1ra-2007/2020 — art. 151 alin.1, 349 alin. 1-1 CP

1ra-2007/2020 — art. 151 alin.1, 349 alin. 1-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-2007/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Galina Stratulat,

Victor Burduh,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar,

împotriva deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2020,

declarat de avocatul Ion Matușenco, în numele inculpatului

Cebanenco Valentin xxxx.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 29.10.2018 - 27.06.2019,

instanța de apel: 18.07.2019 - 07.07.2020,

instanța de recurs: 16.09.2020 - 08.12.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Cebanenco Valentin a

fost condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal la 4 ani și 6 luni închisoare și art.

349 alin. (1/1) Cod penal la 8 luni închisoare.

În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial

al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probațiune de 5 ani.

De la Cebanenco Valentin s-a încasat în beneficiul statului cheltuieli judiciare

în sumă de 640 lei.

De la Cebanenco Valentin și Cebanenco Marin s-a încasat solidar în beneficiul

statului cheltuieli judiciare în sumă de 640 lei.

Cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în mărime de

141,54 lei a fost respinsă ca neîntemeiată.

1

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Cebanenco Marin în baza art. 349 alin.

(1/1) Cod penal, la 120 de ore muncă neremunerată în folosul comunității, însă în

privința acestuia hotărârile judecătorești nu sunt contestate.

aproximativ ora 04:00, aflându-se la terasa clubului de noapte „Diana”, amplasat în

mun. Chișinău, str. Calea Ieșilor 11, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, urmărind scopul cauzării vătămării integrității corporale, urmare a

unui conflict cu Catrinescu Mihail, Borș Sergiu și o altă persoană pe nume „Vasile”,

în timp ce Catrinescu M. vorbea cu persoana pe nume „Vasile”, Cebanenco Valentin

spontan i-a aplicat lui Catrinescu M. o lovitură cu pumnul în regiunea gâtului, în

rezultatul căreia ultimul a căzut jos, cauzându-i lezarea traumatică a traheei cu

emfizem subcutanat pronunțat regiunea cervicală, care conform raportului de

expertiză judiciară nr. 201802D1494 din 27 iulie 2018, a fost cauzată în rezultatul

acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur și prezintă pericol pentru viață, în

baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală gravă.

Aceste acțiuni au fost calificate în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, ca

vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății.

La 28.12.2018, aproximativ în jurul orelor 20:10, Cebanenco Marin aflându-se

în fața IP Centru al DP mun. Chișinău, amplasat pe str. Bulgară 40, mun. Chișinău, în

legătură cu documentarea unui caz contravențional, acționând intenționat și împreună

cu fratele său Cebanenco Valentin, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

faptelor sale, i-a agresat fizic pe ofițerul de sector al xxxxx, Marcuța Vasile și

subofițerul șofer al xxxx, Bondari Serghei, aplicându-le mai multe lovituri în zona

mandibulei și a corpului, totodată exprimând în adresa acestora cuvinte necenzurate.

Aceste acțiuni au fost calificate în baza art. 349 alin. (1/1) Cod penal, ca

aplicarea violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate față de persoana cu funcție

de răspundere, însoțită de nimicirea bunurilor acestuia în scopul sistării activității lor

de serviciu.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina, solicitând examinarea cauzei

penale în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, deoarece recunoaște

în totalitate faptele indicate în rechizitoriu, nu solicită administrarea de noi probe și

nu are careva obiecții asupra probelor.

Dat fiind că probele administrate în faza de urmărire penală dovedesc integral

vinovăția inculpatului, acțiunile lui urmează a fi încadrate în baza art. 151 alin. (1) și

349 alin. (1/1) Cod penal.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal,

că inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă și alta mai puțin gravă, că au fost stabilite

circumstanțe agravante - săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost

condamnată pentru o infracțiune similară, cea atenuantă fiind – căința sinceră, luând

în considerare și prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, potrivit căror

el beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în

cazul pedepsei cu închisoare, noile limite fiind pe art. 151 alin.(1) Cod penal de la 3

ani 4 luni până la 6 ani 8 luni, iar pe art. 349 alin. (1/) Cod penal de la 3 luni până la

2 ani închisoare, concluzionând că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă

2

cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Astfel, conform prevederilor art. 90 Cod penal, instanța ținând cont de

circumstanțele cauzei și persoana celui vinovat, instanța a concluzionat că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită cu închisoarea, urmând a fi dispusă

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, fiindu-i stabilită o perioadă

de probațiune.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie

excluse aplicarea față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal, iar în privința

inculpatului Cebanenco Marin să fie aplicată o categorie mai aspră de pedeapsă.

