1ra-16/2020 — art. 196 alin. 4 CP

1ra-16/2020 — art. 196 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-16/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către avocatul Gligor Vadim în numele inculpatului,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 februarie

2019 și a sentinței Judecătoriei Bălți, sediul Central din 28 iunie 2018, în cauza

penală în privința lui

Gula Petru Xxxxxxxxxx, născut la xxxxxxx,

originar din s. xxxx și domiciliat în mun.

xxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 13.01.2016 – 28.06.2018

instanța de apel: 07.08.2018 – 20.02.2019

instanța de recurs ordinar: 17.05.2019 – 23.01.2020

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

Gula Petru a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.196 alin.(4) Cod Penal și în baza acestei Legi i s-a aplicat pedeapsă cu

închisoare pe un termen de 2 (doi) ani.

În conformitate cu art.90 Cod penal, lui Gula Petru s-a dispus

suspendarea executării pedepsei cu închisoarea pentru perioada de

probațiune de 2 (doi) ani, punându-i neexecutarea pedepsei stabilite, dacă

în acest termen de probă el nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin

respectarea condițiilor probațiunii, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

A fost respinsă acțiunea civilă înaintată de părțile vătămate Boz

Ludmila, Golobciuc Anatolie și Buzichevici Victor privind încasarea de la

inculpat a prejudiciului material.

1

administrator al SRL „Naxin”, care reprezintă o agenție de imobil și

consulting și funcționează din 15.03.1994, și folosindu-se în legătură cu acest

fapt de încrederea și bunăvoință deosebită din partea întreprinzătorilor

mun. Bălți, sub pretextul de împrumut pentru dezvoltarea activității de

întreprinzător a SRL „Naxin”, intenționat, știind cu certitudinea despre

existența datoriilor neachitate pe creditul personal față de SRL „Prime

Capital” din 20.04.2012, în suma de 41 000 de dolari SUA, și despre lipsa

surselor personale pentru restituirea ulterioară a datoriei pe parcursul

termenului de două săptămâni stipulat de către dânsul, cu scopul cauzării

de daune materiale proprietarului fără indiciile de însușire, în decembrie

anului 2012, prin înșelăciune și abuz de încredere, a dobândit de la cet.

Ludmila Boz (administrator al SRL „DAAC- Olimp”) bani în sumă de 11 500

Euro (conform cursului oficial al BNM, constituia 183 962,05 de lei), pe care

le-a cheltuit pentru necesitățile personale, prin ce i-a cauzat părții vătămate

prejudiciu material în proporții deosebit de mari.

Tot el, fiind administrator al SRL „Naxin”, care reprezintă o agenție de

imobil și consulting și funcționează din 15.03.1994, și folosindu-se în

legătură cu acest fapt de încrederea și bunăvoință deosebită din partea

întreprinzătorilor mun. Bălți, sub pretextul de împrumut pentru dezvoltarea

activității de întreprinzător a SRL „Naxin”, intenționat, știind cu certitudinea

despre existența datoriilor neachitate pe creditul personal față de SRL

„Prime Capital” din 20.04.2012, în suma de 41 000 de dolari SUA, și despre

lipsa surselor personale pentru restituirea ulterioară a datoriei pe parcursul

termenului de 2 luni, indicat de către dânsul în recipisa, cu scopul cauzării

de daune materiale proprietarului fără indicele de însușire, la 01.06.2013,

prin înșelăciune și abuz de încredere, a dobândit de la Anatolie Golobciuc

(deținătorul patentei de întreprinzător seria AB №142491 pentru următorul

gen de activitate: „desfășurarea comerțului cu amănuntul de pe tejghele în

locuri autorizate de către autoritățile administrației publice locale”) bani în

sumă de 13 500 dolari SUA (conform cursului oficial al BNM, constituie 168

960,6 de lei), pe care le-a cheltuit pentru necesitățile personale, prin ce i-a

cauzat părții vătămate prejudiciu material în proporții deosebit de lari.

