1ra-1372/2020 — art. 311 alin.2 lit. a CP

1ra-1372/2020 — art. 311 alin.2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1372/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

10 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte –Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

judecând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către avocatul Cotruță Sergiu în numele inculpatului,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25

februarie 2020 și a sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana sin 24

iunie 2019 în cauza penală în privința lui

Tiosa Grigore xxxx născut la xxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 05.07.2018 – 24.06.2019;

Instanța de apel: 24.09.2019 – 25.02.2020;

Instanța de recurs: 21.05.2019 – 10.11.2020.

A C O N S T A T A T :

Tiosa Grigore a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 311 alin. (2) lit. a) Cod penal și stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 3 (trei) ani închisoare, cu ispășirea ei în

penitenciar de tip semiînchis.

denunțarea cu bună-știință falsă în scopul de a-l învinui pe cineva de

săvârșirea unei infracțiuni, legată de învinuirea de săvârșirea a unei

infracțiuni grave în următoarele circumstanțe: La 04 decembrie 2015, Tiosa

Grigore deținând funcția de inspector de muncă din cadrul Inspecției

Teritoriale de Muncă Căușeni a Inspectoratului de Stat al Muncii al

Republicii Moldova, fiind avertizat de răspunderea penală conform art. 311

din Codul Penal, de către reprezentantul organului de urmărire penală al

CNA, pentru denunțare falsă, având intenția de a-l învinui pe

1

administratorul SRL „Applum-D.A.B.”, Vartiks Boriss, de comiterea

infracțiunii de corupere activă, a depus un denunț la Centrul Național

Anticorupție în care a solicitat tragerea la răspundere penală a

administratorului SRL „Applum-D.A.B.”, Vartiks Boriss, care i-ar fi promis

bani în sumă de 10 000 lei, pentru a nu îndeplini atribuțiile sale de serviciu.

Potrivit procesului - verbal de primire a denunțului din 04.12.2015,

Tiosa Grigore deținând funcția de inspector de muncă din cadrul Inspecției

Teritoriale de Muncă Căușeni a Inspectoratului de Stat al Muncii al

Republicii Moldova, a solicitat începerea urmăriri penale pe faptul

propunerii banilor în sumă de 10 000 lei de către administratorul SRL

„Applum-D.A.B.”, Boriss Vartiks, care la data de 04.12.2015 i-a propus suma

de bani menționată pentru ca el în cadrul exercitării atribuțiilor sale de

serviciu să nu identifice alte persoane, decât cele două care sunt indicate în

procesul-verbal de control al Inspecției Muncii la SRL ’’Applum-D.A.B.” din

26.11.2015, în baza căruia a fost întocmit procesul- verbal din 03.12.2015 cu

privire la contravenție prevăzută la art. 55 și 55/1 din Codul contravențional,

fapt care nu corespunde adevărului.

La 04.12.2015, în temeiul denunțului fals a lui Tiosa Grigore organul

de urmărire penală al Centrului Național Anticorupție a dispus pornirea

urmăririi penale nr. 2015970648, conform prevederilor art. 325 alin. (1) din

Cod penal, pe faptul coruperii active, infracțiune care se atribuie la categoria

celor grave.

Tot la 04.12.2015, în consecința informațiilor false prezentate cu

intenție directă de către Grigore Tiosa organului de urmărire penală, Vartiks

Boriss a fost reținut conform prevederilor art. 166 Cod procedură penală, în

timpul transmiterii lui Tiosa Grigore banilor în sumă de 10 000 lei, prin

urmare recunoscut bănuit în comiterea coruperii active.

Ulterior la 07.02.2016 în rezultatul efectuării acțiunilor de urmărire

penală (cercetarea la fața locului din 04.12.2015 și măsurilor speciale de

investigații, audierii martorilor Ludmila Gorila, s-a stabilit că alegațiile lui

Grigore Tiosa prezentate întru susținerea plângerii depuse la CNA la data

de 04.12.2015, nu corespund adevărului, de facto la 04.12.2018 nu Boriss

Vartiks a propus careva remunerări, dar Grigore Tiosa provoca și pretindea

voalat la obținerea de la primul careva bunuri, servicii, privilegii sau

avantaje sub orice formă, fără a fi clar pentru ce anume se solicită aceasta,

mai mult ca atât banii în sumă de 10 000 lei au fost transmiși de către Boriss

Vartiks lui Grigore Tiosa cu titlu de împrumut conform înțelegerii cu

Grigore Tiosa, fapt susținut din start de către Boriss Vartiks și confirmat de

2

către Grigore Tiosa în cadrul cercetării la fața locului din 04.12.2015, în

consecință cauza penală nr. 2015970648 fiind clasată, deoarece s-a constatat

lipsa elementelor infracțiunii.

