1ra-1572/2020 — art.287 CP

1ra-1572/2020 — art.287 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1572/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Barbă Tudor în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2020 și a sentinței Judecătoriei

Anenii Noi din 09 iulie 2019, în cauza penală în privința lui

Harea Gheorghe xxxxx, născut la

xxxxxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: de la 24.09.2018, până la data de 09.07.2019

Instanța de apel: de la 18.07.2019, până la data de 23.01.2020

Instanța de recurs ordinar: de la 15.06.2020, până la data de 16.12.2020

A C O N S T A T A T :

Gheorghe a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 287 alin. (1) Cod penal, și stabilită pedeapsa sub formă de amendă

în mărime de 552 (cinci sute cincizeci și două) unități convenționale,

echivalent cu 27 600 (douăzeci și șapte mii șase sute) lei.

A fost încasat de la Harea Gheorghe în beneficiul lui Moroi Sergiu

paguba materială în sumă de 7 313 lei și paguba morală în sumă de 7000

lei, iar în total suma de 14 313 (paisprezece mii trei sute treisprezece) lei.

A fost încasat de la Harea Gheorghe cheltuielile judiciare în

beneficiul statului suma de 680 (șase sute optzeci) lei, pentru efectuarea

raportului de constatare medico-legală nr. 445 din 13.11.2017 efectuată în

privința lui Moroi Sergiu și raportului de constatare medico-legală nr. 444

din 13.11.2017 efectuată în privința lui Caraman Vadim.

Gheorghe, la 12.11.2017, aproximativ la orele 00:30, aflându-se în fața

1

disco barului „Barbados” din or. Anenii Noi, str. Xxxxxxxxxxxxxx, unde

activa în calitate de gardian, fiind în loc public, din intenții huliganice,

demonstrând o obrăznicie deosebită și o lipsă totală de respect față de

societate, în prezența Elenei Moroi și a lui Țariov Igor precum și a altor

persoane, l-a lovit cu pumnul în regiunea feței pe Caraman Vadim care de

la lovitură a căzut jos pierzându-și cunoștința cauzându-i conform

raportului de constatare nr. 444 din 13.11.2017 echimoze, excoriații și

edem posttraumatic al țesuturilor moi în regiunea capului care au fost

produse prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur și se

califică ca vătămare corporală neînsemnată, după care i-a aplicat 2 lovituri

cu pumnul în regiunea feței lui Moroi Sergiu care a căzut peste geamul

automobilului de model Mercedes pe care l-a spart și o lovitură cu piciorul

în piciorul drept al victimei, cauzându-i conform raportului de constatare

nr. 445 din 13.11.2017 o excoriație în regiunea piloasă a capului, o

echimoză în regiunea peri orbitală pe stânga, un edem post-traumatic a

țesuturilor moi a feții pe dreapta care au fost produse prin acțiunea

traumatică a unui obiect contondent dur și se califică ca vătămare

corporală neînsemnată.

3.1 Avocatul Crainic Arcadii în numele părții vătămate Moroi

Sergiu, prin care a solicitat casarea sentinței privitor la mărimea pagubei

morale, și încasarea de la Harea Gheorghe în beneficiul părții vătămate,

Moroi Sergiu, prejudiciul moral cauzat, în mărime de 30. 000 lei.

În argumentarea apelului depus, avocatul Crainic Arcadii a invocat

următoarele:

- la evaluarea prejudiciului moral, în mărime de 7000 lei, instanța de

judecată n-a ținut cont de faptul, că inculpatul Harea Gheorghe prin

acțiunile sale ilegale la forțat pe Moroi Sergiu să părăsească încăperea

disco barului „Barbados” din or. Anenii Noi, neconsumând până la capăt

produsele procurate în local pe care ulterior le-a achitat integral, acesta a

săvârșit infracțiunea, lângă un centru distractiv de locație publică, în

prezența mai multor persoane, dintre care rude, cât și soția acestuia, Moroi

Elena, prin ce i-a prejudiciat grav imaginea părții vătămate, Moroi Sergiu,

în urma căruia i-au cauzat acestuia două lovituri cu pumnul, în regiunea

feței, în rezultatul căruia ultimul a căzut peste geamul automobilului de

model „Mercedes”, care îi aparține cu drept de proprietate părții vătămate

pe care la spart cu capul, iar în ședințele de judecată nu și-a recunoscut

vina, în consecință ne căindu-se de cele săvârșite, în rezultatul căruia

2

consideră, că i-au fost cauzate părții vătămate, Moroi Sergiu o pagubă

morală pe care o evaluează, în mărime de 30.000 lei și pe care o solicită să

fie încasată de la inculpatul, Harea Gheorghe în beneficiul părții vătămate,

Moroi Sergiu.

3.2. Inculpatul Harea Gheorghe, prin care a solicitat casarea

sentinței, emiterea unei decizii, potrivit ordinii stabilite pentru prima

instanță, prin care el, Harea Gheorghe, învinuit de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (1), Cod penal, în temeiul art. 390 alin. (3), 415

Cod de procedură penală, să fie achitat. Acțiunea civilă a părților vătămate

să fie respinsă ca fiind neîntemeiată.

În argumentarea apelului depus, inculpatul Harea Gheorghe a invocat

următoarele:

- reieșind din totalitatea probelor administrate se demonstrează că

vina lui Harea Gheorghe în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 287

alin. (1) Cod penal, lipsește:

- nici de cum nu a încălcat ordinea publică, deoarece el se afla la

serviciu, în stare trează și își îndeplinea obligațiunile de serviciu, conform

contractului de muncă încheiat cu SRL „Solidan Lux”;

- comportamentul incorect, acțiunile huliganice ale părților

vătămate Moroi Sergiu, și Caraman Vadim, care deranjau odihna celor

prezenți și nesupunerea cerințelor lui Harea Gheorghe au și adus la

conflict;

- Moroi Sergiu, Caraman Vadim și cei de la masa unde au ospătat,

neîntemeiat refuzau achitarea produselor consumate, starea de ebrietate a

părților vătămate este confirmată prin rezultatul alco-testerului Drager -

la Moroi Sergiu s-a depistat alcool în aer expirat - 0,98%, ce constituie stare

de ebrietate avansată, iar la Caraman Vadim - 0,33%, ce constituie stare de

ebrietate medie;

- prima instanță, la examinarea cauzei și emiterea sentinței de

condamnare, nu a respectat prevederile legii, art. 101 Cod de procedură

penală, și nu a dat o aprecierii cuvenită fiecărei probe din punct de vedere

al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Probelor prezentate de

apărare și anume mărturiile martorilor oculari Anghel Ion, Vrabie Elena,

Lungu Mihail și Plamadeala Victor instanța de judecată nu le-a dat o

apreciere cuvenită sau critică, pe când era obligată;

- reieșind din probele administrate la dosar se demonstrează că în

acțiunile mele Harea Gheorghe lipsesc semnele constitutive al infracțiunii

3

prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, pentru ce în baza art. 390 Cod

procedură penală, să fie achitat;

- probelor și declarațiilor martorilor audiați Moroi Elena - soția,

părții vătămate Moroi Sergiu, Țariov Igor, Țariov Diana, Moroi Olesea,

Moroi Artur și Osipov Denis, instanța de judecată le-a dat o apreciere

cuvenită, însă ele nu sunt obiective deoarece martorii sunt rude apropiate

cu partea vătămată Moroi Sergiu și au fost explicate în favoarea lui.

2020, a fost respins apelul avocatului Crainic Arcadii în interesele părții

vătămate Moroi Sergiu și apelul inculpatului Harea Gheorghe, ca

nefondate și menținută sentința Judecătoriei Anenii Noi din 09 iulie 2019,

fără modificări.

4.1 Instanța de apel a statuat că: prima instanță a stabilit în mod corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine

și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare

materialului probator administrat.