Tot el, fiind administrator al SRL „Naxin”, care reprezintă o agenție de

imobil și consulting și funcționează din 15.03.1994, și folosindu-se în

legătură cu acest fapt de încrederea și bunăvoință deosebită din partea

întreprinzătorilor mun. Bălți, sub pretextul de împrumut pentru dezvoltarea

activității de întreprinzător a SRL „Naxin”, intenționat, știind cu certitudinea

despre existența datoriilor neachitate pe creditul personal față de SRL

„Prime Capital” din 20.04.2012 în suma de 41 000 de dolari SUA, și despre

2

lipsa surselor personale pentru restituirea ulterioară a datoriei pe discursul

termenului de 2 luni, indicat de către dânsul în contractul №108 din

15.01.2014, cu scopul cauzării de daune materiale proprietarului fără

indiciile de însușire, la 14.01.2014 prin înșelăciune și abuz de încredere, a

dobândit de la Victor Buzichevici (administrator al SRL „Viser Computers”)

bani în sumă de 330 000 lei, pe re le-a cheltuit pentru necesitățile personale,

prin ce i-a cauzat părții vătămate prejudiciu material în proporții deosebit

de mari.

În total cet. Gula Petru a cauzat daune materiale în sumă de 682 922,65

ce conform art. 126 Cod penal constituie proporții deosebit de mari.

numele inculpatului, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea totală

a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, cu achitarea inculpatului din lipsa

elementelor infracțiunii prevăzute de art. 196 Cod penal.

3.1. În motivarea cererii de apel, avocatul Gligor Vadim a menționat

că:

- acuzarea și prima instanță au neglijat în totalmente prevederile art.

52 Cod penal. Astfel, conform rechizitoriului, fapt reținut de către prima

instanță, lui Gula Petru i s-a incriminat faptul că, a săvârșit cauzarea de

daune materiale prin înșelăciune și abuz de încredere dacă fapta nu

constituie o însușire în proporții deosebit de mari - infracțiune prevăzută de

art. 196 alin.(4) Cod penal. În ipoteza infracțiunii prevăzută de art. 196 Cod

penal, făptuitorul nu obține în posesie bunuri concrete ale victimei,

deoarece, altfel ar nimeri sub incidența art. 190 Cod penal, el se eschivează

în mod fraudulos să-i transmită victimei bunurile care i se vin, ori, se

folosește de aceste bunuri în detrimentul victimei. Altfel spus, sub aspectul

laturii obiective, distincția principală dintre infracțiunea specificată la art.

196 Cod penal și infracțiunea de escrocherie constă în mecanismul de

cauzare a daunei materiale: în cazul escrocheriei masa patrimonială a

victimei diminuată în aceeași proporție în care sporește masa patrimonială

a făptuitorului, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 196 Cod penal, masa

patrimonială a victimei nu sporește în proporții pe care o exprimă eschivarea

făptuitorului de ași exercita obligațiile pecuniare față de victimă sau masa

patrimonială a victimei este diminuată tară însă a spori masa patrimonială a

făptuitorului. Comportând acuzația adusă la latura obiectivă a infracțiunii

prevăzută de art. 196 Cod penal, a constatat că în speță a avut loc diminuarea

masei patrimoniale a victimelor, adică dobândirea de către Gula Petru a

sumelor de 11 500 euro de la L. Boz, 13 500 dolari SUA de la Golobciuc și 330

000 lei de la V. Buzichevici, prin urmare, s-a constatat că bunurile părților

3

vătămate au trecut în posesia lui Gula Petru și în aceste condiții a sporit masa

patrimonială a ultimului. În așa circumstanțe, apărarea consideră că în speță

lipsește latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 196 Cod penal;

- probele care au fost cercetate, declarațiile părților vătămate precum

că i-au transmis lui Gula Petru sumele de 11 500 euro de la L. Boz, 13 500

dolari SUA de la Golobciuc și 330 000 lei de la V. Buzichevici, denotă că

acțiunile lui Gula Petru nu puteau fi încadrate în prevederile art. 196 Cod

penal din lipsa în acțiunile lui a laturii obiective. În circumstanțele date,

consideră că instanța de judecată urma să pronunțe o sentință de achitare,

deoarece fapta săvârșită de către Gula Petru nu constituie infracțiune.

