1ra-1147/2020 — art. 172 alin. 2 lit. b CP

1ra-1147/2020 — art. 172 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-1147/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

03 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Cobzac Elena și Țurcan Anatolie

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 24

decembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Bolocan Ion Xxxxx, născut la xxxxx, originar

din Xxxxx și domiciliat în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Bolocan Ion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

172 alin. (2) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 5 ani închisoare, cu

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată

inculpatului Bolocan Ion a fost suspendă condiționat, cu stabilirea unui termen de

probă de 5 ani.

S-a obligat condamnatul Bolocan Ion, ca în perioada termenului de probă să

nu-și schimbe domiciliul și/sau reședința fără consimțământul organului care pune

în executare sentința; să participe la programe probaționale.

Cererea procurorului privind încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor

judiciare în sumă de 3 927 lei a fost respinsă ca neîntemeiată.

data de 23 decembrie 2016, în jurul orei 20:00, aflându-se în incinta Liceului

Teoretic „Dimitrie Cantemir” din or. Cantemir, unde activează în calitate de

paznic, a ademenit-o în biroul său de serviciu pe minora Xxxxx, a.n. Xxxxx, unde,

prin constrângere fizică și psihică, profitând de imposibilitatea acesteia de a se

apăra datorită vârstei fragede, în mod forțat a dezbrăcat-o de pantaloni și și-a

1

satisfăcut pofta sexuală în formă perversă.

În drept acțiunile respective ale inculpatului Bolocan Ion au fost încadrate

juridic în semne infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (2) lit. b) Cod penal, ca

acțiuni violente cu caracter sexual, adică satisfacerea poftei sexuale în formă

perversă, săvârșite prin constrângere fizică și psihică a persoanei, profitând de

imposibilitatea acesteia de a se apăra, săvârșite cu bună-știință asupra unui

minor.

3.1. procurorul - șef al Procuraturii raionului Cantemir Procoavă Adrian, prin

care a solicitat casarea parțială a sentinței primei instanțe, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, cu recunoașterea lui

Bolocan Ion vinovat pe art.172 alin. (2) lit.b) Cod penal cu stabilirea unei pedepse

sub formă de 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis și încasarea de la condamnat în beneficiul statului, a cheltuielilor

judiciare în sumă de 3075 lei.

În motivarea apelului s-a indicat că, în cadrul ședinței de judecată în privința

inculpatului Bolocan Ion nu au fost stabilite circumstanțe agravante, precum și nu

au fost relevate circumstanțe atenuante. Pe parcursul judecării cauzei vina în

comiterea infracțiunii în care a fost acuzat, inculpatul nu și-a recunoscut-o, iar

instanța de judecată a dat o apreciere critică declarațiilor acestuia, făcute cu scopul

de a se eschiva de răspundere penală, cu atât mai mult că instanța la aplicarea

prevederilor art.90 Cod penal nu a luat în considerație faptul că inculpatul a comis

infracțiunea la locul de muncă, inclusiv în cadrul unei instituții de învățământ unde

învață mai mulți tineri, minori, iar suspendarea condiționată a pedepsei este

percepută de către elevii din liceul „Dimitrie Cantemir”, ca fiind o pedeapsă

ineficace și neproporțională în raport cu crima comisă. În viziunea acuzatorului de

stat prin neexecutarea reală a pedepsei, există în continuare acea teamă de

neimplicare a statului în protecția vieții private, garantate de art.8 CEDO.

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului în cauza Stubbings și alții v.

Regatului Unit (cerere nr.22083/93; 22095/93), a reiterat că, „Abuzul sexual este,

fără îndoială, un tip de delict abominabil, cu efecte devastatoare asupra victimelor.

Copiii și alte persoane vulnerabile au dreptul la protecție din partea statului, sub

forma unei descurajări efective, împotriva unor astfel de ingerințe privind aspecte

esențiale ale vieții lor private”.

Instanța de fond a aplicat inculpatului Bolocan Ion o pedeapsă prea blândă

pentru săvârșirea unei infracțiuni grave, neținând cont de prevederile art.75 alin.(1)

Cod penal, care prevede criteriile generale de individualizare a pedepsei. Setul de

circumstanțe enunțate ce țin de gravitatea infracțiunii săvârșite, rolul și

comportamentul său în timpul comiterii infracțiunii și după, de personalitatea

inculpatului și circumstanțele agravante stabilite, determină pericolul social care-l

reprezintă pentru societate, cât și comiterea infracțiunii prin abuz psihologic și

2

sexual cu consecințe traumatizante asupra unui minor accentuează starea de

încălcare gravă a moralității și normelor de conviețuire în societate.

În acest context de idei, acuzarea a considerat că raportarea la gravitatea

faptei infracționale săvârșite, metodele de acționare, comportamentul manifestat pe

tot parcursul procesului penal și consecințele survenite, servesc ca temeiuri de

aplicare a unor pedepse în limitele sancțiunii prevăzute de componența de

infracțiune cu executare efectivă, deoarece asemenea hotărâri nonprivative pot să

genereze precedente neadecvate din partea altor persoane în sensul comiterii unor

astfel de infracțiuni, fără a fi pedepsiți aspru. Or, practica judiciară demonstrează

că pedeapsa neechitabilă generează apariția unor sentimente de nedreptate, înrăire

și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului

urmărit.

