1ra-486/2020 — art. 173 CP

1ra-486/2020 — art. 173 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-486/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Druță Boris în numele inculpatului, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 octombrie 2019, în

cauza penală în privința lui

Marian Ilie xxx, născut la xxxxx, originar și

locuitor al satului xxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 05.10.2018 – 24.04.2019;

Instanța de apel: 07.06.2019 – 02.10.2019;

Instanța de recurs: 21.11.2019 –01.10.2020.

A C O N S T A T A T :

Marian Ilie a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art.173 Cod Penal și i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de amendă

în mărime de 700 unități convenționale, echivalent a 35000 (treizeci și

cinci mii) lei.

A fost încasat de la Marian Ilie în beneficiul statului cheltuielile

judiciare în sumă de 1862 lei. În rest, solicitările procurorului privind

încasarea cheltuielilor judiciare au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

în jurul orei 11:30, în mod intenționat, deplasându-se la domiciliul cet. x,

situat în satul xxx, care este invalid de gradul I, necesitând îngrijirea din

partea unei alte persoane, profitând de starea ei de neputință, urmărind

scopul de a o determina pe ultima la acțiuni cu caracter sexual, prin

constrângere psihică, i-a solicitat ultimei să coboare de pe pat și să se

culce pe podea, creând o atmosferă neplăcută, degradantă și umilitoare,

unde a hârțuit-o sexual, acțiuni manifestate prin săruturi pe buze,

atingeri indecente în zona sânilor și organelor genitale, astfel lezându-i

demnitatea acesteia.

1

a solicitat casarea totală a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin

care să fie dispusă achitarea lui, deoarece nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii. Totodată, a solicitat respingerea cererii

înaintate de către acuzatorul de stat, în vederea încasării cheltuielilor

judiciare.

În argumentarea apelului inculpatul a invocat că, prima instanță nu a

atras atenția la declarațiile părții vătămate și declarațiile inculpatului,

invocând că învinuirea este bazată doar pe presupuneri.

octombrie 2019, a fost respins apelul inculpatului ca fiind depus peste

termen.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, sentința

Judecătoriei Orhei, sediul Rezina din 24 aprilie 2019, a fost pronunțată

public în aceiași dată.

Din conținutul procesului verbal al ședinței de judecată din data de

24 aprilie 2019, ora 13.00 rezultă că, în cadrul ședinței fixate pentru

examinarea cauzei, inculpatul Marian Ilie, nu s-a prezentat, fapt

consemnat în procesul-verbal al ședinței de judecată (f.d. 154). Conform

aceluiași proces-verbal al ședinței de judecată din 24 aprilie 2019, se

constată că avocatul Aurel Goncear, care acționa în interesele

inculpatului Marian Ilie, la pronunțarea sentinței din 24 aprilie 2019, a

fost prezent. Conform recipisei depuse la dosar se atestă că sentința

Judecătoriei Orhei (sediul Rezina) din 24 aprilie 2019, a fost înmânată lui

Marian Ilie la 24 aprilie 2019, însă expediată în adresa reprezentantului

părții vătămate x, pentru a face cunoștință cu sentința.

În pofida faptului că atât inculpatul Marian Ilie, cât și apărătorul

acesteia Goncear Aurel, au făcut cunoștință cu sentința Judecătoriei

Orhei (sediul Rezina) la 24 aprilie 2019, nici unul dintre aceștia nu și-au

exercitat dreptul legal de a ataca actul de dispoziție a instanței de

judecată în termenul prevăzut de lege, și abia la 29 mai 2019, inculpatul

Marian Ilie a înaintat apel împotriva sentinței (f.d.165), invocând că, nu a

contestat sentința în termen.

