1ra-1791/2020 — art. 309/1 alin. 3 lit. e CP

1ra-1791/2020 — art. 309/1 alin. 3 lit. e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1791/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena și de către

avocatul Balaban Sergiu în numele inculpatului împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 02 iunie 2020, în cauza penală

în privința lui

Ursu Dorin xxxxxx, născut la xxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: de la 17.03.2014, până la data de 04.06.2019

Instanța de apel: de la 24.06.2019, până la data de 02.06.2020

Instanța de recurs ordinar: de la 10.08.2020, până la data de 16.12.2020

A C O N S T A T A T :

Ursu Dorin a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art.3091 alin.(3) lit. e) Cod penal, și în baza acestei Legi i s-a stabilit

pedeapsa cu închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani/cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții publice și de demnitate publică pe un termen

de 3 (trei) ani.

În temeiul art.90 Cod penal, instanța a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate față de Ursu Dorin pentru un

termen de probațiune de 4 (patru) ani.

Acțiunea civilă înaintată de către Zubrițchi Ruslan, s-a admis în

principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să hotărască

instanța civilă.

Instanța s-a expus și asupra corpului delict.

Dorin, deținând în temeiul Ordinului MAI nr. 171 EF din 06 mai 2011

funcția de Șef de post, ofițer operativ superior de sector al postului de

1

poliție Pociumbeni al CPr Rîșcani, având gradul special de locotenent de

poliție, fiind în virtutea prevederilor art. 123 Cod penal, persoană cu

funcție de răspundere, contrar prevederilor art. 3 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

fundamentale, adoptată la Roma la 04 noiembrie 1959, la care Republica

Moldova a aderat la 12 septembrie 1997, alin.(2) art. 24 din Constituția

Republicii Moldova, art.art.12-15 din Legea Republicii Moldova nr.416-XII

din 18.12.1990 „Cu privire la poliție”, lit. a) -b) pct. 16 din Codul de etică

și deontologie al polițistului aprobat prin Hotărârea Guvernului

Republicii Moldova nr. 481 din 10.05.2006 și atribuțiilor funcționale

stipulate în fișa postului a funcției deținute, care îl obligau să nu supună

pe

nimeni la torturi, să nu aplice forța fizică, decât pentru curmarea

infracțiunilor, pentru înfrângerea rezistenței opuse cerințelor legale, dacă

metodele nonviolente nu asigură îndeplinirea obligațiilor ce le revin, să

respecte Constituția și legile Republicii Moldova, să nu aplice acte de

tortură, tratamente sau pedepse inumane sau degradante, în orice

circumstanță s-ar alia, să nu recurgă la forță cu excepția cazurilor de

necesitate absolută și numai în măsura necesară atingerii unui obiectiv

legitim, a comis un act de tortură în privința lui Zubrițchi Ruslan în

următoarele circumstanțe:

Așa, Ursu Dorin, la 12 iunie 2012, aproximativ între orele 1930-2100,

având scopul obținerii ilegale a informațiilor vizând descoperirea

infracțiunii de sustragere pe ascuns a bunurilor din magazinul „Univers

Coop” din s. Pociumbeni raionul Rîșcani, suspectându-l fără careva date

obiective în comiterea infracțiunii de furt pe locuitorul s. Pociumbeni,

raionul Rîșcani, Zubrițchi Ruslan, l-au dus pe ultimul în biroul postului

de poliție, amplasat în primăria s. Pociumbeni, raionul Rîșcani.

În continuarea acțiunilor sale ilegale, în intervalul de timp cuprins

între orele 1930 -2100 dat fiind faptul că Zubrițchi Ruslan a negat categoric

comiterea infracțiunii cercetate, având drept scop tacit, de a obține ilegal

informații, vizând descoperirea infracțiunii de sustragere pe ascuns a

bunurilor din magazinul „Univers Coop” din s. Pociumbeni, raionul

Rîșcani, l-a lovit pe Zubrițchi Ruslan de mai multe ori cu pumnii și cu o

bucată de lemn presat peste diferite părți ale corpului, cauzându-i

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 112 „D” din 10.08.2012,

vătămări corporale ușoare sub formă de: traumă cranio-cerebrală închisă

cu comoție cerebrală, hematome în regiunea parieto-occipitală pe centru

2

și a articulației cotului drept.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, instanța a reținut că, în drept,

faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute la art.3091 alin.(3) lit. e) Cod penal, după indicii calificativi:

provocarea, în mod intenționat a unei dureri puternice fizice unei

persoane, în special cu scopul de a obține de la aceasta persoană informații

și mărturisiri, dacă o temenea durere este provocată de o persoană cu

funcție de răspundere, săvîrșită cu folosirea altor instrumente adaptate în

scopuri speciale de tortură.

