1ra-1747/2020 — art.349 alin.1-1 CP

1ra-1747/2020 — art.349 alin.1-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1747/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către inculpatul

Iurii Iurie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16

iunie 2020, în cauza penală în privința lui,

Iurii Iurie XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 18.01.2019 – 20.12.2019

instanța de apel: 16.01.2020 – 16.06.2020

instanța de recurs: 01.08.2020 – 04.11.2020

A C O N S T A T A T :

Iurie a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.349

alin.(11) Cod penal, aplicându-i în baza acestei Legi și cu aplicarea

prevederilor art.80 Cod Penal, pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 2 (doi) ani.

În baza art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate față de Iurii

Iurie, a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 2 (doi)

ani.

A fost admisă solicitarea acuzatorului de stat Oleg Reaboi cu privire la

încasarea din contul lui Iurii Iurie în beneficiul statului cheltuielile judiciare

în mărime de 448 (patru sute patruzeci și opt) lei.

aproximativ în jurul orelor 16:10, aflându-se în XXXXX, amplasat în mun.

XXXXX, la punctul de trecere și control, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod

conștient survenirea lor, acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea

scopului stabilit, demonstrând un comportament agresiv, numind cu

cuvinte necenzurate și nesupunându-se procedurii de percheziție, având

drept scop sistarea activității de serviciu a ofițerului de serviciu al

Penitenciarului nr.11, Mihaescu Sergiu și de a schimba caracterul activității

în interesul lui și manifestând o vădită lipsă de respect și nesupunere

1

cerințelor legale ale angajatului penitenciarului, a aplicat o lovitură cu

pumnul în regiunea feței ofițerului de serviciu al Penitenciarului nr.11,

Mihaescu Sergiu, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară nr.

XXXXX din 21.12.2018 vătămări corporale sub formă de plagă contuză a

buzei inferioare pe dreapta, luxație a 6 dinți cu fractură marginală a 2 dinți,

leziuni corporale care se califică ca vătămate ușoară.

Prin acțiunile sale Iurii Iurie a comis infracțiunea prevăzută de art.349

alin.(11) Cod penal – amenințare sau violență săvârșită asupra unei persoane

cu funcție de răspundere sau a unei persoane care își îndeplinește datoria

obștească, adică aplicarea violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate

față de persoana cu funcție de răspundere în scopul sistării activității lor de

serviciu ori schimbării caracterului ei în interesul celui care aplică violența

sau al altei persoane, în legătură cu participarea acestei persoane la

prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale.

Bălți, Oleg Reaboi, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea

sentinței, cu rejudecare cauzei penale și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care Iurii Iurie să fie recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute

de art.349 alin.(11) Cod penal și în baza normei date de a-i aplica pedeapsa

sub forma de închisoare pe un termen de 2 ani. În temeiul alin.(3) art.72 Cod

penal, pedeapsa închisorii stabilită urmând a fi executată de Iurii Iurie în

penitenciar de tip semiînchis. Încasarea cheltuielilor de judecată în mărime

de 448 lei.

3.1. În motivarea cererii de apel, procurorul a menționat că:

- deși, instanța de fond just a stabilit circumstanțele cauzei penale, a

dat o apreciere veridică probelor administrate pe parcursul urmăririi penale

în ședința de judecată care a avut loc pe baza acordului de recunoaștere a

vinovăției prevăzut la art.509 Cod de procedură penală, corect a calificat

faptele incriminate inculpatului, însă neîntemeiat a aplicat art.90 Cod penal;

- deși, inculpatul a recunoscut pe deplin vina incriminată, acesta totuși

anterior a fost condamnat nu o singura data, inclusiv pentru comiterea

infracțiunilor similare, fapt ce denotă corijarea inculpatului altfel decât prin

aplicarea unei pedepse penale de închisoare, este imposibilă;

- pedeapsă aplicată față de inculpat este vădit neproporțională faptei

comise de către acesta și urmările produse, cu abatere de la criteriile generale

de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.75 Cod penal din care

rezultă, că persoanei culpabile se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea Specială și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului Penal, iar la stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată urmează să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei,

2

care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și condițiile de viață ale

familiei acestuia;

- față de inculpat necesită a fi aplicată pedeapsa închisorii, cu

executarea în penitenciar.

2020, a fost admis recursul procurorului în Procuratura mun. Bălți, Oleg

Reaboi, casată sentința în latura stabilirii pedepsei, cu rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care s-a exclus aplicarea prevederilor art.90 Cod penal.

Iurii Iurie considerându-se condamnat în baza art.349 alin.(11) Cod

penal cu aplicarea în baza acestei legi și a art.80 Cod penal a unei pedepse

de închisoare pe un termen de 2 ani, cu executarea ei potrivit art.72 alin.(3)

Cod penal în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute fără modificări.

Termenul executării pedepsei sub formă de închisoare stabilită lui Iurii

Iurie, urmând a fi calculat din 16.06.2020.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, judecând

cauza penală, prima instanță a respectat normele procesuale, a verificat

complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat

probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția

inculpatului în faptele incriminate și făcând o încadrare juridică justă a

acțiunilor lui Iurii Iurie în baza art.349 alin.(11) Cod penal.

