1ra-1474/2020 — Art.186 alin.2 lit. d CP

Prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central din 24.05.2019, Șuiu Nadejda a fost recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal și în baza acestei Legi cu aplicarea dispozițiilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de 2 ani închisoare. În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de sentințe, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, prin cumularea pedepselor stabilite prin sentința respectivă și prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central din 19.02.2019, s-a stabilit pedeapsa definitivă sub formă de 2 ani 6 luni închisoare. În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

Pentru a se pronunța în cauza dată, în sensul enunțat, prima instanță a reținut că, Șuiu Nadejda, în decursul zilei de 29.12.2018, aflându-se în curtea gospodăriei amplasate pe str. xxxxxxx, mun. Bălți, în mod intenționat, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod conștient survenirea lor, acționând din intenție directă spre 1 atingerea scopului, asigurându-se că nu este observată de nimeni, a sustras din garajul situat pe adresa nominalizată un ferestrău electric de model ”Зубр” la preț de 1700lei, după care, cu bunul sustras, a părăsit locul săvârșirii infracțiunii, cauzând prejudiciu material considerabil părții vătămate Țurcanu Eugenia, estimat prin suma de 1700 lei. Judecarea cauzei a avut loc în procedură simplificată, în baza prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală.

Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă condamnarea lui Șuiu Nadejda, cu stabilirea pedepsei de 2 ani închisoare. Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 2 ani 3 luni închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis, pentru femei. 3.1 În motivarea apelului, procurorul a indicat că: - nu este de acord cu pedeapsa stabilită inculpatei, considerând că este prea blândă și nu va fi atins scopul prevăzut; - a invocat că, la stabilirea pedepsei urmează să se țină cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii, de gravitatea infracțiunii comise, de consecințele survenite, de persoana celui vinovat, de toate circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea și respectând toate criteriile nominalizate se stabilește o pedeapsă echitabilă în conformitate cu prevederile art. 7, 61 și 75 Cod Penal; - în cazul inculpatei Șuiu Nadejda persistă circumstanțe agravante, ultima fiind condamnată pentru ultima dată prin sentința Judecătoriei Bălți din 19.02.2019 în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare, cu suspendare pentru o perioadă de probațiune de 1 an. Sentința a devenit definitivă la 07.03.2019. Totodată, anterior Șuiu Nadejda a mai fost condamnată pentru furt prin sentința Judecătoriei Drochia din 08.06.2011, la pedeapsa de 180 ore muncă neremunerată în folosul comunității, însă a continuat acțiunile de sustragere a bunurilor altor persoane. Sub acest aspect, faptele date denotă iraționalitatea numirii pedepsei penale prin prisma art. 90 Cod penal, deoarece aceasta nu va atinge scopul său legal; - consideră, că aplicarea art. art. 61, 75, 78 CP, față de Șuiu Nadejda nu asigură nicidecum atingerea scopului pedepsei penale. Instanța a pronunțat o hotărâre pasibilă de a fi casată sub aspectul blândeții pedepsei, neacordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 martie 2020 apelul procurorului a fost respins ca nefondat, sentința fiind menținută fără modificări. 4.1 Instanța de apel a menționat că: argumentele procurorului expuse în 2 apelul declarat, referitoare la stabilirea în privința inculpatei a pedepsei sub formă de închisoare, cu executarea ei în penitenciar urmează a fi respinse, deoarece prima instanță la stabilirea pedepsei inculpatei s-a condus de prevederile art. 61 Cod penal, la fel și de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. art. 7 și 75 Cod penal, de circumstanțele cauzei. Pedeapsa a fost numită în limitele sancțiunii prevăzute la articolul incriminat inculpatei și care este adecvată celor comise, care se racordă la toate circumstanțele stabilite, și își va atinge scopurile puse de pedeapsa penală. Prima instanță legal și întemeiat a statuat, că corectarea inculpatei poate fi înfăptuită fără izolarea acesteia de societate, dispunând astfel aplicarea în privința ei a prevederilor art. 90 Cod penal. Pedeapsa întru totul corespunde rigorilor legale și temei pentru aplicarea unei pedepse mai grave nu sunt. Instanța de apel a considerat că pedeapsa stabilită lui Șuiu Nadejda de prima instanță corespunde prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, fiind motivată, individualizată și aplicată în limitele prevăzute de lege, hotărârea dată fiind legală și întemeiată.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, prin care invocând incidența pct. 6 și 10 a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea parțială a deciziei, în latura pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care Șuiu Nadejda să fie recunoscută vinovată și condamnată în baza art.186 alin.(2) lit. d) Cod Penal la 2 ani închisoare. În temeiul art.84 alin.(4) Cod Penal pentru concurs de sentințe, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, prin cumularea pedepselor stabilite prin sentința respectivă și prin sentința Judecătoriei Bălți sediul Central din 19.02.2019, să-i fie stabilită lui Șuiu Nadejda pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe termen de 2 ani 3 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis pentru femei. În rest decizia să fie menținută fără modificări. 