1ra-1682/20 — art. 27, 171 alin. 1 CP

1ra-1682/20 — art. 27, 171 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1682/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Timofti Vladimir

Judecătorii: Toma Nadejda și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Movilă Corina în numele inculpatului Reaboi Alexandr, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

26 mai 2020, în cauza penală în privința lui

Reaboi Alexandr XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de examinare:

Prima instanță: 14.05.2019 – 22.11.2019;

Instanța de apel: 18.12.2019 – 26.05.2020;

Instanța de recurs: 14.07.2020 – 11.11.2020.

A C O N S T A T A T :

22 noiembrie 2019, Reaboi Alexandr a fost recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 27-171 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, iar în temeiul art. 90 Cod penal executarea

pedepsei a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

A fost dispusă încasarea de la Reaboi Alexandr în beneficiul statului suma

de 128 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare pentru efectuarea raportului de

constatare.

Reaboi Alexandr, la data de 10.03.2019, aproximativ la ora 18.40, fiind

în stare de ebrietate alcoolică, acționând în scopul săvârșirii unui raport sexual

forțat cu cet. XXXXX XXXXX, a.n. XXXXX, locuitoare a s. XXXXX, XXXXX, aflându-

se într-o încăpere a fermei de ovine, amplasată în extravilanul s. XXXXX, XXXXX,

forțat prin constrângere fizică și psihică, a intenționat să întrețină un raport

sexual forțat în formă obișnuită cu victima, apucând-o de păr, de mâini,

încercând să o dezbrace din haine, cauzându-i leziuni corporale în formă de

edeme și excoriații a părții pieloase a capului, echimozele masive a membrelor

superioare și cutiei toracice, ce se califică către vătămare corporală ușoară în

baza criteriului dereglării sănătății de scurtă durată, însă nu și-a dus intenția

criminală până la capăt, deoarece prin preajmă au apărut alte persoane.

1

Prin acțiunile sale intenționate Reaboi Alexandr a săvârșit tentativă de

viol-raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și psihică a persoanei,

acțiuni care nu și-au produs efectul din cauze independente de voința

făptuitorului, infracțiune prevăzută de art. 27-171 alin. (1) Cod penal.

Drochia, Tomac Marin, prin care a solicitat casarea sentinței pe motivul

blândeții pedepsei aplicate inculpatului Reaboi Alexandr, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care ultimul să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 27-171 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de

închisoare pe un termen de 4 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

3.1. În motivarea apelului, procurorul a menționat că:

- instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă prea blândă, cu încălcarea

criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75 Cod penal;

- pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendarea executării acesteia pe un

termen de 3 ani, pentru comiterea faptei ce s-a constatat în acțiunile lui

Reaboi Alexandr, este o pedeapsă exagerat de blândă, nefiind luat în

considerație pericolul social al infracțiunii comise, comportamentul

inculpatului până și după comiterea infracțiunii, faptul că el a comis

infracțiunea dată în stare de ebrietate alcoolică, la locul de trai se caracterizează

negativ, anterior a comis infracțiuni pentru ce a fost condamnat cu închisoarea,

antecedentele penale ne fiind stinse, infracțiunea fiind comisă în recidivă

simplă, nu a tras concluziile necesare și a comis din nou infracțiune;

- aplicarea art. 90 Cod penal, în privința inculpatului Reaboi Alexandr nu

este suficientă pentru corectarea și reeducarea ultimului, în scopul prevenirii

comiterii altor infracțiuni, precum și pentru restabilirea echității sociale, nu

este corespunzătoare gradul prejudiciabil al faptei comise de inculpat și

circumstanțelor cauzei, nu poate fi considerată adecvată și nu va contribui la

atingerea scopurilor pedepsei penale.

apelul procurorului a fost admis, sentința casată în partea pedepsei, rejudecată

cauza în această partea cu emiterea unei noi hotărâri prin care:

A fost exclusă aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în privința lui

Reaboi Alexandr, condamnat în baza art. 27-171 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa

sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis.

În rest dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, judecând

cauza penală instanța de fond a respectat normele procesuale, a verificat

complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, a dat

probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității, veridicității.

Totodată, instanța de apel a notat că instanța de fond corect a concluziona

despre necesitatea aplicării în privința inculpatului Reaboi Alexandr a pedepsei

2

sub formă de închisoare, însă, eronat a concluzionat că în condițiile speței este

oportună suspendarea condiționată a acesteia pe o perioadă de probațiune,

neluând în considerare și neapreciind în mod cuvenit împrejurările cazului ce

se referă la pericolul social al infracțiunii comise, comportamentul inculpatului

până și după comiterea infracțiunii, la locul de trai se caracterizează negativ,

anterior a comis infracțiuni pentru ce a fost condamnat cu închisoarea,

antecedentele penale ne fiind stinse, infracțiunea fiind comisă în recidivă

simplă, nu a tras concluziile necesare și a comis din nou infracțiune.

Pentru fapta comisă inculpatul urmează să ispășească real pedeapsa

închisorii, categoria acestei pedepse la caz fiind în raport cu gravitatea

infracțiunii săvârșite.