Prima instanță a stabilit, că prin acțiunile sale intenționate Grigore

Tiosa a săvârșit infracțiunea prevăzută la art. 311 alin. (2) a) din Codul penal,

adică denunțarea cu bună știință falsă, în scopul de a-l învinui pe Vartiks

Boriss de săvârșirea unei infracțiuni grave.

inculpatului, prin care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri prin care Tiosa Grigore să fie achitat, privind învinuirea potrivit art.

311 alin. (2) lit. a) Cod penal.

3.1 În motivarea apelului apelantul a invocat că:

- nu este clar cum a ajuns la concluzia precum că Tiosa Grigore

pretindea avantaje sub orice formă;

- nu este clar prin ce se atestă că banii în sumă de 10 000 lei transmiși

erau cu titlu de împrumut;

- nu este clar cum este posibil de solicitat un împrumut de la o persoană

necunoscută;

- în cazul împrumutului urmau a fi indicate condițiile de împrumut?;

- în cazul împrumutului a sumei mai mult de 1 000 lei, urma a fi

întocmită o recipisă sau contract;

- în cazul în care banii în sumă de 10 000 lei urmau a fi catalogați cu

împrumut, nu este clar de ce Vartiks Boriss le-a pus sub o foaie și le-a dat lui

Grigore Tiosa pe ascuns;

- nu este clar de ce Boriss Vartiks îndată după ce au intrat colaboratorii

CNA a răspuns colaboratorilor CNA, că banii respectivi nu-i aparțin, iar

după ce colaboratorii CNA au spus că el a fost filmat, Vartiks Boriss și-a

schimbat declarațiile, spunând că este un împrumut;

- nu este clar prin care act sau declarație, Tiosa Grigore a confirmat că

banii în sumă de 10 000 lei puși de către Vartiks Boriss sub foaie și întinși

ultimului sunt un împrumut;

- consideră că martorul Boris Macovciuc a declarat că informația a

parvenit de la SIS și nu de la Tiosa Grigore, a mai declarat că banii au fost

găsiți puși sub o foaie, Tiosa Grigore nu a spus că banii sunt împrumutați,

nici nu a negat acest fapt, informația video nu a fost și totodată a fost;

- consideră că martorul Balaban Sergiu a declarat că a făcut cunoștință

cu Tiosa Grigore cu una sau două zile înainte de ziua flagrantului, a discutat

cu Tiosa Grigore și ia comunicat săi anunțe în cazul în care agentul economic

3

îi va propune ziua în care îi va aduce mijloace bănești, Tiosa Grigore a

confirmat că banii primiți de la Boriss Vartiks nu sunt cu titlu de împrumut,

dar pentru adoptarea unei decizii favorabile acestuia respectiv, aceste

declarații arată direct la conlucrarea lui Tiosa Grigore cu CNA și SIS fapt ce

denotă nevinovăția acestuia în comiterea infracțiunii incriminate;

- instanța nu a motivat deloc inaplicabilitatea art. 90 al Codului Penal,

or la caz Tiosa Grigore chiar să fi fost vinovat de cele incriminate, consideră

că i s-a aplicat o pedeapsă exagerat de aspră, fără a argumenta respectiva

poziție, fapt ce constituie o încălcare flagrantă a legislației în vigoare;

- instanța nu s-a expus sub nici un mod din care a refuzat audierea

martorului Vasile Ignat care nemijlocit a fost prezent la toate acțiunile care

au avut loc.

februarie 2019, a fost respins ca nefondat apelul avocatului Cotruță Sergiu

în numele inculpatului Tiosa Grigore și menținută sentința fără modificări.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, în urma

verificării circumstanțelor de fapt și de drept, cât și a argumentelor

apelantului, instanța de apel a ajuns la concluzia că lipsesc careva dubii sau

bănuieli care ar putea pune la îndoială vinovăția inculpatului Tiosa Grigore,

în comiterea faptei incriminate, astfel că la acest capitol se rețin drept

declarative argumentele atât ale inculpatului, cât și ale apărătorului acestuia

cu referire la faptul că învinuirea este formală și nu este confirmată prin

probe.