Instanța de apel a considerat că, prima instanță a analizat obiectiv

cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, care

în ansamblu, dovedesc fără echivoc vinovăția inculpatul Harea Gheorghe

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(1) Cod Penal -

huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, precum și

acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau

obrăznicie deosebită.

Verificând argumentele invocate în cererea de apel depusă,

instanța de apel, a ajuns la concluzia că, acestea sunt nefondate fiind

combătute de probele anexate și circumstanțele stabilite în cadrul

cercetării judecătorești în instanța de fond și verificate în cadrul procedurii

de examinare a apelului. Declarațiile inculpatului Harea Gheorghe

privind nevinovăția sa în comiterea faptei penale incriminate se combate

prin totalitatea de probe pertinente, concludente, utile și veridice cercetate

în ședința de judecată și anume prin declarațiile martorilor nominalizați

supra și probele scrise cercetate în ședința de judecată. Aceste probe

coroborează între ele și demonstrează incontestabil vinovăția inculpatului

în comiterea infracțiunii de huliganism în proporții considerabile.

Instanța de apel a considerat că prima instanță just și-a întemeiat

sentința în baza declarațiilor părților vătămate a martorilor și probelor

4

scrise cercetate în ședința de judecată, iar prin analiza lor cu certitudine se

dovedește vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, iar

acuzațiile sunt bine justificate standardului de dovadă „în afara dubiilor

rezonabile”, la această concluzie a ajuns instanța de apel din analiza

probelor pertinente și concludente, utile administrate în ședința de

judecată care nu au fost combătute de către partea apărării, astfel de

dovadă rezultă din existența deducerilor suficient de puternice, clare și

concordante sau a similarelor prezumției de fapt necombătute, care poate

fi luat în considerație de comportamentul părților când sunt obținute

dovezile respective.

Argumentul inculpatului Harea Gheorghe precum că în acțiunile

sale lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 287

alin. (1) Cod penal, sunt combătute de materialele dosarului și anume

martorii Lungu Mihail, Anghel Ion, potrivit proceselor verbale de

confruntare din 7 martie 2018 (f.d. 170-171 vol. I) au declarat, că inculpatul

a aplicat forța fizică față de părțile vătămate, împingându-i cu mâinile,

care în rezultat, au căzut jos.

Instanța de apel a respins ca nefondat argumentul inculpatului

precum că prima instanță a ajuns la concluzia greșită despre vinovăția sa,

precum că inculpatul nu a recunoscut vinovăția la nici o etapă a procesului

penal, or, versiunea inculpatului privind nevinovăția sa în comiterea

infracțiunii încriminate, reprezentă doar o strategie de apărare și de

eschivare a inculpatului de la răspundere penală, or, dreptul de a nu se

auto-incrimina este unul consacrat legal și constituie un drept garantat al

art. 6 CEDO, dar beneficierea de acesta nu demonstrează nevinovăția

inculpatului.

Instanța de apel a considerat că soluția adoptată de către prima

instanță își va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului Harea

Gheorghe, or aplicarea unei pedepse penale sub formă de amendă în

mărime de 552 unități convenționale, ar duce la conștientizarea de către

inculpat a celor comise, cu atragerea unor concluzii corecte ce țin de

comportamentul său.

Instanța de apel a considerat cerințele înaintate avocatului Crainic

Arcadii în cererea de apel declarată în interesele părții vătămate Moroi

Sergiu că sunt neîntemeiate, cererea privind încasarea prejudiciului moral

solicitat de către Sergiu Moroi în mărime de 30 000 lei, a fost apreciată ca

fiind exagerată.

5

Instanța de apel a considerat că prima instanță corect a conchis

asupra necesității de a fi încasate din contul inculpatului Harea Gheorghe

a cheltuielilor suportate pentru efectuarea raporturilor de constatare

medico-legală în privința părților vătămate în mărime de 680 lei.

avocatul Barbă Tudor în numele inculpatului, prin care neinvocând

incidența nici unui temei a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală,

a solicitat casarea sentinței și deciziei, emiterea unei decizii, potrivit

ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care, Harea Gheorghe,

învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. 1, Cod penal,

în temeiul art. 390 alin. (3), 415 Cod de procedură civilă, să fie achitat, iar

acțiunea civilă a părților vătămate să fie respinsă ca fiind neîntemeiată.

