. 12 - și după cum o cere

Curtea Supremă de Justiție prin decizia sa din 18 decembrie 2018 - nu a luat

în considerare că prin excluderea sintagmei „document de importanță

deosebită” care potrivit pct. 62 aceleiași Hotărâri este „susceptibil de

interpretare extensivă defavorabilă făptuitorului” rămân spre aplicare a

prevederile articolului 361 alin. (1) din Codul penal, în speță prin probele

prezentate de acuzare cu certitudine a fost demonstrat faptul că inculpatul a

deținut și folosit un document oficial fals, care acordă drepturi;

- a fost exclus un calificativ al art. 361 alin. (1) Cod penal dar nu și

norma ce legea penală care expres stipulează „deținerea sau folosirea

documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligații,

confecționarea sau vânzarea imprimatelor, ștampilelor sau a sigiliilor false

ale unor întreprinderi, instituții, organizații, indiferent de tipul de

proprietate și forma juridică de organizare”;

- instanța de fond în mod arbitrar, eronat și nemotivat a încetat

procesul penal invocând principiul nullum crimen sine lege;

- instanța de apel, ignorând probele administrate în prezenta speță, și

a indicat pripit încetarea procesului penal că „fapta prevăzută de art. 361

alin. (2) lit. c) Cod penal, conform Hotărârii Curții Constituționale nr. 12 din

5

14.05. 2018 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 361 alin. (2)

lit. c) Cod penal (deținerea, folosirea documentelor de importanță deosebită

false este declarată neconstituțională, ceea ce potrivit art. 33 al Hotărârii

menționate statuează că principiul legalității incriminării și a pedepsei

penale presupune, prin definiție că nici o faptă nu poate fi considerată ca

infracțiune dacă nu există o lege care să prevadă acest lucru (nullum crimen

sine lege) și că nu poate fi aplicată nici o pedeapsă dacă nu este prevăzută

de lege”, nefiind luat în considerație, pct. 58 al hotărârii care indică că

„Curtea acceptă opinia potrivit căreia posibilul justițiabil este privat de

posibilitatea de a prevedea, în mod rezonabil, în ce condiții ar urma să

răspundă în baza articolului 361 alin.(1) din Codul penal atunci când ar

confecționa, deține, vinde sau folosi un document oficial fals, care acordă

drepturi sau eliberează de obligații, și, respectiv, în ce condiții ar urma să

răspundă în baza articolului 361 alin. (2) lit. c) din Codul penal, în ipoteza în

care aceleași acțiuni sunt săvârșite în privința unui document de importanță

deosebită”;

- statuările instanței de apel ca și instanță ierarhic inferioară judicios a

conchis asupra vinovăției inculpatei în baza art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal,

din motiv că faptele acestuia întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii nominalizate. Or, potrivit jurisprudenței constante în această

materie, se reține că infracțiunea prevăzută de an. 361 atentează la ordinea

stabilită a autentificării documéntale a faptelor ce au importanță juridică;

- instanța de apel, nu a ținut cont și nu apreciat totalitatea probelor ce

dovedesc vinovăția cet. Abashidze Gurami, necătând la faptul că inculpatul

vina nu a recunoscut în comiterea infracțiunii incriminate, însă culpabilitatea

inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate a fost dovedită prin probe

administrate, cercetate de către instanța de fond, cercetate suplimentar și

verificate în ședința instanței de apel – în mod greșit și superficial a apreciat

aceste probe, fără a fi evidențiate acele derogări evidente invocate;

- instanța de apel, judecând în fapt și în drept cererea de apel a

avocatului Andrei Beruceașvili în numele inculpatului Abashidze Gurami și

adoptând soluția atacată, s-a expus neargumentat asupra motivelor pe care

le-a invocat din oficiu, aceasta în condițiile în care nu a reținut ca argumentat

nici unul dintre motivele invocate în cererea propriu-zisă de apel;

- soluția de încetare a procesului penal în privința lui Abashidze

Gurami intentat în baza art. 361 alin.(2) lit. c) Cod penal pe motiv că există

alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și

tragerea la răspundere penală, a reieșit din respingerea opiniei acuzării pe

caz fără o motivație legală, și fără a se expune argumentat, prin ce a admis o

6

eroare de fapt și de drept anume prin ignorarea unor aspecte evidente ce au

avut drept consecință pronunțarea altei soluții, decât cea pe care materialul

probator o susține;

- instanța nu s-a expus argumentat asupra încadrării juridice corecte a

infracțiunii săvârșite de către inculpat, precum și nu a argumentat motivat,

bazat pe o practică judiciară stabilită sau pe păreri doctrinare bine

structurate inoportunitatea reîncadrării faptei, iar motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii;

- în cazul în care instanța de apel nu este de acord cu aprecierea

probelor de către acuzare urma să dezvăluie această concluzie expunându-

și punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii și

puse la baza deciziei de încetare, fapt care pe caz nu a avut loc, fiind efectuată

o apreciere eronată și formală de ordin general a probelor și circumstanțelor

cauzei penale;

- instanța de apel, a acționat în derogarea de la prevederile procesual -

penale precum și nu s-a condus de recomandările Plenului Curții Supreme

de Justiție expuse în pct. 14 al Hotărârii nr. 22 din 12.12.20105 cu privire la

practica judecării cauzelor penale în ordine de apel, conform căreia

nerespectarea acestor cerințe ale legii echivalează cu nerezolvarea fondului

apelului, fapt ce atrage după sine casarea deciziei pronunțate.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecând

recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit

al Curții Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza

materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în

recurs de titularul acestuia.