Procuratura raionului Rîșcani, Livia Donos și de către avocatul Sergiu

Balaban în interesele inculpatului Ursu Dorin.

3.1 Procurorul a solicitat casarea parțială a sentinței în latura

pedepsei, cu emiterea unei noi hotărâri prin care lui Ursu Dorin să-i fie

numită pedeapsa în baza art.3091 alin.(3) lit. e) Cod penal sub formă de

închisoare pe un termen de 6 ani, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții publice și de demnitate publică pe un termen de 3 ani.

În argumentarea apelului declarat, acuzatorul de stat a indicat că:

- pedeapsa stabilită de prima instanță, o consideră vădit

neproporțională celor comise de inculpat și urmările produse. Este de

părere că instanța de judecată, la stabilirea pedepsei, s-a abătut de la

criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute la art.75 Cod

penal;

- nu este de acord cu faptul aplicării de către prima instanță a

prerogativelor art.90 Cod penal față de Ursu Dorin, considerând o atare

soluție ca fiind neîntemeiată.

3.2 Avocatul Sergiu Balaban în interesele inculpatului Ursu Dorin a

solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și emiterea unei noi hotărâri

de achitare a inculpatului, pe motiv că nu s-a constatat existența

infracțiunii prevăzute la art.3091 alin.(3) lit. e) Cod penal, ori recalificarea

în baza art.309 alin.(1) Cod penal a acțiunilor inculpatului, iar

ulterior să fie dispusă încetarea procesului penal în legătură cu expirarea

termenului de prescripție de tragere la răspundere penală. Să fie constatat

că au avut loc încălcări a drepturilor privind condițiile de detenția

garantate de art.3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale. Totodată să fie constată deținerea continuă

excesivă a lui Ursu Dorin în arest timp de 4 luni și 25 zile, iar în

legătură cu aflarea excesivă în arest în condiții precare să fie aplicate

3

dispozițiile art. 385 alin.(6) Cod de procedură penală în sensul eliberării

inculpatului de executarea pedepsei, în cazul aplicării pedepsei cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții.

În argumentarea cerințelor invocate în apel, avocatul Balaban Sergiu a

invocat că:

- lipsește baza probantă ce ar demonstra vinovăția lui Ursu Dorin în

comiterea infracțiunii incriminate;

- în cazul emiterii unei sentințe de condamnare, instanța trebuie să

se conformeze prevederilor art.384 alin.(3), art.385 alin.(1) pct.1-4, art.389

alin.(1)Cod de procedură penală, potrivit cărora vinovăția inculpatului

trebuie confirmată prin ansamblul de probe, cercetate de instanța de

judecată. Însă la caz, acuzarea nu a probat vinovăția inculpatului;

- prin prisma prevederilor art.24 alin.(3) și art.101 alin.(1) Cod de

procedură penală, consideră că instanța urma să admită poziția apărării și

să excludă din rechizitoriu probele acuzării indicate în lista de probe și

puse la baza învinuirii, care sunt contradictorii;

- consideră a fi inadmisibile ca probe concludente și pertinente

declarațiile martorilor acuzării Albina Ecaterina, Albina Mihaela invocând

relația de rudenie între martori și inculpatul Ursu Dorin, precum și despre

faptul că nu sunt martori oculari și declarațiile acestora au fost

contradictorii cu explicațiile depuse inițial de partea vătămată;

- a invocat asupra încălcării principiului contradictorialității

prevăzut la art.24 Cod de procedură penală, or, la etapa urmăririi penale

martorii nominalizați au fost audiați în lipsa părții apărării;

- a menționat că, pînă la înaintarea celui de al doilea rechizitoriu în

instanța de judecată, apărarea nu a făcut cunoștință oficial cu materialele

cauzei și a fost lipsită de drepturile procesuale oferite la această etapă prin

prevederile art.293-296 Cod de procedură penală;

- la f.d. 147 este anexat rechizitoriul întocmit la 27.06.2013, iar la

f.d.213 deja este scrisoarea de informare despre terminarea urmăririi

penale repetat și un alt rechizitoriu întocmit deja la 28.02.2014, însă

lipsește procesul-verbal despre informare și aducere la cunoștință a

materialelor dosarului;