Totodată, în opinia apelantului, sentința în partea ce ține de respingerea

solicitării acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor judiciare este

nefondată. Astfel, potrivit normelor procesuale, în vigoare, ale Republicii

Moldova, cheltuielile judiciare în procesul penal reprezintă cheltuielile apărute în

cadrul procesului penal necesare pentru efectuarea actelor de procedură,

administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probă, asistență

juridică garantată de stat, precum și orice alte cheltuieli prevăzute de art. 227 Cod

de procedură penală.

Temeiul suportării cheltuielilor judiciare de către inculpat își are izvorul în

activitatea sa infracțională. În cadrul unui proces penal, statul este titularul acțiunii

penale, fiind primul interesat în tragerea la răspundere penală a celor care au

încălcat legea penală. Astfel, involuntar acesta suportă cheltuieli considerabile

pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

De asemenea, s-a menționat că cheltuielile judiciare pot fi recuperate de la

inculpat, conform prevederilor art. 229 Cod de procedură penală, după finalizarea

procedurii de examinare judiciară. În cadrul procesului penal, inculpatul aflat în

culpă infracțională poate fi obligat să suporte în principal și integral cheltuielile

judiciare, deoarece a săvârșit o infracțiune ce a declanșat un proces de judecată.

Astfel, în caz de condamnare, întrucât s-a stabilit vinovăția inculpatului,

ultimul poate fi obligat de a plăti toate cheltuielile efectuate de către stat de la

începerea urmăririi penale și până la punerea în executare a hotărârii de

condamnare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și

apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică

garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu

dispune de mijloacele necesare.

Procurorul a notat că, obligația suportării cheltuielilor judiciare de către

inculpat nu decurge din culpa procesuală, el neavând inițiativa declanșării

procesului penal, dar este consecința directă a săvârșirii unei infracțiuni pentru care

este tras la răspundere de către stat. În cazul în care inculpatul a fost scos de sub

3

urmărire penală în cursul urmăririi penale, sau a fost achitat în cursul judecății și s-

au efectuat aceste două etape ale procesului penal, culpa procesuală revine

autorității procesuale, statului revenind obligația de a suporta cheltuielile judiciare.

Din materialele cauzei rezultă, că raportul de expertiză judiciară medico-

legală nr.16 din 17.01.2017, raportul de expertiză psihiatrico-legală nr.301 din

28.09.2017, raportul de expertiză judiciară psihiatrico-legală nr.580 din 22.01.2018

au fost ordonate și efectuate în cadrul procesului penal, fiind achitate din sumele

alocate de stat, astfel, până la recunoașterea inculpatului vinovat de comiterea

infracțiunii, cheltuielile au fost avansate de stat, cheltuieli, care după condamnarea

acestuia pot fi recuperate de la condamnat.

A susținut apelantul că instanța de fond eronat a interpretat prevederile

normelor procedurale și nu a ținut cont de dispozițiile art. 227 alin. (1), (2) pct.5),

art. 229 alin.(1) Cod de procedură penală și neîntemeiat a fost respinsă solicitarea

acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor judiciare în mărime de 3075 lei,

inculpatul fiind eliberat total de la plata acestora.

3.2. avocatul Munteanu Feodor în interesele inculpatului Bolocan Ion, prin

care a solicitat casarea sentinței, cu emiterea unei sentințe de achitare, din lipsa

dovezii care demonstrează vinovăția inculpatului.

În motivarea apelului s-a indicat că, din declarațiile părții vătămate minore

Xxxxx și a reprezentantului acesteia, la fel și din declarațiile martorilor audiați nu

s-a stabilit cu certitudine dacă a fost violată sau comise acțiuni violente cu caracter

sexual, adică satisfacerea poftei sexuale în formă perversă săvârșită prin

constrângere fizică și psihică în privința ultimei.

Declarațiile părții vătămate au fost contradictorii de la bun început, însă

reprezentatul părții vătămate Caraculac Constantin, fiind audiat, a indicat că a

observat careva schimbări în comportamentul fiicei, dar fiind lipsit de încrederea

fiicei, ultima a refuzat să declare despre cele întâmplate, totul s-a aflat de la oameni

străini, ceia ce denota ca relațiile dintre ei nu erau din cele mai bune. Din cuvintele

tatălui o ținea din scurt pe fiică, o certa uneori, îi mai dădea câte o palmă, dar fără a

spune motivele.

Tot, din declarațiile părții vătămate reiese ca ambii cu învinuitul Bolocan Ion

s-au aflat în biroul lui de la orele 21 până 24, adică mai mult de trei ore, ceia ce nu

corespunde cu declarațiile martorilor din acea seara, când în sediul liceului și pe

coridoare se aflau elevii, dintre care unii ieșeau din liceu, alții se întorceau și care

de fiecare dată erau întâlniți de către învinuitul Bolocan Ion, în ușa liceului.

Din declarațiile colegilor de liceu și profesorilor partea vătămată se

caracterizează ca o persoana închisă fără prieteni, deseori avea un comportament

neadecvat, putea pleca de la lecții, întimpina greutăți în înțelegerea și învățarea

temelor, citea și se exprima cu dificultăți, adesea părăsea școală și domiciliul.

Martorul Macaria Elena, care ocupa funcția de vice-director și concomitent

profesoară, a intervenit, rugând-o pe Cabac Ana - psihologul, care având o

4

experiență, a rămas nedumerită și nu a putut da o concluzie fermă dacă Xxxxx

minte sau spune adevărul, deoarece aceasta se contrazicea, de asemenea a mai spus

ca Adriana are o fantezie bogată și nu știe daca spune adevărul sau nu. La fel a mai

declarat că părinții au luat documentele de la liceu, toți profesorii spuneau ca

Xxxxx este foarte slabă la învățătură, nu s-a încadrat în colectiv, avea absențe

nemotivate, adesea părinții o căutau și nu o puteau găsi.