5.1 În susținerea recursului avocatul Barbă Tudor în numele inculpatului

a invocat că:

- nevinovăția lui Harea Gheorghe a fost confirmată și de martorii

audiați în cadrul urmăririi penale și în ședința de judecată și anume:

Anghel Ion, Vrabie Elena, Lungu Mihail și în ședința de judecată,

Plămădeală Victor;

- consideră că reieșind din totalitatea probelor administrate se

demonstrează că vina lui Harea Gheorghe în săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 287 alin. 1, Cod penal „Huliganismul”, lipsește în

acțiunile lui;

- Harea Gheorghe nici de cum nu a încălcat ordinea publică,

deoarece el se afla la serviciu, în stare trează și își îndeplinea obligațiunile

de serviciu, conform contractului de muncă încheiat cu SRL „Solidan

Lux”;

- probelor, și declarațiilor martorilor audiați Moroi Elena - soția,

părții vătămate Moroi Sergiu, Țariov Igor, Țariov Diana, Moroi Olesea,

Moroi Artur și Osipov Denis, instanța de judecată le-a dat o apreciere

cuvenită, însă ele nu sunt obiective deoarece martorii sunt rude apropiate

cu partea vătămată Moroi Sergiu și au fost explicate în favoarea lui;

- la examinarea cauzei și emiterea sentinței de condamnare, nu s-a

respectat prevederile legii, art. 101 Cod de procedură penală, și nu s-a dat

o apreciere cuvenită fiecărei probe din punct de vedere al pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor. Probelor prezentate de apărare și

anume mărturiile martorilor oculari Anghel Ion, Vrabie Elena, Lungu

6

Mihail și Plamadeala Victor instanța de judecată nu le-a dat o apreciere

cuvenită sau critică, pe când era obligată.

pct. 11 Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, pledând

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca vădit neîntemeiat și lipsit de

temeiuri legale.

nominalizat pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate,

Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil

din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute

de lege.

În conformitate cu art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în

recurs.

În corespundere cu art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală,

recursul trebuie să fie motivat.

În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală,

cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art.

427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

În recursul avocatului, în pofida prevederilor enunțate, nu este

indicat niciun temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, însă în argumentarea ilegalității deciziei contestate în

acest sens (pct. 5.1 din decizie), își exprimă dezacordul cu prezența în

acțiunile inculpatului Harea Gheorghe a elementelor infracțiunii

prevăzute de art.287 alin.(1) Cod penal și solicită achitarea acestuia.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit

căreia, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când:

nu au fost întrunite elementele infracțiunii, Colegiul penal constată, că astfel

de eroare de drept nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului

declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul părții apărării, aceasta cuprinzând motivele pe care se

7

întemeiază soluția pronunțată, iar motivarea soluției fiind în

corespundere cu dispozitivul hotărârii, acesta fiind clar.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept

care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal menționează, că motivarea hotărârii este un proces

de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în

mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt

valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și

sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii

penale, așa cum s-a procedat în speță.

De asemenea, reieșind din esența criticilor invocate de către

apărare, Colegiul penal reține că acestea se referă în mare parte doar la

chestiunea de apreciere a probelor.

Or, acesta face o proprie evaluare a materialului probator,

prezentând versiunea potrivit căreia probele administrate de către

instanțele de fond nu confirmă vinovăția inculpatului Harea Gheorghe în

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal.

Din conținutul deciziei rezultă că această concluzie a fost bazată pe

cumulul de probe cercetate în ședința instanței de apel, inclusiv

declarațiile părților vătămate a martorilor precum și pe probele scrise, care

au fost obiectiv apreciate, analizate conform prevederilor art. 101 Cod

procedură penală (f.d. 137 – 145, vol. II).