- făcând referire la declarațiile părții vătămate Zubrițchi Ruslan, a

invocat asupra nepertinenții acestora ca probă, fiind contradictorii atât pe

parcursul urmăririi penale, cât și a judecării cauzei. Este de părere că

declarațiile părții vătămate sunt combătute prin declarațiile inculpatului,

iar prin alte probe acumulate pe caz declarațiile părții vătămate nu sunt

4

confirmate. Datorită divergenței dintre declarațiile părții vătămate și a

inculpatului, consideră că organul de urmărire penală în mod obligatoriu

urma să dispună confruntarea dintre inculpat și partea vătămată;

- în procesul-verbal de prezentare a materialelor din 24.06.2013, la

rubrica cereri și demersuri, Ursu Dorin a solicitat audierea martorilor

apărării, precum și efectuarea confruntării cu partea vătămată, însă

a primit refuz;

- în ședința de judecată acuzatorul de stat a dat citire probelor

potrivit cărora este demonstrată vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii, însă nu a deslușit în ce mod flecare probă dovedește faptul

dat.

2020, apelul procurorului și apelul avocatului Balaban Sergiu în numele

inculpatului Ursu Dorin au fost respinse ca nefondate, și menținută

sentința atacată fără modificări.

4.1 Potrivit deciziei, instanța de apel ținând cont de prevederile

art.27, 99-101 ale Codului de procedură penală, cercetând sub toate

aspectele probele administrate, verificându-le minuțios, lea dat o

apreciere proprie, prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, constatând că acestea în ansamblul lor confirmă vinovăția

inculpatului Ursu Dorin în comiterea infracțiunii imputate potrivit art.309

alin.(3) lit. e) Cod penal.

Instanța de apel a reținut declarațiile părții vătămate, a martorilor

audiați în cadrul ședințelor de examinare a cauzei penale în prima

instanță, precum și documentele, procesele-verbale ale acțiunilor

procesuale.

Instanța de apel a concluzionat că, vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii este dovedită prin prisma următoarelor probe:

proces-verbal de cercetare la fața locului din 13.06.2012 (f.d.24-26, vol. I);

planșa fotografică anexată la procesul-verbal de cercetare la fața locului

din 13.06.2012 (f.d.27-29, vol. I); ordonanța privind recunoașterea

obiectului în calitate de corp delict și anexare la materialele cauzei penale

din 11.07.2012 (f.d.54, vol. I); raportul de constatare medico-legală nr. 167

din 14.06.2012(f.d.38, vol. I); raportul de expertiză medico-legală nr. 112

”D” din 10.08.2012, (f.d. 107, vol. I).

Instanța de apel a stabilit că acțiunile inculpatului Ursu Dorin

însușesc elementele componente anume a infracțiunii incriminate de

art.3091 alin.(3) lit. e) Cod penal, și a considerat nefondate alegațiile părții

5

apărării, prin care pretinde, că faptei inculpatului Ursu Dorin i s-a dat o

calificare eronată, precum a considerat ca nefondate și argumentele prin

care se susține că nu a fost probată vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii.

În urma cercetării judecătorești instanța de apel a consemnat că, doar

nerecunoașterea vinovăției de către inculpatul Ursu Dorin în comiterea

infracțiunii incriminate nu reprezintă în sine un argument temeinic pentru

achitarea acestuia, deoarece probele cercetate în prima instanță, examinate

suplimentar în instanța de apel, dovedesc în mod direct existența faptului

infracțiunii incriminate de art.3091 alin.(3) lit. e) Cod penal, precum și

vinovăția lui Ursu Dorin în comiterea acesteia.

Instanța de apel a reținut declarațiile părții vătămate Zubrițchi

Ruslan, care a indicat că anume Ursu Dorin i-a aplicat lovitura cu lemnul

peste mîină, în biroul de la primărie, pentru ca să recunoască comiterea

unui furt. În urma efectuării expertizei judiciare față de Zubrițchi Ruslan,

s-a întocmit raportul de expertiză medico-legală nr. 112 ”D”. La efectuarea

expertizei, medicului legist i-a fost pus în sarcină să stabilească

dacă Zubrițchi Ruslan are careva leziuni corporale, dacă acestea au putut

fi cauzate la 12.06.2012, expertul judiciar a stabilit că leziunile suportate de

Zubrițchi Ruslan corespund categoriei vătămări corporale și nu este

exclus faptul apariției hematomului din regiunea articulației cotului drept

în urma loviturii cu un obiect din lemn cu muchie, de formă alungită.