Din declarațiile participanților la proces și rapoartelor de expertiză

psihiatrico-psihologică-legală în condiții de ambulator cu nr.580 din 22.01.2018

efectuată în privința minorei Xxxxx s-au evidențiat careva contraziceri, care denotă

că concluziile expertizelor sunt tendențioase, ca urmare nu corespund cu datele și

caracteristicile date de profesorii și colegii de liceu a minorei.

Apelantul a considerat că instanța de judecată greșit a concluzionat asupra

vinovăției inculpatului, declarațiile ultimului fiind apreciate drept o metodă de

apărare, lipsesc careva dovezi esențiale legate de circumstanțele cauzei, toți au

aflat din a doua sau a treia sursă ce s-a întâmplat în seara de 23 decembrie 2016.

Totodată, din declarațiile părții vătămate s-a aflat ca inculpatul a dezbrăcat-o

de haine, dar careva leziuni corporale n-au fost depistate, pe hainele lor, nu a fost

stabilit unde se afla acest cabinet, dacă se încuia sau nu, și alte detalii.

A susținut apelantul că, instanța n-a ținut cont de personalitatea inculpatului,

anterior n-a fost condamnat, la locul de muncă se caracterizează pozitiv, în mare

parte declarațiile au fost sincere, de vârsta lui.

2019, au fost respinse apelurile procurorului în Procuratura raionului Cantemir

Procoavă Adrian și a avocatului Munteanu Feodor în interesele inculpatului

Bolocan Ion, cu menținerea sentinței primei instanțe.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a considerat, că instanța de fond,

judecând cauza a verificat sub toate aspectele circumstanțele de fapt și de drept,

complet și obiectiv a apreciat probele administrate, și întemeiat a ajuns la concluzia

că acțiunile inculpatului Bolocan Ion corect au fost încadrate juridic în baza

prevederilor art. 172 alin.(2) lit. b) Cod penal, ca acțiuni violente cu caracter

sexual, adică satisfacerea poftei sexuale în formă perversă, săvârșită prin

constrângere fizică și psihică a persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a

se apăra, săvârșit cu bună știință asupra unui minor, iar vinovăția inculpatului în

comiterea faptei imputate este pe deplin confirmată.

Aceste împrejurări au fost constatate prin totalitatea de probe administrate la

cauza penală și care au fost apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere a pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

De asemenea, instanța de apel a remarcat că, sentința primei instanțe se

contestă de către acuzatorul de stat sub aspectul stabilirii pedepsei, considerând-o

prea blândă și a cheltuielilor judiciare, și de către avocatul Munteanu Feodor în

5

interesele inculpatului Bolocan Ion, în care se solicită achitarea ultimului, din lipsa

de probe.

Pornind de la sensul apelului în care se solicită achitarea inculpatului Bolocan

Ion de învinuirea înaintată, instanța de apel întru respectarea prevederilor art. 24

Cod de procedură penală, cât și asigurarea părților drepturi egale pentru susținerea

pozițiilor lor, prin prezentarea de probe, la participarea cărora să aibă acces ambele

părți în egală măsură, a fost dispusă cercetarea suplimentară a probelor

administrate în instanța de fond, și anume declarațiile părții vătămate minore

Xxxxx (f.d. 58-61, vol.II), reprezentantului legal al părții vătămate minore

Caraculac Constantin (f.d. 62-65, 83, vol. II), martorului Caraculac Natalia (f.d.

66-69, vol. II), martorului Știrbu Lilia (f.d. 70-71, vol. II), martorului Macaria

Elena (f.d. 72-73, vol. II), martorului Dimici Cătălina (f.d. 74-75, vol.II),

martorului Gudumac Pavel-Ovidiu (f.d. 76-77, vol. II), martorului Boiștean

Dumitru (f.d. 78-79, vol. II), martorului Bacalov Aurica (f.d. 80-82, vol. II).

Vinovăția inculpatului Bolocan Ion în săvârșirea infracțiunii incriminate este

demonstrată și prin probele materiale administrate la cauza penală, cercetate în

instanța de fond și suplimentar, în instanța de apel, și anume:

- proces-verbal de sesizare despre săvârșirea infracțiunii sau pregătirea pentru

săvârșirea infracțiunii din 12 ianuarie 2017, potrivit căruia, Caraculac Constantin,

tatăl minorei Xxxxx, a sesizat organul de urmărire penală, solicitând să fie luate

măsuri conform legii cu cet. Bolocan Ion, care lucrează paznic la liceul „Dmitrie

Cantemir” și care la data de 23.12.2016, în jurul orei 20:00, profitând de faptul că

fiica sa minoră Xxxxx nu avea bani în contul telefonului și a cerut de la el telefonul

ca să dea un telefon acasă, a dezbrăcat-o de haine și de pantaloni, a pipăit-o, i-a

introdus degetul în vagin, aceasta durând aproximativ 5-10min., încercând să

întrețină raport sexual, dar nu și-a dus intenția până la capăt deoarece a fost

telefonat insistent de soția sa Caraculac Natalia (f.d.7, vol.1);

- raport de expertiză judiciară nr. 16sex din 17.01.2017, potrivit căruia în

rezultatul examinării minorei Xxxxx la data de 13.01.2017, careva leziuni

corporale pe corp și organele genitale n-au fost depistate (f.d.21-22, vol.1);

- referatul presentențial de evaluare psihosocială, întocmit de Biroul de

probațiune Cantemir la data de 04.03.2017, potrivit căruia perspectivele de

integrare a lui Bolocan Ion sânt mari din considerentele că duce un mod de viață

sănătos, conștientizează consecințele faptelor în care este bănuit, este caracterizat

pozitiv la locul de muncă și de administrația publică locală, întreține relații de

prietenie cu persoane cu comportament pozitiv (f.d.81-83, vol.1);

- raport de expertiză judiciară psihiatrico-legală în condiții de ambulator nr.