2019, apelul a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără

modificări.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, efectuând o

cercetare amplă a probelor administrate în cauză, Colegiul conchide asupra

temeiniciei și legalității concluziei judiciare a instanței de fond privind

constatarea vinovăției inculpatului Gula Petru de comiterea infracțiunii

încriminate, cât și asupra calificării juste a acțiunilor inculpatului Gula Petru

în baza art. 196 alin. (4) Cod Penal.

Instanța de apel a constatat examinarea multilaterală a cauzei penale

în privința inculpatului Gula Petru de către instanța de fond, cu cercetarea

obiectivă a probelor administrate pe caz, cu aprecierea corectă și la justa

valoare a împrejurărilor și la justa valoare a împrejurărilor de fapt și a

aspectelor de drept, ce în rezultat au dus la emiterea pe caz a unei soluții

legale și întemeiate.

Prima instanță a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei și în baza art. 101 Cod de procedură penală a

dat probelor administrate pe caz o apreciere legală din punct de vedere a

pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

În rezultatul cercetării obiective și multilaterale a probelor

administrate în prezenta cauză în instanța de apel, dovedesc cu certitudine

comiterea de către inculpatul Gula Petru a infracțiunii prevăzute de art. 196

alin. (4) Cod penal - cauzarea de daune materiale în proporții deosebit de

mari proprietarului prin înșelăciune și abuz de încredere, dacă fapta nu

constituie o însușire.

Instanța de apel a reținut că vinovăția adusă inculpatului se confirmă

prin declarațiile părților vătămate date în ședința instanței de fond, precum

și documentele, procese-verbale ale acțiunilor procesuale.

4

Declarațiile depuse de către inculpatul Gula Petru, prin care nu-și

recunoaște vina în comiterea infracțiunii imputate lui, sunt declarații ce nu

corespund adevărului, depuse în încercarea de a se eschiva de la

răspunderea penală și se combat prin probele analizate și apreciate mai sus,

prin prisma prevederilor art. 101 Codul de procedură penală. Colegiul penal

constată cu certitudine că, Gula Petru Xxxxxxxxxx a comis infracțiunea

imputată lui, și că acțiunile inculpatului au fost corect calificate de către

prima instanță prin prisma art.196 alin.(4) Codul penal după semnele

calificative: cauzarea de daune materiale în proporții deosebit de mari prin

înșelăciune și abuz de încredere, dacă fapta nu constituie însușire.

Este constatat cu certitudine că, inculpatul a luat suma de bani de la

părțile vătămate (prin împrumut cum însuși afirmă inculpatul prin

declarațiile depuse în instanța de fond). Transmiterea acestei sume a fost

condiționată și de faptul înșelăciunii (făptuitorul a comunicat părții

vătămate despre o circumstanță care era falsă - având intenția să construiască

un cartier locativ) și abuzului de încredere {fiind administrator la SRL „Naxin”

– la o agenție de imobil și consulting și funcționează din 15.03.1994, folosindu-se în

legătură cu acest fapt de încrederea și bunăvoință deosebită din partea

întreprinzătorilor mun. Bălți). Banii transmiși nu au fost restituiți perioadă

excesiv de lungă.

Analizând comportamentul inculpatului după primirea împrumutului,

instanța de apel a reținut că, după primirea banilor, inculpatul avea un

comportament de evitare a părții vătămate și de invocare a diferitor motive

pentru a nu restitui suma de bani. Prin urmare, acest comportament, în

cumul cu faptul înșelăciunii referitor la calitatea sa, în coraport cu

construcția, indică că inculpatul avea intenția de a tărăgăna cât mai mult

restituirea banilor.

Instanța de apel a constatat o motivare amplă și temeinică a sentinței

pronunțate cu privire la procesul de evaluare și apreciere a probelor

prezentate de părți în raport cu fapta incriminată prin rechizitoriu

inculpatului, astfel fiind în corespundere cu exigențele articolului 6 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

Potrivit jurisprudenței CEDO, în asemenea situație, nu se mai impune

o evaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de prima instanță. În cazul în care instanța de fond și-

a motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze

eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de recurs poate, în

5

principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă

instanță (Garcia Ruis contra Spaniei, Helle contra Finlandei).

