1ra-2094/20 — art. 172 al. 3 lit. a CP

1ra-2094/20 — art. 172 al. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-2094/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Timofti Vladimir

Judecători - Cobzac Elena și Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către acuzatorul

de stat, procuror în Procuratura de circumscripție Chișinău – Tăut Dorina, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 iulie 2020,

în cauza penală privindu-l pe

Stanev Ivan xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

examinată în procedura prevăzută de art.364/1 Cod de procedură penală, Stanev Ivan

xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal

la 7 (șapte) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

A fost admisă parțial acțiunea civilă și s-a dispus încasarea de la Stanev Ivan în

beneficiul reprezentantului părții vătămate minore - xxxxx, paguba morală în mărime

de 50000 lei și suma cheltuielilor pentru serviciile de asistenta juridică în mărime de

3500 lei. Iar, asupra pretenției cu privire la încasare sumei în mărime de 5000 lei, cu

titlu de prejudiciului material cauzat, urmând să se expună instanța în procedură

contencioasă, în ordine generală.

Prin aceiași sentință a fost admisă parțial solicitarea procurorului și s-a dispus

încasarea de la Stanev Ivan în beneficiul statului cheltuielile judiciare suportate pentru

efectuarea expertizei în mărime de 1078 (una mie șaptezeci și opt) lei, în rest suma în

mărime de 31 (treizeci și unu) lei, cu titlu de cheltuieli pertu instrumentarea cauzei

penale la etapa urmăririi penale, și anume: hârtie și imprimarea textului s-a respins ca

neîntemeiată

1.2 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Stanev Ivan,

urmărind scopul de a comite act de homosexualitate, precum și de a-și satisface pofta

sexuală în formă perversă, având aceeași apartenență sexuală cu minorul xxxxx, într-o

zi de la sfârșitul lunii iulie 2017, în timp ce se afla la domiciliul minorului xxxxx din

1

xxxxx, și apoi în timp ce se afla în incinta Locuinței Protejate, xxxxx zilele și orele

exacte nu au fost posibil de stabilit, având o intenție unică, acționând în scopul

săvârșirii unor rapoarte sexuale în formă perversă cu minorul xxxxx, profitând de

imposibilitatea acestuia de a se apăra și de a-și exprima voința, știind cu certitudine că

ultimul este minor și nu a atins vârsta de 14 ani, prin constrângere psihică, profitând de

superioritatea sa fizică și de vârsta fragedă a victimei, a săvârșit cu el mai multe acte

oralo-genitale.

Prin acțiunile sale intenționate, Stanev Ivan a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art. 172 alin. (3) lit. a) Cod Penal pe semnele: acțiuni violente cu caracter sexual, adică

homosexualitatea sau satisfacerea poftei sexuale în formă perversă, săvârșită prin

constrângere psihică a persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau

de a-și exprima voința, asupra unei persoane despre care știa cu certitudine că nu a atins

vârsta de 14 ani.

către avocatul acestuia Boris Bulbuc.

2.1 Avocatul a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și pronunțarea unei

noi hotărâri prin care inculpatului să îi fie aplicată o pedeapsă mai blândă, cu aplicarea

prevederilor art. 90 din Codul penal. Acțiunile inculpatului să fie verificate și prin

prisma prevederilor art. 175 din Codul penal.

În motivarea apelului avocatul a invocat că, inculpatul a recunoscut vina integral

în felul în care acesta conștientizează faptele sale, or, conform raportului de expertiză

judiciară nr. 201837A0396 din 22.11.2018, a fost evaluat cu diagnosticul „retard mintal

ușor”.

De asemenea, s-a indicat că inculpatul este invalid de gradul I, este orfan și

beneficiar al instituției internat pentru persoane cu dizabilități.

Mai mult, în cadrul dezbaterilor judiciare, apărătorul a solicitat ca acțiunile

inculpatului să fie verificate prin prisma art. 175 din Codul penal, indiferent, dacă

inculpatul a solicitat judecarea cauzei în baza probelor de la urmărirea penală.

2.2 Inculpatul Stanev Ivan a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

acțiunile sale să fie calificate confirm art. 175 din Codul penal, cu stabilirea unei

pedepse neprivative de libertate.

În motivarea cererii de apel s-a indicat că recunoaște că cu minorul xxxxx a avut

convorbiri cu tentă sexuală, a avut cu el discuții pe această temă, a avut acțiuni

rușinoase de pipăire, atingere în zone intime, acțiuni pe care le regretă.