Instanța de apel a considerat proba în cauză ca fiind pertinentă

și concludentă, iar în coroborare cu declarațiile părții vătămate și a altor

probe din cele cercetate suplimentar în instanța de apel dovedește că

Zubrițchi Ruslan a fost maltratat cu folosirea unei bucăți de lemn presat.

Instanța de apel a reținut, că potrivit procesului-verbal de cercetare

la fața locului din 13.06.2012, efectuându-se percheziția în biroul șefului

de post amplasat în clădirea Primăriei sat. Pociumbeni, raionul Rîșcani,

organul de urmărire penală a depistat în safeul din birou o bucată de lemn.

Instanța de apel a mai notat că, prin declarațiile martorilor Baibarac

Valentin, Rusu Mihaela, Albina Ecaterina se dovedește că semnele de

violență de pe corpul lui Zubrițchi Ruslan au fost observate după ce

Zubrițchi Ruslan a fost reținut la primărie. Prin acestea se

exclude presupunerea că Zubrițchi Ruslan ar fi fost maltratat în alte

circumstanțe decât cele invocate de el. Cel puțin, pe caz nu au fost

administrate probe menite să dovedească contrariul celor constatate de

organul de urmărire penală și reținute în rechizitoriul.

6

Cu referire la dovedirea vinovăției inculpatului Ursu Dorin în

comiterea infracțiunii imputate, instanța de apel a reținut declarațiile

părții vătămate Zubrițchi Ruslan, or, acestea sunt apreciate ca fiind

veridice, dat fiind faptul coinciderii circumstanțelor relatate de partea

vătămată pe marginea prezentei cauze penale cu circumstanțele de fapt

stabilite prin celelalte probe administrate pe caz.

Instanța de apel a considerat, ca fiind nefondat argumentul

apărătorului privind lipsa bazei probante ce ar demonstra comiterea de

către Ursu Dorin a infracțiunii prevăzute la art.3091 alin.(3) lit. e). Prin

ansamblul probelor cercetate în prima instanță, supuse unei cercetări

suplimentare în instanța de apel, s-a dovedit cu certitudine realizarea

laturii obiective a infracțiunii de către Ursu Dorin prin intenție

directă, cu scopul obținerea de la persoana efectiv torturată a

mărturisirilor despre presupusa comitere a unei infracțiuni.

Instanța de apel, a respins alegațiile avocatului prin care susține că

prima instanță a emis sentința cu derogări de la prevederile art.24 alin.(3)

și art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, întrucât instanța de apel,

verificând temeinicia argumentului în cauză, nu a constatat o careva

încălcare a dreptului părții apărării de a avea acces la probe. Or, prin

scrisoarea nr.276 din 03.03.2014 (f.d.222, vol. I) se dovedește că organul de

urmărire penală a remis în adresa inculpatului Ursu Dorin copia

rechizitoriului pe dosarul penal nr.xxxxxxxxxxx de învinuire a acestuia în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.3091 alin.(3) lit. c) Cod penal.

Instanța de apel a respins argumentul invocat de avocatul apelant

cu privire la combaterea declarațiilor părții vătămate prin declarațiile

depuse de inculpat. Acceptarea unei atare idei ar contravine principiului

echității procesului penal, or, fiind reținut că circumstanțele descrise de

partea vătămată Zubrițchi Ruslan sunt fortifiante inclusiv și prin alte

probe administrate în prezenta cauză penală, instanța lea acordat o

concludență suficientă.

Instanța de apel a remarcat că declarațiile părții vătămate, spre

deosebire de cele a inculpatului, au fost depuse sub jurământ. Nu în zadar

legiuitorul a statuat ca declarațiile părții vătămate în cauza penală să fie

depuse sub jurământ, în acest sens asigurându-se o solemnitate a

procesului judiciar, cît și prezumția că la depunerea declarațiilor persoana

audiată în mod conștiincios a spus adevărul.

Cu referire la neefectuarea acțiunii procesuale de confruntare dintre

inculpat și partea vătămată, instanța de apel a stabilit întâi de toate că art.

7

113 Cod de procedură penală nu instituie sub forma unei obligații a

organului de urmărire penală efectuarea acestei acțiuni. Sub rezerva

prevederilor alin.(2) al normei menționate, instanța de apel a evidențiat că

participanții la proces nu sunt îngrădiți în dreptul de a solicita efectuarea

confruntării.

