1ra-731/2020 — art. 151 al. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-731/2020

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

13 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către procurorul-

șef în Procuratura de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 05 septembrie 2019, în cauza penală

privindu-l pe

Caramalac Ivan Xxxxx, născut la 28.01.1989,

originar și domiciliat în or. Xxxxx, str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme

de Justiție,

C O N S T A T Ă :

fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal cu

aplicarea pedepsei sub formă de 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal s-a suspendat condiționat pedeapsa penală pe un termen de 3

ani.

Potrivit art. 90 alin. (6) Cod penal, s-a obligat inculpatul Caramalac Ivan să nu-și schimbe

domiciliul fără consimțământul organului de probațiune; c1) să participe la un program special

de tratament sau consiliere în vederea reducerii comportamentului violent; f) să participe la

programe probaționale.

S-a respins ca neîntemeiată cererea procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor de

judecată în mărime de 768 lei.

august 2018, aproximativ la orele 23.00, aflându-se în ograda domiciliului său amplasat în or.

1

Xxxxx, str. Xxxxx, unde locuiește cu Gaziev Anna și copii acesteia, a inițiat un conflict cu fostul

soț al Annei Gaziev, Bacarji Roman, cu scopul cauzării leziunilor corporale, intenționat i-a

aplicat lovituri lui Bacarji Roman, cu o sulă metalică, pe diferite părți ale corpului, îndeosebi în

regiunea cutiei toracice, pricinuindu-i plăgi înțepate a cutiei toracice, cu penetrare din stânga

soldată cu hemotorace din stânga care prezintă pericol pentru viață și care conform raportului

de expertiză judiciară nr. xxxxx din 31 octombrie 2018 se califică ca vătămare gravă.

Astfel, prin acțiunile sale Caramalac Ivan a comis infracțiunea prevăzută de art. 151 alin.

(1) Cod penal conform indicilor: „vătămarea intenționată gravă a integrității corporale care este

periculoasă pentru viață”.

Sergiu Lefter, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea parțială a sentinței, în partea

refuzului din partea instanței de judecată de a încasa de la Caramalac Ivan în beneficiul statului

a cheltuielilor judiciare în mărime de 768 lei, cu pronunțarea unei noi hotărâri în acest sens prin

care a incasa în beneficiul statului de la Caramalac Ivan cheltuielile de judecată pe prezenta

cauză penală în mărime de 768 lei.

3.1. În argumentarea cererii de apel au fost invocate următoarele motive:

Decizia instanței de a refuza în satisfacerea cererii procurorului privind încasarea de la

inculpatul Caramalac Ivan a cheltuielilor judiciare în mărime de 768 lei - costul examinării și

expertizelor judiciare medico-legală pe motiv, că acestea au fost petrecute pentru a demonstra

vinovăția inculpatului, obligație ce-i revine statului, a considerat-o că este una neîntemeiată și

pasibilă anulării din următoarele motive:

Potrivit normelor procesuale, în vigoare, cheltuielile judiciare în procesul penal

reprezintă cheltuielile apărute în cadrul procesului penal necesare pentru efectuarea actelor de

procedură, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probă, asistența

juridică garantată de stat, precum și orice alte cheltuieli prevăzute de art. 227 Cod de procedură

penală.

Temeiul suportării cheltuielilor judiciare de către inculpat își are izvorul în activitatea

infracțională a inculpatului. In cadrul unui proces penal, statul este titularul acțiunii penale,

fiind primul interesat în tragerea la răspundere penală a celor care au încălcat legea penală.

Astfel, involuntar acesta suportă cheltuieli considerabile pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal.

Conform legislației în vigoare, cheltuielile judiciare pot fi recuperate de la inculpat,

conform prevederilor art. 229 Cod de procedură penală, după finalizarea procedurii de

examinare judiciară. În cadrul procesului penal, inculpatul aflat în culpă infracțională poate fi

2

obligat să suporte în principal și integral cheltuielile judiciare a declanșat un proces de

judecată.

Astfel, în caz de condamnare, întrucât s-a stabilit vinovăția inculpatului, ultimul poate fi

obligat de a plăti toate cheltuielile efectuate de către stat de la începerea urmăririi penale și

până la punerea în executare a hotărârii de condamnare, cu excepția sumelor plătite

interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat

care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci cînd aceasta o cer interesele justiției și

condamnatul nu dispune de mijloacele necesare .

În cazul lui Caramalac Ivan ordonator al examinării și expertizelor menționate a fost

organul de urmărire penală ca reprezentant al statului, care la rândul său a achitat aceste

expertize din contul său fapt care este stipulat în art. 75 alin. (3) din Legea nr. 68 din 14.04.2016

"Cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar " și respectiv fară a fi achitate

aceste expertize nu se eliberează ordonatorului de expertiză, dar totodată conform

prevederilor art. 229 alin. (l) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sînt suportate de

Respectiv, statul este în drept de a-și recupera cheltuielile suportate pentru achitarea

examinării și expertizelor menționate de la persoana care a săvîrșit infracțiunea și este

recunoscută vinovată de săvârșirea acestei infracțiuni prin sentința instanței de judecată, adică

de la persoana care a fost generator al acestor cheltuieli odată ce a săvîrșit infracțiunea și a

impus staul non voles să suporte aceste cheltuieli pentru a desfășura urmărirea penală și a-i

demonstra vina.