Calificarea acțiunilor față de minorul xxxxx este una incorectă. Acest fapt este în

coroborare directă și cu prevederile pct. 1 lit. c) al Hotărârii Plenului Curții Supreme

de Justiție nr. 17 din 07.11.2005 „cu privire la practica judiciară în cauzele privind viața

sexuală", care vine cu explicația potrivit căreia satisfacerea poftei sexuale în forme

perverse reprezintă practicarea de acte sexuale nefirești, care urmăresc scopul

satisfacerii instinctului sexual prin diferite procedee (analo-genitale, oralo-genitale,

oralo-anale), între persoane având apartenența sexuală diferită. Astfel această

2

componență de infracțiune este valabilă doar în cazul existenței infracțiunii respective

dintre o persoană de gen masculin cu una de gen feminin.

Un alt aspect tine de nivelul de dezvoltare intelectuală a apelantului. Astfel este

beneficiar al Internatului psihoneurologic de băieți din Orhei, instituție unde sunt

plasate persoane cu intelect scăzut, cu dizabilitate mintală.

De asemenea, cererea de apel l-a ajutat un cunoscut să o scrie, fiindcă inculpatul

din cauza gradului de dezvoltare mintală nu poate pe deplin gândi, însă acest fapt nu a

fost luat în considerație de către instanța de judecată.

Pentru inculpat nu există o diferențiere sau o conștientizare ce vârstă ar avea un

om, acest fapt fiind caracteristic și în cazul lui xxxxx. Desigur își dă seama de vârstă a

unei persoane după felul în care arată, la nivelul de dezvoltare fiziologică a lui xxxxx

mereu a avut impresia că acesta este de o vârstă apropiată de a sa. Nu a discutat

niciodată cu el ce vârstă ar avea el sau ce vârstă ar avea partea vătămată și din acest

aspect nici nu putea cunoaște cu certitudine că el nu ar fi avut vârsta de 14 ani. Acest

fapt vine să facă careva clarificări în privința calificării acțiunilor care îi sunt

incriminate și gravității acțiunilor și pericolului social pe care aparent l-aș prezenta

pentru societate.

Astfel, calificativul cunoașterii cu certitudine a vârstei victimei este pus sub un

semn mare de întrebare.

În ceea ce privește calificarea acțiunilor rușinoase de care este învinovățit, acest

fapt este desigur la discreția intimă a instanței de apel, cu respectarea strictă a cadrului

legal, totuși roagă instanța de judecată să stabilească calificarea acțiunilor infracționale

conform prevederilor art. 175 Cod Penal, componență care încadrează acțiunile sale

indecente și care prevede o pedeapsă mai blândă față de cea a art. 172 Cod Penal.

În acest context este dispus să încheie și un acord de recunoaștere a vinovăției în

baza acestui articol și să suport consecințele pedepsei penale care ar urma să-mi fie

aplicată.

fost admis apelul, casată total sentința inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2) din

Codul de procedură penală și dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de

fond, în alt complet de judecată.

3.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel, din dosar a reținut că potrivit

declarației anexată la dosar, (f.d. 155), inculpatul a indicat că recunoaște integral

comiterea faptelor indicate în rechizitoriu, instanța de apel reține că textul cu privire la

examinarea cauzei în ordinea prevăzută de art. 3641 din Codul de procedură penală, a

fost dactilografiat, iar ulterior, pe aceeași filă inculpatul a descris acțiunile

prejudiciabile ce le-a comis.

La caz, instanța de apel a constatat că, nu au fost respectate prevederile art. 364/1

din Codul de procedură penală, or declarația de la fila dosarului 155, nu întrunește

condițiile de formă stabilite de legiuitor și anume, nu este constituită exclusiv din

scrisul autentic al inculpatului.

3

La fel, instanța de apel în ședință a stabilit indubitabil că inculpatul, în ședința

instanței de fond nu a perceput învinuirea adusă lui, iar instanța de judecată eronat a

conchis că judecarea cauzei poate avea loc în procedura simplificată.

Mai mult, instanța de apel a stabilit că inculpatul a recunoscut vina integral în felul

în care acesta conștientizează faptele sale, dar aceste circumstanțe nu sunt suficiente,

atâta timp cât, conform raportului de expertiză judiciară nr. 201837A0396 din

22.11.2018, a fost evaluat cu diagnosticul „retard mintal ușor”. De asemenea, s-a

indicat că inculpatul este invalid de gradul I, este orfan și beneficiar al instituției

internat pentru persoane cu dizabilități.