301 din 28.09.2017, efectuată în privința inculpatului Bolocan Ion, conform căruia

acesta nu suferă de careva tulburări psihice, este fără dereglări psihice. În

momentul comiterii infracțiunii ce i se impută, după cum rezultă din materialele

dosarului penal și datele examenului psihiatric clinic curent, Bolocan Ion tulburări

6

psihice de intensitate psihotică nu a manifestat, avea capacitatea de prevedere și

deliberare deplină a acțiunilor sale, a acționat cu discernământ, deci, în caz dacă va

fi dovedit vinovat de către instanța de judecată, poate fi recunoscut responsabil de

fapta ce i se impută (f.d.142-145, vol.1);

- raportul de expertiză psihiatrico-psihologică-legală nr. 580 din 22 ianuarie

2018, efectuată în privința minorei Xxxxx, conform căruia pătimita minoră Xxxxx

nu suferă de careva maladie psihică, este fără dereglări psihice. În rezultatul

acțiunilor violente cu caracter sexual din partea violatorului partea vătămată

minoră Xxxxx a dezvoltat ,,Tulburare de stres posttraumatică, neuroza traumatică”,

manifestată prin frică, anxietate, insomnie, dispoziția diminuată, diminuarea

capacității de a se concentra, a devenit necomunicabilă, preferă singurătate. La

moment partea vătămată minoră nu suferă de careva maladie psihică, este fără

dereglări psihice, nu necesită tratament. Nu se observă semne de retardare mintală,

partea vătămată minoră nu prezintă careva dereglări psihice. La momentul

examinării, expertizata minoră Xxxxx, manifestă dezvoltarea funcțiilor intelectual-

amnestice, care corespund normei de vârstă, performanțelor căpătate și mediului în

care se dezvoltă, IQ=91. Acest fapt, exclude manifestarea clinică a retardului

mental. Tabloul clinic psihologic al expertizatei minore Xxxxx, desemnat în cadrul

examinării psihologice, determină deplina capacitate de a percepe, memora și

reproduce adecvat circumstanțele importante pentru cauza penală, precum și de a

face declarații despre sine. Numita deține de capacitatea funcțională analitico-

sintetică a procesului de gândire și poate aprecia corect circumstanțele cazului

cercetat. Conform stării psihice și reieșind din dezvoltarea intelectuală, partea

vătămată a avut posibilitatea să înțeleagă caracterul acțiunilor infractorului.

Reieșind din gradul de dezvoltare intelectuală, care corespunde normei de vârstă,

se determină deplina capacitate a expertizatei minore Xxxxx de a înțelege corect

caracterul acțiunilor întreprinse asupra ei (f.d.9-13, vol.2).

Analizând cumulul de probe enunțate mai sus din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu -

din punct de vedere al coroborării lor, conform propriei convingeri, formate în

urma examinării lor în ansamblul, sub toate aspectele și în mod obiectiv,

călăuzindu-se de lege, instanța de apel a considerat că vina inculpatului Bolocan

Ion în comiterea faptei imputate este pe deplin dovedită.

În astfel de circumstanțe, instanța de apel a considerat că prima instanță

corect a efectuat încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului Bolocan Ion în baza

prevederilor art. 172 alin.(2) lit. b) Cod penal.

Versiunea inculpatului Bolocan Ion că faptele incriminate ca săvârșite de

dânsul în data de 23 decembrie 2016, nu au avut loc, au fost apreciate critic și fără

suport probatoriu, iar nerecunoașterea vinovăției nu constituie un temei de a adopta

o sentință de achitare, în condițiile în care probele pertinente și concludente,

administrate la materialele cauzei, în ansamblul lor și din punct de vedere al

7

coroborării lor, demonstrează cu certitudine vinovăția acestuia în comiterea

infracțiunii imputate.

Instanța de apel a considerat că prima instanță întemeiat a concluzionat că

vinovăția inculpatului Bolocan Ion în săvârșirea infracțiunii incriminate se

probează prin depozițiile părții vătămate Xxxxx, declarațiile căreia sunt

consecutive, concrete privitor la descrierea faptei săvârșite de inculpat în privința

sa, și care coroborează cu ansamblul de probe enunțate și descrise mai sus, care în

cumulul lor probează la modul direct vinovăția inculpatului Bolocan Ion în

comiterea faptei incriminate.

Analizând declarațiile părții vătămate Xxxxx s-a constatat cu certitudine că, în

data de 23 decembrie 2016 inculpatul Bolocan Ion, între orele 20:00, aflându-se în

incinta Liceului Teoretic „Dimitrie Cantemir” din or. Cantemir, unde activează în

calitate de paznic, a ademenit-o pe minora Xxxxx și prin constrângere fizică și

psihică a ultimei, profitând de imposibilitatea de a se apăra, datorită vârstei

fragede, în mod forțat a dezbrăcat-o de haine și și-a satisfăcut pofta sexuală în

formă perversă cu partea vătămată minoră Xxxxx (f.d.109-120, vol.2); aceste

declarații ale părții vătămate Xxxxx se confirmă prin declarațiile reprezentantului

legal al acesteia Caraculac Constantin, martorilor Caraculac Natalia, Dimici

Cătălina și Știrbu Lilia, care au relatat despre acțiunile cu caracter sexual săvârșite

de Bolocan Ion în seara de 23 decembrie 2016 în privința părții vătămate minore,

fiind cunoscute din circumstanțele descrise de aceasta, după revenirea din vacanța

de iarnă (f.d.58-71, 74-75, vol.2).