Audiind opiniile participanților la proces și cercetând suplimentar

probele administrate de prima instanță și apreciindu-le din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor, călăuzindu-se de propria convingere,

instanța de apel a conchis că, prima instanță a stabilit corect starea de fapt,

acțiunile inculpatului Tiosa Grigore, just încadrându-le în dispoziția de art.

311 alin. (2) lit. a) Cod penal, după indicii calificativi: „denunțarea cu bună

știință falsă, în scopul de a-l învinui pe Vartiks Boriss de săvârșirea unei

infracțiuni grave ”.

Cu referire la motivele invocate de apelant, precum că prima instanță

a adoptat soluția incorectă de condamnare a inculpatului Grigore Tiosa, și

că aceasta urma să fie achitat de sub învinuirea adusă, instanța de apel a

constatat că prima instanță nu a comis careva erori de fapt care ar impune

casarea sentinței adoptate.

4

Instanța de apel a considerat că aceste afirmații ale inculpatului

reprezintă opinia subiectivă a părții apărării or, prima instanță în sentința sa

corect și justificat și-a motivat soluția sub aspectul constatării vinovăției

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 311 alin. (2) lit. a) Cod

penal, luând în considerație probele administrate legal de către organul de

urmărire penală și cercetate în ședința de judecată la prezenta cauză penală,

cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a

dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală.

Argumentele expuse de prima instanță și motivele din sentință

referitor la recunoașterea vinovăției inculpatului pentru a evita repetări

inutile, instanța de apel lea însușit, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în Cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art. 6 par. 1 din Convenție, deși

obligația instanței să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs.

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea proces echitabil necesită ca

o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fie examinat chestiunile esențiale supusă

atenției sale.

Prin justificarea probelor cercetate, Colegiul a determinat ca fiind

dovedită vinovăția inculpatului Tiosa Grigore în comiterea infracțiunii

pentru care a fost deferit justiției.

Instanța de apel analizând declarațiile părții vătămate, martorului

consideră că acestea sunt veridice, relatează adevărul, sunt consecvente,

consecutive pe tot parcursul procesului, care coroborează cu probele

materiale scrise cercetate în ședința de judecată. În acest context ne existând

temei pentru a da o nouă apreciere probelor, instanța de apel fiind solidară

cu concluziile primei instanțe privind aprecierea probelor puse la baza

sentinței de condamnare.

Instanța de apel a reținut că declarațiile inculpatului Tiosa Grigore

privind nevinovăția sa în comiterea faptei penale incriminate se combate

prin totalitatea de probe pertinente, concludente, utile și veridice cercetate

în ședința de judecată și anume prin declarațiile părții vătămate, martorilor

nominalizați supra și probele scrise cercetate în ședința de judecată. Aceste

probe coroborează între ele și demonstrează incontestabil vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii.

Instanța de apel a considerat că vinovăția inculpatului Tiosa Grigore

în comiterea infracțiunii incriminate este confirmată prin cumulul de probe

5

cercetate, ce coroborează între ele și careva divergențe între declarațiile părții

vătămate, martorilor și probele scrise care ar trezi dubii nu sunt reținute.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat instanța de apel a apreciat-o ca

o metodă de apărare și un drept de a nu se auto incrimina garantat de art.66

Cod de procedură penală și art. 6 CEDO, or persoana care pe parcursul

procesului penal are calitatea procesuală de inculpat nu poate fi urmărit

pentru depunerea declarațiilor false sau refuzul de a face declarații și nu

poate fi calificate ca circumstanță agravantă la stabilirea pedepsei penale.

Analizând temeiul dat în raport cu motivele invocate în apelul

declarat, instanța de apel a constatat că acesta nu și-a găsit confirmare.

