1ra-1416/2020 — art. 192 alin.2 lit. b CP

1ra-1416/2020 — art. 192 alin.2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1416/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Bulgari Carolina cu inculpatul, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 20 noiembrie 2019, în cauza penală în privința

inculpatului

Antoci Alexandru xxxx, născut la xxx, originar și

domiciliat în mun. xxx, str. xxx, ap. xx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 02.04.2019-02.05.2019;

Instanța de apel: 15.08.2019-20.11.2019;

Instanța de recurs: 25.05.2020– 12.11.2020.

A C O N S T A T A T:

cauza fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură

penală, Antoci Alexandru a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 192 alin. (2) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă de 1

(unu) an închisoare, cu amendă în mărime de 500 unități convenționale, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită lui Antoci Alexandru,

a fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 2 (doi) ani.

A fost respinsă cerința procurorului privind încasarea cheltuielilor

judiciare în sumă de 1425,02 lei din contul inculpatului, ca fiind

neîntemeiată.

de 08.07.2018, în perioada de timp cuprinsă între orele 08:30 până la 09:00,

în urma înțelegerii prealabile și împreună cu Pațula Evghenii, având scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, aflându-se în fața băncii BC

„Moldinconbank”, amplasată pe bd. xxxxxxx, folosindu-se de faptul că

Casian Ion era în stare de ebrietate și a adormit pe scările din fața băncii, în

1

mod tainic i-au sustras din buzunar, un portmoneu în valoare de 160 lei, în

care se aflau buletinul de identitate pe numele Casian Ion, bani în sumă

5000 lei și un card bancar emis de BC „Mobiasbancă” SA, după care cu

bunurile sustrase au părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzându-i astfel

părții vătămate un prejudiciu material considerabil în sumă totală de 5160

lei.

Acțiunile lui Antoci Alexandru au fost încadrate în baza art. 192 alin.

(2), lit. b) Cod penal „pungășia, adică acțiunea în scopul sustragerii

bunurilor altei persoane din buzunar, săvârșită de două persoane”.

- procurorul în Procuratura mun. Chișinău, oficiul Centru, Rodica

Cornîci prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, cu

adoptarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care Antoci Alexandru Ilie să fie recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (2), lit. b) Cod penal și a-i stabili

pedeapsa sub formă de închisoare, pe un termen de 1 an, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis. A încasa din contul inculpatului Antoci

Alexandru cheltuielile judiciare în sumă de 1425,02 lei cu titlu de cheltuieli

suportate pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară și alte

cheltuieli.

- avocatul Victor Andrușceac în numele inculpatului Antoci

Alexandru prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, cu

adoptarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care inculpatului Antoci Alexandru pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 192 alin. (2), lit. b) Cod penal în conformitate cu art. 3641

Cod procedură penală, să fie stabilită o pedeapsă minimă.

3.1. În motivarea cererii de apel, procurorul a menționat că:

- aplicarea art. 90 Cod penal în privința lui Antoci Alexandru este

neîntemeiată, luând în considerare personalitatea lui și circumstanțele

cauzei, în acest sens este necesar a fi menționat că, Antoci Alexandru Ilie

anterior a fost condamnat pentru infracțiuni similare, acestuia fiindu-i

aplicate pedepse non- privative de libertate;

- cu toate că inculpatul și-a recunoscut vina în fața instanței de

judecată, consideră că comportamentul acestuia după pedepsele aplicate

anterior prin sentințe demonstrează faptul că, scopul pedepsei penale și

anume corectarea condamnatului și prevenirea de a comite a unor noi

infracțiuni nu a fost atins;

- nu a fost just individualizată pedeapsa;

2

- instanța de fond, prin sentința din 02 mai 2019 la aplicarea art. 90

Cod penal privința inculpatului Antoci Alexandru Ilie, i-a stabilit

inculpatului o pedeapsă neîntemeiată, vădit prea blândă, ceea ce nu va duce

la corectarea acestuia și nu va restabili echitatea socială;

- pedeapsa nu-și va atinge scopul de reeducare a inculpatului, acesta

putând fi atins doar prin aplicarea față de el a unei pedepse privative de

libertate, prin izolarea lui temporară de societate, astfel că, instanța de

judecată urma să stabilească în privința inculpatului o pedeapsă mai aspră

și anume sub formă de închisoare, care va fi o pedeapsă proporțională

infracțiunii comise și personalității inculpatului;

- este neîntemeiată sentința în ceea ce privește refuzul în satisfacerea

solicitării acuzatorului de stat de a încasa de la inculpat cheltuielile judiciare

în mărime de 1425,02 lei.