Apelanta a invocat că, comportamentul inculpatului după comiterea

infracțiunilor, antecedentele penale stinse, nu pot oferi caracterul de circumstanță

premisă pentru aplicabilitatea normei materiale prevăzute de art. 90 Cod penal.

Mai mult, instanța de judecată incorect nu a reținut în privința lui Cebanenco

V. circumstanțe ce ar agrava răspunderea inculpatului, or, el a comis infracțiunea

prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod penal, fiind în stare de ebrietate provocată de alcool

și de asemenea a fost condamnat pentru infracțiuni similare la pedepse nonprivative

de libertate, însă careva concluzii acesta nu a făcut, continuând să săvârșească

infracțiuni punând în pericol sănătatea persoanelor din jur.

În circumstanțele expuse, instanța nu trebuia să-i aplice prevederile art. 90 Cod

penal, urmând să țină cont de caracterizarea personalității inculpatului și anume de

faptul că anterior inculpatul a fost condamnat pentru infracțiuni similare,

neconștientizând faptul că el nu este pedepsit efectiv și proporțional pentru faptele

săvârșite, a devenit mult mai încrezut în impunitatea sa și ca urmare, a continuat să

săvârșească infracțiuni cu aplicarea violenței, iar Statul și sistemul de justiție este

obligat să asigure protecția necesară comunității.

apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Lui Cebanenco Valentin, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 151 alin. (1) și 349 alin. (1/1) Cod penal, i-a fost exclusă suspendarea

condiționată a executării pedepsei închisorii în baza art. 90 Cod penal, cu executarea

pedepsei închisorii în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

Instanța de apel a reținut că, în cadrul examinării cauzei în instanța de fond

inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform

art. 3641 Cod de procedură penală.

Instanța de fond, la numirea felului și măsurii de pedeapsă, a ținut cont de unele

circumstanțe reale și personale, cum ar fi: caracterul și gradul de pericol social și

prejudiciabil al infracțiunilor, că infracțiunile săvârșite, conform prevederilor art. 16

Cod penal, se referă la infracțiuni mai puțin grave și grave, de personalitatea

infractorului.

Ca circumstanță atenuată, s-a reținut, căința sinceră, iar circumstanțe

agravante n-au fost reținute.

3

Subsecvent, instanța de apel nu poate reține circumstanță agravantă

„săvârșirea infracțiunii de către o persoană în stare de ebrietate, provocată de

consumarea alcoolului”, or, instanța de fond, în partea constatatoare nu a indicat

că inculpatul Cebanenco V. se afla în stare de ebrietate alcoolică, în timpul

săvârșirii infracțiunilor încriminate.

Astfel, instanța de apel, la stabilirea măsurii de pedeapsă, a luat în considerație

faptul că, inculpatul avea antecedente penale stinse, fiind judecat prin sentința

Judecătoriei Chișinău din 22.03.2017 în baza art. 349 alin. (1/1) Cod penal la o

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 375 unități convenționale, însă nu a tras

concluziile respective, nu s-a corectat și reeducat și din nou a pășit pe calea

infracționalității, a comis un concurs de infracțiuni, considerând necesar de a exclude

inculpatului suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii în baza art. 90

Cod penal, cu executarea pedepsei închisorii în penitenciare de tip semiînchis.

Totodată, instanța de apel a reținut că, instanța de fond corect a aplicat și față

de inculpatul Cebanenco Marin pedeapsa sub formă de 120 de ore muncă

neremunerată în folosul comunității.

decizii și menținerea sentinței.

Recurentul a invocat că, la data comiterii actelor infracționale de către

Cebanenco V., antecedentul penal era stins.

Reieșind din rigorile normei art. 111 Cod penal alin. (1), lit. e) se atestă situația

juridică care de către inculpat a fost respectată în totalitate.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei inculpatului, instanța de judecată

trebuie să aprecieze gradul de influență al circumstanțelor atenuante și agravante

asupra pedepsei penale, atât în baza criteriului cantitativ, cât și a criteriului calitativ.

