1ra-1573/20 — art.art.172 al.1, 172 al.2 lit. c, 172 al.2 lit. c CP

1ra-1573/20 — art.art.172 al.1, 172 al.2 lit. c, 172 al.2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-1573/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Cobzac Elena,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sîli Radu, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2020, în cauza penală în

privința inculpaților

Morari Maxim xxx, născut la xxx, originar și

domiciliat în xxx

și

Țurcan Ion xxx, născut xxx, originar și domiciliat

în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 08.04.2019 - 19.08.2019;

Instanță de apel: 09.09.2019 - 18.02.2020;

Instanță de recurs: 15.06.2020 - 18.11.2020.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

recunoscuți vinovați și condamnați :

- Morari Maxim: în baza art.172 alin.(1) Cod penal, cu aplicarea prevederilor

art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală și art.70 alin.(3) Cod penal, la 1 ani închisoare,

cu executare în centru de detenție pentru minori și tineri; în baza art.172 alin.(2) lit. c)

Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală și art.70

alin.(3) Cod penal, la 3 ani și 6 luni închisoare, cu executare în centru de detenție pentru

minori și tineri; în baza art.172 alin.(2) lit. c) Cod penal, cu aplicarea prevederilor

art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală și art.70 alin.(3) Cod penal, la 3 ani și 6 luni

închisoare, cu executare în centru de detenție pentru minori și tineri.

Potrivit art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de 5 ani închisoare, cu

executare în centru de detenție pentru minori și tineri;

- Țurcan Ion: în baza art.172 alin.(2) lit. c) Cod penal, cu aplicarea prevederilor

1

art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală și art.70 alin.(3) Cod penal, la 3 ani și 6 luni

închisoare, cu executare în centru de detenție pentru minori și tineri; în baza art.172

alin.(2) lit. c) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de procedură

penală și art.70 alin.(3) Cod penal, la 3 ani și 6 luni închisoare, cu executare în centru de

detenție pentru minori și tineri.

Potrivit art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de 4 ani închisoare, cu

executare în centru de detenție pentru minori și tineri.

A fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea de

la reprezentanții legali a lui Morari Maxim și Țurcan Ion, a cheltuielilor judiciare, cu

trecerea acestora în contul statului, în valoare totală de 22 414,45 lei, dintre care suma de

20 998 lei constituie cheltuieli suportate la efectuarea expertizelor judiciare.

din zilele lunii august 2018, data și ora exactă nu a fost posibil de stabilit, urmărind

scopul satisfacerii poftei sale sexuale, cunoscând cu certitudine despre handicapul psihic

evident al părții vătămate Xxx și despre imposibilitatea acestuia de ași exprima liber

consimțământul în legătură cu starea de iresponsabilitate totală a acestuia, fapt confirmat

prin raportul de expertiză judiciară nr.201835A0741 din 01.03.2019, aflându-se în

locuința victimei amplasată în xxx și cunoscând, că acesta va fi în imposibilitate de a-i

opune rezistență fizică activă, a întreținut cu ultimul un raport homosexual forțat.

Tot el, în una din zilele de la sfârșitul lunii august 2018, începutul lunii septembrie

2018, data și ora exactă nu a fost posibil de stabilit, acționând împreună cu Țurcan Ion

urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale, cunoscând cu certitudine despre handicapul

psihic evident al părții vătămate Xxx și despre imposibilitatea acestuia de ași exprima

liber consimțământul în legătură cu starea de iresponsabilitate totală a acestuia, fapt

confirmat prin raportul de expertiză judiciară nr. 201835A0741 din 01.03.2019, aflându-

se în locuința victimei amplasată în xxx și cunoscând, că acesta va fi în imposibilitate de

a-i opune rezistență fizică activă, au întreținut pe rând cu ultimul câte un raport

homosexual forțat.

Tot el, la 20.09.2018, în urma consumului de alcool, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, acționând împreună cu Țurcan Ion, urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale,

cunoscând cu certitudine despre handicapul psihic evident al părții vătămate Xxx și

despre imposibilitatea acestuia de ași exprima liber consimțământul în legătură cu starea

de iresponsabilitate totală a acestuia, fapt confirmat prin raportul de expertiză judiciară

nr.201835A0741 din 01.03.2019, aflându-se în locuința victimei amplasată în xxx și

cunoscând, că acesta va fi în imposibilitate de a-i opune rezistență fizică activă, au

întreținut pe rând cu ultimul a câte un raport homosexual forțat.