5.1 În susținerea recursului procurorul a invocat că: - instanța de apel la stabilirea pedepsei inculpatei Șuiu Nadejda nu a luat în considerație prevederile legale menționate supra, și nu a ținut cont de caracterul social periculos al faptei comise de către acesta, de consecințele care au survenit în urma comiterii infracțiunii; - la stabilirea pedepsei nu s-a luat în calcul personalitatea inculpatei, care anterior a fost supusă răspunderii penale dar, scopul pedepsei penale urmărit prin prisma art.61 Cod penal nu a fost atins; - pedeapsa stabilită inculpatei Șuiu Nadejda este vădit neproporțională faptei comise de către acesta și urmărilor produse, cu abateri de la criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.75 Cod Penal și 3 art.61 Cod Penal, or pedeapsa stabilită ar indica la ineficiența legii penale în raport cu restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane, ceea ce ar conduce, în final, la neatingerea scopului pedepsei penale; - Șuiu Nadejda, va sta pe calea corijării doar prin stabilirea pedepsei cu închisoarea pe un termen de 2 ani și 3 luni cu executare în penitenciar de tip semiînchis, pentru femei; - instanța de apel nu a clarificat obiectiv, în comparație cu instanța de fond, corectitudinea stabilirii pedepsei penale inculpatei Șuiu Nadejda, adoptând o decizie neargumentată în această latură.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Colegiul penal reține că procurorul indică ca temeiuri de drept pentru casarea deciziei recurate pct. 6) și 10 alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, însă de fapt invocă dezacordul cu soluția instanței de apel privind menținerea sentinței în partea stabilirii pedepsei inculpatei Șuiu Nadejda. Totodată, Colegiul penal reține, că procurorul nu contestă starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite de către inculpată, invocând doar dezacordul cu soluția instanței de apel în partea ce ține de pedeapsa stabilită inculpatului, din care motiv hotărârea judecătorească contestată va fi supusă verificării doar sub acest aspect. Cu referire la soluția instanței de apel, prin care a fost respinsă solicitarea acuzatorului de condamnare a inculpatei Șuiu Nadejda în baza art.186 alin.(2) lit. d) Cod Penal la 2 ani închisoare cu menținerea sentinței primei instanțe, Colegiul penal analizând decizia atacată, conchide că temeiul menționat nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului declarat. Astfel, la stabilirea pedepsei inculpatei Șuiu Nadejda, instanțele de judecată au ținut cont în măsură deplină de principiile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de personalitatea inculpatului, de circumstanțele atenuante și agravante 4 stabilite, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia, astfel fiind respectate dispozițiile art. 61, 70, 75-79 Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, stabilindu-i-se o pedeapsă echitabilă pentru fapta comisă. Instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul, or conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului Cod. Colegiul penal menționează că prevederile legale în această privință au fost respectate, iar criticile formulate de recurent în recurs sunt identice cu cele indicate în apel și au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, care lea dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4.1., soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, or materialul probator al cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care au dus la pronunțarea hotărârii recurate. La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanțele de fond, efectuând o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul său în viața socială, ținând cont de pericolul social al faptelor comise, cât și de numărul acestora, luând în considerație circumstanțele atenuante: căința sinceră, recunoașterea vinovăției, corect au conchis că scopul legii penale la caz poate fi atins doar prin izolarea acestuia de societate. Mai mult ca atât, instanțele inferioare i-au aplicat inculpatei Șuiu Nadejda pedeapsa cu închisoarea de 2 ani și ținând cont de prevederile art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de sentințe, stabilind pedeapsa definitivă sub formă de 2 ani 6 luni închisoare cât și de prevederile art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 3 ani. Colegiul penal consideră corecte concluziile instanței de apel precum că, prima instanță legal și întemeiat a motivat posibilitatea de corectare a inculpatei fără izolarea acesteia de societate, dispunând astfel aplicarea în 5 privința ei a prevederilor art. 90 Cod penal. Pedeapsa întru totul corespunde rigorilor legale și temei pentru aplicarea unei pedepse mai grave nu sunt. Este de menționat că, practica judiciară demonstrează că pedeapsa prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit, iar o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni cât și de prevenirea săvârșirii infracțiunilor, de aceea Colegiul consideră că anume o astfel de pedeapsă este echitabilă în raport cu acțiunile și comportamentul inculpatului. Recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei penale. Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei cât și în partea cheltuielilor de judecată în alt sens decât cel pe care îl propun recurenții este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal. Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel a pronunțat o decizie întemeiată și motivată prin respingerea recursului acuzării cu privire la prin stabilirea în privința inculpatei a unei pedepse privative de libertate pe un termen care va răspunde scopului de corectare și reeducare a acestuia prevăzut de art. 61 Cod penal, care va duce la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale. În viziunea instanței de recurs concluziile expuse pe larg de către instanța de apel în decizia sa, sunt juste iar criticile recurenților nu constituie temeiuri de a răsturna situația în prezenta cauză, ce ar necesita intervenția instanței ierarhic superioare, în sensul casării hotărârii judecătorești adoptate de instanța de apel. Reținând prevederile sus menționate, Colegiul penal conchide că nu 6 există temei legal pentru admiterea recursului ordinar, urmând a fi declarată inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 martie 2020, în cauza penală în privința lui Șuiu Nadejda xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 26 noiembrie 2020. Președinte Timofti Vladimir Judecători Boico Victor Toma Nadejda 7