1ra-1658/2018 — art. 361 CP

1ra-1658/2018 — art. 361 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1658/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan, Iurie Bejenaru, Maria Ghervas,

judecînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de avocatul

Beruceașvili Andrei în numele inculpatului Abashidze Gurami (anterior Goradze

Mindia), prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 26 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui

Abashidze Gurami XXX (anterior Goradze

Mindia XXX), născut la XXX, originar din XXX și

domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 19.01.2016 până la 26.01.2016;

Instanța de apel de la 18.04.2016 până la 26.10.2017;

Instanța de recurs de la 20.07.2018 până la 18.12.2018.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție asupra recursului ordinar în

cauză în baza actelor din dosar,

c o n s t a t ă :

Abashidze Gurami, (anterior Goradze Mindia) a fost recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub

formă de amendă în mărime de 400 unități convenționale.

(anterior Goradze Mindia) la 03.12.2015, a intrat pe teritoriul Republicii Moldova, prin

punctul de trecere Giurgiulești-Galați, prezentând controlului pașaportul Ucrainei cu

seria și numărul XXX pe numele XXX a.n. XXX, care potrivit raportului de expertiză

nr. 665 din 04.12.2015, s-a stabilit că imaginea fotografică din extrasul din sistemul

informațional integrat al Poliției de Frontieră blancheta pașaportului cet. Goradze

Mindia cu nr. XXX și imaginea fotografică din extrasul din sistemul informațional

integrat al Poliției de Frontieră, a imaginei pașportului R. Ucraina cu nr. XXX, eliberat

pe numele cet. XXX, reprezintă una și aceiași persoană.

Astfel prin acțiunile sale intenționate Abashidze Gurami (anterior Goradze

Mindia) a comis infracțiunea de confecționare, deținere și folosire a documentelor

oficiale false, săvârșit referitor la un document de importanță deosebită, infracțiune

prevăzută de art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal.

numele inculpatului Abashidze Gurami prin care a solicitat, casarea sentinței cu

pronunțarea unei hotărâri, prin care Abashidze Gurami să fie achitat de sub învinuire

de comiterea infracțiunii încriminate.

În motivarea apelului avocatul a indicat că, urmărirea penală precum și judecarea

cauzei în instanța de fond a fost efectuată cu încălcarea esențială a normelor

procedurale ce reglementează competența teritorială.

Reieșind din conținutul și esența învinuirii înaintate inculpatului Abashidze

Gurami prin prisma prevederilor art. 257 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat

avocatul că, urmărirea penală urma a fi efectuată de organul de urmărire penală de la

1

locul comiterii infracțiunii, și nicidecum de OUP Aeroport, mun. Chișinău sau

Procuratura Botanica, mun. Chișinău. Astfel urmărirea penală a fost efectuată de către

un organ, care în virtutea legii nu avea drept s-o efectueze, ceia ce prin prisma

prevederilor art. 251 Cod de procedură penală, duce la nulitatea absolută a tuturor

acțiunilor de urmărire penală efectuate de către Procuratura Botanica, mun. Chișinău,

inclusiv și înaintarea învinuirii, întocmirea rechizitoriului etc.

Chiar dacă Procuratura Botanica, mun. Chișinău a efectuat urmărirea penală, a

întocmit rechizitoriu și a expediat cauza în instanța de judecată, instanța de fond a

examinat cauza contrar prevederilor art. 40 Cod de procedură penală. Astfel, ținând

cont de prevederile art. 40 și art. 44 alin. (1) Cod de procedură penală, după primirea

cauzei penale instanța de judecată urma să își decline competența și să trimită dosarul

instanței competente - Judecătoriei Cahul. În pofida acestor circumstanțe evidente

instanța de fond a purces la examinarea cauzei și a pronunțat o sentință contrar

prevederilor legale.

Contrar prevederilor art. 384 alin. (3) și 389 alin. (1) și (2) Cod de procedură

penală, instanța de judecată a pronunțat în privința inculpatului Abashidze Gurami o

sentința neîntemeiată, care este bazată pe presupuneri. Astfel, la baza sentinței

contestate a fost pus Raportul de expertiză nr. 665 din 04.12.2015 (f. d. 19- 23) prin

care însă expertul a ajuns la concluzie că, ,,imaginile fotografice reprezintă probabil

una și aceiași persoană". Adică, coincidență între persoanele nominalizate este

stabilită cu probabilitate și nu este prezentă o concluzie certă. Mai mult ca atât,

Raportul de expertiză nr. 665 din 04.12.2015, este lovit de nulitate absolută, or în

ordonanța privind dispunerea efectuării expertizei portretului din 04.12.2015 de către

reprezentantul organului de urmărire penală nu a fost completat compartimentul cu

datele expertului căruia a fost dispusă executarea expertizei. Este de menționat inclusiv

și faptul că, expertiza a fost efectuată în baza unor copii neautentificate a

documentelor, ceia ce și mai mult pune la îndoială corectitudinea constatărilor făcute

de expert în Raportul de expertiză nr. 665 din 04.12.2015.