Țurcan Ion în una din zilele de la sfârșitul lunii august 2018, începutul lunii

septembrie 2018, data și ora exactă nu a fost posibil de stabilit, acționând împreună cu

Morari Maxim, urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale, cunoscând cu certitudine

despre handicapul psihic evident al părții vătămate Xxx și despre imposibilitatea acestuia

de ași exprima liber consimțământul în legătură cu starea de iresponsabilitate totală a

acestuia, fapt confirmat prin raportul de expertiză judiciară nr.201835A0741 din

01.03.2019, aflându-se în locuința victimei amplasată în xxx și cunoscând, că acesta va fi

2

în imposibilitate de a-i opune rezistență fizică activă, au întreținut pe rând cu ultimul câte

un raport homosexual forțat.

Tot el, la 20.09.2018, în urma consumului de alcool, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, acționând împreună cu Morari Maxim, urmărind scopul satisfacerii poftei

sexuale, cunoscând cu certitudine despre handicapul psihic evident al părții vătămate Xxx

și despre imposibilitatea acestuia de ași exprima liber consimțământul în legătură cu

starea de iresponsabilitate totală a acestuia, fapt confirmat prin raportul de expertiză

judiciară nr.201835A0741 din 01.03.2019, aflându-se în locuința victimei amplasată în

xxx și cunoscând, că acesta va fi în imposibilitate de a-i opune rezistență fizică activă, au

întreținut pe rând cu ultimul câte un raport homosexual forțat.

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a fi

dispusă încasarea de la reprezentanții legali ai inculpaților minori în mod solidar,

cheltuielile judiciare, cu trecerea acestora în contul statului, în valoare de 22 414,45 lei,

dintre care suma de 20 998 lei - cheltuieli suportate la efectuarea expertizelor judiciare.

În motivarea apelului procurorul a invocat că, la stabilirea vinovăției inculpatului în

săvârșirea unei infracțiuni, acestuia îi revine obligația de a plăti statului toate cheltuielile

efectuate de la începerea urmăririi penale și până la punerea în executare a hotărârii de

condamnare.

În conformitate cu prevederile art.227 CPP, cheltuielile judiciare sunt cheltuielile

suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

Consideră că, instanța nu a motivat suficient imposibilitatea reprezentanților legali

ai inculpaților Morari Maxim și Țurcan Ion și anume a părinților Morari Vladimir și

Țurcan Gheorghe și faptul că, aceștia nu dispun de mijloace financiare, pentru a trece

cheltuielile suportate în contul statului și liberarea acestora de obligațiunea data.

Obiectivul principal al pedepsei penale este curmarea acțiunilor infracționale, iar

suportarea unor cheltuieli de către inculpați, or cum în cazul dat, de către persoanele care-

l reprezintă, care vor conștientiza situația sa mai profund și pericolul repetării unor astfel

de încălcări, va produce un efect benefic pentru corectarea acestora.

3.1. Avocatul Negru Olesea în numele inculpatului Morari Maxim a contestat cu

apel sentința, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei, cu

pronunțarea unei hotărâri prin care lui Morari Maxim să-i fie stabilită o pedeapsă sub

limita minimă prevăzută de art.172 Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal.

În motivarea apelului a invocat că, sentința nominalizată o consideră neîntemeiată

iar pedeapsa aplicată pentru fapta comisă disproporționat de aspră, la stabilirea pedepsei

instanța de fond nu a ținut cont de faptul că, Morari Maxim atât la momentul comiterii

faptei cât și actualmente este minor, este pentru prima dată pe banca acuzaților, vina în

comiterea faptei imputate a recunoscu-o, a contribuit activ la elucidarea circumstanțelor

cauzei penale, a manifestat doar căință activă.