Concluzia instanței de fond, precum că, corijarea inculpatului este

posibilă și prin aplicarea prevederii art.90 Cod penal – condamnarea cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei, a fost una greșită,

neîntemeiată și din aceste considerente o va exclude, nefiind considerat

faptul, că prin această soluție se înrăutățește situația condamnatului.

Instanța de apel a considerat că prima instanță greșit și-a motivat

soluția de individualizare a executării pedepsei în privința inculpatului și nu

a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, susținând o poziție eronată

în ce privește aplicarea față de inculpat a dispoziției art.90 Cod penal.

Discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al

circumstanțelor cauzei, precum și ignorarea unor aspecte evidente, au avut

drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și greșit motivate în

privința aplicării pedepsei cu suspendarea condiționată a executării ei.

Instanța de apel constată că la stabilirea și aplicarea pedepsei în

privința inculpatului, instanța nu a avut în vedere scopul și criteriile de

individualizare a acesteia, prevăzute de art.61 și art.75 Cod penal, nu a ținut

3

seama de circumstanțele reale ale cauzei, circumstanțe care fiind analizate,

per ansamblu, nu permit instanței stabilirea unei pedepse cu suspendarea

condiționată a executării ei. Modalitatea de executare aleasă în privința

inculpatului, nu este în acord cu principiul proporționalității având în

vedere fapta comisă și urmările produse.

Instanța de apel a specificat, că instanța de fond a ajuns la concluzia că

restabilirea echității sociale și corectarea condamnatului poate avea loc fără

a-l priva de libertate, ținând cont de circumstanțele prezente în acțiunile

inculpatului, că a recunoscut vina și sa căit, ceea ce se consideră de către

instanța de apel drept o concluzie eronată, care nu poate fi menținută.

Instanța a specificat, că în speță, sânt respectate exigențele art.409 Cod

de procedură penală, privitor la neagravarea situației condamnaților,

menționându-se că urmează a fi diferențiată noțiunea de individualizare a

pedepsei de noțiunea de individualizare a executării pedepsei. Prin actul de

individualizare a executării pedepsei cu suspendarea executării instanța

pune pe cel condamnat în situația de „condamnat cu executarea pedepsei

condiționat suspendată”. În acest mod suspendarea condiționată a

executării pedepsei se arată a fi o problemă privind executarea pedepsei, dat

fiind faptul că obiectul suspendării este executarea pedepsei. Astfel, se

suspendă executarea pedepsei și nu aplicarea acesteia.

Din considerentele menționate, instanța de apel a considerat că

excluderea aplicării prevederilor art.90 Cod penal, în raport cu soluția

prevăzută la art.415 alin.(1) pct.2) Cod de procedură penală, nu poate fi

considerată o agravare a situației inculpatului, deoarece nu s-a făcut o altă

reîncadrare a faptei în sensul agravării și nici nu s-a dat o altă individualizare

a pedepsei stabilite în același sens. Ca agravare a situației inculpatului se

subînțeleg situațiile de schimbare a soluției din achitare în condamnare, de

încadrare juridică la o infracțiune mai gravă, sau un alt alineat nou, literă, de

înlocuire a sancțiunii cum ar fi a măsurii educative în pedeapsă prevăzută

de sancțiune, din amendă în închisoare, prin mărirea cuantumului aceleiași

pedepse ori adăugarea la pedeapsa principală a pedepsei complementare,

de aplicare a unor măsuri de siguranță la care nu fusese inițial condamnat,

de reținere în apel a stării de recidivă, a concursului de infracțiuni în loc de

infracțiune continuă, situații de învinuire care esențial, după circumstanțele

reale, diferă de cea de la început ori orice altă modificare a învinuirii

(imputarea altor acțiuni în locul celor imputate anterior, imputarea

infracțiunii care diferă de cea imputată după obiectul atentat, caracterul

faptei și acțiunii), care afectează dreptul inculpatului la apărare.

Instanța de apel a conchis că, în recursul său procurorul corect a făcut

referire la aplicarea incorectă a principiului proporționalității. De asemenea

procurorul just a menționat, că instanța de fond n-a luat în considerație

4

faptul, că s-a comis o infracțiune mai puțin gravă din domeniul infracțiunilor

contra autorităților publice și securității de stat după condamnarea pentru

încălcare similară, care prezintă un pericol social sporit, că instanța de fond

urma să dea deplină eficiență art.61, 75 Cod penal la individualizarea,

stabilirea pedepsei și că doar pedeapsa închisorii cu executarea reală v-a

asigura atingerea scopurilor pedepsei penale, precum și v-a menține

garanția de respectare a drepturilor și libertăților omului consfințite în

Constituție și legile statului.

