1ra-1122/20 — art. 201-1 al. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 201-1 al. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 al. 1 pct. 6, 10 CP
1ra-1122/20 — art. 201-1 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-1122/2020
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
03 iunie 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte - Timofti Vladimir
Judecători - Cobzac Elena și Țurcan Anatolie
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de acuzatorul de
stat, procuror în Procuratura de Circumscripție Cahul – Calendari Dumitru prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 14 noiembrie
2019, în cauza penală privindu-l pe
Denev Ivan xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 15.08.2018-20.08.2019;
Instanța de apel: 09.09.2019-14.11.2019;
Instanța de recurs: 27.02.2020-03.06.2020.
Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții
Supreme de Justiție,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central, din 20 august 2019, cauza fiind
examinată în procedura prevăzută de art.364/1 Cod de procedură penală, Denev Ivan a
fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1), lit. a)
Cod penal fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare, pe un termen de 1 an.
În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate față de Denev Ivan, se
suspendă condiționat, pe un termen de probă de 1 (unu) an.
A fost respinsă cerința procurorului de a încasa din contul inculpatului Denev
Ivan, cheltuielile judiciare.
1.2. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Denev Ivan,
urmărind scopul vătămării corporale a unui membru de familie, la 05 mai 2017,
aproximativ la ora 21 și 30 minute, aflându-se la sine acasă în xxxxxl, fără vreun motiv
întemeiat, a inițiat o ceartă cu concubina sa, Costiuc Ina, după ce i-a aplicat ultimei
multiple lovituri cu un bici pe diferite părți ale corpului, astfel, cauzându-i victimei
Costiuc Ina, echimoze masive pe ambele coapse, care se atribuie la vătămare corporală
ușoară, în urma căror acțiuni ultima a fugit de acasă și s-a adresat după ajutor organelor
de poliție.
Acțiunile lui Denev Ivan, au fost încadrate juridic în prevederile art. 201/1 alin.
(1), lit. a) Cod penal, conform indiciilor - violența în familie, adică acțiunea
intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei,
manifestată prin maltratare soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale și a
sănătății.
1
Sentința menționată a fost atacată cu apel, la data de 03 septembrie 2019, de
către procurorul în Procuratura raionului Cahul, Cara Mihail, prin care a solicitat
admiterea apelului, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului
stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul Denev Ivan, să fie recunoscut vinovat
de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1), lit. a), Cod penal și cu aplicarea
prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de
închisoare, pe un termen de 1 (unu) an. Totodată, să fie admisă cererea procurorului și
să fie încasate de la inculpatul Denev Ivan xxxxx cheltuielile de judecată, în mărime
de 320 lei.
2.1 În motivarea apelului s-a invocat că, prima instanță a determinat toate
circumstanțele de fapt și de drept în ceea ce ține de vinovăția inculpatului Denev Ivan,
în săvârșirea infracțiunii incriminate, apreciind corect probele prezentate și a ajuns la
concluzia justă de al recunoaște vinovat în săvârșirea infracțiunii din speță. Însă, la
stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de fond nu a ținut cont de toate criteriile
privind individualizarea pedepsei, stabilind acestuia o pedeapsă prea blândă, care riscă
să nu-și atingă scopurile pedepsei penale.
Mai mult ca atât, a indicat acuzarea prin stabilirea pedepsei cu suspendarea
condiționată a executării acesteia, riscă să nu fie atins scopul de prevenire a săvârșirii
de noi infracțiuni din partea inculpatului. Or, ultimul până în prezent reprezintă un
pericol pentru partea vătămată, Costiuc Ina, deoarece domiciliază cu ultima într-un
domiciliu și ar putea săvârși asupra acesteia acțiuni criminale. Cu atât mai mult,
acțiunile de violență în familia inculpatului Denev Ivan și părții vătămate Costiuc Ina,
existau și până la săvârșirea infracțiunii în cauză, fapt confirmat prin materialele
anchetei sociale, anexată la materialele cauzei penale.