Apărarea a menționat că, este greșită și concluzia instanței referitor la faptul că,

Goradze Mindia nu a intrat pe teritoriul Republicii Moldova în perioada 01.01.2015-

04.12.2015, or de către organul de urmărire penală nu a fost verificat faptul traversării

frontierei de stat de către Abashidze Gurami.

În materialele cauzei penale lipsesc cu desăvârșire careva probe ce confirmă

faptul confecționării, deținerii și folosirii de către Abashidze Gurami a pașaportului

cet. Republicii Ucrainei pentru traversarea frontierei de stat a Republicii Moldova. Din

actul de învinuire nu este clar când, unde, de către cine și prin ce metodă a fost

confecționat pașaportul cu nr. XXX, astfel este absolut inexplicabilă condamnarea

inculpatului anume pe semnul calificativ ,,confecționare documentului oficial fals".

2017, a fost respins ca fiind nefondat, apelul declarat de către avocatul Beruceașvili

Andrei în numele inculpatului Abashidze Gurami XXX (Goradze Mindia XXX), cu

menținerea sentinței.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, prima instanță a

făcut o minuțioasă analiză a tuturor probelor și le-a dat o apreciere cuvenită, astfel

instanța de apel a ajuns la concluzia că cumulul de probe pertinente și concludente

prezentate în sprijinul învinuirii dovedesc vinovăția inculpatului, iar acțiunile acestuia

corect au fost încadrate în baza art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal, după semnele

2

calificative: confecționarea, deținerea, și folosirea a documentelor oficiale false,

săvârșit referitor la un document de importanță deosebită.

Necătând la faptul că, inculpatul în ședința de judecată nu a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii încriminate, aceasta se dovedește prin cumulul de probe

cercetate în cadrul anchetei judecătorești, verificate prin citire în apel și anume, prin

declarațiile martorului Gîrbu Valeriu, procesul-verbal privind recunoașterea persoanei

după fotografie din 29.12.2015 (f. d. 86); raportul de expertiză nr. 665 din 04.12.2015

(f. d. 19-23); extrasul din baza de date a Poliției de Frontieră (f. d. 9, 10 ); procesul-

verbal de examinare a datelor din baza de date a Poliției de Frontieră (f. d. 11-13 ).

De asemenea, nu poate fi luată în considerație versiunea susținută de inculpat pe

întregul proces penal, privind nerecunoașterea vinei. Or, acestea se consideră ca

tendința ultimului să prezinte o stare de fapt nereală și neplauzibilă, care să-i atenueze

răspunderea penală, deoarece aceste declarații se combat prin cumulul de probe

administrate în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond, care au fost verificate în

ședința instanței de apel.

Nu pot fi reținute argumentele apelantului precum că, nu sunt prezente careva

probe cea ar confirma vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

361 alin. (2) lit. c) Cod penal, or, potrivit procesului-verbal privind recunoașterea

persoanei după fotografie din 29.12.2015, martorul cet. Gîrbu Valeriu a recunoscut pe

Goradze Mindia după aspectul al feței.

Mai mult ca atât, prin raportul de expertiză nr. 665 din 04.12.2015 se atestă că,

imaginea fotografică a titularului pașaportului cet. Republicii Ucrainei cu nr. XXX pe

numele XXX a.n. XXX, ridicat din sistemul informațional al Poliției de Frontieră și

imaginea fotografică a titularului pașaportului cet. Republicii Georgiei cu nr. XXX pe

numele Goradze Mindia a.n. XXX ridicat din sistemul integrat informațional al Poliției

de Frontieră, reprezintă probabil una și aceiași persoană.

Nu a fost reținut argumentul apărării precum că, a fost încălcată competența

teritorială de efectuare a urmăririi penale ceia ce prin prisma prevederilor art. 251 Cod

de procedură penală, duce la nulitatea absolută a tuturor acțiunilor de urmărire penală

efectuate de către Procuratura Botanica, mun. Chișinău, inclusiv și înaintarea

învinuirii, întocmirea rechizitoriului etc, or potrivit procesului-verbal de prezentare a

materialelor de urmărire penală învinuitului și apărătorului acestuia, luând cunoștință

de materialele urmării penale, învinuitul și apărătorul nu au făcut careva obiecții

asupra acestora.