3.2. În motivarea cererii de apel, avocatul Victor Andrușceac a

menționat că:

- la numirea pedepsei, instanța de judecată nu a luat în considerație

faptul că Antoci Alexandru a recunoscut vina în infracțiunea care i-a fost

incriminată, se căiește sincer de cele făptuite, a colaborat cu organul de

urmărire penală și cu instanța de judecată pentru a stabili adevărul pe

aceasta cauza penală, a dat declarații în cadrul procedurii simplificate

prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală.

noiembrie 2019, apelul declarat de avocatul Victor Andrușceac în numele

inculpatului Antoci Alexandru împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani din 02 mai 2019 a fost respins ca fiind nefondat, iar apelul

declarat de procurorul în Procuratura mun. Chișinău, oficiul Centru, Rodica

Cornîci împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 02

mai 2019, a fost admis, fiind casată parțial sentința, inclusiv din oficiu în

baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care: Antoci Alexandru

Ilie a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 192

alin. (2), lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă cu închisoare pe un

termen de 6 (șase) luni, cu amendă în mărime de 550 (cinci sute cincizeci)

unități convenționale, ceea ce constituie 27500 (douăzeci și șapte mii cinci

sute) lei, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, instanța de

fond verificând respectarea condițiilor prevăzute de art. 3641 Cod procedură

penală, audiind inculpatul în coraport cu cercetarea tuturor probelor

administrate la faza urmăririi penale, a constatat că acțiunile inculpatului

3

Antoci Alexandru au fost corect calificate în conformitate cu prevederile

art.192 alin. (2), lit. b) Cod penal, după semnele - pungășia, adică acțiunea în

scopul sustragerii bunurilor altei persoane din buzunare, săvârșită de două

persoane.

Instanța de fond a notat că, potrivit părții dispozitive a sentinței,

instanța de fond l-a recunoscut pe Antoci Alexandru vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (2) Cod penal, fără a indica agravanta

prevăzută la alin. (2), art. 192 Cod penal, care a fost constatată ca fiind

dovedită în cadrul ședinței de judecată și anume lit. b) – „de două sau mai

multe persoane”.

Instanța de apel a stabilit că, partea dispozitivă a sentinței nu

corespunde părții descriptive în partea indicării calificativului agravant

reglementat la lit. b), alin. (2) art. 192 Cod penal.

Instanța de apel a reținut că, în cadrul ședinței de judecată în instanța

de fond, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul Antoci

Alexandru a recunoscut integral faptele indicate în rechizitoriu, și-a

recunoscut vina, necerând administrarea de noi probe, a solicitat prin cerere

scrisă personal, examinarea cauzei penale în baza probelor administrate la

faza urmăririi penale, pe care le cunoaște și asupra cărora nu are obiecții.

Instanța de apel cercetând în cumul probele administrate în ședința de

judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și

veridicității raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele

administrate, a stabilit că acțiunile inculpatului Antoci Alexandru cuprind

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (2), lit. b)

Cod penal – pungășia, adică acțiunea în scopul sustragerii bunurilor altei

persoane din buzunar, săvârșită de două persoane.

Instanța de apel a menționat că, deși în partea descriptivă a sentinței

instanța de fond a indicat că inculpatului Antoci Alexandru i se aplică

pedeapsa sub formă de închisoare, fără amendă, în partea descriptivă a

stabilit inculpatului pedeapsa sub formă de „amendă în mărime de 500

unități convenționale”.

Instanța de apel a constatat că, instanța de fond nu a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, nu a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea

penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Instanța de apel a indicat că, acțiunile inculpatului Antoci Alexandru

cuprind elementele constitutive ale infracțiunii art. 192 alin. (2), lit. b) Cod

4

penal, care în conformitate cu criteriile enunțate la art. 16 Cod Penal se

califică ca infracțiune „mai puțin gravă”.

Instanța de apel a reținut noi limite la stabilirea pedepsei inculpatului,

sub formă de până la 2 ani și 8 luni (1/3 din 4 ani și de la 412,5 unități

convenționale (1/4 din 550 u.c) până la 1012,5 unități convenționale (1/4 din

1350 u.c).