Astfel, instanța de apel a reținut încălcarea termenelor prevăzute la

art.402 alin.(1) Cod de procedură penală, iar potrivit prevederilor art. 403

alin.(1), art. 404 alin.(1) Cod de procedură penală care expres indică la

imposibilitatea declarării apelului mai târziu de 15 zile de la data

începerii executării pedepsei, ceea ce face imposibilă și repunerea în

termen a apelului declarat de inculpatul Marian Ilie care a depus apel la

data de 29 mai 2019, deoarece inculpatului i-a realizat apărarea Goncear

2

Aurel și acesta a primit sentința motivată la data de 24 aprilie 2019, iar

apelul a fost declarat de inculpatul Marian Ilie la 29 mai 2019, astfel

curgerea termenului de contestare se efectuează din data de 24 aprilie

2019, astfel apărarea nu și-au exercitat dreptul legal de atac a actului de

dispoziție a instanței de judecată în termenul prevăzut de lege.

De asemenea, a menționat că, în cazul în care potrivit procesului-

verbal din 08 aprilie 2019 inculpatul Marian Ilie a fost prezent în ședință

judiciară și acesta a fost înștiințat despre data pronunțării sentinței,

termenul de contestare a sentinței curge din 24 aprilie 2019, momentul în

care inculpatul invocă că a semnat recipisa, instanța de apel a constatat

că, apelul a fost depus la data de 29 mai 2019, cu depășirea termenului

limită de 15 zile de la momentul pronunțării sentinței.

Instanța de apel a subliniat că avocatul Druță Boris, care acționa în

interesele inculpatului Marian Ilie, a solicitat repunerea cererii de apel în

termen, iar instanța de apel nu este în drept să repună apelul în termenul

omis, dacă temeiurile omiterii sunt nejustificative, or aceasta ar echivala

cu avantajarea unei părți în defavoarea alteia, mai mult ca atât, în speța

dată nu a fost confirmat prin probe faptul că omiterea termenului a avut

loc din motive întemeiate.

În contextul celor statuate, instanța de apel a amintit că termenul

de apel este un termen procesual legal, durata lui este stabilită exhaustiv

prin lege, acesta fiind absolut și având un caracter imperativ, în sensul că

depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac

Instanța e apel a specificat că la calcularea termenului de apel se

aplică sistemul de unități libere (zile libere) cu posibilitatea prelungirii

termenului pînă la prima zi lucrătoare, dacă acesta urmează să se

sfârșească într-o zi nelucrătoare. Totodată, la calcularea termenului de

apel, nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua

în care acesta se împlinește.

Instanța de apel a reținut că în speță termenul de declarare a

apelului a fost omis de către inculpatul Marian Ilie, din circumstanțe care

sunt imputabile părții și că motive întemeiate ce au determinat omiterea

termenului de atac, apelantul nu a invocat, astfel că repunerea apelului

în termen, de către instanța de apel, ar echivala cu avantajarea unei părți

în defavoarea alteia, prin extinderea termenului legal de prescripție și

revizuire a hotărârilor judecătorești, ceea ce în accepțiunea CtEDO

(Ghirea versus Republica Moldova) urmează a fi interpretat ca încălcare

a principiilor securității juridice cât și a egalității armelor, ceea ce duce la

violarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului – dreptul

la un proces echitabil, care urmează a fi respectat cu referință la partea

3

acuzării și a apărării, fără discriminare.

avocatul Druță Boris în numele inculpatului, care invocând temei pentru

recurs art. 427 Cod de procedură penală, și anume incidența pct. 2) și 6),

și a solicitat casarea deciziei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care

Maria Ilie să fie achitat.