Totodată, potrivit art. 251 alin. (2) Cod de procedură penală, încălcarea

prevederilor legale referitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei,

la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată, la

participarea părților în cazurile obligatorii, la prezența interpretului, traducătorului,

dacă sunt obligatorii potrivit legii, atrage nulitatea actului procedural”. Astfel,

încălcarea competenții teritoriale nu atrage după sine nulitate actelor procedurale, or

nerespectarea normelor juridice privind competența teritorială nu atrage nulitatea

actelor procedurale și a probelor administrate întocmite de OUP sau de procuror.

Nerespectarea normelor privind competența teritorială poate genera doar conflicte

de competență teritorială care se soluționează conform art. 271 alin. (3) Cod de

procedură penală. În aceste cazuri actele procedurale întocmite și probele administrate

rămân valabile.

Articolul 257 Cod procedură penală, stipulează că, urmărirea penală se efectuează

în sectorul unde a fost săvârșită infracțiunea sau, la decizia procurorului, în sectorul

3

unde a fost descoperită infracțiunea ori unde se află bănuitul, învinuitul sau majoritatea

martorilor. Dacă locul săvârșirii infracțiunii nu este cunoscut, urmărirea penală se

efectuează de organul de urmărire penală în a cărui rază de activitate a fost descoperită

infracțiunea sau se află domiciliul bănuitului, învinuitului.

La fel, nu a fost admis argumentul apelantului precum că, s-a încălcată

competența teritorială la examinarea cauzei, or urmărirea penală a fost efectuată de

către Procuratura Botanica în raza de activitate a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău.

Astfel, prin raportul colaboratorului SIS SPF AIC s-a constatat că, există bănuială

rezonabilă în privința unui cetățean al Ucrainei care deseori traversează frontiera

Republicii Moldova sub o altă identitate, deținând documente false, — două

pașapoarte, unul pe numele XXX, născut la 21.04.1976, care urmează să părăsească

țara prin Aeroportul Internațional Chișinău (f.d.8).

Potrivit art. 28 Cod de procedură penală, procurorul și organul de urmărire penală

au obligația, în limitele competenței lor, de a porni urmărirea penală în cazul în care

sunt sesizate, în modul prevăzut de prezentul cod, că s-a săvârșit o infracțiune și de a

efectua acțiunile necesare în vederea constatării faptei penale și a persoanei vinovate.

S-a reținut că, atât la finalizarea urmăririi penale, cât și la examinarea cauzei în

fond nu au fost contestate acțiunile procurorului pe motivul incompetenței de a

gestiona prezenta cauză penală, iar careva temei de a declara nule acțiunile de urmărire

penală, pe acest temei, la caz lipsesc.

Instanța de apel a menționat că, în acțiunile inculpatului este prezentă atât latura

obiectivă a infracțiunii imputate, cât și latura subiectivă. Astfel, s-a constatat că în

cauza penală s-au stabilit toate elementele componenței de infracțiune imputate

inculpatului, inclusiv vinovăția acestuia, după cum rezultă din sentința instanței de

fond, care s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-a motivat concluziile prin

cumulul de probe pertinente și concludente, administrate pe parcursul judecării cauzei

și ulterior apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

De asemenea, privind pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel a constatat

că, instanța de fond just și întemeiat a stabilit categoria și termenul pedepsei penale,

fiind luate în considerație dispozițiile art. 61 și art. 75, 85 Cod penal, ce determină

scopul pedepsei penale, de restabilire a echității sociale și corijare a infractorului, întru

prevenirea comiterii de către acesta a altor infracțiuni, precum și de criteriile generale

de individualizare a pedepsei, ținându-se cont de gravitatea faptei penale și

consecințele survenite care face parte din categoria celor mai puțin grave, de

personalitatea inculpatului care anterior nu a fost judecat, de circumstanțele cauzei, de

comportamentul inculpatului în momentul comiterii infracțiunii și după consumarea ei,

inculpatul nu a recunoscut vina.

Pedeapsa numită inculpatului este una echitabilă, fiind numită cu respectarea

strictă a prevederilor legislației în vigoare și careva temei de a interveni în sentință,

inclusiv, din oficiu lipsește.