Studiind materialele cauzei penale supusă judecății, instanța de apel

a constatat că solicitarea părții apărării în persoana avocatului Gangura

Grigorii, ca apărător al învinuitului Ursu Dorin, cu referire la efectuarea

confruntării dintre partea vătămată Zubrițchi Ruslan și învinuitul

Ursu Dorin. Cerința în cauză a fost invocată în conținutul procesului-

verbal de prezentare a materialelor de urmărire penală (f.d. 142, vol. I).

Soluționând chestiunea dată, prin ordonanța din 25.06.2013,

procurorul în Procuratura raionului Rîșcani a respins demersul avocatului

Gangura Grigore. La adoptarea soluției, procurorul a reținut că nu este

posibilă efectuarea confruntării pe motiv că învinuitul Ursu Dorin a

părăsit teritoriul țării la 22.04.2013.

Instanța de apel a reținut că confruntarea poate avea loc la etapa

urmăririi penale și poate fi desfășurată doar cu prezența nemijlocită a

participanților la procesul penal, între declarațiile cărora există

divergente.

Privitor la cerința înaintată prin apelul avocatului Balaban Sergiu în

interesele inculpatului Ursu Dorin, potrivit căreia solicită recalificarea

faptei inculpatului în baza art.309 alin.(1) Cod penal și încetarea

procesului penal pe motivul intervenirii prescripției de tragere la

răspundere penală, instanța de apel a găsit atare revendicare ca fiind

nefondată.

Instanța de apel a reținut că prin Legea nr.252 din 08.11.2012, în

vigoare din 21.12.2012 a fost abrogat art.3091 Cod penal. Prin aceeași lege

s-au adus amendamente și modificări unui șir de acte legislative, cu scopul

intensificării activității și ridicarea eficienței în combaterea torturii, printre

care și Codului penal, fiind introdus art.1661 Cod penal - Tortura,

tratamentul inuman sau degradant.

Tortura, ca faptă prejudiciabilă precum în speța în cauză, după

modificările operate în Codul penal prin Legea nr.252 nu a fost

decriminalizate, rămânând în continuare penalizate faptele prejudiciabile

comise de colaboratorii de poliție în baza art.1661 Cod penal. Fapta

reținută lui Ursu Dorin, în circumstanțele constatate și adeverite, poate

suferi recalificare doar în baza art. 1661 Cod penal.

8

Ținând cont de prevederile art.325 Cod de procedură penală, ce

reglementează limitele judecării cauzei, pentru a nu admite agravarea

situației inculpatului, instanța de apel a stabilit ca fiind oportun

menținerea calificării faptelor inculpatului Ursu Dorin în baza art.3091

alin.(3) lit. e) Cod penal, pentru care legea penală prevedea o pedeapsă

mai blîndă comparativ cu sancțiunea art.1661 Cod penal.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiate argumentele apărătorului

inculpatului, care a pledat pentru o sentință de achitare, în cadrul ședinței

de judecată în prima instanță, vinovăția inculpatului s-a confirmat

indubitabil.

Instanța de apel a remarcat că, argumentele expuse în cererea de

apel înaintată de avocat în numele inculpatului, sunt nefondate, nu

corespund realității, fiind combătute în totalitate prin conținutul sentinței

atacate, în care instanța de fond și-a argumentat pe deplin poziția

adoptată.

Cu referire la pedeapsa penală aplicată inculpatului, pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art.3091 alin.(3) lit. e) Cod Penal,

instanța de apel, verificând legalitatea individualizării pedepsei penale în

privința inculpatului Ursu Dorin, a constatat că, prima instanță a acordat

deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75 Cod Penal și la stabilirea

categoriei și mărimii pedepsei a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

condițiile de viață ale familiei acestuia precum și scopul pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului.

Alegațiile acuzatorului de stat precum că, prima instanță incorect a

individualizat pedeapsa, numindu-i lui Ursu Dorin o pedeapsă prea

blîndă, instanța de apel lea considerat neîntemeiate.

Instanța de apel a constatat că, prima instanță just a individualizat

pedeapsa în baza art.7, 75 Cod penal, și totodată, corect a aplicat pedeapsa

sub formă de închisoare, care este una echitabilă și proporțională

infracțiunii comise, ținând cont de gradul de pericol al infracțiunii comise,

care face parte din categoria celor deosebit de grave, de lipsa

circumstanțelor agravante și prezența circumstanțelor atenuante, de

personalitatea inculpatului, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu

se află, are un copil minor la întreținere, nu este angajat în câmpul muncii,

precum și, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

inculpatului, astfel asigurând realizarea scopului pedepsei penale de

9

restabilire a echității sociale și a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, atât

de către inculpat, cât și din partea altor persoane, care va constitui o

garanție și o asigurare că drepturile și libertățile consfințite în Constituția

Republicii Moldova și alte legi ale Republicii Moldova sunt apărate, iar

violarea lor este contracarată și pedepsită.

Procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena și avocatul

Balaban Sergiu în numele inculpatului.

5.1 Procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena,

invocând incidența pct. 6), 10) a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură

penală, a solicitat casarea deciziei în latura contestată, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărâri prin care Ursu Dorin să fie recunoscut

vinovat și condamnat în baza art.3091 alin.(3) lit. e) Cod penal la pedeapsă

cu închisoare pe un termen de 6 (șase) ani cu executare în penitenciar de

tip semiînchis cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice și de

demnitate publică pe un termen de 3 (trei) ani. În rest decizia să fie

menținută fără modificări.

Pledând pentru o asemenea soluție, procurorul a menționat că:

- pedeapsa stabilită inculpatului Ursu Dorin este prea blândă și

neechitabilă în raport cu circumstanțele cauzei și personalitatea

inculpatului;

- instanța de apel la stabilirea pedepsei inculpatului Ursu Dorin nu

a ținut cont de caracterul social periculos al faptei comise de către acesta,

de consecințele care au survenit în urma comiterii infracțiunii inclusiv, de

comportamentul inculpatului care pe parcursului procesului penal nu a

conlucrat cu organul de urmărire penală, nu și-a recunoscut vina în cele

incriminate, nu s-a căit sincer de fapta comisă, nu a achitat prejudiciul

părții vătămate;

- pedeapsa stabilită inculpatului Ursu Dorin este vădit ne

proporțională faptei comise de către acesta și urmărilor produse, cu

abateri de la criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute

de art.75 Cod Penal și art.61 Cod Penal;

- Ursu Dorin, va sta pe calea corijării doar prin stabilirea pedepsei

cu închisoarea pe un termen de 6 ani cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice și de

demnitate publică pe un termen de 3 (trei) ani.

- instanța de apel nu a clarificat obiectiv, în comparație cu prima

instanță, corectitudinea stabilirii pedepsei penale inculpatului Ursu Dorin

10

astfel, a adoptat o decizie neargumentată în această latură.

5.2 Avocatul Balaban Sergiu în numele inculpatului, invocând

incidența pct. 6), 8) a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală, a

solicitat casarea deciziei, pronunțarea unei decizii de admitere parțială a

cererii de apel a apărătorului Balaban Sergiu în numele inculpatului Ursu

Dorin și respingerii integrale a cererii de apel a procurorului, casarea

Sentinței Judecătoriei Drochia Sediul Rîșcani din 04 iunie 2019 cu

rejudecarea cauzei în partea recalificării acțiunilor inculpatului în temeiul

art. 309 alin.(1) Cod penal, emiterea unei decizii noi după cum urmează:

A recalifica acțiunile incriminate în temeiul alin.(1) art. 309 Cod penal și

în temeiul art. 60 alin. 1, lit. b), coroborat cu art. 16 alin. (3) Cod penal, art.

art. 274 punct.4); 285 alin.(2); 391 alin.1 p.6 Cod de procedură penală a

înceta procesul penal în legătură cu expirarea termenului de prescripție

de tragere la răspundere penală în temeiul art. 309 alin.(1) Cod penal.

În susținerea recursului privind incidența pct. 6), 8) a dispozițiilor art.

427 Cod de procedură penală, avocatul Balaban Sergiu în numele inculpatului a

menționat motivele conținute la punctul 4.2 și 4.3, din cererea de apel declarată

în numele inculpatului la data de 20 iunie 2019 (f.d.176-177, vol. I), precum și

concluzia instanței de apel conținută la pct. 9 și 12 în decizia sa (f.d.245 și 247c).

declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal constată că

acestea sunt inadmisibile, din următoarele considerente.

Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute

de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs.

Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie

să fie motivat.

În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală,

cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art.

427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

Potrivit art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt

constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin

neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea

conținutului acestora.