Probele indicate sunt detaliat descrise în decizia instanței de apel,

care au fost examinate complet și obiectiv, fiind corect apreciate de

instanța de apel, nu prezintă temei de îndoială și direct indică la comiterea

de către inculpatul Harea Gheorghe a infracțiunii prevăzute de art. 287

alin. (1) Cod penal, vinovăția căruia a fost dovedită cu certitudine și fără

echivoc.

Astfel, în cauză au fost stabilite toate elementele componente ale

infracțiunii imputate inculpatului, inclusiv vinovăția acestuia, iar

argumentele recurentului, precum că faptele lui nu întrunesc elementele

8

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, sunt neîntemeiate și

contravin actelor cauzei, instanța de apel și-a motivat eficient soluția,

respingând versiunea apărării privind nevinovăția inculpatului (f.d.148,

vol. II).

Colegiul penal reține, că instanța de apel, întemeiat a dat apreciere

critică declarațiilor inculpatului, considerându-le drept intenția acestuia

de a se eschiva de răspundere penală, or, acestea au fost combătute prin

cumulul de probe cercetate în ședința de judecată în apel, fiind apreciate

toate probele coroborate în ansamblu din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor.

Instanța de recurs reiterează, că motivele de reapreciere a probelor,

nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind

ilegală a hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează

conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de

instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor

respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticile

referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în

cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de

fapt stabilită de instanțele de fond, corectitudinea dispunerii condamnării

inculpatului conform învinuirii incriminate, astfel că reaprecierea

probelor, în modul propus de către partea apărării, nu se încadrează în

prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie asupra

probelor, care au fost puse la baza hotărârii primei instanțe, apoi verificate

de instanța de apel, prin continuarea judecării cauzei în fond, nu poate

servi temei pentru reexaminarea cauzei.

În acest sens Colegiul penal atestă, că la soluționarea cauzei

instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 99-101, 414 Cod de

procedură penală, a cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și

apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor,

astfel întemeiat ajungând la concluzia privind menținerea sentinței primei

instanțe.

Colegiul penal stabilește, că în speță, nu a fost comisă nici o eroare

de drept, așa precum se susține de către apărare, or, pentru a constitui caz

de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi

9

influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită,

neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a

probelor, dar discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real

al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept

consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator

o susține.

În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de

către instanța de recurs.

De asemenea, Colegiul penal, analizând materialele cauzei în

raport cu argumentele invocate de către recurent, conchide că instanța de

apel, menținând soluția primei instanțe, la judecarea apelului a respectat

prevederile art. 414 Cod de procedură penală, în mod întemeiat a ajuns la

concluzia corectitudinii încadrării juridice a acțiunilor inculpatului Harea

Gheorghe, astfel corect concluzionând că în acțiunile inculpatului sunt

prezente toate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 287

alin. (1) Cod penal, motivându-și temeinic soluția în acest sens, așa cum

este indicat în pct. 4, 4.1. al prezentei decizii, soluție pe care instanța de

recurs o însușise și reiterarea căreia nu o consideră necesară, deoarece

soluția instanței de apel este pe deplin conformă circumstanțelor de fapt

și de drept stabilite, precum și practicii judiciare constante.

Totodată, dat fiind faptul, că în prezenta speță autorul recursului își

exprimă dezacordul cu condamnarea inculpatului pe art. 287 alin. (1) Cod

penal, considerând că lipsesc probe care ar confirma vinovăția lui în

săvârșirea infracțiunii imputate, solicitând să fie achitat inculpatul Harea

Gheorghe, pe motiv că în acțiunile lui lipsesc elementele constitutive ale

infracțiunii imputate, nefiind dovedită vinovăția inculpatului în

comiterea faptei incriminate., Colegiul penal va purcede la analiza acestor

elemente, în coraport cu circumstanțele constatate și probele administrate.