Un alt motiv menționat de către procuror, care impune casarea sentinței instanței
de fond, este respingerea cerinței procurorului privind încasarea din contul inculpatului
a cheltuielilor de judecată. Or, cheltuielile de judecată în suma de 320 lei, suportate în
legătură cu întocmirea raportului de expertiză nr. 2018111D0020 din 11 ianuarie 2018,
au fost pe deplin confirmate prin informația anexată la materialele dosarului penal. În
acest sens, este neîntemeiată argumentarea instanței de fond, precum că statul are
obligația de a demonstra vinovăția persoanei, or, în cazul din speță, statul și-a onorat
această obligație prin proceduri legale, suportând cheltuieli pentru buna desfășurare a
procesului penal. Totodată, art. 229 Cod de procedură penală stipulează direct că,
condamnatul poate fi obligat la recuperarea cheltuielilor de judecată. Mai mult ca atât,
refuzând în satisfacerea cerinței procurorului privind încasarea cheltuielilor de
judecată, prima instanță nu a stabilit că, încasarea acestora poate influența substanțial
situația materială a persoanelor care se află la întreținerea inculpatului.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 14 noiembrie 2019
a fost respins ca nefondat apelul declarat de către procurorul în Procuratura raionului
Cahul, Cara Mihail, și menținută sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central, din 20
august 2019.
În rest celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.
2
3.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că, prima instanță
corect a examinat și a acceptat cererea inculpatului Denev Ivan, privind judecarea
cauzei în procedura simplificată, pe baza probelor administrate în faza de urmărire
penală, considerând că, din probele administrate rezultă că, fapta inculpatului Denev
Ivan, este stabilită și există suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a
permite stabilirea unei pedepse, după cum o cer prevederile art. 3641 alin. (4) Cod de
procedură penală și corect a stabilit starea de fapt.
Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe administrate în faza
de urmărire penală și în cadrul examinării cauzei în instanța de fond, care au fost corect
apreciate prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar în
ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, respectându-se prevederile art. 101
Cod de procedură penală.
Prima instanță just a ajuns la concluzia că, fapta prejudiciabilă reținută în culpa
inculpatului Denev Ivan, a avut loc și a fost săvârșită de el, în circumstanțele descrise
mai sus. La momentul judecării cauzei și pronunțării sentinței, prima instanță corect a
calificat acțiunile inculpatului în baza alin. (1), lit. a), art. 2011 Cod penal, violența în
familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui
membru al familiei, manifestată prin maltratare soldată cu vătămarea ușoară a
integrității corporale și a sănătății.
Verificând aspectele de drept operate de către prima instanță la stabilirea pedepsei
inculpatului Denev Ivan, Colegiul judiciar a considerat că, prima instanță a elucidat pe
deplin toate circumstanțele importante pentru stabilirea unei pedepse echitabile,
stabilind inculpatului o pedeapsă echitabilă, din următoarele considerente.
În acest sens, Colegiul judiciar a considerat necesar de a invoca că, inculpatul
Denev Ivan, a fost recunoscut vinovat de săvârșirea unei infracțiuni care se consideră
drept una mai puțin gravă că, toate aceste momente pe deplin au fost elucidate de către
prima instanță și inculpatului Denev Ivan, i-a fost stabilită o pedeapsă echitabilă, care
este în stare să contribuie la reeducarea și corectarea acestuia, precum și la restabilirea
echității sociale.
Instanța de apel a considerat că, prima instanță a ținut cont de datele din
chestionarul de evaluare a riscurilor de violență în familie, precum și de copia ordinului
de restricție de urgență nr. 2017150018 din 11 septembrie 2017, emis de către agentul
constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție Cahul, Condorachi Viorica, anexate la
materialele dosarului, care confirmă existența cazurilor de violență în familie, unde
ultimul avea calitatea de agresor (f.d 13-14); totodată, potrivit datelor din ancheta
socială, întocmită de către Comisia de examinare a condițiilor locative și sociale al
satului xxxxx, având în componență primarul xxxxx, Stoianov Valeri și asistentul
social, Milceva Anna, s-a stabilit că, în familia inculpatului și părții vătămate există
cazuri de violență domestică provocată de consumul abuziv de alcool (f.d 21-22).
Colegiul judiciar a considerat că, prima instanță a luat în considerație aceste
circumstanțe constatate la stabilirea pedepsei inculpatului Denev Ivan, iar procurorul
neîntemeiat a invocat în apelul declarat, precum că instanța de fond nu a dat o apreciere
3
faptului existenței violenței domestice în familia inculpatului și părții vătămate, până
la caz.
Instanța de apel a respins argumentele procurorului precum că, dispunerea
suspendării condiționate a executării pedepsei de către inculpatului Denev Ivan, nu va
restabili echitatea socială și nu va atinge scopul pedepsei penale. Or, în ședința instanței
de apel, partea vătămată Costiuc Ina, a declarat în mod expres că, după săvârșirea
infracțiunii pentru care a fost condamnat, inculpatul Denev Ivan are o atitudine bună
față de ea, nu aplică violența fizică.