11

6.1 Cu referire la circumstanțele invocate în recursul ordinar al

procurorului (pct. 5.1 din decizie), în opinia căruia pedeapsa stabilită de către

instanța de fond și menținută de instanța de apel este vădit

neproporțională faptei comise și urmărilor produse, conținând abateri de

la criteriile generale de individualizare a pedepsei, colegiul penal remarcă

faptul că, argumentele recursului se axează doar pe simplul dezacord cu

pedeapsa stabilită, acuzatorul de stat pledând în continuare pentru

casarea parțială deciziei și sentinței, în partea individualizării pedepsei.

Acest argument, în raport cu circumstanțele cauzei, este unul

neîntemeiat deoarece, este cert că, prin criterii generale de individualizare

a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este

obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse,

pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței

de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului

individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că inculpatului Ursu Dorin , recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.3091 alin.(3) lit. e) Cod

penal, prin expunerea detaliată a motivelor ce au precedat soluției

adoptate, instanța de apel i-a stabilit făptașului o pedeapsă legală și

echitabilă.

Este de menționat că, potrivit prevederilor art. 75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în

strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor

aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită

consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră -

detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei,

12

o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei. Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să

înfăptuiască acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul

care a săvârșit o infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea

realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile

prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului

pedepsei.

La caz, instanța de apel și-a motivat concluziile prin statuarea

faptului că, prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. art.

6, 7, 61, 75 Cod Penal în coraport cu prevederile art. 90 Cod penal, a ținut

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana

celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea

penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În contextul expus, raportat speței, Colegiul penal atestă că la

stabilirea pedepsei, instanțele de fond și de apel just și argumentat au ținut

cont de gradul de pericol al infracțiunii comise, care face parte din

categoria celor deosebit de grave, de lipsa circumstanțelor agravante și

prezența circumstanțelor atenuante, de personalitatea inculpatului, la

evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, are un copil minor la

întreținere, nu este angajat în câmpul muncii, precum și, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, astfel

asigurând realizarea scopului pedepsei penale de restabilire a echității

sociale și a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, atât de către inculpat, cât

și din partea altor persoane, care va constitui o garanție și o asigurare că

drepturile și libertățile consfințite în Constituția Republicii Moldova și alte

legi ale Republicii Moldova sunt apărate, iar violarea lor este contracarată

și pedepsită, precum și de prevederile art. 7, 61, 75, 90 Cod penal, conform

căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

13

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, ambele instanțe au

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Colegiul penal remarcă și respectarea de către instanțe a

prevederilor art.90 din codul penal, conform căruia, dacă la stabilirea

pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile

săvârșite cu intenție, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele

cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Astfel, pedeapsa stabilită lui Ursu Dorin a fost motivată,

individualizată și aplicată inculpatului în conformitate cu prevederile

legale și care corespunde principiului proporționalității și scopului de

restabilire a echității sociale, corectare a acestuia, precum și prevenirii de

săvârșire de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane (pct.

4.1 din decizie).

Colegiul penal notează că, instanța de apel și-a argumentat just

concluziile sale, argumente pe care instanța de recurs le acceptă și le

însușește, fapt ce corespunde jurisprudenței CtEDO (cauza Albert vs.

România din 16.02.2010), în care Curtea statuează că, art. 6 §1 din CEDO,

deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles

ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să

fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Totodată, Colegiul penal remarcă faptul că, motivele invocate în

recurs au constituit obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite

răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 14-17 din decizie), iar o altă

opinie asupra probelor și circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza

sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei.

6.2 Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Balaban Sergiu

în numele inculpatului.

Colegiul penal reține că recursul apărării este fondat în drept

inclusiv pe temeiurile din art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), Cod de procedură

penală că motivarea soluției nu există, iar cea formală indicată este expusă foarte

14

neclar, nu au fost întrunite elementele infracțiunii (pct. 5.1. din decizie).

Totodată, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu

este specificat, în raport cu împrejurările relevate în descriptivul

hotărârilor atacate, care ar fi erorile concrete de fapt sau de drept, și din

care considerente întemeiate, decizia instanței de apel ar fi una superficial

și formal motivată.

Colegiul penal reține din textul hotărârii atacate, că instanța de apel

și-a motivat suficient și clar soluția în conformitate cu prevederile art.417

alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, iar decizia cuprinde temeiurile de

fapt și de drept care au dus, la caz, la respingerea apelului declarat de către

avocatul Balaban Sergiu în numele inculpatului (pct. 5-18 din decizia

atacată).

În fapt, nu s-a constatat încălcarea unor drepturi și libertăți

fundamentale ale condamnatului Ursu Dorin prin prisma jurisprudenței

CEDO, iar decizia corespunde prevederilor de procedură penală, fiind

legală și întemeiată. În acest sens instanța de recurs respinge criticile

recurentului, precum că hotărârea instanței de apel este nemotivată.