3.2. Avocatul Jizdan Lidia în numele inculpatului Țurcan Ion a contestat cu apel

sentința, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea

unei hotărâri prin care lui Țurcan Ion să-i fie stabilită o pedeapsă conform dispozițiilor

art.90 Cod penal, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

3

Consideră că, instanța de fond corect a încadrat acțiunile inculpatului minor Țurcan

Ion în baza art.art.172 alin.(2) lit. c), 172 alin.(2) lit. c)Cod penal, însă greșit a ajuns la

concluzia numindu-i o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu

executarea pedepsei în centrul de detenție pentru minori și tineri. La stabilirea pedepsei,

instanța de fond era obligată să i-a în considerație toate circumstanțele atenuante și să-i

aplice o pedeapsă non privativă de libertate, prin aplicarea dispozițiilor art.90 Cod penal,

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

apelurile declarate au fost admise parțial, cu casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei

și încasării cheltuielilor de judecată și pronunțată în acest sens o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care au fost recunoscuți vinovați și

condamnați inculpații:

- Morari Maxim: în baza art.172 alin.(1) Cod penal, cu aplicarea prevederilor

art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală și art.70 alin.(3), 79 alin.(1) Cod penal, la 10

luni închisoare, cu executare în centru de detenție pentru minori și tineri; în baza art.172

alin.(2) lit. c) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de procedură

penală și art.70 alin.(3), 79 alin.(1) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu executare în centru

de detenție pentru minori și tineri; în baza art.172 alin.(2) lit. c) Cod penal, cu aplicarea

prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală și art.70 alin.(3), 79 alin.(1) Cod

penal, la 3 ani închisoare, cu executare în centru de detenție pentru minori și tineri.

Potrivit art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 4 ani închisoare, cu executare în

centru de detenție pentru minori și tineri, iar potrivit art.90 Cod penal, executarea

pedepsei a fost suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 4 ani;

- Țurcan Ion: în baza art.172 alin.(2) lit. c) Cod penal, cu aplicarea prevederilor

art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală și art.70 alin.(3), 79 alin.(1) Cod penal, la 3 ani

închisoare, cu executare în centru de detenție pentru minori și tineri; în baza art.172

alin.(2) lit. c) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de procedură

penală și art.70 alin.(3), 79 alin.(1) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu executare în centru

de detenție pentru minori și tineri.

Potrivit art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 3 ani și 6 luni închisoare, cu

executare în centru de detenție pentru minori și tineri, iar potrivit art.90 Cod penal,

executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 4 ani.

A fost dispusă încasarea din contul reprezentanților legali a inculpaților minori

Morari Maxim și Țurcan Ion, Morari Vladimir și Țurcan Gheorghe, în mod solidar

cheltuielile de judecată pentru efectuarea expertizelor: medico-legală (320 lei), biologică

(19 600 lei), psihiatrică (1 078 lei), iar în total suma de 20 998 lei.

Celelalte dispoziții a sentinței au fost menținute.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că examinând

probatoriul administrat, consideră dovedită pe deplin, în afara dubiilor rezonabile vina

inculpatului Morari Maxim în comiterea infracțiunii de homosexualitatea, adică raportul

sexual săvârșit prin constrângere fizică și psihică a persoanei, profitând de imposibilitatea

acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința, precum și vina inculpaților Morari

4

Maxim și Țurcan Ion în comiterea infracțiunilor de homosexualitatea, adică raportul

sexual săvârșit prin constrângere fizică și psihică a persoanei, profitând de imposibilitatea

acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința, acțiune comisă de două persoane.

Astfel, instanța de apel în conformitate cu prevederile art.27 Cod de procedură

penală, verificând probele administrate prin prisma prevederilor art.95 Cod de procedură

penală, adică din punct de vedere a admisibilității lor, le apreciază ca fiind pertinente

concludente și utile, ori în ședință nu s-au stabilit circumstanțe care să indice la admiterea

a careva încălcări esențiale, ce ar determina neadmiterea lor.

Totodată, s-a reținut că sentința a fost contestată în partea stabiliri pedepsei și

cheltuielilor de judecată, iar temei pentru a interveni în sentința din oficiu în partea

încadrării juridice, conform art.409 alin.(2) Cod procedură penală, nu se regăsesc.

4.2. Cu referire la individualizarea pedepsei în privința inculpaților, instanța de apel a

menționat că, potrivit apelurilor înaintate de către avocați în numele inculpaților Morari

Maxim și Țurcan Ion s-a invocat ca temei de casare a sentinței instanței de fond faptul că,

prima instanță incorect a individualizat aplicarea pedepsei, pedeapsa numită inculpaților

fiind una prea aspră, nu s-a făcut trimitere la art.70 alin.(3) Cod penal.