Individualizarea pedepsei este un proces personal – rezultat al

propriei convingeri al instanței de judecată, ce nu trebuie conceput ca fiind

un proces arbitrar, subiectiv, el implicând obligațiunea instanței de a stabili

măsura pedepsei concrete infractorului necesară și suficientă pentru

realizarea scopurilor legii penale și pedepsei penale.

La stabilirea pedepsei și mărimea acesteia urmează a ține cont de

criteriile de individualizare a pedepsei. Prin criteriile de individualizare a

pedepsei se înțeleg cerințele de care instanța de judecată este obligată să se

conducă în procesul stabilirii pedepsei și la aplicarea ei persoanei vinovate

de săvârșirea infracțiunii.

Individualizarea pedepsei constă în obligațiunea instanței de a stabili

măsura pedepsei concrete infractorului necesară și suficientă pentru

realizarea scopurilor legii penale și a pedepsei penale. Pedeapsa este

echitabilă, când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor

lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei,

statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune. Pentru stabilirea

unei pedepse echitabile, instanțele de judecată trebuie să studieze

multilateral, în deplină măsură și obiectiv, toate circumstanțele și datele care

caracterizează atât negativ, cât și pozitiv persoana inculpatului și care au o

importanță esențială pentru stabilirea categoriei și mărimii pedepsei.

Instanța de apel a mai constatat că, la individualizarea și stabilirea

categoriei și termenului pedepsei inculpatului, prima instanță a ținut cont

de prevederile art. 7, 61, 75 Codul penal și anume de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

condițiile de viață ale familiei acestuia precum și de scopul pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării inculpatului.

la 20 martie 2019, a fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul Gligor

Vadim în numele inculpatului, la 28 martie 2019, prin care, invocând

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală,

a solicitat casarea totală a sentinței și deciziei cu dispunerea achitării

inculpatului Gula Petru din lipsa elementelor infracțiunii prevăzute de art.

196 Cod penal.

5.1. În motivarea recursului ordinar, avocatul Gligor Vadim a

menționat că:

6

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivul;

- hotărârile pronunțate de către prima instanță, trebuie să fie motivate

atât în fapt cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în

vigoare pentru a permite instanței superioare de a verifica corespunderea

hotărârii pronunțate cu legea. Necesită de a avea în vedere faptul că, nu

numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în

termeni generali vagi reprezintă motiv de casare;

- motivele pe care se bazează instanțele judecătorești în deciziile sale

nu pot fi limitate la parafrazarea temeiurilor prevăzute de Codul de

procedură penală, fără a se explica cum se aplică aceasta în cauza concretă;

- motivarea trebuie să fie făcută în așa fel, încât să nu lase de înțeles

persoanele lezate sau unui terț că judecătorul are certitudinea vinovăției

celui aflat în cursul procesului;

- instanța de apel în decizia recurată nu a motivat respingerea

motivelor apelantului sub aspectul prezenței laturii obiective a infracțiunii

prevăzute de art.196 Cod penal, dar a parafrazat noțiunea de înșelăciune,

abuz de încredere, obiect juridic, împrumut;

- acuzarea și instanțele de judecată au neglijat în totalmente

prevederile art. 52 Cod penal, conform căruia se consideră componență a

infracțiunii totalitatea semnelor obiective stabilite de legea penală ce califică

o faptă prejudiciabilă drept infracțiune concretă;

- în ipoteza infracțiunii prevăzută de art. 196 Cod penal, făptuitorul nu

obține în posesie bunuri concrete ale victimei, deoarece, altfel ar nimeri sub

incidența art. 190 Cod penal, el se eschivează în mod fraudulos să-i transmită

victimei bunurile care i se cuvin ori se folosește de aceste bunuri în

detrimentul victimei. Altfel spus, sub aspectul laturii obiective, distincția

principală dintre infracțiunea specificată la art. 196 Cod penal și infracțiunea

de escrocherie constă în mecanismul de cauzare a daunei materiale: în cazul

escrocheriei masa patrimonială a victimei diminuată în aceeași proporție în

care sporește masa patrimonială a făptuitorului, în cazul infracțiunii

prevăzută de art.196 Cod penal, masa patrimonială a victimei nu sporește în

proporții pe care o exprimă eschivarea făptuitorului de ași exercita

obligațiile pecuniare față de victimă sau masa patrimonială a victimei este

diminuată fără însă a spori masa patrimonială a făptuitorului;