După cum rezultă din conținutul apelului, autorul acestuia nu este de

acord cu condamnarea sa, considerând că lipsesc probe care ar confirma

vinovăția lui Tiosa Grigore în săvârșirea infracțiunii imputate, solicitând să

fie achitat.

La acest capitol instanța de apel a constatat că, prima instanță, conform

prevederilor art.314 Cod de procedură penală, judecând cauza, a cercetat

nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părți, a audiat

inculpatul, partea vătămată, martorii, a cercetat materialele administrate de

organul de urmărire penală, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ce au

format convingerea instanței că vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii imputate a fost dovedită integral.

Instanța de apel, respectând prevederile art.414 Cod de procedură

penală, a supus unei verificări minuțioase toate probele administrate în

cauză, le-a dat o apreciere justă, din punct de vedere al pertinenței și

concludenții, și a conchis asupra temeiniciei soluției pronunțate de prima

instanță privind vinovăția lui Tiosa Grigore în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 311 alin. (2) lit. a) Cod penal.

Instanța de apel a constatat că, în ședința instanței de apel, reieșind din

întreaga sistemă de probe analizată și apreciată mai sus prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, s-a constatat cu certitudine

comiterea de către inculpatul Tiosa Grigore a faptelor infracționale imputate

lui. De asemenea, instanța de apel a menționat că, prima instanță corect a

constatat că, în acțiunile inculpatului Tiosa Grigore sunt prezente toate

elementele infracțiunii prevăzute de art. 311 alin. (2) lit. a) Cod penal.

În cauză au fost stabilite toate elementele componente ale infracțiunii

imputate lui Tiosa Grigore, inclusiv vinovăția acestuia, iar argumentele

apelantului, precum că faptele lui nu întrunesc elementele infracțiunii

6

imputate, sunt neîntemeiate și contravin actelor cauzei, inclusiv declarațiilor

părții vătămate și ale martorilor descrise mai sus.

Instanța de apel a reținut că, prima instanță s-a expus pe larg asupra

argumentelor invocate de către partea apărării, aplicând legislația pertinentă

speței, cu interpretarea justă a ei, apelul, în situația respectivă, este declarativ

și contravine faptelor cauzei, stabilite și expuse exhaustiv, și analizate

corespunzător de către instanța de apel, conform art.414 Cod de procedură

penală, care se pronunțat argumentat și detaliat asupra lor.

Totodată, instanța de apel a reținut că argumentele invocate de apelant

referitor la achitarea inculpatului, pe motiv că probele administrate în cauză

nu dovedesc vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii imputate, constituie

în sine un dezacord cu modul de apreciere a probelor administrate în dosar.

Argumentele invocate de apelant referitor la învinuirea înaintată

inculpatului Tiosa Grigore în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 311

alin. (2) lit. a) Cod penal, instanța de apel remarcă că, nu există temei pentru

a da o nouă apreciere probelor, aceasta fiind solidară cu concluziile primei

instanțe privind aprecierea probelor puse la baza sentinței de condamnare.

avocatul Cotruță Sergiu în numele inculpatului, care invocând temei pentru

recurs pct. 6, 16 art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea sentinței

și deciziei și a dispune achitarea lui Tiosa Grigore privind comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 311 alin. (2), lit. a) Cod penal.

5.1 În motivarea recursului avocatul Cotruță Sergiu în numele inculpatului

a indicat că:

- nici prima instanță nici instanța de apel nu au explicat în mod

plauzibil în ce a constat scopul lui Tiosa în comiterea infracțiunii. Vartiks a

confirmat implicit că până în decembrie 2015 nu era în relații ostile cu Tiosa.

Prin urmare, scopul răfuielii sau înjosirii este exclus. Nici carierismul nu

poate fi, deoarece Tiosa nu ar fi obținut niciun beneficiu în carieră în urma

condamnării lui Vartiks;

- prima instanța a încercat să explice că scopul lui Tiosa a fost în

executarea indicațiilor unui primar. Probe în acest sens în dosar nu există;

- nici prima instanță nici instanța de apel nu au analizat

minuțios înregistrările video și audio;

- consideră că, faptul că Vartiks a fost scos de sub urmărire penală nu

poate servi drept temei automat pentru tragerea lui Tiosa la răspundere

penală. Consideră că există dubii serioase cu privire la temeinicia clasării

cauzei penale împotriva acestuia;

7

- Tiosa Grigore a fost condamnat la 3 ani de închisoare cu executare.