În continuare, analizând acest temei în raport cu motivele invocate în apel, instanța de

apel a constatat că, motivul invocat și-a găsit confirmare la judecarea apelurilor declarate,

fiind atestate temeiuri de implicare a instanței de apel în sensul casării hotărârii contestate

în partea individualizării și stabilirii pedepsei deoarece, la stabilirea pedepsei instanța de

fond nu a ținut cont de minoratul inculpaților la momentul comiterii infracțiunii, fiind o

circumstanță excepțională.

Așadar, la adoptarea sentinței, individualizând pedeapsa, instanța de apel a reținut că,

instanța de fond nu a respectat prevederile art.art.96, 385 alin.(1) și 394 alin.(1), (2) Cod

procedură penală, conform cărora instanța este obligată să indice în partea descriptivă a

sentinței care sunt circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea inculpaților,

datele care caracterizează persoana inculpaților, precum și motivele soluției adoptate

referitoare la stabilirea pedepsei sau la liberarea de pedeapsă penală.

Instanța de apel a reiterat că, în speță, deși aparent au fost îndeplinite unele cerințe ale

individualizării și stabilirii pedepsei, totuși prima instanță urma să efectueze o analiză

mult mai complexă și minuțioasă a personalității infractorilor urmărind în acest sens

comportamentul lor în viața socială, înainte și după săvârșirea infracțiunii și numai în

măsura în care s-ar fi dovedit că comiterea faptelor infracționale se datorează unui

concurs accidental de împrejurări din viața sa și că, pentru îndreptarea lor, nu este

necesară executarea efectivă a pedepsei, doar în aceste cazuri este incident aplicarea unei

pedepse sub formă de suspendarea condiționată a executării pedepsei.

La soluționarea chestiunii cu privire la pedeapsa penală aplicată inculpaților, prima

instanță nu a acordat deplină eficientă prevederilor art.art.7, 61, 70, 75 și 79 Cod penal.

Analizând sentința contestată, instanța de apel a reținut că, la stabilirea pedepsei

inculpaților Morari Maxim și Țurcan Ion, instanța de fond nu a soluționat corect

chestiunea privind aplicarea prevederilor art.79 alin.(3) Cod penal, sub aspectul că,

minoratul este o circumstanță excepțională, ce se regăsește în speță.

În atare situație, instanța de apel constatată că, prima instanță a aplicat inculpaților

Morari Maxim și Țurcan Ion o măsură de pedeapsă incomensurabilă cu persoana

5

acestora, motiv pentru care în partea respectivă a sentinței atacate, se impune de a

interveni, în sensul aplicării prevederilor art.art.70, 79 Cod penal, sub aspectul aplicării

unei pedepse mai blânde decât cea prevăzută de lege.

Analizând circumstanțele cauzei, instanța de apel a menționat că, inculpatul Morari

Maxim este născut la data de 28.08.2002 și inculpatul Țurcan Ion este născut la

04.07.2003, iar faptele infracționale au fost comise în zilele lunii august 2018, adică la

momentul săvârșirii infracțiunilor ultimii erau minori și nu au atins vârsta de 18 ani.

De asemenea, s-a reținut că, sancțiunea prevăzută de art.172 alin.(1) Cod penal, în

baza cărora Morari Maxim a fost recunoscut vinovat, prevede pedeapsa cu închisoare de

la 3 la 5 ani iar, sancțiunea prevăzută art.172 alin.(1), lit. c) Cod penal, în baza cărora

Morari Maxim și Țurcan Ion au fost recunoscuți vinovați, prevede pedeapsa cu închisoare

de la 5 la 12 ani.

Instanța de apel a stabilit că, în corespundere cu standardele naționale și

internaționale un copil nu trebuie să fie privat de libertate în afară de cazurile când a

comis o infracțiune legată de aplicarea violenței sau a comis în mod persistent infracțiuni

grave și nu există alte căi de a reacționa, iar faptul că nu există alte căi potrivite de a

reacționa nu se referă la situația că nu sunt alternative, nefăcând trimitere la art.art.70, 79

Cod penal, instanța de fond i-a aplicat eronat inculpaților minori pedeapsă sub formă de

închisoare.

Instanța de apel consideră că, instanța de fond urma să întreprindă toate măsurile

prevăzute de lege pentru a aplica inculpaților minori pedeapsa non-privativă de libertate

sau pentru a-i stabili o pedeapsă mai blândă decât cea prevăzută de lege (art.79 CP), ori

pentru a dispune suspendarea condiționată a pedepsei în conformitate cu dispozițiile

art.90 CP (pct.19 al hotărârii Plenului CSJ nr.39 din 22.11.2004 ,,Cu privire la practica

judiciară în cauzele penale privind minorii").