5.1 În motivarea recursului avocatul a indicat că:

- cauza a fost examinată în temeiul probelor acumulate și inculpatul

nu este de acord cu poziția acuzatorului că a omis termenul de depunere

a apelului. Inculpatul a depus explicații convingătoare din care reiese că

a depus apelul la momentul cînd a citit sentința ștampilată și motivată;

- toate motivațiile expuse în apel nu au fost examinate de instanță,

doar limitându-se la respingerea din cauza omiterii termenului, ceea ce

consider, o încălcare a dreptului la justiție, stipulat de Constituția RM și

practica CEDO;

- insuficient s-a luat în considerație individualitatea persoanei. Nu

s-au luat nici intr-un mod circumstanțele atenuante ale lui Marian Ilie;

- nu s-a luat în considerație situația materială a inculpatului;

- sentința de condamnare așa cum s-a pronunțat față de Marian Ilie

nu poate fi bazată pe presupuneri sau, în mod exclusiv ori în principal

pe declarațiile martorilor depuse în timpul urmăririi penale și citite în

instanța de judecată.

declarat, pe baza materialului din dosarul cauzei și a motivelor invocate,

Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile

stipulate în acest articol.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de

consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Din textul recursului, Colegiul penal constată, că recurentul a

indicat temeiul pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, și anume incidența pct. 2) și 6), expunându-și

dezacordul cu decizia instanței de apel prin faptul că cauza a fost

4

examinată în temeiul probelor acumulate și inculpatul nu este de acord cu

poziția acuzatorului că a omis termenul de depunere a apelului. Inculpatul a

depus explicații convingătoare din care reiese că a depus apelul la momentul

cînd a citit sentința ștampilată și motivată, iar toate motivațiile expuse în apel

nu au fost examinate de instanță, doar limitându-se la respingerea din cauza

omiterii termenului, ceea ce consider, o încălcare a dreptului la justiție, stipulat

de Constituția RM și practica CEDO.

Colegiul penal menționează, că potrivit practicii judiciare

constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și

erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-

a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă

aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept

formal și material.

În speță, Colegiul penal constată că, instanța de apel la examinarea

cauzei a respectat prevederile art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală

potrivit cărora, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe

noi prezentate instanței de apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală

decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept

care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date.

Lecturând materialele cauzei, în raport cu solicitările recurentului,

argumentarea expusă de către instanța de apel în decizia emisă și

temeiurile invocate de către recurent, Colegiul penal conchide că

respectivele temeiuri nu sunt incidente speței întrucât instanța de apel

nu a judecat fondul cauzei, dar a constatat depunerea tardivă a apelului,

argumentându-și poziția corespunzător.

Cu toate acestea, reieșind din alegațiile recurentului, în raport cu

materialele cauzei, în special procesul-verbal al ședinței de judecată în

prima instanță, Colegiul penal conchide că acestea sunt neîntemeiate,

deoarece, fiind stabilit că în cadrul ședinței fixate pentru examinarea

cauzei în prima instanță, la data de 24 aprilie 2019, ora 13.00, inculpatul

Marian Ilie, nu s-a prezentat (f.d. 154). Conform aceluiași proces-verbal

al ședinței de judecată din 24 aprilie 2019, se constată că avocatul Aurel

Goncear, care acționa în interesele inculpatului Marian Ilie, la

pronunțarea sentinței din 24 aprilie 2019, a fost prezent. Conform

recipisei depuse la dosar se atestă că sentința Judecătoriei Orhei (sediul

Rezina) din 24 aprilie 2019, a fost înmânată lui Marian Ilie la 24 aprilie

5

2019, însă expediată în adresa reprezentantului părții vătămate Leonte

Maria, pentru a face cunoștință cu sentința.

În pofida faptului că atât inculpatul Marian Ilie, cât și apărătorul

acesteia Goncear Aurel, au făcut cunoștință cu sentința Judecătoriei

Orhei (sediul Rezina) la 24 aprilie 2019, nici unul dintre aceștia nu și-au

exercitat dreptul legal de a ataca actul de dispoziție a instanței de

judecată în termenul prevăzut de lege, și abia la 29 mai 2019, inculpatul

Marian Ilie a înaintat apel împotriva sentinței (f.d.165), invocând că, nu a

contestat sentința în termen.