Este probabil unica pedeapsă reală cu închisoarea aplicată în temeiul art. 311

Cod penal. Deși nu s-a constatat nicio circumstanță agravantă, s-a dispus

această sancțiune, deși se putea aplica o amendă sau suspendarea executării

pedepsei cu închisoare. Nu sa invocat niciun aspect factologic care ar

justifica sancțiunea aplicată. Sancțiunea reală cu închisoarea a fost aplicată

chiar dacă era cunoscut că soția lui Tiosa Grigore este bolnavă de cancer și

Tiosa Grigore nu a fost condamnat penal anterior;

- deși în instanța de apel a fost pentru prima dată audiat martorul

Ignat, instanța de apel nici nu s-a referit la declarațiile acestuia, care erau

convenabile lui Tiosa Grigore. Aceste elemente confirmă încă o dată

caracterul nemotivat al hotărârilor contestate;

- deși instanța de apel a invocat în decizia sa cel puțin 4 martori,

niciunul dintre aceștia nu a fost audiat în instanța de apel. În ședința

instanței de apel nu au fost vizionate nici înregistrările video anexate la

dosar. Aceste aspecte sigure sunt suficiente pentru casarea deciziei instanței

de apel;

- instanța de apel nu a motivat sub nici un aspect faptul că Tiosa

Grigore a fost pus sub învinuire prin ordonanța procurorului potrivit art.

311 alin. (1) Cod penal, apoi sub învinuire prin ordonanța procurorului

potrivit art. 311 alin. (2) Cod penal, nefiind anulată ordonanța de

recunoaștere în calitate de bănuit și nefiind indicată litera a) din alin. (2);

- în ordonanța de recunoaștere în calitate de învinuit, cât și în

rechizitoriu și pe coperta dosarului nu este indicată litera a), potrivit căreia

Tiosa Grigore este pus sub învinuire, or prima instanță, unilateral i-a atribuit

litera la actul de învinuire făcut de procuror.

procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra

recursului avocatului Cotruță Sergiu în numele inculaptului menționând că

acesta urmează a fi admis parțial în partea stabilirii pedepsei întrucât

instanța nu a valorificat criteriile generale și speciale privind

individualizarea pedepsei prevăzute la art. 75 Cod penal. Ținând cont de

cele expuse, a solicitat casarea hotărârilor pe caz, pronunțarea unei noi

hotărâri prin care Tiosa Grigore să fie recunoscut culpabil și condamnat în

baza art. 311 al. 2 lit. a) Cod penal, la amendă în mărime de 1150 unități

convenționale.

procedură penală, avocatul Mocanu Victor a depus referință privitor la

8

opinia sa asupra recursului avocatului Cotruță Sergiu în numele

inculaptului, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind

vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

lărgit constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul instanța de recurs este în drept să-l admită, să

caseze parțial hotărârile judecătorești, să rejudece cauza și să pronunțe o

nouă hotărâre, dacă nu se agravează situația condamnatului.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie

să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal lărgit reține că recurentul, drept temeiuri pentru

declararea recursului a indicat pct. 6), 16) din prevederile art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală, sub aspectul că „instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, norma de drept aplicată în hotărârea

atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către

Curtea Supremă de Justiție”.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei

recurentului, în sensul că instanța de apel nu a combătut argumentele esențiale

din apel și anume că, nici prima instanță nici instanța de apel nu au explicat în

mod plauzibil în ce a constat scopul lui Tiosa în comiterea infracțiunii că prima

instanța a încercat să explice că scopul dlui Tiosa a fost în executarea indicațiilor

unui primar. Probe în acest sens în dosar nu există și că consideră că, faptul că

Vartiks a fost scos de sub urmărire penală nu poate servi drept temei automat pentru

tragerea lui Tiosa la răspundere penală, Colegiul penal lărgit o consideră

neîntemeiată.