Prin urmare, nu simpla recunoaștere a învinuirii, de către Stanev Ivan, care,

conform raportului de expertiză judiciară nr. 201837A0396 din 22.11.2018, a fost

evaluat cu diagnosticul „retard mintal ușor”, este determinantă pentru a se da eficiență

unui proces echitabil desfășurat în limitele legalității și imparțialității, aceasta

constituind doar o condiție procedurală, ci stabilirea vinovăției inculpatului cu privire

la faptele reținute în sarcina sa.

Instanța de apel a reținut că, inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare, iar

procedura de judecare a cauzei, aleasă de instanță nu era oportună, or, înscrisul autentic,

inculpatul trebuie să specifice că probele îi sunt cunoscute, le înțelege conținutul și

asupra lor nu are obiecții, în speță, în ședința instanței de apel s-a stabilit că inculpatul

nu poate percepe conținutul probelor, dar și învinuirea adusă.

În aceste condiții, instanța de apel a stabilit că a avut loc încălcarea dreptului la

un proces echitabil al inculpatului Stanev Ivan, implicit încălcarea dreptului la apărare,

garantat de prevederile art. 26 din Constituție, art. 17 Cod procedură penală, art. 6 din

Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

fundamentale.

ordinar de către acuzatorul de stat, procuror în Procuratura de circumscripție Chișinău

– Tăut Dorina, care indicând temeiul prevăzut la art. 427 alin.1) pct. 6) Cod procedură

penală, a solicitat admiterea recursului, casarea totală a deciziei, cu remiterea cauzei la

o nouă judecare în instanța de apel, într-un alt complet de judecată.

4.1 În motivarea recursului procurorul a indicat că:

- soluția instanței este neîntemeiată și ilegală deoarece în urma examinării

apelurilor, s-a constatat că cercetarea judecătorească în instanța de fond s-a efectuat cu

respectarea dreptului la apărare a inculpatului, acesta devreme ce inculpatul Stanev

Ivan a fost asigurat cu apărător asupra competenței profesionale a căruia se pare că

instanța de apel nu a avut absolut nici o obiecție;

- în situația în care instanța de apel va constata că opțiunea primei instanțe privind

judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate a fost viciată din motivul că se constată

că în cadrul urmăririi penale au fost încălcate grav normele imperative din Codul de

procedură penală care în cadrul procedurii precedente au afectat hotărârea atacată,

instanța de apel, la fel, conducându-se de prevederile art.409 alin.(2) CPP, urmează să

caseze sentința și să judece cauza după regulile generale prevăzute pentru prima

instanță;

4

- nu în ultimul rând, partea acuzării constată că instanța de apel a confundat

noțiunile de înscris autentic și înscris olograf. La acest compartiment, remarcă acuzarea

că legea de procedură penală nu cere ca cererea de examinare a cauzei penale în

procedură simplificată să fie consemnată olograf(cu mâna inculpatului);

- pe parcursul cercetărilor judecătorești în instanța de fond și respectiv de apel,

inculpatul Stanev Ivan nu a declarat că nu i-ar fi clară învinuirea și nu a solicitat

explicarea ei în ordinea stabilită de lege iar instanța de apel a făcut concluzia litigioasă

doar bazându-se pe presupuneri nesusținute prin evenimente, probe sau alte date

relevante.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

Conform art. 384 alin. (1) Cod de procedură penală, prima instanță hotărăște

asupra învinuirii înaintate inculpatului prin adoptarea sentinței de condamnare, de

achitare sau de încetare a procesului penal. Totodată, potrivit art.400 alin. (1) Cod de

procedură penală, sentințele pot fi atacate cu apel în vederea unei noi judecări în fapt

și în drept a cauzei.

Art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, stipulează că, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanța, conform materialelor cauzei și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel.

Potrivit art.415 alin.(1) pct. 3) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

cauza în ordine de apel, admite apelul, casează sentința primei instanțe și dispune

rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost anulată. Rejudecarea se dispune

numai atunci când:

1) nu a fost citat inculpatul;

2) nu i s-a asigurat dreptul la interpret;

3) nu a fost asistat de un avocat;

4) au fost încălcate prevederile art.33-35 Cod de procedură penală.