Colegiul penal, din esența criticilor formulate, atestă că poziția părții

apărării se concentrează mai mult asupra temeiului prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit căruia, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul când nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Decizia instanței de apel în partea calificării infracțiunii,

determinării și constatării juridice a corespunderii exacte între semnele

faptei prejudiciabile constatate și semnele componenței infracțiunii,

prevăzute de norma penală, este emisă în conformitate cu prevederile art.

113 alin. (1) Cod penal,

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar al apărării, ne fiind indicate concrete erori de drept, clar definite,

se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4.1 din prezenta decizie,

relevă în mod concludent că instanțele legal și întemeiat au constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată

inculpatului, și încadrarea juridică corectă a acțiunilor lui infracționale, în

strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe cercetate

și consemnate în procesul-verbal, în special, declarațiile părții vătămate,

15

ale martorilor, proces-verbal de cercetare la fața locului din 13.06.2012

(f.d.24-26, vol. I); planșa fotografică anexată la procesul-verbal de

cercetare la fața locului din 13.06.2012 (f.d.27-29, vol. I); ordonanța privind

recunoașterea obiectului în calitate de corp delict și anexare la materialele

cauzei penale din 11.07.2012 (f.d.54, vol. I); raportul de constatare medico-

legală nr. 167 din 14.06.2012(f.d.38, vol. I); raportul de expertiză medico-

legală nr. 112 ”D” din 10.08.2012, (f.d. 107, vol. I).

Toate aceste probe au fost apreciate de ambele instanțe în

conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și

coroborării lor, instanța de apel indicând argumentat și detaliat motivele

pentru care a respins versiunile și dovezile apărării, instanța de apel

pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

apărării, probele administrate pe caz demonstrând cu concludență

prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute la

art. 3091 alin. (3) lit. e) Cod penal, ca provocarea, în mod intenționat a unei

dureri puternice fizice unei persoane, în special cu scopul de a obține de

la aceasta persoană informații și mărturisiri, dacă o temenea durere este

provocată de o persoană cu funcție de răspundere, săvîrșită cu folosirea

altor instrumente adaptate în scopuri speciale de tortură.

În opinia, Colegiului penal probele nominalizate supra și examinate

în ansamblu prezintă o situație clară și fără dubii a circumstanțelor de fapt

din care rezultă că, Ursu Dorin a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.

3091 alin. (3) lit. e) Cod penal, consecințele produse fiind în raport de

cauzalitate cu faptele săvârșite.

Pe lângă aceasta, recursul vizat este întemeiat doar pe critica

modului în care instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele

cauzei, (pct. 5.2. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului

de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu

propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens

16

decât cel pe care îl propune acuzarea și apărarea este o competență și

prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de

orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 10-13 din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și

circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare,

conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea

cauzei.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în cazul în care instanțele de fond și-

au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să

utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în

principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor

instanțe (a se vedea, în special, cauzele Garcia Ruiz v. Spania, hotărârea

din 21 ianuarie 1999; Helle v. Finlanda, hotărârea din 19 decembrie 1997).

Totodată, în concepția Curții Europene, art. 6 parag. 1 nu impune

motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se

pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse

de succes” (cauza Van de Hurk v. Olanda, nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994,

Immeubles Groupe Kosser v. Franța, nr. 38748/97 din 9 martie 1999). 12

Prin urmare, Colegiul penal conchide că în speță nu a fost constatată

existența erorii de drept prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, deoarece asemenea eroare în speță nu a fost comisă.

Având în vedere considerentele menționate supra și raportând

situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură

penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-

419 Cod de procedură penală, iar criticile din cererea de recurs înaintată

de avocatul Balaban Sergiu în numele inculpatului nu și-au găsit

confirmare.

6.3 Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanțele

de fond și de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele

invocate de recurenți, că hotărârile contestate conțin motive clare și legale

pe care se întemeiază soluția, că au fost întrunite elementele infracțiunii,

că s-au aplicat pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că

17

recursurile ordinare sunt vădit neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs decide inadmisibilitatea recursurilor înaintate în cazul în care se

constată că acestea sunt vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena și de către

avocatul Balaban Sergiu în numele inculpatului, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 02 iunie 2020, în cauza penală

în privința lui Ursu Dorin xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 14 ianuarie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

18