În aceiași ordine de idei, instanța de apel a notat că acțiunile cu caracter

sexual în formă perversă săvârșite de inculpatul Bolocan Ion în privința părții

vătămată minore Xxxxx sunt confirmate obiectiv prin: raportul de expertiză

judiciară psihiatrico-psihologică-legală nr. 580 din 22 ianuarie 2018, conform

căruia pătimita minoră Xxxxx nu suferă de careva maladie psihică, este fără

dereglări psihice. Nu se observă semne de retardare mintală, partea vătămată

minoră nu prezintă careva dereglări psihice. La momentul examinării, expertizata

minoră Xxxxx, manifestă dezvoltarea funcțiilor intelectual-amnestice, care

corespund normei de vârstă, performanțelor căpătate și mediului în care se

dezvoltă. Tabloul clinic psihologic al expertizatei minore Xxxxx, desemnat în

cadrul examinării psihologice, determină deplina capacitate de a percepe, memora

și reproduce adecvat circumstanțele importante pentru cauza penală, precum și de a

face declarații despre sine. Numita deține de capacitatea funcțională analitico-

sintetică a procesului de gândire și poate aprecia corect circumstanțele cazului

cercetat. Conform stării psihice și reieșind din dezvoltarea intelectuală, partea

vătămată a avut posibilitatea să înțeleagă caracterul acțiunilor infractorului.

Reieșind din gradul de dezvoltare intelectuală, care corespunde normei de vârstă,

se determină deplina capacitate a expertizatei minore Xxxxx de a înțelege corect

caracterul acțiunilor întreprinse asupra ei (f.d.9-13, vol.2). Respectiv, experții

8

judiciari psihiatri și psihologul nu au stabilit că partea vătămată minoră Xxxxx în

relatările ei despre cele întâmplate în seara de 23 decembrie 2016, ar prezenta

semne de fantezie sau ar fi predispusă de a inventa lucruri care nu au avut loc,

dimpotrivă au constatat că minora are deplina capacitate de a percepe, memora și

reproduce adecvat circumstanțele importante pentru cauza penală, precum și de a

face declarații despre sine, precum și deține de capacitatea funcțională analitico-

sintetică a procesului de gândire și poate aprecia corect circumstanțele cazului

cercetat.

Drept urmare, instanța de apel a considerat că nu există nici un temei de a

pune la îndoială declarațiile părții vătămate minore Xxxxx, privitor la acțiunile cu

caracter sexual forțate săvârșite de inculpatul Bolocan Ion în privința sa, la data de

23 decembrie 2016, în jurul orei 20:00 în incinta Liceului Teoretic „Dimitrie

Cantemir” din or. Cantemir, corespunzător depozițiile părții vătămate necesită a fi

apreciate ca fiind pertinente, concludente, utile și veridice, și care urmează a fi

puse la baza sentinței de condamnare în privința inculpatului Bolocan Ion.

Caracterul veridic al declarațiilor părții vătămate minore Xxxxx se

demonstrează prin relatările expuse de către martorul Caraculac Natalia (mama

părții vătămate), privitor la starea psihică a minorei la momentul când a ajuns acasă

împreună cu tatăl de la serbarea organizată în liceu în seara de 23 decembrie 2016,

și anume „... fiica era speriată, palidă, cu părul ciufulit... , a doua zi a văzut că fiica

era stresată, închisă în sine. I-a dat un pix și o foaie și i-a sugerat să scrie ce ar vrea

să lase în anul 2016, iar minora a scris că, ar vrea să uite seara de 23 decembrie

2016...”. Aceiași stare psihologică a minorei a fost observată și de către tatăl părții

vătămate Caraculac Constantin, care a luat-o nemijlocit pe minoră de la liceu în

seara de 23 decembrie 2016 după acțiunile cu caracter sexual săvârșite în privința

ei de către inculpat, descriind „... fiica era schimbată, palidă și stresată, ... avea

vocea tremurând, ... din seara de 23 decembrie 2016 fiica s-a schimbat era palidă,

pasivă, mai puțin vorbea, s-a închis în sine..., nu le-a povestit despre cele

întâmplate, din frică, așa cum Bolocan Ion i-a spus să nu povestească la nimeni...”.

Mai mult de atât, experții judiciari psihiatri în urma examinării părții vătămate

minore Xxxxx au constatat că, în rezultatul acțiunilor violente cu caracter sexual

din partea violatorului partea vătămată minoră Xxxxx a dezvoltat „Tulburare de

stres posttraumatică, neuroza traumatică”, manifestată prin frică, anxietate,

insomnie, dispoziția diminuată, diminuarea capacității de a se concentra, a devenit

necomunicabilă, preferă singurătate (f.d.9-13, vol.2).

Prin urmare, instanța de apel a apreciat critic argumentele expuse de partea

apărării precum că instanța de judecată fără justă cauză a pus la baza sentinței de

condamnare declarațiile părții vătămate minore Xxxxx, fără a analiza minuțios și

celelalte probe administrate la dosar.