Astfel, instanța de apel a reținut încălcarea termenelor prevăzute la

art.402 alin.(1) Cod de procedură penală, iar potrivit prevederilor art. 403

alin.(1), art. 404 alin.(1) Cod de procedură penală care expres indică la

imposibilitatea declarării apelului mai târziu de 15 zile de la data

începerii executării pedepsei, ceea ce face imposibilă și repunerea în

termen a apelului declarat de inculpatul Marian Ilie care a depus apel la

data de 29 mai 2019, deoarece inculpatului i-a realizat apărarea Goncear

Aurel și acesta a primit sentința motivată la data de 24 aprilie 2019, iar

apelul a fost declarat de inculpatul Marian Ilie la 29 mai 2019, astfel

curgerea termenului de contestare se efectuează din data de 24 aprilie

2019, astfel apărarea nu și-au exercitat dreptul legal de atac a actului de

dispoziție a instanței de judecată în termenul prevăzut de lege.

De asemenea, instanța de apel a menționat că, în cazul în care

potrivit procesului-verbal din 08 aprilie 2019 inculpatul Marian Ilie a fost

prezent în ședință judiciară și acesta a fost înștiințat despre data

pronunțării sentinței, termenul de contestare a sentinței curge din 24

aprilie 2019, momentul în care inculpatul invocă că a semnat recipisa,

instanța de apel a constatat că, apelul a fost depus la data de 29 mai 2019,

cu depășirea termenului limită de 15 zile de la momentul pronunțării

sentinței.

În acest context, instanța de recurs ordinar respinge argumentul

recurentului precum că, instanța de apel nu a examinat toate motivațiile

expuse în apel, limitându-se la respingerea din cauza omiterii termenului, ceea

ce consideră, o încălcare a dreptului la justiție, stipulat de Constituția RM și

practica CEDO, deoarece instanța de apel just a reținut faptul că nu au

existat temeiuri pentru repunerea în termen a apelului pentru judecarea

în fond, întrucât inculpatul a cunoscut că la data de 24 aprilie 2019 urma

a fi pronunțată sentința și, fiind citat legal, nu s-a prezentat la

pronunțarea sentinței, astfel potrivit legii, la data pronunțării hotărârii

începe a curge termenul de exercitare a căii de atac, iar părțile care nu s-

6

au prezentat la pronunțare, se consideră că au luat cunoștință de

conținutul hotărârii motivate la data pronunțării.

În speță a fost stabilit cert faptul că inculpatul cunoștea despre data

la care urmează a fi pronunțată sentința, or, potrivit procesului verbal al

ședinței de judecată din 08 aprilie 2019, ședință în care inculpatul a fost

prezent, se atestă că acesta a fost informat despre faptul că pronunțarea

sentinței a fost stabilită pentru 24 aprilie 2019, însă acesta nu s-a

prezentat fiind legal citat, fiind prezent doar avocatul său Goncear Aurel

iar la data de 29 mai 2019 a depus cerere de apel. Cu toate acestea,

conform recipisei anexate la dosar se atestă că sentința din 24 aprilie

2019, a fost înmânată lui Marian Ilie la 24 aprilie 2019,(f.d.160).

Reieșind din aceste raționamente instanța de recurs susține poziția

instanței de apel cu privire la faptul că, apelantul nu a invocat careva motive

întemeiate ce a condiționat omiterea termenului de atac și că termenul de

declarare a apelului a fost omis de către inculpatul Marian Ilie, din circumstanțe

care sunt imputabile părții, astfel că repunerea apelului în termen, de către

instanța de apel, ar echivala cu avantajarea unei părți în defavoarea alteia, prin

extinderea termenului legal de prescripție și revizuire a hotărârilor judecătorești,

or în accepțiunea CtEDO (Ghirea versus Republica Moldova) urmează a

fi interpretat ca încălcare a principiilor securității juridice cât și a

egalității armelor, ceea ce duce la violarea art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului – dreptul la un proces echitabil, care

urmează a fi respectat cu referință la partea acuzării și a apărării, fără

discriminare.