- în speță lipsește latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art.196

Cod penal, or, raportând acuzația adusă la latura obiectivă a infracțiunii

prevăzute, a constatat că în speță a avut loc diminuarea masei patrimoniale

a victimelor, adică dobândirea de către Gula Petru a sumelor de 11 500 euro

7

de la L. Boz, 13 500 dolari SUA de la Golobciuc și 330 000 lei de la V.

Buzichevici, prin urmare, s-a constatat că bunurile părților vătămate au

trecut în posesia lui Gula Petru și în aceste condiții a sporit masa

patrimonială a ultimului. Anume asupra acestor circumstanțe instanțele de

judecată nu s-a expus și nu au motivat respingerea motivelor și temeiurilor

invocate de către apărare la finisarea urmăririi penale, în susținerile verbale

și în apelul declarat;

- probele care au fost cercetate, declarațiile părților vătămate care au

declarat că i-au transmis lui Gula Petru sumele de 11 500 euro de la L. Boz,

13 500 dolari SUA de la Golobciuc și 330 000 lei de la V. Buzichevici, invocă

la faptul că acțiunile lui Gula Petru nu puteau fi încadrate în prevederile art.

196 Cod penal din lipsa în acțiunile lui a laturii obiective.

procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,

Crijanovschi S. prin care a optat pentru dispunerea inadmisibilității

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

penal lărgit concluzionează că, acesta urmează a fi respins, din următoarele

considerente:

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

instanța de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca

inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că

recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau

inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat). Recursul este

nefondat în cazul când hotărârea atacată este legală, întemeiată și motivată.

În conformitate cu art. 427 Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și apel în baza temeiurilor stipulate expres în

acest articol. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel.

Colegiul penal lărgit atestă că, recurentul - apărătorul inculpatului,

invocă ca temeiuri de drept pentru casarea hotărârii contestate pct. 6), 8) din

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume că, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt care a afectat soluția instanței; nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

8

Temeiul pentru recurs prevăzut de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală și invocat de către recurent este aplicabil atunci când

instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel și nu

a motivat întemeiat hotărârea judecătorească, fiind necesar ca hotărârea

pronunțată să fie motivată atât în fapt, cât și în drept.

Colegiul penal lărgit respinge ca nefondate alegațiile recurentului în

această parte și reiterează că invocarea unor pretinse erori admise la etapa

judecării cauzei de instanța de apel, urmează a fi precedate de o motivare

corespunzătoare privind esența acestora și indicarea expresă a

circumstanțelor cauzei cărora sunt subsecvente.

Verificând hotărârea atacată, Colegiul lărgit apreciază că aceasta

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe

care instanța de apel le-a expus în hotărârea adoptată, echivalează cu o

motivare conformă rigorilor și exigențelor impuse de art. 6 CEDO.

De asemenea, instanța de recurs în prezenta speță nu acceptă criticile

recurentului, precum că hotărârea instanței de apel este una nemotivată și

ilegală, din considerentul că nu a motivat respingerea motivelor apelantului

sub aspectul prezenței laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 196

Cod penal, dar a parafrazat noțiunea de înșelăciune, abuz de încredere,

obiect juridic, împrumutat.

Instanța de recurs menționează că, judecând cauza, instanța de apel a

constatat cu certitudine că, inculpatul a luat suma de bani de la

părțile vătămate (prin împrumut cum însuși afirmă inculpatul prin

declarațiile depuse în instanța de fond). Transmiterea acestei sume a fost

condiționată și de faptul înșelăciunii (făptuitorul a comunicat părții

vătămate despre o circumstanță care era falsă, având intenția să construiască

un cartier locativ) și abuzului de încredere (fiind administrator la SRL „Naxin”

- la o agenție de imobil și consulting care funcționează din 15.03.1994, folosindu-se

în legătură cu acest fapt de încrederea și bunăvoință deosebită din partea

întreprinzătorilor mun. Bălți). Banii transmiși nu au fost restituiți perioadă

excesiv de lungă, însoțită de promisiuni și ezitări de a fi restituite la cererea

părților vătămate.