În circumstanțele descrise instanța de apel a menționat că se confirmă în afara

oricărui dubiu că în acțiunile inculpatului Bolocan Ion se regăsește atât latura

9

obiectivă, cât și latura subiectivă, a infracțiunii prevăzute de art. 172 alin.(2) lit. b)

Cod penal, iar argumentele apărării privitor la lipsa faptelor incriminate în acțiunile

inculpatului, constituie o metodă de apărare și de eschivare de la răspunderea

penală.

Cât privește pedeapsa stabilită inculpatului Bolocan Ion, instanța de apel a

considerat că instanța de judecată la stabilirea categoriei și termenului pedepsei a

acordat deplină eficiență principiilor de individualizare a pedepsei și a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Inculpatul Bolocan Ion a săvârșit infracțiunea care conform art. 16 Cod penal

se atribuie la categoria celor grave, anterior nu a fost judecat, la locul de muncă și

de trai se caracterizează pozitiv, este pensionar, conform referatului presentențial

are perspective mari de reintegrare în societate.

Circumstanțe care atenuează sau agravează răspunderea inculpatului, conform

art. 76 și 77 Cod penal, nu au fost reținute.

Analizând ansamblul circumstanțelor care caracterizează persoana

inculpatului, precum și luând în considerare lipsa circumstanțelor care atenuează și

celor care agravează răspunderea acestuia, de gravitatea infracțiunii săvârșite și de

impactul acesteia asupra societății și a părții vătămate minore, vârsta inculpatului,

lipsa urmărilor grave, instanța de apel a considerat că prima instanță corect a ajuns

la concluzia că reeducarea și corectarea inculpatului Bolocan Ion este posibilă cu

aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani. Iar având în

vedere concluziile notate de Biroul de probațiunea Cantemir în referatul

presentanțial, instanța de apel a considerat că prima instanță întemeiat a ajuns la

concluzia că resocializarea inculpatului Bolocan Ion este posibilă și fără izolarea

acestuia de societate, stabilindu-i un termen de probațiune de 5 ani, cu obligația de

a nu-și schimba domiciliul și să participe la programe probaționale.

În opinia instanței de apel pedeapsa aplicată inculpatului Bolocan Ion sub

formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu suspendare condiționată a executării

acesteia pe un termen de probațiune de 5 ani, este una legală, echitabilă și direct

proporțională gravității faptei comise, atitudinea inculpatului față de fapta comisă,

cât și comportamentul acestuia în timpul și după săvârșirea faptei infracționale,

care va contribui la corectarea acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

Instanța de apel a menționat că argumentele procurorului invocate în cererea

de apel și susținute în instanța de apel, precum că instanța de fond a stabilit

inculpatului o pedeapsă prea blândă în raport cu fapta comisă, sunt neîntemeiate și

contrarii cu probele administrate la dosar ce-l caracterizează pe Bolocan Ion.

Instanța de apel a notat că sentința primei instanțe este criticată de partea

10

acuzării în latura civilă în partea respingerii cerinței procurorului de a încasa din

contul inculpatul Bolocan Ion cheltuielile judiciare în sumă de 3075 lei.

Sub acest aspect, verificând legalitatea și temeinicia sentinței judecătorești, s-

a atestat că instanța de fond întemeiat a ajuns la concluzia respingerii cerinței

procurorului de a încasa din contul inculpatului Bolocan Ion în beneficiul statului

cheltuielile judiciare în sumă de 3927 lei.

Concomitent, s-a reținut că, raportul de expertiză judiciară nr. 16sex din 17

ianuarie 2017 (f.d.21-22, vol.1), raportul de expertiză judiciară nr. 301 din 28

septembrie 2017 (f.d.142-145, vol.1), raportul de expertiză judiciară nr. 580 din 22

ianuarie 2018(f.d.9-13, vol.2) au fost ordonate de către organul de urmărire penală

pentru stabilirea gradului de gravitate a vătămărilor corporale pe corpul părții

vătămate minore Xxxxx, precum și stabilirea stării psihice ale inculpatului Bolocan

Ion și a părții vătămate, acestea fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea

probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării. Or,

procurorul în lipsa unor astfel de probe nu ar fi putut demonstra comiterea faptei

penale de care este învinuit inculpatul Bolocan Ion, deoarece în astfel de cazuri

sunt necesare cunoștințe speciale, iar raportul de constatare și raportul de judiciară

este unul obligatoriu, reieșind din prevederile art. 143 alin.(1) Cod de procedură

penală.

În aceiași ordine de idei, s-a remarcat că cheltuielile suportate în cadrul

urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii imputate, prin numirea expertizelor judiciare, reprezintă cheltuieli

judiciare ce sunt achitate din sumele alocate de la bugetul statutului.

Mai mult decât atât, instanța de apel a notat că în art. 227 alin.(2) Cod de

procedură penală, legiuitorul a prevăzut sumele care se cuprind în cheltuielile

judiciare, însă sumele achitate pentru efectuarea raportului de constatare și a

expertizei judiciare, nu sunt reglementate de această normă procesuală.

În acest context, s-a subliniat că, la materialele cauzei procurorul, deși invocă

suportarea cheltuielilor judiciare în cadrul urmăririi penale în sumă de 3075 lei,

totuși nu a anexat probe privitor la achitarea unei asemenea sume bănești în contul

instituției care a efectuat rapoartele de expertiză judiciară.