De asemenea Colegiul penal cu referire la critica recurentului

potrivit căruia sentința de condamnare așa cum s-a pronunțat față de Marian

Ilie nu poate fi bazată pe presupuneri sau, în mod exclusiv ori în principal pe

declarațiile martorilor depuse în timpul urmăririi penale și citite în instanța de

judecată, menționează că nu poate constitui obiect de examinare în ordine

de recurs întrucât instanța de apel la fel nu sa expus asupra acestei

chestiuni, respingând apelul la etapa constatării tardivității acestuia.

În sensul dat se notează faptul că prin decizia instanței de apel, a

fost respins apelul inculpatului, ca depus peste termen.

Prin urmare la etapa judecării apelului, instanța nu sa implicat în

constatările primei instanțe nefiind agravată situația inculpatului.

Astfel, examinarea deciziei instanței de apel urmează a fi privită

doar prin prisma motivării cu privire la omiterea termenului de

declarare a apelului.

Cercetând alegațiile recurentului în raport cu constatările instanței

de apel, Colegiul penal apreciază că respectiva instanță corect a judecat

7

cauza, iar careva erori nu au fost stabilite.

Raportând situația dată la prevederile art. 402 alin. (1) și 231 alin.

(3) Cod de procedură penală, instanța de apel corect a stabilit că apelul

inculpatului a fost declarat cu omiterea termenului legal prevăzut.

Sancțiunea decăderii din motivul expirării termenului de apel, a

fost constatată de instanța de apel prin materialele cauzei.

Legea prevede repunerea în termen a apelului, ca un mijloc

procesual prin care poate fi eliminat principiul tardivității exercitării

apelului, în cazul în care titularul apelului invocă motive întemeiate

privind întârzierea declarării apelului împotriva sentinței, însă la caz

instanța de apel a stabilit că apelantul nu a adus motive întemeiate ce ar

justifica depunerea apelului în afara termenului legal.

Colegiul penal analizând decizia atacată prin prisma art. 340 Cod

de procedură penală, coroborat cu art. 402 alin. (1) Cod de procedură

penală, apreciază ca fiind corectă constatarea instanței de apel că, în

respectiva cauză se consideră că inculpatul au luat cunoștință de

conținutul hotărârii la data pronunțării, astfel încât, de la data

pronunțării hotărârii începe a curge termenul de exercitare a căii de atac.

Termenul de apel este un termen procesual legal, durata lui este

stabilită exhaustiv prin lege, acesta fiind absolut și având un caracter

imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a

exercita calea de atac.

Totodată, este cert faptul că inculpatul în cererea de apel declarată

împotriva sentinței, a solicitat repunerea în termen, însă nu a expus

argumente justificative în vederea motivării termenului omis, or,

repunerea apelului în termen, de către instanță de apel, în lipsa

motivelor întemeiate, ar echivala cu avantajarea unei părți în defavoarea

alteia, prin extinderea termenului legal de prescripție, fapt care poate

aduce atingere principiilor securității raporturilor juridice cât și a

egalității armelor, ceea ce duce la violarea art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului - dreptul la un proces echitabil, care

urmează a fi respectat atât cu referire la partea apărării cât și acuzării.

Având în vedere că instanța de apel nu s-a expus asupra

circumstanțelor de fapt ale cauzei și legalității sentinței, din aceste

puncte de vedere, nu există temei nici pentru instanța de recurs de a se

expune asupra argumentelor cu referire la vinovăția și pedeapsa stabilită

inculpaților.

În concluzie, instanța de recurs reține, că hotărârea instanței de

apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, este

legală și motivată iar criticile din recursul ordinar declarat de către

8

inculpat, fiind vădit neîntemeiate, respectiv acesta urmând a fi declarat

inadmisibil.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Druță Boris în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 02 octombrie 2019, în cauza penală în

privința lui Marian Ilie xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 29 octombrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

9