La fel, instanța de apel a relevat că, prima instanță nu a ținut cont de faptul că pentru

minori legiuitorul a prevăzut la art.475 Cod procedură penală, circumstanțe suplimentare

care urmează a fi stabilite în cauzele privind minorii, cum ar fi: 1) condițiile în care

trăiește și este educat minorul, gradul de dezvoltare intelectuală, volitivă și psihologică a

lui, particularitățile caracterului și temperamentului, interesele și necesitățile lui; 2)

influenta adulților sau a altor minori asupra minorului; 3) cauzele și condițiile care au

contribuit la săvârșirea infracțiunii.

În continuare, reiterând prevederile art.art.61-71, 75, 79, 90 Cod penal, instanța de

apel consideră necesar a aplica inculpaților Morari Maxim și Țurcan Ion termenul minim

de pedeapsă cu închisoare, prevăzut de art.172 alin.(2) lit. c) Cod penal coroborat cu

art.70 alin.(3) și 79 alin. (1) Cod penal, ținând cont că, la momentul comiterii infracțiunii,

inculpații nu aveau vârsta de 18 ani.

Ulterior, după individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului acesteia,

în cazul stabilirii închisorii, continuă operațiunea de individualizare, dar sub aspectul de

executare a pedepsei deja stabilite, prin soluționarea chestiunii dacă pedeapsa stabilită

inculpatului trebuie să fie executată real ori, în perspectiva personalității acestuia de a se

corecta și reeduca, poate fi formulată concluzia că scopul pedepsei se poate atinge și prin

aplicarea suspendării executării pedepsei în privința vinovatului pe un termen de probă

stabilit de instanța de judecată.

6

Instanța de apel a reținut că, la stabilirea pedepsei minorului, în temeiul art.485 Cod

procedură penală, dacă există în cauza respectivă condițiile prevăzute de art.90 Cod

penal, instanța este obligată să examineze posibilitatea suspendării condiționate a

executării pedepsei de către minor. Dacă instanța a ajuns la concluzia că există

posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei de către minor, îi va stabili un

termen de probă de până la 5 ani.

Condiție prevăzută expres în alin.(1) art.90 Cod penal constituie concluzia instanței

că nu este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa stabilită. Astfel, este prerogativa

instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea

efectivă a acesteia.

Astfel, instanța de apel a casat sentința, cu stabilirea unor noi pedepse inculpaților

Morari Maxim și Țurcan Ion, cu aplicarea art.70 alin.(3) și art.79 Cod penal, ținând cont

de circumstanța excepțională a cauzei - comiterea infracțiunii în stare de minorat, de

circumstanțele atenuante - săvârșirea infracțiunii de către un minor, căința sinceră;

circumstanțe agravante nu au fost stabilite, de gravitatea infracțiunii - de faptul că

inculpații minori au comis infracțiuni care fac parte din categoria infracțiunilor mai puțin

grave și grave, de faptul că inculpații pot fi reeducați fără a fi privați de libertate, de

scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea

lor în timpul și după consumarea infracțiunii - după comiterea infracțiunii inculpații și-au

schimbat comportamentul conștientizând că au greșit, au conștientizat că au încălcat

legea penală și că mai mult nu vor mai comite infracțiuni, astfel încât instanța de apel a

ajuns la concluzia de a le aplica o pedeapsă cu închisoare, însă cu suspendarea

condiționată a acesteia, acordându-le inculpaților șansa de a-și corecta comportamentul în

sensul respectării legii penale.

4.3. Pe de altă parte, instanța de apel a reținut că sentința primei instanțe a fost

contestată de către procuror doar în partea încasării cheltuielilor de judecată din contul

reprezentanților legali ai inculpaților minori.

Analizând acest temei în raport cu motivele invocate în apel, instanța de apel a

constatat că, solicitarea procurorului și-a găsit confirmarea la judecarea apelului declarat,

prin urmare există temei de implicare a instanței de apel în sensul casării hotărârii

contestate cu privire la încasarea în mod solidar a cheltuielilor de judecată din contul

reprezentanților legali ai inculpaților minori Morari Maxim și Țurcan Ion – Morari

Vladimir și Țurcan Gheorghe.