La acest segment, instanța de apel a remarcat că mențiunea efectuată în

rapoartele de constatare și a rapoartelor de expertiză judiciară, la rubrica notă, cum

că cheltuielile suportate în legătură cu efectuarea fiecărui raport de expertiză

judiciară, nu pot fi reținute în sensul confirmării suportării cheltuielilor judiciare

invocate de către procuror în sumă totală de 3 075 lei, or, procurorul nu a prezentat

instanței de judecată înscrisuri care ar face dovada de achitare a unor astfel de

cheltuieli judiciare pentru efectuarea și întocmirea rapoartelor de expertiză

judiciară către Centrul de Medicină Legală, cum ar fi factură, un act de primire-

predare, sau alte înscrisuri relevante.

În opinia instanței de apel acel fapt că statul prin intermediul procurorul și-a

11

onorat obligația de a demonstra în instanța de judecată vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii cercetate de către organul de urmărire penală, nu constituie

un temei automat de a încasa cheltuielile judiciare din contul inculpatului Bolocan

Ion, or procurorul necesită să demonstreze că acele cheltuieli invocate au fost real

suportate de către organul de urmărire penală, prin prezentarea de probe pertinente

și concludente, pe când la caz, astfel de probe nu au fost administrate.

De asemenea, procurorul nu a prezentat probe privitor la venitul lunar/anual al

inculpatului Bolocan Ion în condițiile în care ultimul este pensionar, pentru a putea

verifica dacă acesta poate achita plata cheltuielilor judiciare solicitate. Astfel, și

acest argument al procurorului s-a reținut a fi unul neîntemeiat.

În consecință, instanța de apel a constatat temeinicia concluziei primei

instanțe de a respinge cerința procurorului privitor la încasarea de la inculpatul

Bolocan Ion a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea rapoartelor de expertiză

judiciară în sumă totală de 3075 lei, or potrivit art. 227 alin.(1) și art. 227 alin.(2)

pct.5), (3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare se plătesc din sumele

alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

al Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, în termen, prin care

indicînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură

penală, a solicitat casarea deciziei atacate, cu dispunerea rejudecării cauzei penale,

în instanța de apel, într-un alt complet de judecată, deoarece erorile judiciare nu pot

fi corectate de către instanța de recurs.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :

- recurentul consideră că sentința Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir din 14

noiembrie 2019 și decizia adoptată de către Colegiul judiciar al Curții de Apel

Cahul la 24 decembrie 2019 în latura penală în partea executării pedepsei și privind

chestiunea cu cheltuielile de judecată, este neîntemeiată și pasibilă casării din

următoarele temeiuri;

- conform art.427 alin.(l) Cod de procedură penală - hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru repararea erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în următoarele temeiuri: 6) hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția; 10) s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale;

- la stabilirea pedepsei, atât instanța de fond, cât și Colegiul judiciar al Curții

de Apel Cahul au interpretat eronat regulile de individualizare a pedepsei penale,

au liberat neîntemeiat pe inculpat de pedeapsa penală aplicînd prevederile art.90

Cod penal - suspendarea condiționată a executării pedepsei penale cu închisoare;

- prin urmare, ținând cont de circumstanțele cauzei, gravitatea infracțiunii

săvârșite, comportamentul inculpatului după comiterea infracțiunii, ca obiect

juridic special al infracțiunii au constituit, relațiile sociale cu privire la

inviolabilitatea sexuală și libertatea sexuală a persoanei, că inculpatul a comis

12

infracțiunea în varianta agravantă (art.172 alin.(2) lit.b - de „săvîrșire cu bună -

știință asupra unui minor”), că infracțiunea a fost comisă în instituția de învățămînt

de către persoana care activează în cadrul instituției respective, ce sporește

considerabil gradul prejudiciabil al faptei comise, că inculpatul nu a recunoscut

vinovăția în comiterea faptei imputate și nu a colaborat cu organul de urmărire

penale, recurentul conchide că urmează a fi casată decizia instanței de apel, în

partea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, și urmează a fi dispusă executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu excluderea aplicării prevederilor art.

90 Cod penal, deoarece doar prin executarea reală a pedepsei, inculpatul va

conștientiza gravitatea acțiunilor, precum și va fi atins scopul legii penale de

restabilire a echității sociale, de corectare a inculpatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane;

- reieșind din motivele și metodele comiterii infracțiunii, inculpatul se prezintă

a fi o persoană social - periculoasă, și doar privarea de libertate va putea îngrădi

societatea de la manifestarea unor acțiuni de acest gen din partea lui Bolocan Ion.

Procurorul consideră că pedeapsa aplicată lui Bolocan Ion (aplicarea prevederilor

art.90 Cod penal) și menținută de către instanța de apel, va fi apreciată ca

atitudinea tolerantă a statului față de aceste categorii de infracțiuni, ce va submina

încrederea societății în eficiența și echitatea justiției;

- recurentul consideră neîntemeiată soluția instanței de apel de a respinge

cerința privitor la încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului Bolocan

Ion în beneficiul statului in sumă de 3927 lei;

- recurentul consideră neargumentată poziția instanței de apel de trecere în

contul statului a cheltuielilor suportate pentru efectuarea expertizelor pe caz.

Conform art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt

cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului

penal.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recurs ordinar în termen în conformitate cu art.422 Cod de procedură

penală.

Conform art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art.427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

13

Recurentul în recursul ordinar declarat, indică temeiurile de casare a hotărârii

instanței de apel, prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală,

potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Lecturând textul deciziei instanței de apel, Colegiul penal constată, că decizia

instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, fiind

legală și întemeiată, în legătură cu ce nu se constată prezența erorilor prevăzute de

art.427 alin. (1) pct.6), 10) Cod de procedură penală.