În cadrul examinării cauzei în fond și în cadrul urmăririi penale nu au fost stabilite careva

circumstanțe din cele menționate mai sus ce ar demonstra faptul că asupra inculpatului

Caramalac Ivan pot fi aplicate prevederile alin. (3) art. 229 Cod de procedură penală. Caramalac

Ivan personal nu a cerut să fie scutit de suportarea acestor cheltuieli pe motivele stipulate în

art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală.

fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către procuror, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din

oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. art. 414-418 Cod de

procedură penală, a constatat că apelul declarat este nefondat și pasibil de a fi respins.

Cu referire la cele expuse, la caz s-a reținut că, raportul de constatare nr.201811D0287 din

25 septembrie 2018 la suma de 320 lei (f.d. 18-19); raportul de expertiză judiciară 201811D0360

din 31 octombrie 2018 (f.d. 65-66) la suma de 320 lei; raportul de constatare nr. 201811P0609

3

din 22 august 2018 (f.d. 14) la suma de 28 lei, au fost dispuse de către organul de urmărire

penală în vederea acumulării probelor care confirmă vinovăția inculpatului, fiind acțiune

procesuală ce ține de administrarea probatoriului în vederea posibilității formulării învinuirii

și atragerea persoanei la răspundere penală, acțiune care este pusă în sarcina părții acuzării.

Mai mult, potrivit art. 75, alin. (3) din Legea cu privire la expertiza judiciară și statutul

expertului judiciar nr. 68 din 14.04.2016 (M.O. nr. 157-162/316 din 10.06.2016), se stipulează că,

(3) în cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sânt suportate de către

ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 142

alin. (2) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova.

În această ordine de idei, instanța de apel a constatat faptul că cheltuielile suportate în

cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate, prin numirea efectuării expertizelor judiciare, reprezintă cheltuieli

judiciare ce sunt achitate din bugetul statutului.

Respectiv, argumentele procurorului că statul pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal a suportat cheltuieli, care urmează a fi recuperate din contul inculpatului,

urmează a fi respinse ca neîntemeiate.

Cât privește argumentul procurorului că, reieșind din art. 229 Cod de procedură penală,

instanța de judecată poate obliga inculpatul să recupereze cheltuielile judiciare, este

neîntemeiat, or, efectuarea expertizelor în cauză și cheltuielile legate de extrădare ține de

administrarea probatoriului și formularea învinuirii, iar în lipsa unei astfel de expertize

procurorul ar fi fost în imposibilitate să încadreze juridic corect acțiunile inculpatului

Caramalac Ivan și să formuleze învinuirea acestuia, și ulterior, în instanța de judecată să

demonstreze săvârșirea infracțiunii.

Procuratura de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, prin care, indicând temeiul

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a deciziei

instanței de apel, în partea ce ține de neîncasarea cheltuielilor de judecată, cu remiterea cauzei

la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată, invocând argumente identice celor

invocate în cererea de apel.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță, dacă hotărârea

4

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept

formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar al procurorului,

se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele

reproduse în pct. 4.1 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel a

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind chestiunea cheltuielilor judiciare

în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală, corect ținând cont de

prevederile art. 385 alin. (1) pct. 14), 227 alin. (1) și (3), 143 alin. (1) pct. 1), 2) Cod de procedură

penală, care prescriu expres că la adoptarea hotărârii, instanța de judecată soluționează cine și

în ce proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile judiciare, suportate pentru asigurarea

bunei desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu

prevede altă modalitate, expertiza se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru

constatarea cauzei morții, gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor integrității

corporale, iar plata acestor expertize judiciare se face din contul mijloacelor bugetului de stat,

astfel că instanța de apel just, argumentat și în limitele competenței legale a statuat că, în speță,

cheltuielile pentru efectuarea expertizelor judiciare urmează a fi făcute din contul mijloacelor

bugetului de stat.

Pe lângă aceasta, recursul ordinar, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5.

din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța de apel a apreciat

circumstanțele cauzei în latura cheltuielilor judiciare.

Însă, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile

judiciare, instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul,

judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma

cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în aspectul cheltuielilor judiciare în alt sens decât cel pe care îl propune

acuzarea este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei

de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

5

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită de orice temei legal.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis erori de

drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată conține motive clare

și legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide

inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi declarat

inadmisibil.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul-șef în Procuratura de

circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de

Apel Cahul din 05 septembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe Caramalac Ivan Xxxxx, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 23 iunie 2020.

Președinte: Diaconu Iurie

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

6