În particular avându-se în vedere recursul ordinar, rațiunea și

finalitatea exercitării căii de atac, rezidă în înlăturarea erorilor admise de

instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei, iar

controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și

unul reparator.

Soluția instanței de recurs se fundamentează, în drept, pe prevederile

art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora

judecând recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a

hotărârii atacate și cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată, când eroarea admisă nu poate fi corectată la

7

această etapă a procedurilor.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței

de apel, inclusiv și să o caseze total, atunci când se constată admiterea

erorilor de drept, de natură să afecteze echitatea desfășurării procesului și

care au avut drept consecință adoptarea unei hotărâri contradictorii și

nemotivate.

Totodată, Colegiul evidențiază și prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, în care se stipulează asupra căror chestiuni de fapt și de

drept urmează să se expună instanța, la etapa judecării cauzei în procedura

de apel.

În particular, la chestiunile de fapt se atribuie următoarele aspecte:

dacă fapta reținută a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de

inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă, dacă există circumstanțe

atenuante și agravante, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma art.

101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze

instanța de apel, acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii,

dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată

și aplicată just, dacă normele de drept procesual sau penal au fost corect

aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare

la chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi

desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

În acest context este relevant de specificat că, hotărârea instanței de

apel, potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, trebuie să

cuprindă, printre altele, temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz,

la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

Așadar, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare

a efectuării cercetării judecătorești, urma să expună în hotărârea adoptată

situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze

niște concluzii temeinice, cu suport probator, privitor la vinovăția

inculpatului și încadrarea juridică a faptei săvârșite de către acesta, în cazul

stabilirii culpei.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza

deferită judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste

atribuții legale reglementate exhaustiv de legislator.

8

Reieșind din sumarul recursului declarat, se constată că procurorul îl

întemeiază în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală,

invocând următoarele cazuri de casare: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, precum și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită.

Criticele recurentului, în esență, se referă la faptul că instanța de apel

neîntemeiat a ajuns la concluzia privind recunoașterea inculpatului

Abshidze Gurami vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361

alin.(2) lit. c) și în conformitate cu art. 391 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură

penală dispunând încetarea procesului penal pe motiv că există alte

circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și

tragerea la răspundere penală.

Totodată, recurentul invocă și faptul că instanța de apel nu s-a expus

argumentat asupra încadrării juridice corecte a infracțiunii săvârșite de către

inculpat, precum și nu a argumentat motivat, bazat pe o practică judiciară

stabilită sau pe păreri doctrinare bine structurate inoportunitatea

reîncadrării faptei, iar motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

Verificând criticele expuse de recurent, în raport cu lucrările cauzei,

Colegiul penal lărgit constată că acestea sunt întemeiate, deoarece instanța

de al doilea grad de jurisdicție nu a judecat cauza sub toate aspectele,

complet și obiectiv, adoptând în cele din urmă o soluție insuficient motivată,

în partea încetării procesului penal în privința lui Abashidze Gurami

intentat în baza art. 361 alin.(2) lit. c) Cod penal, în raport cu cumulul de

probe administrat la caz. Astfel, în opinia Colegiului penal lărgit, de către

instanța de apel au fost formulate concluzii pripite, fără a dezbate

argumentele acuzării care în ședința de judecată a pledat pentru

recunoașterea inculpatului vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 361 alin.(1) Cod penal și încetarea procesului penal în legătură cu

survenirea termenului de prescripție, iar prin aceasta, fiind încălcată

obligația instanței de motivare a hotărârii judecătorești, care face parte din

setul garanțiilor subsecvente procesului echitabil, fapt prin care s-a admis

eroarea de drept prescrisă de pct. 6) din art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală.