S-a luat în considerare faptul că, infracțiunea săvârșită de inculpatul

Antoci Alexandru face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, a

recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, solicitând examinarea

cauzei penale în baza probelor administrate la faza de urmărire penală,

sincer s-a căit de cele comise, de prezența circumstanței atenuante căința

sinceră, dar și de circumstanța agravantă - săvârșirea infracțiunii de către o

persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară și

ținând cont de faptul că inculpatul are la întreținere doi copii minori, starea

de sănătate a acestuia, aplicând inculpatului Antoci Alexandru Ilie pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (2), lit. b) Cod penal -

pedeapsa penală sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) luni, cu

amendă în mărime de 550 (cinci sute cincizeci) unități convenționale, ceea ce

constituie 27500 (douăzeci și șapte mii cinci sute) lei, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis.

S-a menționat că, pedeapsa penală aplicată inculpatului Antoci

Alexandru constituie o pedeapsă echitabilă în coraport cu circumstanțele

cauzei și cu personalitatea inculpatului, instanța de apel apreciind că

pedeapsa aplicată de prima instanță sub formă de 1 (unu) an închisoare este

prea aspră în coraport cu circumstanțele cauzei și personalitatea

inculpatului, care a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, a

solicitat examinarea cauzei penale în baza probelor administrate la faza de

urmărire penală, sincer s-a căit de cele comise, are la întreținere doi copii

minori, starea de sănătate a acestuia.

Instanța de apel a menționat că, în afară de motivele care au servit

temei pentru stabilirea pedepsei principale, instanța de fond trebuia să

motiveze suplimentar, din care considerente a concluzionat că nu este

rațional ca inculpatul să execute real termenul de pedeapsă stabilit.

De asemenea, instanța de apel a constatat că, inculpatul Antoci

Alexandru nu este la prima abatere de la legea penală, anterior fiind

condamnat, și anume prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

04 martie 2016 în baza art. 186 alin. (2), lit. lit. c), d) Cod penal – pedeapsă

sub formă de amendă; sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 29

5

ianuarie 2015 în baza art. 217 alin. (2) Cod penal - muncă neremunerată în

folosul comunității.

Instanța de apel a reținut că inculpatul anterior a fost judecat, fiindu-i

aplicate pedepse penale non-privative de libertate, dar care s-au dovedit a fi

ineficiente în vederea corectării inculpatului și prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni, fapt ce demonstrează că scopul pedepsei nu a fost atins, dânsul

nu a făcut careva concluzii și nu a pășit pe calea corectării și reintegrării în

societate.

Instanța de apel cu referire la motivarea instanței de fond care a

concluzionat despre necesitatea suspendării condiționate a executării

pedepsei de către inculpatul Antoci Alexandru în baza faptului că are la

întreținere doi copii minori și starea de sănătatea a acestuia, a notat că aceste

circumstanțe nu pot să susțină soluția instanței de fond referitor la

modalitatea de executare a pedepsei, or, instanța de fond a omis să rețină

faptul că inculpatul anterior a fost judecat, iar pedepsele penale aplicate

anterior nu și-au atins scopul de corectare a inculpatului și de a preveni

săvârșirea de noi infracțiuni.

Instanța de apel a apreciat că prezența copiilor minori la întreținere și

starea de sănătate a inculpatului nu sunt indici decisivi în a considera că

corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă și de această dată, fără

izolarea lui de societate, ceea ce nu constituie o măsură de pedeapsă

echitabilă anume reieșind din personalitatea inculpatului.

Instanța de apel a concluzionat că, scopul pedepsei se poate atinge

doar cu izolarea inculpatului de societate, ceea ce va constitui o pedeapsă

echitabilă, de natură să aducă atingere scopului pedepsei penale prevăzut

de art. 61 Cod penal, având în vedere personalitatea inculpatului.

Instanța de apel a menținut soluția instanței de fond prin care s-a

respins solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea de la inculpat a

cheltuielilor de judecată, or, cheltuielile solicitate de acuzatorul de stat

reprezintă cheltuieli obișnuite, suportate în cadrul urmăririi penale în

vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției

inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, nefiind generate de

comportamentul inculpatului pe durata urmăririi penale.