Mai mult ca atât, potrivit materialelor cauzei penale, inculpatul Denev Ivan nu
dispune de antecedente penale, fapt confirmat prin revendicarea eliberată pe numele
acestuia de către subdiviziunea de informații și evidență operativă al Inspectoratului de
Poliție Cahul. (f.d 52)
Totodată, potrivit cazierului contravențional al inculpatului Denev Ivan, ultimul
niciodată nu a fost atras la răspundere contravențională (f.d 84).
În cadrul examinării apelului, s-a constatat că, inculpatul Denev Ivan are la
întreținere doi copii minori, fiind unicul membru al familiei angajat în câmpul muncii
și care are venituri, activând în calitate de cioban. Respectiv s-a constatat cu certitudine
că, venitul familiei inculpatului constituie doar din câștigul acestuia, din activitatea de
cioban. Din aceasta perspectivă, plasarea inculpatului în închisoare pentru executarea
reală a pedepsei stabilite, poate influența negativ asupra condițiilor de viață a familiei
acestuia, or membrii familiei inculpatului riscă să rămână fără unica sursă de existență.
Având în cumul toate circumstanțe constatate, Colegiul judiciar a considerat că,
prima instanță corect a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, stabilindu-i inculpatului
pedeapsa cu închisoare, cu suspendarea condiționată al executării acesteia, iar toate
argumentele procurorului în sensul anulării suspendării condiționate a executării
pedepsei, urmează să fie respinse ca neîntemeiate. Mai mult ca atât, Colegiul judiciar
a menționat că, o pedeapsă prea aspră poate genera sentimente de jignire și neîncredere
în lege, ce poate duce la rezultate contrare scopului pedepsei penale.
În ceea ce ține de încasarea cheltuielilor judiciare suportate de către organul de
urmărire penală în cadrul prezentei cauze penale, Colegiul judiciar a considerat că,
aceasta cerință a procurorului urmează să fie respinsă, ca fiind lipsită de orice suport
juridic.
Decizia instanței de apel a fost atacată, cu recurs ordinar de către acuzatorul
de stat, procuror în Procuratura de Circumscripție Cahul – Calendari Dumitru, indicând
temeiurile prevăzute la pct. 6) și 10) art. 427 alin.1 Cod de procedură penală, a solicitat
admiterea recursului, casarea deciziei în partea stabilirii pedepsei și a soluției privind
cheltuielile judiciare și dispunerea rejudecării cauzei, în această parte, de către instanța
de apel, în cazul în care eroare judiciară nu poate fi corectată de instanța de recurs.
4.1 În motivarea cerințelor sale recurentul a indicat că:
- la stabilirea pedepsei, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au interpretat
eronat regulile de individualizare a pedepsei penale, au liberat neîntemeiat inculpatul
de pedeapsa penală aplicând prevederile art.90 Cod penal.
4
- instanța de fond în sentința sa, nu a indicat care sunt circumstanțe atenuante sau
circumstanțe importante și care sunt efectele acestora și dacă aceste permit
condamnarea cu suspendarea condiționată a pedepsei.
- instanța de fond, de două ori a luat în considerație faptul că inculpatul Denev
Ivan a recunoscut vina și s-a căit sincer de cele comise. În primul rând la stabilirea
pedepsei inculpatului (în privința inculpatului a fost aplicate prevederile art.3641 Cod
de procedură penală) și în al doilea rând la aplicarea în privința lui prevederilor art.90
Cod penal, ceia ce nu se permite conform art.364 alin.(8) Cod de procedură penală.
- inculpatul Denev Ivan deja a beneficiat de faptul că a recunoscut vinovăție, astfel
cauza în privința lui a fost examinată în baza probelor administrate în cursul urmăririi
penale, conform prevederilor art.3641 Cod de procedură penală.
- instanța de apel constatând o eroare comisă de instanța de fond, care a inclus
circumstanța recunoașterii vinovăției ca o circumstanță importantă și posibilă pentru
aplicarea art.90 CP, menține în vigoare sentința instanței de fond.