Pentru a statua asupra acestei concluzii, Colegiul evidențiază într-un

prim aspect faptul, că principala problemă adusă în discuție pe orice cauză

penală se referă la vinovăția sau nevinovăția persoanei deferite judecății în

raport cu faptele infracționale imputate acesteia prin rechizitoriu. Prin

urmare, atunci când unei persoane i se impută săvârșirea unei fapte penale

9

și i se aduce o acuzație în acest sens, aceasta trebuie să fie bazată pe probe

pertinente, veridice și concludente, care ar dovedi, dincolo de orice îndoială

rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă anume de

inculpat. Pentru a conchide asupra celor expuse, probatoriu administrat în

cauză urmează a fi apreciat după intima convingere a judecătorului, care

trebuie să se bazeze pe prevederile legii procesual-penale și pe analiza

coroborată a tuturor probelor sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Efectuând o analiză a deciziei instanței de apel, prin prisma celor

invocate pentru a fi verificate la acea etapă de control judiciar, se deduce că

aceasta nu cuprinde considerente suficient argumentate, în vederea încetării

procesului penal în privința lui Abazhidze Gurami intentat în baza art. 361

alin.(2) lit. c) pe motiv că, conform Hotărârii Curții Constituționale nr. 12 din

14.05.2018 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 361 alin. (2)

lit. c) din Codul penal (confecționarea, deținerea, vânzarea sau folosirea

documentelor de importanță deosebită false) este declarată

neconstituțională, ceea ce potrivit art. 33 al Hotărârii statuează că, principiul

legalității incriminării și a pedepsei penale presupune, prin definiție, că nici

o faptă nu poate fi considerată ca infracțiune dacă nu există o lege care să

prevadă acest lucru {nullum crimen sine lege) și că nu poate fi aplicată nici

o pedeapsă dacă nu este prevăzută de lege.

La acest capitol, instanța de recurs atestă că deși instanța de apel a

constatat că inculpatul a deținut și folosit documente oficiale false, ce se

referă la un document de importanță deosebită, raportându-și poziția prin

prisma modificărilor operate la art. 361 alin.(2) lit. c) Cod penal survenite în

baza Hotărârii Curții Constituționale nr. 12 din 14.05.2018, nu a luat în

considerare faptul că prin excluderea sintagmei „document de importanță

deosebită”, art. 361 alin.(2) lit. c) din Codul penal fapta imputată nu a fost

absolut decriminalizată.

Astfel, prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 12 din 14.05.2018, a

fost exclus doar un calificativ al art. 361 Cod penal, dar nu și norma care

expres stipulează confecționarea, deținerea, vânzarea sau folosirea

documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligații,

confecționarea sau vânzarea imprimatelor, ștampilelor sau a sigiliilor false

ale unor întreprinderi, instituții, organizații, indiferent de tipul de

proprietate și forma juridică de organizare.

Respectiv, instanța de recurs atestă că, instanța de apel pripit a ajuns

la concluzia privind încetarea procesului penal în privința inculpatului

Abashidze Gurami intentat în baza art. 361 alin.(2) lit. c) Cod penal.

Colegiul penal conchide că, instanța de apel, în scopul îndeplinirii

10

cerințelor prevăzute de art.414 Cod procedură penală, la examinarea cauzei

nu a concluzionat, de pe urma cercetării probele prezentate de către părți

sub toate aspectele și verificării acestora, dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii și dacă infracțiunea a fost corect calificată.

Reieșind din argumentele puse de către instanța de apel la baza

adoptării soluției de casare a sentinței și încetare a procesului penal în

privința inculpatului Abashidze Gurami, fără a fi combătute criticile expuse

de către partea acuzării referitor la faptul că probele prezentate cu

certitudine demonstrează precum că inculpatul a deținut și folosit un

document oficial fals care acordă drepturi, Colegiul penal lărgit apreciază

concluziile instanței, ca fiind unele pripite, axate pe o analiză insuficientă a

învinuirii aduse în raport cu Hotărârea Curții Constituționale nr.

12 din 14.05.2018.

Astfel, în opinia Colegiului, decizia instanței de apel în cauza dată, este

afectată de deficiențe în partea motivării, fapt care a afectat soluția adoptată,

ceea ce este incident cazului de casare invocat de recurent și prevăzut la art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume, instanța de apel nu s-

a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Erorile admise de către instanța ierarhic inferioară nu pot fi corectate

în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu este abilitată

cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței,

substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor

procesuale-penale la pronunțarea hotărârii judecătorești.

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit conchide de a admite

recursul ordinar declarat la caz, iar decizia instanței de apel urmează a fi

casată total cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță, în alt

complet de judecători, pentru adoptarea unei soluții întemeiate, cu

respectarea prevederilor legale.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, ce reglementează procedura

de rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra motivelor

esențiale invocate în apelul declarat în prezenta speță; să cerceteze

amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze profund

probele administrate și examinate în prezenta cauză, în strictă conformitate

cu cerințele legii, să le dea o evaluare cuvenită cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să elucideze

faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date; să-și

11

argumenteze clar concluziile în decizia adoptată, inclusiv în partea

încadrării juridice a faptei săvârșite de către inculpat, în cazul în care va fi

stabilită vinovăția acestuia; ținând cont de motivele casării deciziei atacate,

de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă a

CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2019, în cauza penală

în privința lui Abashidze Gurami XXXXX și dispune rejudecarea cauzei, de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 14 ianuarie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Burduh Victor

12