La acest capitol Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației

de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a

produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este

subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau

legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul constată că, instanța de apel, judecând cauza, a cercetat

nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părți, a audiat

inculpatul, a cercetat materialele administrate de organul de urmărire

penală, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ce au format convingerea

10

instanței că vinovăția inculpatului Harea Gheorghe în săvârșirea

infracțiunii imputate a fost dovedită integral

Potrivit considerentelor teoretice latura obiectivă a infracțiunii

prevăzute de art.287 Cod penal, constă în fapta prejudiciabilă exprimată

în acțiunile care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea

violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei

asemenea violențe, de opunerea de rezistență violentă reprezentanților

autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, ori în

acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau

obrăznicie deosebită.

Din această noțiune se desprinde, că fapta prejudiciabilă cunoaște

patru modalități normative cu caracter alternativ.

De asemenea, doctrina menționează, că infracțiunea specificată la

art.287 Cod penal, este o infracțiune formală și se consideră consumată din

momentul realizării acțiunilor specificate în latura obiectivă.

Colegiul penal relevă, că totuși obligatoriu este modul public al

infracțiunii de huliganism, adică actele huliganice sunt săvârșite în

prezența unor persoane sau rezultatul acțiunilor huliganice devin

inevitabil cunoscut altor persoane.

Tot aici, instanța de recurs remarcă, că ordine publică înseamnă o

totalitate de relații sociale ce asigură o ambianță liniștită de conviețuire în

societate, de inviolabilitate a persoanei și a integrității patrimoniului,

precum și activitatea normală a instituțiilor de stat și publice.

Prin acțiuni care încalcă ordinea publică, se înțelege fapta săvârșită

în public, îndreptată împotriva ordinii publice, care se concretizează în

acostarea jignitoare a persoanelor, în alte acțiuni similare ce încalcă

normele etice, tulbură ordinea publică și liniștea persoanelor.

Reieșind din lucrările dosarului, Colegiul penal consideră că, soluția

adoptată de către instanța de apel în partea calificării de drept a acțiunilor

inculpatului în baza art.287 alin.(1) Cod penal, este corectă și întemeiată

prin ansamblul de probe expus și analizat în hotărârea contestată și

menționate în pct. 8-10 al deciziei sale(f.d.137-145, vol. II).

Colegiul penal reține că, instanța de apel just a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată

inculpatului și încadrarea juridică justă a acțiunilor infracționale ale

acestuia, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe

11

administrate în cauza penală, respectiv analizate și apreciate instanța de

apel.

Totodată, Colegiul penal reține faptul că, argumentele invocate de

recurent au fost obiect de studiu la judecarea cauzei în instanța de apel

(motivele recursului ordinar invocat fiind identice cu cele din cererea de

apel), asupra cărora instanța de apel la acest capitol sa expus just și

întemeiat.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în cazul în care instanțele de fond

și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să

utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în

principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor

instanțe (a se vedea, în special, cauzele Garcia Ruiz v. Spania, hotărârea

din 21 ianuarie 1999; Helle v. Finlanda, hotărârea din 19 decembrie 1997).

Mai mult, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe

aceste aspecte contestate și în prezentul recurs, nu se identifică, or instanța

de apel s-a expus în decizia sa, detaliat și argumentat asupra fiecărei

chestiuni esențiale particulare speței, iar motivarea din decizia acesteia, în

virtutea corectitudinii ei și pentru a evita repetări inutile, instanța de

recurs ordinar o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Complementar, Colegiul menționează că temeiul invocat de

recurent, privind modul de apreciere a probelor, nu se încadrează în cele

prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Coroborând cele expuse, Colegiul penal apreciază că, în fapt,

decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor art. 394 Cod de

procedură penală, este bine argumentată, motivată, fiind legală și

întemeiată, și astfel nu se constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta

legalitatea hotărârii judecătorești contestate.

12

În baza celor expuse, Colegiul penal atestă că instanța de apel la

judecarea cauzei în ordine de apel, nu a comis erori de drept, care ar

genera casarea deciziei adoptate, urmând a fi dispusă inadmisibilitatea

recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Barbă Tudor în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2020, în cauza penală în privința

lui Harea Gheorghe xxxxxxxxxr, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 14 ianuarie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

13