Colegiul penal lărgit conchide că, situația de fapt a fost just stabilită

de către instanța de apel în urma analizei coroborate a întregului ansamblu

probator administrat și expus în pct. 4.1. al prezentei decizii, încadrarea

juridică dată faptei este corectă și corespunde situației de fapt reținute, corect

instanța ajungând la concluzia privind menținerea sentinței.

În contextul expus, Colegiul penal lărgit mai reține faptul că

argumentul precum că, prima instanța a încercat să explice că scopul lui Tiosa a

9

fost în executarea indicațiilor unui primar. Probe în acest sens în dosar nu există,

or, instanța ierarhic inferioară corect a conchis că în acțiunile lui Tiosa

Grigore sunt prezente toate elementele constitutive a infracțiunii prevăzute

de art. 311 alin. (2), lit. a) Cod penal, argumente pe care instanța de recurs le

acceptă și pentru a evita repetări inutile le însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza

Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși

obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În ansamblu Colegiul penal lărgit reține că, avocatul pe de o parte nu

este de-acord cu starea de fapt stabilită de instanța de apel, precum și cu

încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, iar pe de altă parte critică decizia

prin prisma individualizării și aplicării pedepsei cu închisoarea de către instanțele

inferioare în privința inculpatului.

Motivele precum că instanța de apel a dat o apreciere greșită a

probelor, prin stabilirea eronată a faptei imputate inculpatului, în existența

sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a unor probe, Colegiul penal

lărgit le consideră lipsite de temei, or, prin prisma ansamblului de probe

pertinente, concludente, veridice, utile, legal administrate de către prima

instanță, cercetate și verificate de instanța de apel, instanța de apel a

constatat că a fost demonstrată cert vinovăția lui Tiosa Grigore, în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 311 alin. (2) lit. s) Cod penal.

Concluzia instanței de apel este justificată prin constatarea existenței

elementelor constitutive ale infracțiunii. Toate elementele constitutive ale

infracțiunii au fost descrise detaliat (f.d.43-44, vol. III), iar încadrarea juridică

justă a acțiunilor infracționale ale lui Tiosa Grigore, a fost făcută în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor

de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, legal

administrate de către prima instanță, cercetate și verificate de instanța de

apel inclusiv declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, precum și

conținutul probelor scrise.

Cu toate acestea, în urma verificării materialelor cauzei sub aspectele

invocate, Colegiul penal lărgit relevă că în speță s-au confirmat temeiurile

pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), Cod de procedură penală,

10

în sensul că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția în partea menținerii modului de executare a pedepsei privative de libertate.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de

judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în

parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de

aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a

pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață

ale familiei acestuia.

Colegiul penal lărgit coraportând motivele invocate în cererea de

recurs, cu materialele cauzei și sentința primei instanțe, și decizia instanței

de apel, stabilește că instanțele de judecată la aplicarea pedepsei inculpatului

Tiosa Grigore pe art. 311 alin. (2) lit. a) Cod penal de - 3 ani închisoare, nu au

ținut cont de toate circumstanțele cauzei precum și personalitatea

inculpatului.

Față de considerentele menționate, Colegiul penal conchide, că

instanța de apel la individualizarea pedepsei inculpatului nu a ținut cont în

măsură deplină de principiile generale de individualizare a pedepsei, nu a

ținut cont de prevederile art.7, 75 Cod Penal, urmând ca acestea să fie

aplicate cu referință la cazul concret, aplicabilitatea acestora în raport cu

circumstanțele stabilite, personalitatea făptașului, consecințele survenite, ne

limitându-se doar la descrierea și redarea generală a conținutului normelor

citate sub concluzia neargumentată privind corectitudinea sau

incorectitudinea aplicării normelor legale la numirea pedepsei definitive.

În cazul dat, Colegiul penal lărgit consideră că, soluția instanței

ierarhic inferioare este una pripită și nejustificată, reieșind din faptul că,

pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să

realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale a Codului penal și în limitele fixate în partea

specială.

În sensul prevederilor din art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod

de procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

11

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea

adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal atestă că, conform prevederilor art. 61, 75 alin. (1) Cod

penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de

corectare și reeducare a condamnatului și se aplică persoanelor care au

săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor,

având drept scop restabilirea echității sociale și corectarea acestuia.