Instanța de apel a reținut că, cheltuielile solicitate de acuzatorul de

stat nu sunt prevăzute la art. 227 Cod procedură penală, nefiind astfel

temeinic de a stabili obligația de compensare a acestor cheltuieli în sarcina

inculpatului. Or, normele legale reglementate la art. 227, 229 Cod procedură

penală, nu prevăd în calitate de cheltuieli judiciare salariul procurorului,

precum și cheltuielile pentru consumabile cum ar fi hârtie, copiator, etc.

6

Instanța de apel cu referire la Legea nr. 3 din 25.02.2016 „cu privire la

procuratură” și Legea nr. 328 din 23.12.2013 „privind salarizarea

judecătorilor și procurorilor”, a menționat că procurorii sunt remunerați din

bugetul de stat, astfel că legislația procesual penală nu prevede

compensarea salariului procurorului din contul inculpatului.

Instanța de apel a menționat că, cheltuielile judiciare pentru

consumabile sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea

acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției

inculpaților în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în

contul statului, iar normele procesual penale nu prevăd expres achitarea din

contul condamnatului a cheltuielilor judiciare, care se constituie din

cheltuieli pentru hârtie, copiator etc.

S-a respins ca nefondat apelul declarat de avocatul Victor

Andrușceac în interesele inculpatului Antoci Alexandru împotriva sentinței

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 02 mai 2019 prin care s-a solicitat

casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să-

i fie stabilită o pedeapsă minimă, Colegiul Penal în temeiul art. 415 alin. (1),

pct. 1), lit. c) Cod procedură penală.

Instanța de apel nu a reținut argumentele avocatului Victor

Andrușceac în vederea stabilirii unei pedepse minime în privința

inculpatului Antoci Alexandru și anume că acesta a recunoscut vina în

infracțiunea care i-a fost incriminată, se căiește sincer de cele făptuite, a

colaborat cu organul de urmărire penală și cu instanța de judecată pentru a

stabili adevărul pe aceasta cauza penală, a dat declarații în cadrul

procedurii simplificate prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, or,

aceste circumstanțe au fost evaluate și reținute de către instanța de apel la

stabilirea pedepsei penale în conformitate cu art. art. 75, 61 Cod penal.

Instanța de apel nu a stabilit în baza argumentelor invocate de

avocatul Victor Andrușceac faptul că inculpatului Antoci Alexandru pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (2), lit. b) Cod penal,

urmează a-i fi stabilită o pedeapsă minimă, așa cum în privința acestuia a

fost reținută circumstanța agravantă - săvârșirea infracțiunii de către o

persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară.

la 18 decembrie 2019, a fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul

Bulgari Carolina cu inculpatul, prin care invocând în calitate de temeiuri

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, au solicitat

casarea deciziei cu pronunțarea unei noi decizii prin care să fie menținută

hotărîrea primei instanțe.

7

5.1. În motivarea recursului ordinar, avocatul Bulgari Carolina cu

inculpatul, au menționat că:

- decizia instanței de apel este contrară scopului procesului penal și

anume alin. (2) art. 1 Cod de procedură penală care prevede că, procesul

penal are ca scop protejarea persoanei, societății și statului de infracțiuni,

precum și protejarea persoanei și societății de faptele ilegale ale persoanelor

cu funcții de răspundere în activitatea lor legală de cercetarea infracțiunilor

presupuse sau săvârșite, astfel ca orice persoana care a săvârșit o infracțiune

sa fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persona nevinovata să nu fie

trasă la răspundere penală și condamnată;

- între timp condamnatul Antoci Alexandru a suferit un grav accident

rutier în rezultatul căruia de către Consiliul Național pentru Determinarea

Dizabilității și Capacității de Muncă a Ministerul Sănătății și Protecției

Sociale starea sănătății ultimului a fost încadrată în grad de dezabilitate,

fapt confirmat prin certificat de încadrare în grad de xxxxx/nr: xxxxxxxx;

- instanța de apel eronat și neprobat a ajuns la concluzia că pedeapsa

aplicată este una prea blândă și scopul legii penale nu va fi atins;

- instanța de apel a interpretat în mod eronat legea și nu a luat în

considerare circumstanțele care au importantă pentru examinarea cauzei in

fond.

procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,

Crijanovschi S., prin care a susținut dispunerea inadmisibilității recursului,

ca fiind vădit neîntemeiat.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente:

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 din

Codul de procedură penală.