În opinia instanței de apel, pedeapsa stabilită inculpatului

Reaboi Alexandr sub formă de 3 ani închisoare, cu executare reală, este

proporțională faptei comise, echitabilă și pasibilă să atingă scopul pedepsei

penale, de restabilire a echității sociale, de corectare a vinovatului. Anume

stabilirea unei pedepse cu executarea reală va putea influența asupra

convingerii inculpatului de necesitatea respectării Legii penale și evitarea în

viitor a săvârșirii unor fapte similare, iar în condițiile prezentei spețe

corectarea lui Reaboi Alexandr în condiții neprivative de libertate este

imposibilă.

numele inculpatului Reaboi Alexandr, a declarat recurs ordinar prin care,

invocând în calitate de temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, și anume că hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția și instanța a admis o eroare gravă de fapt, a solicitat

casarea deciziei instanței de apel în latura stabilirii pedepsei, cu menținerea

dispozițiilor sentinței.

5.1. În motivarea recursului, avocatul a menționat că:

- concluzia instanței cu privire la faptul că „pedeapsa stabilită inculpatului

Reaboi A., sub formă de 3 ani închisoare, cu executarea reală a acesteia, este

proporțională faptei comise de către acesta, echitabilă și pasibilă să atingă scopul

pedepsei penale, de restabilire a echității sociale, de corectare a vinovatului” este

neîntemeiată și nejustificată;

- instanța de judecată nu a apreciat dacă scopul poate fi atins și fără

executarea pedepsei cu închisoare;

- inculpatul Reaboi Alexandr a conștientizat urmările care pot surveni în

rezultatul comiterii infracțiunii pentru care a fost condamnat.

în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, Crijanovschi S.,

prin care a pledat pentru dispunerea inadmisibilității recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

3

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de

recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că partea apărării

a invocat temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

și anume că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția și instanța a admis o eroare gravă de fapt, însă în susținerea acestui temei

recurentul nu a expus nici o motivare, acest temei fiind invocat declarativ.

Totodată, analizând conținutul recursului și solicitările înaintate, Colegiul

penal atestă că acestea se circumscriu temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Verificând materialele cauzei, instanța de recurs a stabilit că argumentele

recursului apărării se concentrează asupra dezacordului cu soluția instanței de

apel de a exclude aplicarea dispozițiilor art. 90 Cod penal în privința

inculpatului.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma argumentelor invocate de

recurent, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține că, persoanei declarate vinovate, trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu

intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență,

4

instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu

suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune.

Astfel, lexemul „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de

judecată de a aplica prevederile acestei norme.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor

aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită

consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră -

detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Astfel, instanța de apel corect a reținut că inculpatul a comis o infracțiune

care potrivit art. 16 Cod penal, este o infracțiune mai puțin gravă, comisă cu

intenție, și luându-se în considerație pericolul social al infracțiunii respective,

comportamentul inculpatului până și după comiterea infracțiunii, faptul că la

locul de trai se caracterizează negativ, anterior a comis infracțiuni pentru care

a fost condamnat, antecedentele penale nefiind stinse, nu a recunoscut vina, nu

sa căit de cele comise, astfel instanța de apel prin prisma respectivelor

circumstanțe corect a apreciat și motivat iraționalitatea aplicării prevederilor

art. 90 Cod penal.

În opinia Colegiului penal instanța de apel a stabilit corect pedeapsa

inculpatului, precum și modalitatea de executare a acesteia, motivându-și în

mod temeinic soluția în acest sens, iar argumentele recurentului cu privire la

aplicarea art. 90 Cod penal sunt declarative, deoarece nu conțin o motivare a

solicitărilor cu referire la circumstanțe concrete ale cauzei.

Prin urmare, Colegiul penal atestă că alegațiile recurentului cu privire la

comiterea erorii de drept, individualizarea contrară prevederilor legale a

pedepsei stabilite inculpatului, sunt vădit neîntemeiate, întrucât însăși

recurentul nu a identificat și nu a expus în recurs care anume prevederi legale

au fost încălcate de către instanța de apel la individualizarea pedepsei.

Colegiul penal reiterează că la stabilirea tipului, măsurii și modului de

executare a pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75-

78 Cod penal, soluția fiind motivată corespunzător circumstanțelor cauzei,

corect concluzionând că scopul pedepsei poate fi atins doar cu executarea reală

a pedepsei cu închisoare stabilite lui Reaboi Alexandr, aceasta fiind

5

proporțională și echitabilă faptelor intenționate comise de către inculpat, iar

instanța de apel nu a comis erori de drept ce ar afecta soluția, pedeapsa aplicată

și modul de executare a acesteia fiind corect stabilite, cu respectarea

exigențelor legii, alegațiile apărătorului expuse în recursul ordinar fiind vădit

neîntemeiate.

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la

judecarea cauzei nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei

recurate, motiv din care se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar

declarat de către avocatul Movilă Corina în numele inculpatului

Reaboi Alexandr, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Movilă Corina în numele inculpatului Reaboi Alexandr, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 mai 2020, în cauza penală în

privința lui Reaboi Alexandr XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 24 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

6