Referitor la temeiul de recurs invocat de recurent prin prisma pct.6) alin. (1)

art.427 Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de

procedură penală, hotărârea cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată.

Colegiul penal constată că argumentele din recursul declarat de procurorul

Calendari Dumitru sunt neîntemeiate, iar motivele aduse în susținerea temeiurilor

invocate nu pot fi reținute, hotărârile instanțelor corespunzând tuturor prevederilor

legii de procedură penală, fiind legale și întemeiate.

În raport cu motivele invocate în recursul ordinar al procurorului, se reține că

împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele

reproduse în pct. 4.1 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele

au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind chestiunea

cheltuielilor judiciare în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală, ținând cont de prevederile art. 385 alin. (1) pct. 14), 227 alin. (1) și (2), 143

alin. (1), 229 alin. (2) Cod de procedură penală, care prescriu expres că la

adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează cine și în ce proporție trebuie

obligat să plătească cheltuielile judiciare, suportate pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea

nu prevede altă modalitate, expertiza se dispune și se efectuează, în mod

obligatoriu, pentru constatarea gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor

integrității corporale, precum și stabilirea stării psihice ale inculpatului Bolocan

Ion și a părții vătămate, iar plata acestor expertize judiciare se face din contul

mijloacelor bugetului de stat, care ulterior pot fi încasate de la persoana vinovată.

La caz, Colegiul penal menționează că pornind de la relevanțele art. 229 alin.

(1) și (3), 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, instanța de judecată poate

obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de

plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial condamnatul, astfel, instanța de apel

just a eliberat inculpatul Bolocan Ion de plata cheltuielilor judiciare din contul lui,

or, procurorul nu a prezentat instanței de judecată înscrisuri care ar face dovada de

14

achitare a unor astfel de cheltuieli judiciare pentru efectuarea și întocmirea

rapoartelor de expertiză judiciară către Centrul de Medicină Legală, cum ar fi

factură, un act de primire-predare, sau alte înscrisuri relevante. La fel, procurorul

nu a prezentat probe privitor la venitul lunar sau anual al inculpatului Bolocan Ion

în condițiile în care ultimul este pensionar, pentru a putea verifica dacă acesta

poate achita plata cheltuielilor judiciare solicitate, astfel fiind în imposibilitate de a

plăti careva cheltuieli, inclusiv cheltuielile judiciare, procurorul neaducînd vreun

contraargument în recurs în sensul dat.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o

nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel

privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor și probelor cauzei,

inclusiv în aspectul cheltuielilor judiciare în alt sens decât cel pe care îl propune

acuzarea, este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestor chestiuni în recursul ordinar la fel

este lipsită de orice temei legal.

La fel, din conținutul recursului reiese că recurentul invocă că, instanța de

apel a pronunțat o decizie greșită în partea stabilirii pedepsei, semnalizând astfel

temeiul prevăzut la art. 427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală și anume s-

au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând acest temei în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul

penal constată că nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat,

lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârilor

contestate.

Potrivit recursului, autorul acestuia este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor și critică

decizia instanței de apel în partea stabilirii pedepsei, invocând că, instanțele

judecătorești inferioare eronat și neîntemeiat au aplicat prevederile art. 90 Cod

penal.

Motivele recurentului, precum că instanța de apel incorect a individualizat

pedeapsa, și neîntemeiat nu a aplicat în privința lui o pedeapsă mai aspră, Colegiul

penal le consideră neîntemeiate, procurorul motivîndu-și poziția la general fără a o

adapta la prezenta speță.

Colegiul penal menționează, că la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de

apel, a ținut seama pe deplin de principiile de aplicare a pedepsei prevăzute de art.

61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a ei, stipulate în art. 75 Cod

penal, de toate circumstanțele cauzei care agravează ori atenuează răspunderea, de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia, prin

15

urmare corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar prin aplicarea unei

pedepse cu închisoare, cu suspendarea condiționată a executării ei.

În cauza deferită judecății, se constată că, instanța de apel menținînd total

sentința instanței de fond, prin care s-a suspendat condiționat executarea pedepsei

închisorii, cu fixarea unui termen de probațiune de 5 ani, obligîndu-l pe Bolocan

Ion pe această durată a probațiunii să nu schimbe domiciliul și/sau reședința fără

consimțămîntul organului competent și să participe la programe probaționale.

La baza acestei concluzii, instanța de apel a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 61, 75, 90 Cod penal, a ținut cont de circumstanțele cauzei, legate

de scopul și motivele faptei, gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia,

de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, precum și de

persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale, de faptul că la locul de muncă și

de trai se caracterizează pozitiv, vîrsta acestuia – 69 ani, fiind pensionar, conform

referatului presentențial are perspective mari de reintegrare în societate, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

prevenirea de a săvârși infracțiuni noi, astfel că pedeapsa aplicată inculpatului

Bolocan Ion sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu suspendare

condiționată a executării acesteia pe un termen de probațiune de 5 ani, este una

legală și echitabilă.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a erorilor de drept, ce ar servi drept temei de implicare a instanței

de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Mai mult, motivele invocate în recursul ordinar au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 4.1. din decizie), iar o altă opinie asupra circumstanțelor pricinii

care au fost puse la baza sentinței, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul

Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și

că recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia instanței de

apel fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art. 394 Cod

de procedură penală.

Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel, Colegiul

penal nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești

contestate.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiurile invocate de către

procuror nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care

16

ar da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate

și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul-șef al

Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, împotriva deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 24 decembrie 2019, în cauza penală

privindu-l pe Bolocan Ion Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 02 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

17