La caz, cu referire la solicitarea procurorului ce tine de încasarea de la reprezentanții

legali ai inculpaților minori, în beneficiul statului, a cheltuielilor de judecată în valoare

totală de 22 414,45 lei, Colegiul penal o consideră parțial întemeiată.

În acest sens, a indicat că, instanța de fond nu a motivat suficient imposibilitatea

reprezentanților legali ai inculpaților Morari Maxim și Țurcan Ion și anume, de la părinții

Morari Vladimir și Țurcan Gheorghe, precum și faptul că aceștia nu dispun de mijloace

financiare, pentru a trece cheltuielile suportate în contul statului și liberarea acestora de

obligațiunea dată.

Obiectivul principal al pedepsei penale este curmarea acțiunilor infracționale, iar

suportarea unor cheltuieli de către inculpați, or cum în cazul din speță de către persoanele

care-i reprezintă cum sunt reprezentanții legali, care vor conștientiza situația mai profund

7

și pericolul repetării unor astfel de încălcări, va produce un efect benefic pentru

corectarea acestora.

Reintegrând aspectele menționate, în raport cu materialele cauzei penale, instanța de

apel a reținut că, cheltuielile pentru efectuarea expertizei medico-legală constituie - 320

lei, expertizei biologice -19 600 lei, psihiatrică – 1 078 lei, iar în total suma cheltuielilor

constituind – 20 998 lei, sumă care urmează a fi încasată în mod solidar din contul

reprezentanților legali ai inculpaților minori.

decizia cu recurs ordinar, invocând temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6) și 10)

Cod de procedură penală, solicitând casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de

către instanța de apel în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat că, decizia instanței de apel o consideră

neîntemeiată în partea stabilirii pedepsei inculpaților.

A notat că, dispoziția art.90 Cod penal obligă instanța de judecată să indice expres în

hotărâre motivele condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, însă

care nu este motivat de către instanță, se limitează doar la enumerarea circumstanțelor pe

care le consideră atenuante.

De asemenea, a menționat că instanța de apel făcând trimitere la prevederile art.61

Cod penal, nu s-a referit la argumentele care au servit la aplicarea acestor temeiuri,

ignorând prevederile art.384 alin.(3) Cod de procedură penală unde este prevăzut că:

„Sentința instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată", prevederi ce

sunt valabile și pentru instanța de apel.

A mai invocat că, circumstanțele comiterii infracțiunii și comportamentul inculpaților

denotă că cel mai eficient mijloc de corectare a acestora este pedeapsa cu închisoare,

această concluzie derivând și din gravitatea faptei comise și pericolul social al acesteia.

Raportând la aspectele de individualizare a pedepsei, reieșind din cerințele legislației

penale referitor la aceasta, apreciind circumstanțele cauzei penale și a faptei imputate

inculpatului consideră oportună evaluarea juridică, socială a acțiunilor acestora, sub

aspectul prejudiciului cauzat relațiilor sociale ocrotite de legea penală, pentru încălcarea

cărei au fost aduși în fața instanței de judecată. Astfel, consideră că instanța de fond cât și

cea de apel nu au ținut cont de gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

comportamentul inculpaților în momentul comiterii infracțiunii și după consumarea ei,

de personalitatea lor, pronunțând hotărâri neîntemeiate,

Ținând cont de cele expuse precum și faptul că instanța de apel nu și-a motivat pe

deplin concluzia de aplicare a prevederilor art.90 alin.(1) Cod penal, aceasta greșit a

conchis că corectarea inculpaților este posibilă fără a fi izolați de societate.

În contextul celor expuse, acuzarea consideră că concluziile instanței de fond și celei

de apel, la capitolul individualizării pedepsei stabilite inculpaților, sunt greșite și în

contradicție cu probatoriul administrat la etapa urmăririi penale și cercetării judiciare,

neconforme scopului legii penale și principiului individualizării răspunderii penale și

pedepsei penale.

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din

următoarele considerente.

8

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței

de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal constată că titularul

acestuia invocă temeiurile pentru recurs stipulate la pct.6) și 10) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală, însă motivează recursul sub aspectul temeiului de casare prevăzut la

pct.10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În esență, procurorul critică decizia instanței de apel în partea stabilirii pedepsei,

nefiind de acord cu faptul că, instanța de apel a dispus aplicarea prevederilor art.90 Cod

penal, pedeapsa stabilită inculpaților fiind suspendată condiționat pe un termen de

probațiune.