Reieșind din recursul declarat se atestă, că autorul acestuia îl

întemeiază în baza pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit

cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când

8

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Recurentul nu contestă starea de fapt stabilită de instanțele de

judecată și nici încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite, invocând

dezacordul cu soluția instanței de apel în partea individualizării pedepsei în

privința inculpatului, pe motiv că pripit s-a ajuns la concluzia că scopul

pedepsei penale poate fi atins fără aplicarea dispozițiilor art. 90 Cod penal.

Cu referire la temeiurile indicate de către recurent, prin prisma art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume ce ține de alegațiile,

precum că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel și decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția în partea individualizării pedepsei, Colegiul penal

consideră, că acest temei de casare invocat nu și-a găsit confirmarea la

judecarea recursului declarat.

Deși, în prezenta speță avocatul Bulgari Carolina cu inculpatul indică

ca temei de casare pct.6 art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, însă în argumentarea recursului acesta nu a indicat clar

asupra căror argumente esențiale nu s-a expus această instanță, din cele la

care s-a referit în apelul declarat.

Totuși, verificând lucrările dosarului, Colegiul penal atestă că,

instanța de apel a motivat cu suficientă amplitudine soluția adoptată în

prezenta speță.

Colegiul penal menționează că, instanța de apel, investită cu o situație

de fapt, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, s-a expus suficient în

partea individualizării pedepsei și modului de executare a acesteia, astfel

încât concluziile sale să conțină raționamente întemeiate asupra pedepsei

aplicate inculpatului Antoci Alexandru.

Instanța de recurs remarcă, din textul deciziei atacate, faptul motivării

de către instanța de apel a hotărârii adoptate, în conformitate cu prevederile

art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală. Decizia atacată cuprinde

temeiurile de fapt și de drept care au determinat la casarea sentinței, astfel,

instanța de apel expunându-se argumentat asupra imposibilității aplicării

prevederilor art. 90 Cod penal în privința lui Antoci Alexandru.

Cu referire la criticele invocate de recurent, precum că instanța de apel

eronat și neprobat a ajuns la concluzia că pedeapsa aplicată este una prea

blândă și scopul legii penale nu va fi atins, instanța de recurs relevă că, în

cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singura în măsură

să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru

9

inculpatul care a comis infracțiunea, având deplina libertate de acțiune în

vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și

principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea

pedepsei în limitele fixate în partea specială.

În același rând, instanța de recurs menționează că, conform art. 75

Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i

se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în

strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului Cod.

Așadar, persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă

echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se

declară vinovată, iar după caz, instanța este în drept să aplice și prevederile

Părții generale a Codului penal, în special a dispozițiilor art. 90 Cod penal.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o

măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii,

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea și

resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din partea altor persoane.

Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să

înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Prin urmare, instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip,

și acea mărime a pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea

scopului legii penale. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative

prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care

o pedeapsă mai blânda, din numărul celor menționate, nu va asigura

atingerea scopului pedepsei. Caracterul excepțional la aplicarea pedepsei cu

închisoare urmează a fi argumentat de către instanța de judecată.

Sancțiunea art. 192 alin.(2) lit. b) Cod penal, în baza căruia inculpatul

Antoci Alexandru, a fost condamnat, prevede pedeapsa cu închisoare de

până la 4 ani cu amendă în mărime de la 550 la 1350 unități convenționale.

Această infracțiune, clasificându-se ca mai puțin gravă, potrivit art. 16 alin.

(3) Cod penal.

10

Colegiul reține că, în cauza dată, inculpatul a recunoscut săvârșirea

acestei infracțiuni și a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, aplicând prevederile art. 3641 Cod

de procedură penală.

Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat

judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale,

solicitare care a fost admisă de către instanță prin încheiere protocolară (f.d.

185, Vol.I), beneficiază de reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare ori cu muncă

neremunerată în folosul comunității și de reducere cu o pătrime a limitelor

de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

În continuare, luând în considerație faptul că inculpatul Antoci

Alexandru, a acceptat judecata pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, în baza art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, acesta

beneficiază de o reducere cu 1/3 a limitelor prevăzute de lege în cazul

pedepsei cu închisoare, deci noile limite pentru individualizarea pedepsei

pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin.(2) lit. b) Cod penal, instanța

de apel a reținut până la 2 ani și 8 luni (1/3 din 4 ani și de la 412,5 unități

convenționale (1/4 din 550 u.c) până la 1012,5 unități convenționale (1/4 din

1350 u.c).