Tot aici, urmează de menționat, că motivarea hotărârii este un proces

de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în

mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt

valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt

menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale de

achitare, adică așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza dată. Instanța de apel

fiind investită cu o situație de fapt, ca urmare a efectuării cercetării

judecătorești, a expus situația de fapt reținută în cauză și a concluzionat

9

corect de a menține sentința prin care inculpatul a fost condamnat pentru

infracțiunea comisă, deoarece fapta acestuia întrunește elementele faptei

prejudiciabile prevăzute de legea penală, imputate lui.

Prin urmare, contrar celor invocate de către recurent, Colegiul penal

verificând suplimentar lucrările dosarului remarcă că, instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, a cercetat

suplimentar materialele cauzei în ședința instanței de apel, cu consemnarea

lor în procesul verbal al ședinței de judecată, adoptând în consecință o

soluție corectă de menținere a sentinței în partea stabilirii vinovăției

inculpatului, pentru comiterea infracțiunii de cauzare de daune materiale în

proporții deosebit de mari proprietarului prin înșelăciune și abuz de

încredere, dacă fapta nu constituie însușire.

Instanța de recurs reține că, așa cum rezultă din textul deciziei atacate,

instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, respectiv hotărârea cuprinde

temeiurile de fapt și de drept ce au dus, la caz, la respingerea apelului

declarat.

În acest context, dat fiind faptul că prima instanță corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală, astfel corect ajungând la concluzia

privind vinovăția inculpatului, în săvârșirea infracțiunii menționate mai sus,

atât instanța de apel, nu au avut temeiuri de a devia de la concluziile

menționate în sentință în partea stabilirii vinovăției inculpatului la faptele

prejudiciabile imputate lui. Respectiv, deoarece chestiunile invocate atât în

apel, cât și recurs, au constituit obiect de analiză și în sentința adoptată de

către prima instanță, iar potrivit jurisprudenței CtEDO, în situația în care

instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la

împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite

părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de

apel poate în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de

primă instanță (hotărâri CEDO Garcia Ruis contra Spaniei, Heile contra

Finlandei), din care motiv, Colegiul va respinge ca nefondate alegațiile

apărătorului Gligor Vadim în numele inculpatului Gula Petru invocate în

acest sens, precum că instanțele nu au motivat și nu a respins motivele și

temeiurile invocate de către partea apărării.

Astfel, Colegiul penal lărgit consideră că în cauza dată, nu și-au găsit

confirmarea temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, invocat de către recurent, deoarece instanțele

ierarhic inferioare, verificând cele imputate inculpatului, au conchis corect

că în speța dată au fost acumulate și prezentate instanței probe verosimile,

10

pertinente și concludente, ce demonstrează vinovăția acestuia în săvârșirea

infracțiunii de huliganism, precum a fost indicat în actul de învinuire.

În continuare, Colegiul lărgit reține că, avocatul Gligor Vadim în

numele inculpatului Gula Petru, invocă incidența în prezenta speță, a

temeiului de casare prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală și anume că nu au fost întrunite elementele infracțiunii, temei care este

aplicabil atunci când nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor

constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul cărora

s-au constatat elementele infracțiunii, ori când nu au fost stabilite faptele

care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

În argumentarea recursului declarat prin prisma temeiului de recurs

nominalizat mai sus, în opinia apărătorului probele administrate în ședințele

instanțelor de fond, invocă la faptul că acțiunile lui Gula Petru nu puteau fi

încadrate în prevederile art. 196 Cod penal, din lipsa în acțiunile lui a laturii

obiective.