Reieșind din conținutul deciziei contestate, Colegiul penal reține că, instanța de

apel, a casat integral sentința, restituind cauza la rejudecare în prima instanță pe motiv

că ”nu a fost respectată procedura prevăzută de art.364/1 Cod de procedură penală,

și în special, că opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii

simplificate a fost viciată din motivul că se constată că în cadrul urmăririi penale au

fost încălcate grav normele imperative din Codul de procedură penală care în cadrul

procedurii precedente au afectat hotărârea atacată”, fără a invoca concret încălcările

depistate, conducându-se de prevederile art.409 Cod procedură penală, or, apărarea în

apelul său n-a contestat procedura de judecare a cauzei, solicitând în apel o pedeapsă

mai blindă, și verificarea acțiunilor inculpatului prin prisma art.175 Cod penal.

Din materialele cauzei rezultă, că inculpatul a fost prezent la examinarea cauzei

în prima instanță, a fost asistat de avocat, dreptul la interpret nu i-a fost încălcat, la fel

cum și lipsesc date ce ar confirma că au fost încălcate prevederile art.33-35 Cod

procedură penală. Se reține, că conform practicii judiciare constante, în caz că este

5

viciată procedura de examinare a cauzei în baza art.364-1 Cod procedură penală,

instanța de apel, conducându-se de prevederile art.409 alin.(2) CPP, urmează să

caseze sentința și să judece cauza după regulile generale prevăzute pentru prima

instanță.

Deși, la caz, motivul pentru care instanța de apel a remis cauza la rejudecare nu

se regăsește în temeiurile prevăzute la art.415 alin.(1) pct. 3) Cod de procedură penală,

care sunt exhaustive, instanța de recurs nu se va expune asupra argumentelor

procurorului ce țin de fondul recursului, pe motiv, că decizia instanței de apel de

restituire a cauzei la rejudecare în prima instanță nu se contestă, recursul fiind

inadmisibil după formă și conținut.

Prin urmare, deciziile pronunțate de curțile de apel, ca instanțe de apel, sunt

hotărârile judecătorești prin care se soluționează cauza în cel de-al doilea grad al

fondului, după judecarea cauzei în primă instanță, asigurându-se un control judiciar

asupra sentințelor de condamnare, de achitare și de încetare a procesului penal. Atunci

când instanța de apel casează o asemenea sentință și dispune rejudecarea cauzei de

către prima instanță, gradul doi de jurisdicție penală asupra unei hotărâri, prin care s-

ar fi soluționat fondul cauzei, rămâne nerealizat, lipsind în esență atare hotărâre

judecătorească.

Totodată, conform art.420 alin.(1), art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță. Potrivit art. 430 alin. (1) pct. 3) - 5) Cod de procedură

penală, cererea de recurs trebuie să conțină denumirea instanței care a pronunțat

sentința, fapta constatată și dispozitivul sentinței, denumirea instanței care a adoptat

decizia în apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii

apelului, argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute

în art. 427 Cod de procedură penală, invocate în recurs.

Aceste prevederi legale denotă că, recursul împotriva hotărârilor instanțelor de

apel corespunde celui de-al treilea grad de jurisdicție penală și este declarat împotriva

hotărârilor judecătorești de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal,

date în ultimul grad de fond, pentru erorile de drept pe care le conțin. Rezultă că, cazul

de neepuizare a gradului doi de jurisdicție în sensul vizat mai sus, exclude exercitarea

controlului judiciar prin intermediul recursului ordinar în aspectul celui de-al treilea

grad de jurisdicție.

Astfel, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi atacate cu

recurs ordinar doar hotărârile judecătorești, prin care a fost judecată cauza penală în

fond, adică hotărârile definitive de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului

penal. Or, un asemenea recurs se consideră ca fiind necorespunzător după formă și

conținut, deoarece nu îndeplinește exigențele prevăzute de pct. 5) art. 430 Cod de

procedură penală și urmează a fi respins ca inadmisibil.

În acest context, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea

recursului declarat de procuror și potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea acestuia,

deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și conținut.

6

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către acuzatorul de stat, procuror

în Procuratura de circumscripție Chișinău – Tăut Dorina, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 01 iulie 2020, în cauza penală privindu-l pe Stanev

Ivan xxxxx, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și conținut.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 11 noiembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

7