Persoanei recunoscute vinovată de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în strictă conformitate cu dispozițiile Părții Speciale și

Generale ale Codului penal.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține că, persoanei declarate vinovate

trebuie să i se aplice o pedeapsă, echitabilă, în limitele sancțiunii articolului

în baza căruia persoana se declară vinovată.

În circumstanțele enunțate mai sus, instanța de recurs subliniază că

inculpatului i-a fost numită o pedeapsă sub formă de 3 ani închisoare cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 16 alin. (4) Cod penal, inculpatul a comis o faptă mai

puțin gravă, deoarece infracțiunea prevăzută de art. 311 alin. (3) Cod penal,

imputată inculpatului prevede o pedeapsă maximă cu închisoarea pe un

termen de până la 5 ani inclusiv.

În același rând, instanța de recurs reține că, după caz, instanța este în

drept să aplice și prevederile Părții generale a Codului penal, în special, a

prevederilor art. 90, deoarece dispoziția dată are la origine persoana și

comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul

de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a

cauzei, față de cele comise, cum vinovatul își apreciază fapta social

periculoasă încă de la momentul descoperirii ei.

Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoarea

de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de judecată

poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului.

12

La fel, se specifică că aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal –

suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie

aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a se corecta.

În continuare este de menționat că, decizia recurată nu conține motive

pe care se întemeiază soluția cu privire la aplicarea în privința inculpatului

a pedepsei sub formă de închisoare, or, instanțele ierarhic inferioare nu au

argumentat poziția asupra aplicării pedepsei închisorii, or, instanța de apel

nu a analizat în conținutul deciziei adoptate argumentele apărării cu privire

la proporționalitatea pedepsei aplicate în raport cu gravitatea faptelor

inculpatului, fiind reproduse și citate normele juridice generale referitoare

la pedeapsa penală.

În consecință, la stabilirea față de inculpatul Tiosa Grigore a pedepsei,

instanța de apel nu a acordat deplină eficiență principiilor generale de

aplicare a pedepsei conform art. 61 alin. (2) Cod penal, precum și de criteriile

generale de individualizare a pedepsei potrivit prevederilor art. 75 Cod

penal, nefiind argumentată aplicabilitatea acestora la cazul concret.

Colegiul penal lărgit ținând cont de gravitatea faptei săvârșite, de

persoana inculpatului, de vârsta acestuia, de lipsa circumstanțelor

agravante, prezența circumstanțelor atenuante prin prisma art. 76 Cod de

procedură penală și anume - săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai

puțin grave, expirarea, de la momentul comiterii infracțiunii, a cel puțin 2/3 din

termenul de prescripție pentru tragerea la răspundere penală, consideră că

corijarea și reeducarea inculpatului poate avea loc fără izolarea lui de

societate, cu suspendarea executarea condiționată a pedepsei, deoarece

aceasta, conform art. 90 alin. (4) Cod penal, poate avea loc și în cazul

săvârșirii unei infracțiuni mai puțin grave, astfel că în speță nu este niciun

impediment pentru aplicarea acestei norme de drept.

Drept urmare, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că, instanța de

apel în partea menținerii stabilirii modului de executare a pedepsei penale

cu închisoare a pronunțat o decizie nemotivată suficient, pentru existența

unui proces echitabil.

Colegiul penal lărgit reține că, instituția suspendării condiționate a

pedepsei nu trebuie privită ca un avantaj acordat de lege infractorilor, ci

trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială, care derivă din

organizarea unei politici penale adaptate la realitatea socială concretă, în

condițiile, când la etapa actuală, se pune accentul pe căi de reeducare a

persoanelor condamnate nu prin privare de libertate, dar prin cele

neprivative de libertate, care, ar fi mai eficiente.

13

Totodată, Colegiul penal lărgit mai menționează că Curtea Europeană

în jurisprudența sa, s-a pronunțat în favoarea folosirii măsurilor neprivative

de libertate (cauza Varga și alții v. Ungaria, hotărârea din 10 martie 2015, §

104; cauza Norbert Sikorski v. Polonia, hotărârea din 22 octombrie 2009,

detenției, și nu aplicarea automată a pedepsei închisorii (cauza Kyprianou

v. Cipru, hotărârea din 15 decembrie 2005, §108).