în numele inculpatului Abashidze Gurami (anterior Goradze Mindia), făcând trimitere

la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 4), 5) Cod de procedură penală, declară recurs

ordinar, prin care solicită casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei de către

aceiași instanță de apel, într-un alt complet de judecată. Recurentul invocă că, in

instanța de apel au fost comise erori de drept care au afectat legalitatea deciziei, or,

cauza a fost examinată în absența inculpatului, care nu a fost citat în ordinea stabilită

despre data și ora ședințelor de judecată. Totodată, în decizia instanței de apel s-a

4

menționat că, la 30.01.2016, inculpatul a fost îndepărtat de pe teritoriul Republicii

Moldova, pe un termen de 5 ani, fapt confirmat prin scrisoarea Directorului adjunct al

Biroului de Migrațiune și Azil. Astfel, în opinia apărătorului, conform situației

procesuale, există necesitatea de a efectua acțiunea procedurală de citare a inculpatului

în ședința de judecată, o acțiunea procesuală care a fost îndeplinită, însă răspunsul nu a

parvenit.

5.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

procurorul, a prezentat referință privind opinia asupra recursului declarat de avocatul

Beruceașvili Andrei în numele inculpatului Abashidze Gurami (anterior Goradze

Mindia), prin care a menționat că, recursul urmează a fi respins, deoarece instanța de

apel s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra faptelor invocate. Din textul deciziei

rezultă că s-a analizat obiectiv probele administrate și hotărârea cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, fiind în corespundere cu prevederile art. 414, 417 Cod de

procedură penală.

lărgit ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis, pentru considerentele de drept

și de fapt expuse în contextul ce urmează.

Rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în particular avându-se în vedere

recursul ordinar, constă în înlăturarea erorilor admise de instanțele ierarhic inferioare

la etapele precedente de judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl

declanșează, are un rol preventiv și unul reparator.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

Soluția de admitere a recursului declarat, în drept, se întemeiază pe dispoziția art.

435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit căreia judecând recursul

instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată, în cazul

în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanță, la această etapă a

procedurilor.

Din conținutul recursului deferit judecății se constată că, titularul acestuia,

întemeindu-și cererea pe temeiurile de casare prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 4), 5)

Cod de procedură penală, critică decizia instanței de apel prin aceea că, judecata a avut

loc fără participarea inculpatului, când participarea lor era obligatorie potrivit legii și

cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți sau

care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța

despre această imposibilitate.

Din conținutul recursului ordinar declarat se reține că apărătorul critică soluția

adoptată de către instanța de apel, deoarece contravine circumstanțelor cauzei și

probelor administrate în prezenta speță, și nu corespunde cerințelor prevăzute de art.

414 Cod de procedură penală.

Așadar, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și

să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, ce au dus la adoptarea

unei hotărâri ilegale, în același timp, verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

5

Din dispozițiile art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de apel,

judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror

probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze suplimentar probele

administrate de prima instanță. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate

da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit menționează că, declanșând o continuare a

judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept,

întrucât odată exercitat, produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă un

control integral atât în fapt, cât și în drept, în privința persoanelor ce a fost declarat.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima

instanță și care, prin apel, se transmit instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta

reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de către

inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă; în ce constă participația,

contribuția materială a fiecărui participant; dacă există circumstanțe atenuante și

agravante; dacă probele au fost corect apreciate; dacă toate în ansamblu au fost

apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost

corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de

drept procesual, penal ori civil au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină

răspuns la toate motivele invocate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi casată, cu

trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel, potrivit

art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, și temeiurile de

fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date.

Deci, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, urmează să expună în hotărârea adoptată situația de fapt

reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze niște concluzii temeinice, cu

suport probator, privitor la vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei

săvârșite de către acesta sau nevinovăția acestuia și temeiul achitării, prevăzut de

normele procesual penale.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită judecății

instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale reglementate

exhaustiv de legislator.

Astfel, verificând asupra principiului respectării normelor de drept menționate,

Colegiul penal lărgit constată că, potrivit sentinței inculpatul Abashidze Gurami

(anterior Goradze Mindia) a fost condamnat conform rechizitoriului, de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, soluție menținută de

instanța de apel.

La caz, Colegiul penal reține că potrivit rechizitoriului, organul de urmărire

penală nu a constatat prin care modalitate alternativă prevăzută de art. 361 Cod penal,

6

inculpatul a comis fapta, și anume prin confecționarea, deținerea, vânzarea sau

folosirea documentelor oficiale false (f.d. 100, vol. I).