Instanța de apel a constatat că, inculpatul Iurii Iurie a avut un

comportament inadmisibil față de reprezentantul penitenciarului Mihaescu

Sergiu, manifestând agresivitate, nesupunere cerințelor legale de efectuare a

procedurii de percheziție, exprimarea cu cuvinte necenzurate și aplicarea

loviturilor, cu provocarea vătămărilor corporale ușoare. Fiind anterior

condamnat pentru infracțiuni, inclusiv similare, Iurii Iurie nu și-a făcut

concluziile necesare și din nou a comis infracțiune intenționată.

fost atacată de către inculpatul Iurii Iurie, prin care a solicitat casarea deciziei

instanței de apel.

5.1. În motivarea recursului ordinar, inculpatul a menționat că:

- nu este de acord cu decizia instanței de apel considerând că pedeapsa

penală este prea aspră;

- pedeapsa aplicată de prima instanță este corectă și în conformitate cu

prevederile legale.

în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, Crijanovschi

S., prin care a solicitat a dispune inadmisibilitatea recursului ca fiind vădit

neîntemeiat.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 din

Codul de procedură penală.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a

5

aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste

fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și/sau

material. Prin urmare, recursul este declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat, atunci când titularul acestuia invocă temeiuri care în mod

evident nu sunt subsecvente circumstanțelor cauzei sau când argumentele

formulate de recurent nu au un fundament juridic.

Lecturând textul recursului ordinar declarat de către inculpat, Colegiul

penal constată că nu sa indicat expres nici unul dintre temeiurile pentru

declararea recursului prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

însă reieșind din esența argumentelor invocate se atestă că titularul cererii

de recurs face trimitere la incidența temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Verificând materialele cauzei, instanța de recurs a stabilit că

argumentele recursului inculpatului se întemeiază pe dezacordul cu

pedeapsa cu închisoare aplicată de instanța de apel, care în opinia

recurentului este prea aspră.

În acest context, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod

penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului

penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie

să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza

căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor

aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită

consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră -

detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

6

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Analizând soluția instanței de apel, care a judecat apelul procurorului,

Colegiul penal conchide că instanța a motivat pe deplin și suficient

necesitatea aplicării pedepsei cu închisoare pe termenul stabilit, cu

excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, motivare care este

corespunzătoare practicii judiciare ținând cont de toate circumstanțele

cauzei și personalitatea inculpatului Iurii Iurie, care potrivit materialelor

cauzei, a avut un comportament inadmisibil față de reprezentantul

penitenciarului Mihaescu Sergiu, manifestând agresivitate, nesupunere

cerințelor legale de efectuare a procedurii de percheziție, exprimarea cu

cuvinte necenzurate și aplicarea loviturilor, cu provocarea vătămărilor

corporale.

Mai mult, din materialele cauzei, Colegiul penal atestă că inculpatul

Iurii Iurie a comis o infracțiune mai puțin gravă, anterior a fost condamnat

de mai multe ori, inclusiv pentru comiterea infracțiunilor similare, fapt ce

denotă că corijarea inculpatului este posibilă doar cu aplicarea unei pedepsei

cu închisoarea.

Astfel, instanța de apel judecând apelul procurorului, corect a ținut

cont de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii comise de către

Iurii Iurie, care fiind anterior condamnat de mai multe ori a comis noi

infracțiuni cu intenție, fapt care denotă că pedepsele anterioare nu au atins

scopul prevăzut la art. 61 Cod penal, astfel pedeapsa aplicată de instanța de

apel corect a fost individualizată inclusiv prin prisma prevederilor art. 80

Cod penal.

Motivele la care a făcut referire recurentul în vederea susținerii

oportunității aplicării unei pedepse mai blânde, nu și-au găsit confirmarea,

pedeapsa aplicată de instanța de apel fiind legală și întemeiată, care este în

interiorul noilor limite stabilite prin aplicarea prevederilor art. 80 Cod penal,

careva erori în acest sens nefiind constatate.

Așadar, în opinia Colegiului penal, instanța de apel corect a

concluzionat asupra necesității stabilirii pedepsei sub formă de închisoare

cu executare reală întrucât inculpatul Iurii Iurie fiind anterior condamnat

pentru infracțiuni, inclusiv similare, nu și-a făcut concluziile necesare și din

nou a comis o infracțiune intenționată.

Având în vedere cele menționate, Colegiul penal constată că pedeapsa

individualizată în privința inculpatului Iurii Iurie, corespunde atât

principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod

7

penal, de restabilire a echității sociale, corectarea inculpatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor

persoane.

Prin urmare, Colegiul penal atestă că pedeapsa definitivă aplicată

inculpatului Iurii Iurie, a fost corect stabilită de către instanța de apel,

mărimea acesteia fiind proporțională faptelor comise, nefiind identificate

derogări de la prevederile legislației penale.

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la

judecarea cauzei nu a comis erori de drept, care ar constitui necesitatea

casării deciziei emise, motiv din care se impune soluția inadmisibilității

recursului ordinar declarat de către inculpatul Iurii Iurie, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Iurii

Iurie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 iunie

2020, în cauza penală în privința lui Iurii Iurie XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 28 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

8