Verificând circumstanțele cauzei în raport cu norma de drept citată, Colegiul constată

că acest temei nu-și găsește confirmare în speța dedusă judecății.

În acest context, Colegiul penal menționează că, prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este

obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare

persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a

principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține că, persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice o

pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată.

Conform prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și respectiv la

rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului

penal în strictă conformitate cu dispozițiile Pârții generale a acestuia. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care

atenuează ori agravează răspunderea, de influenta pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

La fel, Colegiul penal amintește că raționamentul de aplicare a prevederilor art.90

Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea

infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire

penală și de judecare a cauzei fată de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social

9

periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului;

stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba

pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.

Astfel, aplicarea suspendării condiționate a pedepsei este o prerogativă a instanței de

judecată care este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

La caz, acuzarea nu și-a argumentat în niciun fel poziția privind imposibilitatea

aplicării față de inculpați a prevederilor art.90 Cod penal.

În acest sens, Colegiu penal apreciază drept întemeiate argumentele instanței de apel

precum că, în privința inculpaților Morari Maxim și Țurcan Ion au fost stabilite

împrejurări și circumstanțe excepționale, circumstanțe care atenuează răspunderea penală,

nefiind constatată nici o circumstanță care ar agrava răspunderea penală. Totodată, în

privința inculpaților Morari Maxim și Țurcan Ion a fost stabilită circumstanța

excepționala - minoratul persoanei, ceea ce determină aplicarea unei pedepse mai blânde

fată de inculpați, căci potrivit pct. 19 al Hotărârii Plenului CSJ nr.39 din 22.11.2004 „Cu

privire la practica judiciară în cauzele penale privind minorii", urmează să se întreprindă

toate măsurile prevăzute de lege pentru a aplica inculpatului minor pedeapsa non-

privativă de libertate sau pentru a-i stabili o pedeapsă mai blândă decât cea prevăzută de

lege, ori pentru a dispune suspendarea condiționată a pedepsei în conformitate cu

dispozițiile art.90 Cod penal.

Colegiul penal consideră că, pedeapsa stabilită inculpaților Morari Maxim și Țurcan

Ion prin decizia instanței de apel, care a dat eficiență prevederilor art.art.70 alin.(3), 75,

76, 79 alin.(1), 90 Cod penal, este echitabilă, proporțională și va contribui la atingerea

scopului de corectare și reeducare a acestora.

În aceeași ordine de idei, Colegiul penal reține că pedeapsa este echitabilă și atunci

când este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi

corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către

condamnat, precum, și de alte persoane fără executarea reală a pedepsei. Or, practica

judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de

nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe

contrare scopului urmărit.

Pe de altă parte, în sinteza celor constate de către Colegiul penal vizavi de recursul

declarat de către recurent, ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CtEDO, în

asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă,

acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele de fond, soluție pe care

instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară, fapt ce vine

în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs

România din 16 februarie 2010, statuează că art.6 §1 din CțEDO, deși obligă instanțele să

își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt

mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În acest punct de analiză, Colegiul face trimitere la jurisprudența constantă a Curții

Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu că instanțele judecătorești trebuie să-

și motiveze deciziile în temeiul art.6§1 al Convenției (a se vedea în acest sens cauza Ruiz

10

Torija vs. Spain, 9 decembrie 1994, §29). Or, în opinia Curții, în cazul în care instanța

supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt întrunite temeiurile legale

pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate satisface cerințele art.6 din

Convenție. (a se vedea în acest sens cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).

În consecință, Colegiul penal opinează că argumentele punctate în cererea de recurs

privind greșita individualizare a executării pedepsei nu sunt incidente cauzei deferite

judecății, instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, pedeapsa aplicată inculpaților

Morari Maxim și Țurcan Ion fiind individualizată corect, echitabilă și în concordanță cu

scopul pedepsei penale, fapt ce determină incontestabil concluzia de inadmisibilitate a

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Sîli Radu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 18 februarie 2020, în cauza penală în privința inculpaților Morari Maxim

xxx și Țurcan Ion xxx, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 24 decembrie 2020.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Cobzac Elena

11