Instanța de fond la etapa cercetării judecătorești depășind limitele învinuirii a

indicat că ,,Astfel prin acțiunile sale intenționate Abashidze Gurami (anterior Goradze

Mindia) a comis infracțiunea de confecționare, deținere și folosire a documentelor

oficiale false, săvârșit referitor la un document de importanță deosebită, infracțiune

prevăzută de art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal.”, fără a indica în ce circumstanțe

concrete au fost comise modalitățile alternative prevăzute de dispoziția art. 361 Cod

penal, și anume: confecționare, deținere și folosire, or prin urmare, procedându-se în

asemenea mod, a avut loc o încălcare a exigențelor art. 6 paragraful 1 al Convenției

Europene, potrivit căruia - „... orice persoană are dreptul la judecarea în mod

echitabil, (...) a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită

de lege, care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală

îndreptată împotriva sa”.

De asemenea, Colegiul penal lărgit remarcă jurisprudență în materie penală a

Curții Europene, și anume în cauza Adrian Constantin vs. România, Hotărârea din

12.04.2011, unde Curtea a subliniat încă o data că ,,… rolul fundamental pe care îl are

rechizitoriul, ca act de acuzare, reamintind faptul că paragraful 3 al articolului 6 din

Convenție recunoaște dreptul acuzatului de a fi informat oficial nu numai cu privire la

învinuirile ce i se aduc, ci și cu privire la încadrarea juridică a faptelor sale.

Informarea precisă și completă reprezintă o condiție esențială pentru a se asigura

echitatea procedurilor.”

În continuare, Colegiul penal lărgit reiterează că rechizitoriul, în sensul art. 297

Cod de procedură penală, este actul de sesizare a instanței de judecată, care se

întocmește după prezentarea materialelor de urmărire penală și care trebuie să

cuprindă, printre altele, informații despre fapta incriminată persoanei în privința căreia

s-a efectuat urmărirea penală, adică, formularea învinuirii cu indicarea datei, locului,

mijloacelor și modului de săvârșire a infracțiunii și consecințele ei, caracterul

vinovăției, motivelor și semnelor calificative pentru încadrarea juridică a faptei.

Rigurozitatea dispozițiilor legale privind sesizarea instanței impune ca învinuirea să fie

clară, concretă și previzibilă, deoarece instanța de judecată are obligația să se pronunțe

asupra faptei reținute în sarcina inculpatului în limitele determinate prin rechizitoriu.

Or, în atare circumstanțe, se concluzionează că modalitatea acționării inculpatului în

vederea săvârșirii infracțiunii imputate, trebuie întotdeauna să fie adus la cunoștința

părților, mai ales pentru a da posibilitatea inculpatului dreptul de a-și pregăti apărarea.

Este de remarcat și faptul, în acest aspect, că potrivit art. 24 alin. (2) și art. 26

alin. (3) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire

penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese

decât interesele legii.

Judecătorul nu trebuie să fie predispus să accepte concluziile date de organul de

urmărire penală în defavoarea inculpatului sau să înceapă o judecată de la ideea

preconcepută că acesta a comis o infracțiune ce constituie obiectul învinuirii.

Conform art. 389 Cod de procedură penală, sentința de condamnare se adoptă

numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța

de judecată.

7

Potrivit art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei în primă

instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai în

limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

Subsecvent, Colegiul penal lărgit concluzionează că, decizia instanței de apel prin

care a fost menținută sentința este una contradictorie și nemotivată, or hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, temei prevăzute de pct. 6) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, astfel erorile admise de către aceasta nu pot fi corectate

în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții

de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței, substituind instanța care a

judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesuale-penale la pronunțarea hotărârii

judecătorești.

În asemenea condiții, instanța de recurs conchide de a admite recursul ordinar

declarat la caz, iar decizia instanței de apel urmează a fi casată total cu remiterea

cauzei în instanța de apel la rejudecare, într-un alt complet de judecată.

Totodată, Colegiul penal lărgit reține că, la rejudecarea cauzei, instanța de apel

urmează să țină cont și de Hotărârea Curții Constituționale nr. 12 prin care prevederile

art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal au fost declarate neconstituționale.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de motivele indicate

în prezenta decizie, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu respectarea

prevederilor art. 414, 419 Cod de procedură penală, să verifice minuțios legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în cererea

de apel și recurs, să aprecieze toate probele în ansamblu, din punct de vedere al

coroborării lor și în dependență de situația constatată să adopte o hotărâre legală și

întemeiată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

admite recursul ordinar, declarat de avocatul Beruceașvili Andrei în numele

inculpatului Abashidze Gurami (anterior Goradze Mindia), casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2017, în cauza penală în

privința inculpatului Abashidze Gurami XXX (anterior Guradze Mindia XXX), și

dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă căilor de atac.

Pronunțată integral la 22 ianuarie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

8