În prezenta speță, Colegiul atestă că, inculpatul Antoci Alexandru, a

fost condamnat în baza art. 192 alin.(2) lit. b) Cod penal, la 6 luni (șase) luni,

închisoare, cu amendă în mărime de 550 (cinci sute cincizeci) unități

convenționale.

Respectiv, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor

generale de individualizare a pedepsei, continuând operațiunea de

individualizare cu privire la săvârșirea infracțiunii, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de judecată

poate dispune neexecutare pedepsei aplicate vinovatului. Astfel,

suspendarea condiționată, ca mijloc de individualizare a pedepsei, conferă

instanței de judecată posibilitatea ca, pe lângă stabilirea cuantumului

pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de executare.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării

pedepsei prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și

natura infracțiunii, circumstanțele cauzei și persoana infractorului,

aprecierea instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia.

Derivând din condițiile ce vizează pedeapsa aplicată și natura

infracțiunii prevăzute în alin. (1) și alin. (4) art. 90 Cod penal, nu se atestă

11

faptul incidenței acestora la prezenta speță, or, inculpatul Antoci Alexandru

nu este la prima abatere de la legea penală, anterior fiind condamnat, și

anume: prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 04 martie 2016

în baza art. 186 alin. (2), lit. lit. c), d) Cod penal – pedeapsă sub formă de

amendă; sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 29 ianuarie 2015

în baza art. 217 alin. (2) Cod penal - pedeapsă sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității (f.d. 128-130; 132-133, Vol.I).

Colegiul penal menționează circumstanțe ce agravează răspunderea

penală conform art. 77 alin. (1) lit.a) Cod penal, săvârșirea infracțiunii de

către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune

similară, circumstanțe care au fost evaluate în procesul de individualizare a

pedepsei, sub aspectul stabilirii modalității de executare a acesteia.

La caz, analizând pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6

luni (șase) luni, închisoare, cu amendă în mărime de 550 (cinci sute

cincizeci) unități convenționale, Colegiul penal a stabilit că aceasta se

încadrează în limitele prevăzute de art. 192 alin.(2) lit. b) Cod penal și art.

3641 Cod de procedură penală, și prin urmare instanța de apel nu a comis

nici o eroare de drept la individualizarea pedepsei, iar dezacordul

apărătorului cu pedeapsa stabilită ce se încadrează în limitele legale, nu

poate constitui în sine un argument verosimil și justificat pentru susținerea

temeiului de drept invocat pentru casarea deciziei atacate.

Astfel, instanța de recurs apreciază că, la individualizarea pedepsei și

îndeosebi a modalității de executare a acesteia, instanța de apel a acordat

deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, constatând că pedeapsa

aplicată va fi echitabilă faptei infracționale comise, ce corespunde normelor

legale și va atinge scopul de corectare și resocializare a inculpatului, precum

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, ca urmare, sunt nejustificate

alegațiile recurentului privind efectuarea contrară prevederilor legale de

către instanța de apel a unei individualizări a pedepsei în privința lui Antoci

Alexandru, or, apărătorul nu a expus care anume prevederi legale au fost

eronat aplicate și în ce a constat concret eroarea admisă de către instanța de

apel la individualizarea executării pedepsei.

Colegiul penal, suplimentar, menționează și faptul că pedeapsa

stabilită, corespunde și prevederilor Recomandării Comitetului de Miniștri

referitoare la regulile europene asupra sancțiunilor aplicate, adoptate la 19

ortombrie 1992, aceasta fiind corespunzătoare sancțiunii și totodată

proporțională gravității infracțiunii comise, precum și situației personale a

inculpatului Antoci Alexandru.

12

Colegiul penal notează că, instanța de apel și-a argumentat just

concluziile sale, argumente pe care instanța de recurs le acceptă și le

însușește, fapt ce corespunde jurisprudenței CtEDO (cauza Albert vs.

România din 16.02.2010), în care Curtea statuează că, art. 6 §1 din CEDO, deși

obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Din considerentele expuse, instanța de recurs conchide că, la

judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale

relevante prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, fiind corect

individualizată pedeapsa inculpatului conform prevederilor legale, în

consecință impunându-se dispunerea inadmisibilității recursului ordinar

declarat la caz, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Bulgari Carolina cu inculpatul, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 20 noiembrie 2019, în cauza penală în privința

inculpatului Antoci Alexandru xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 30 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

13