Analizând circumstanțele și materialele cauzei, în raport cu

argumentele expuse de apărătorul inculpatului prin prisma temeiului

invocat pentru recurs, Colegiul consideră că, în prezenta speță criticile

ultimului sânt neîntemeiate, deoarece instanțele de fond justificat au ajuns

la concluzia că inculpatul Gula Petru se face vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal, cu constatarea și

reținerea stărilor de fapt, și de drept, în care sunt prezente toate elementele

constitutive ale infracțiunilor menționate.

Criticile apărătorului Gligor Vadim, precum că acuzarea precum și

instanțele de fond au neglijat în totalitate prevederile art. 52 Cod penal,

conform căruia se consideră componență a infracțiunii totalitatea semnelor

obiective stabilite de legea penală ce califică o faptă prejudiciabilă drept

infracțiune concretă, în acest sens, sunt neîntemeiate, deoarece prima

instanță a nominalizat cumulul de probe ce dovedește comiterea infracțiunii

săvârșite de inculpat.

Colegiul lărgit reține că, instanțele de fond au examinat și reținut

probele ce confirmă faptul că Gula Petru a săvârșit infracțiunea imputată,

relevante fiind îndeosebi declarațiile părților vătămate date în ședința

instanței de fond; plângerea din 03.1.22014 scrisă de Anatol Golobciuc

(f.d.11, vol. I); plângerea din 10.12.2014 scrisă de Victor Buzichevici (f.d.35,

vol. I); plângerea din 02.12.2014 scrisă de Ludmila Boz(f.d.58, vol. I);

informație de la Banca Națională a Moldovei(f.d.134, vol. I); ordonanță de

ridicare din 11.03.2015 (f.d.156, vol. I); ordonanță de ridicare din 13.03.2015

(f.d.156, vol. I); proces-verbal de ridicare din 13.03.2015 (f.d.221, vol. I);

proces-verbal de confruntare din 18.08.2015(f.d.95-96, vol. II).

11

Astfel, instanțele ierarhic inferioare au avut suficiente motive pentru

a concluziona despre vinovăția inculpatului Gula Petru în comiterea

infracțiunii de cauzarea de daune materiale în proporții deosebit de mari

prin înșelăciune și abuz de încredere, dacă fapta nu constituie o însușire,

Deși, în prezenta cauză supusă judecării, au fost administrate un șir de

probe indirecte în coraport cu cele directe, potrivit considerentelor teoretice

și jurisprudenței, în cazul dacă există două sau mai multe probe indirecte,

acestea ar putea fundamenta o hotărâre de condamnare, dacă din înlănțuirea

lor logică rezultă o concluzie univocă referitoare la vinovăția inculpatului,

fapt incident și în prezenta speță.

De altfel, Colegiul lărgit reiterează că, indiscutabil, chestiunea cu

privire la aprecierea probelor dată de instanțele ierarhic inferioare, care este

invocată la caz printre altele și de recurent, aceasta ține de starea de fapt a

cauzei, iar stabilirea ei este de competența instanțelor de fond.

Prin urmare, având în vedere și jurisprudența constantă a Colegiului

penal al Curții Supreme de Justiție, se reține că regula generală desprinsă

din dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la etapa

de judecare a recursului ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate expres

de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt

reținute în speță.

Generalizând cele enunțate, Colegiul penal lărgit, apreciază ca

justificate concluziile instanțelor de fond, privind constatarea vinovăției

inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate lui Gula Petru, nefiind

stabilite careva erori de drept, care a-r genera necesitatea intervenirii

instanței de recurs în hotărârea atacată.

În concluzie, Colegiul penal lărgit statuează, că în cauza dată criticile

recurentului sub aspectul temeiurilor de casare, invocate în recursul ordinar

declarat, sunt nefondate, fiind axate pe mențiuni de ordin general, ce poartă

caracter de dezacord și în esență nu conțin o expunere concretă a temeiurilor

prevăzute de art.427 CPP cu o motivare suficientă pentru a convinge instanța

de recurs de a interveni în hotărârile atacate.

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit concluzionează că recursul

declarat în cauza este neîntemeiat și urmează a fi respins ca inadmisibil.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

12

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul

Gligor Vadim în numele inculpatului, cu menținerea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 20 februarie 2019, în cauza penală în privința

lui Gula Petru Xxxxxxxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 05 martie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

13