Prin urmare, ținând cont de circumstanțele cauzei, gravitatea infracțiunii săvârșite,
comportamentul inculpatului după comiterea infracțiunii, ca obiect juridic special al
infracțiunii au constituit, relațiile sociale cu privire la solidaritatea familială, ca potrivit
datelor din chestionar de evaluare a riscurilor de violență în familie, precum și de copia
ordinului de restricție de urgență nr.2017150018 din 11 septembrie 2017, care confirmă
existența cazurilor de violență în familie, unde inculpatul avea calitatea de agresor, ca
potrivit datelor din ancheta socială, întocmită de către Comisia de examinare a
condițiilor locative și sociale al xxxxx, s-a stabilit că, în familia inculpatului și părtii
vătămate există cazuri de violență domestică provocată de consumul abuziv de alcool,
conchide acuzarea că, urmează a fi casată decizia instanței de apel, în partea aplicării
prevederilor art. 90 Cod penal, și urmează a fi dispusă executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis, cu excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal,
deoarece doar prin executarea reală a pedepsei, inculpatul va conștientiza gravitatea
acțiunilor, precum și va fi atins scopul legii penale de restabilire a echității sociale, de
corectare a inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din
partea acestuia, cât și a altor persoane.
Consideră recurentul neîntemeiată soluția instanței de fond și instanței de apel de
a respinge cerința privitor la încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului
Denev Ivan în beneficiul statului în sumă de 320 lei.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport
cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea
acestuia, din următoarele considerente.
În conformitate cu art.422 Cod de procedură penală, recursul împotriva deciziilor
pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la data pronunțării
deciziei.
În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat
recurs ordinar în termen.
Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
5
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care
se constată că este vădit neîntemeiat.
Conform art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar
examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură
penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent.
Potrivit textului recursurilor se invocă, ca temei de casare a deciziei instanței de
apel prevederile art. 427 alin.1) pct. 6) Cod procedură penală, susținând, că decizia
atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, și pct.10) Cod de procedură
penală instanța a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
5.1. Referitor la temeiul de recurs invocat de recurent prin prisma pct.6) alin.(1)
art. 427 Cod de procedură penală, care stabilește, că hotărârile instanței de apel pot fi
supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de
apel, în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate
în apel, sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori
motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, sau acesta este expus neclar, sau
instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, Colegiul penal
lărgit constată că, temeiul menționat nu și-a găsit confirmare, dat fiind faptul că,
instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414, 415, 417
alin.8) Cod de procedură penală, hotărârea cuprinzând motivele pe care se întemeiază
soluția pronunțată.
Colegiul penal constată că argumentele din recursul declarat de acuzatorul de stat,
procuror în Procuratura de Circumscripție Cahul – Calendari Dumitru sunt
neîntemeiate, iar motivele aduse în susținerea temeiurilor invocate nu pot fi reținute,
hotărârea instanței de apel corespunzând tuturor prevederilor legii de procedură penală,
fiind legale și întemeiate.
5.2 Referitor la eroarea de drept prevăzută de art.427 alin.1) pct.10) Cod de
procedură penală, potrivit căreia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului
pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel dacă s-au aplicat
pedepse individualizate contrar prevederilor legale, Colegiul penal în raport cu
motivele invocate în recurs, care sunt declarative, constată că o astfel de eroare nu și-a
găsit confirmarea la examinarea recursului declarat în acest sens, lipsind temeiuri de
implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate întrucât instanța de
fond i-a aplicat inculpatului Denev Ivan în baza art. 2011 alin. (1), lit. a) Cod penal, cu
respectarea prevederilor art.90 și aplicarea art.3641 al.8 Cod de procedură penală, o
pedeapsă echitabilă și în limitele legii penale.
Mai mult ca atât, instanța de recurs reține faptul, că argumentele invocate de
recurent precum că inculpatul poate fi corectat și reeducat cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis, cu excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, au
constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în instanța de apel, și asupra acestora
instanța judecătorească s-a expus argumentat în hotărârea pronunțată, concluzie, care
instanța de recurs o însușește.
Astfel că, Colegiul penal este solidar cu concluzia instanței de apel privind
suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilită inculpatului pentru comiterea
6
infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1), lit. a) Cod Penal pe o perioadă de 1 an, fiind
luat în considerație faptul că inculpatul a recunoscut vina în comiterea unei infracțiuni
mai puțin grave îndreptate împotriva unui membru de familie precum și împotriva
integrității corporale și sănătății persoanei, s-a căit sincer de cele întâmplate, partea
vătămată în ședința de judecată a declarat că, după săvârșirea infracțiunii inculpatul are
o atitudine bună ață de ea, fapt ce demonstrează că scopul pedepsei poate fi atins și cu
aplicarea în privința acestuia a prevederilor art.90 Cod penal, adică condamnarea cu
suspendarea executării pedepsei cu închisoare.