Or, o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute

pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă

mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

Astfel, Colegiul penal lărgit ținând cont de întregul ansamblu de

circumstanțe în respectiva cauză penală consideră că, întru evitarea aplicării

unei pedepse prea aspre care poate genera apariția unor sentimente de

nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, poate duce la consecințe

contrare scopului urmărit.

Cu referire la temeiul invocat de către apărare în baza pct. 16) alin.(1) art.427

Cod de procedură penală, care prevede că, hotărârea instanție de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara o eroare de drept, comisă de aceasta,

atunci când: norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri

de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție,

argumentul indicat este neîntemeiat, deoarece recurentul n-a supus unei

analize comparate hotărârile în speța examinată în ordine de recurs, prin

prisma jurisprudenței invocate, pentru a confirma incidența acesteia la caz.

Totodată, Colegiul penal lărgit găsește neîntemeiate și alegațiile

recurentului cu referire la faptul că, în instanța apel nu au fost audiați martorii

și probele video, la care aceasta face trimitere în decizia sa, or, potrivit

dispozițiilor art. 414 alin. (2 și 3) Cod de procedură penală, instanța de apel

verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin

citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal. În

cazul în care declarațiile persoanelor care au fost audiate în prima instanță

se contestă de către părți, la solicitarea acestora, persoanele care le-au

depus pot fi audiate în instanța de apel conform regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit consideră nejustificată alegația

recurentului expusă, or instanța de apel nu a fost sesizată de părți privind

audierea în instanța de apel a martorilor și nu au contestat declarațiile

acestora date în prima instanță.

14

De asemenea, Colegiul penal lărgit reține nejustificată afirmația

recurentului cu privire la faptul că, instanța de apel nu a motivat sub nici un

aspect faptul că Tiosa Grigore a fost pus sub învinuire prin ordonanța procurorului

potrivit art. 311 alin. (1) Cod penal, apoi sub învinuire prin ordonanța procurorului

potrivit art. 311 alin. (2) Cod penal, nefiind anulată ordonanța de

recunoaștere în calitate de bănuit și nefiind indicată litera a) din alin. (2), or prin

procesul verbal de corectare a erorilor materiale din 25 iulie 2018, a fost

înlăturată eroarea admisă la indicarea semnelor calificative pentru

încadrarea juridică a faptei imputate lui Tiosa Grigore(f.d.176).

recursului de pe rol, cu casarea deciziei atacate în partea stabilirii modului de

executare a pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri, privind

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului

conform dispozițiilor art. 90 Cod penal, în virtutea prevederilor art. 7, 61, 75

Cod penal, enunțate supra, ținând cont de faptul că inculpatul a săvârșit o

infracțiune mai puțin gravă, anterior nu a fost condamnat- împrejurări ce

denotă că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită.

În acest sens, Colegiul penal lărgit în conformitate cu art. 90 Cod penal,

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei penale aplicate

inculpatului pe o perioadă de probațiune de 1 an și nu va fi executată dacă

în perioada de probațiune, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și

prin obligațiile probațiunii va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Așadar, Colegiul penal lărgit conchide că suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoarea pe o perioadă de probațiune de 1 an, va

atinge scopul pedepsei stipulat la art. 61 Cod penal.

În rest, decizia contestată urmează a fi menținută.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Cotruță Sergiu în

numele inculpatului, casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 25 februarie 2020 și sentința Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana din 24 iunie 2019, în cauza penală în privința lui Tiosa Grigore xx,

în partea stabilirii modului de executare a pedepsei, rejudecă cauza în

această parte și pronunță o nouă hotărâre, prin care:

15

Tiosa Grigore xxx, se consideră condamnat în baza art. 311 alin. (2), lit.

a) Cod penal, la 3 (trei) ani închisoare.

Conform prevederilor art. 90 Cod penal, se suspendă condiționat

executarea pedepsei pe o perioadă de probațiune de 1 (un) an.

În rest se mențin prevederile hotărârilor atacate.

Tiosa Grigore xxx se eliberează imediat din penitenciar dacă nu execută

arest preventiv sau pedeapsa cu închisoare, în baza altor hotărâri

judecătorești.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 30 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

16