Argumentul recurentului precum că, urmează a fi casată decizia instanței de apel
ținând cont de circumstanțele cauzei, gravitatea infracțiunii săvârșite,
comportamentul inculpatului după comiterea infracțiunii, ca obiect juridic special al
infracțiunii au constituit, relațiile sociale cu privire la solidaritatea familială, ca
potrivit datelor din chestionar de evaluare a riscurilor de violență în familie, precum
și de copia ordinului de restricție de urgență nr.2017150018 din 11 septembrie 2017,
care confirmă existența cazurilor de violență în familie, unde inculpatul avea calitatea
de agresor, ca potrivit datelor din ancheta socială, întocmită de către Comisia de
examinare a condițiilor locative și sociale al xxxxx, s-a stabilit că, în familia
inculpatului și părții vătămate există cazuri de violență domestică provocată de
consumul abuziv de alcool, nu poate fi reținut or, anume aceste circumstanțe au fost
puse la baza stabilirii celei mai severe sancțiuni penale și anume pedeapsa sub formă
de închisoare, prevăzută pentru comiterea infracțiunii în cauză.
Această concluzie este legală, argumentată, bazată pe cumulul de probe,
verificate și apreciate de instanța de apel or, pedeapsa penală este echitabilă atunci când
este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi
corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiunii atât de către
condamnat, precum și de alte persoane, or, practica judiciară demonstrează că, o
pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire
și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.
Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs, referitor
la pedeapsa stabilită inculpatului, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel,
asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor
alegațiilor recurentului, pe care Colegiul penal le însușește, ce este conform practicii
CEDO, hotărârea Albert vs România din 16.02.2010.
5.3 În ce privește solicitarea procurorului privind încasarea din contul inculpatului
a cheltuielilor judiciare în sumă de 320 lei suportate în cadrul prezentei cauze penale
Colegiul penal ține să menționeze că atât prima instanță cât și instanța de apel corect
au respins solicitarea dată or, raportul de expertiză judiciară din 12 ianuarie 2018 ( f.
d. 33) a fost ordonat de către organul de urmărire penală, fiind acțiuni procesuale ce țin
de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții
acuzării. În sensul dat, Colegiul penal constată faptul că cheltuielile suportate în cadrul
urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea
infracțiunii incriminate, prin numirea efectuării expertizelor, reprezintă cheltuieli
7
judiciare ce au fost achitate din bugetul statutului, conform prevederilor art.143 al.2
Cod de procedură penală (pînă la modificările din 09 februarie 2018).
Instanța de recurs relevă dispoziția alin.(2) art.229 Cod de procedură penală
potrivit căreia, instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze
cheltuielile judiciare... Prin urmare, se atestă că norma dată nu poartă un caracter
imperativ, ci unul facultativ, lăsând la discreția instanței de a hotărî asupra chestiunii
plății cheltuielilor judiciare, ținând cont de împrejurările cauzei și suportării acestor
cheltuieli.
Aceste norme procedurale invocate de acuzatorul de stat și menținute de instanțele
de fond nu reglementează încasarea obligatorie din contul inculpatului a mijloacelor
bănești, cu titlu de cheltuieli pentru efectuarea expertizei, care sunt achitate din bugetul
de stat.
Astfel, sunt apreciate ca fiind corecte concluziile instanței de apel referitoare la
respingerea solicitării înaintate de către acuzatorul de stat privind încasarea de la
inculpat a sumei de bani menționate mai sus, cu titlu de cheltuieli suportate.
Generalizând cele expuse mai sus și constatând, că în cauză există o concordanță
deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța de apel în
privința inculpatului, de către instanța de recurs nu este identificată vreo eroare gravă
de drept, care ar putea servi drept temei de casare a hotărârii judecătorești atacate prin
prisma temeiurilor de casare prevăzute de pct.6), 10) alin.(1) art. 427 Cod de procedură
penală și prin urmare, se impune inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către acuzatorul de stat, procuror
în Procuratura de Circumscripție Cahul – Calendari Dumitru, împotriva deciziei
Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 14 noiembrie 2019, în cauza penală
privindu-l pe Denev Ivan xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată integral la 02 iulie 2020.
Președinte Timofti Vladimir
Judecătorii Cobzac Elena
Țurcan Anatolie
8