Cerința art. 75 alin. (1) Cod penal de a aplica o pedeapsă echitabilă constituie

de fapt o cerință a principiului echității în dreptul penal care obligă instanța să-i aplice

infractorului o pedeapsă legală și individualizată, capabilă de a restabili echitatea

socială și de a realiza celelalte scopuri ale pedepsei penale (art. 61 alin. (2) Cod penal).

Prevederile art. 75 alin. (1) Cod penal cer ca pedeapsa aplicată să fie nu numai

echitabilă și legală, ci și individualizată. Individualizarea pedepsei constă în obligația

instanței de a stabili măsura pedepsei concrete infractorului, necesară și suficientă

pentru realizarea scopurilor legii penale și pedepsei penale.

Individualizarea pedepsei se realizează de către instanța de judecată prin

respectarea cerințelor art. 75 alin. (1) Cod penal de a ține cont la stabilirea categoriei

și termenului (mărimii) pedepsei de următorii factori: gravitatea infracțiunii săvârșite;

motivul infracțiunii; persoana celui vinovat; circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea; influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului; condițiile de viață ale familiei infractorului.

Anume toate aceste cerințe la determinarea pedepsei penale numite inculpatului

au fost neglijate de către instanța de apel, în final fiind numită o pedeapsă neechitabilă

și neindividualizată.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10)

Cod de procedură penală, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

4

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta este pasibil

admiterii din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs este în

drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația inculpatului.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat, se reține că instanța de apel a comis următoarele erori de drept.

Conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță. Potrivit art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de

către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător. În corespundere cu

art. 61 alin. (2), 75 alin. (1) Cod penal, pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de

noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă,

în limitele fixate de lege. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia. Conform art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile

săvârșite cu intenție instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute

pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate vinovatului.

Aceste prevederi legale nu au fost respectate de către instanța de apel.

Ori, potrivit deciziei contestate, instanța de apel nu a acceptat motivele invocate

de acuzator în apelul declarat, statuând că: „...circumstanțe agravante n-au fost

reținute..., subsecvent, instanța de apel nu poate reține circumstanță agravantă

„săvârșirea infracțiunii de către o persoană în stare de ebrietate, provocată de

consumarea alcoolului”, or, instanța de fond, în partea constatatoare nu a indicat

că inculpatul Cebanenco V. se afla în stare de ebrietate alcoolică, în timpul

săvârșirii infracțiunilor încriminate..., inculpatul avea antecedente penale

stinse...”, dar, divergent și neîntemeiat prin urmare, a agravat pedeapsa inculpatului

5

prin excluderea aplicării față de el a prevederilor art. 90 Cod penal, deci a

individualizat-o neîntemeiat (pct. 3., 4. din decizie).

Mai mult, în situația în care inculpatul a comis o infracțiune gravă și alta mai

puțin gravă, dar nu are antecedente penale, a recunoscut în totalitate faptele, s-a căit

sincer de cele comise, solicitând judecarea cauzei în procedura simplificată, a

recuperat integral paguba cauzată părții vătămate Catrinescu Mihail, ultimul indicând

în cererea sa că nu are pretenții față de inculpat și nu dorește să fie pedepsit aspru (vol.

2, f.d. 135-136), aplicarea față de inculpat de către prima instanță a prevederilor art. 90

Cod penal, constituie o pedeapsă echitabilă și proporțională gravității faptei savârșite,

corespunzând scopului restabilitării echității sociale, corectării și resocializării

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui,

cât și a altor persoane.

Pe lângă aceasta, conform art. 6 par. 1, 2 din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 19 alin. (1), 25 alin. (4) Cod

de procedură penală, orice persoană are dreptul la examinarea și soluționarea cauzei

sale de către o instanță legal constituită, care va acționa în conformitate cu prezentul

cod. Nimeni nu poate fi lipsit de dreptul de a-i fi judecată cauza de acea instanță și de

acel judecător în competența cărora ea este dată prin lege. Potrivit art. 30 alin. (5), 31

alin. (1), (3) Cod de procedură penală, recursul împotriva hotărârilor judecătorești în

cauzele penale pentru care nu este prevăzută calea de atac apelul se judecă în complet

format din 3 judecători, care trebuie să rămână același în tot cursul judecării cauzei.

În cazul în care cauza se judecă de un complet format din 3 judecători și unul din

aceștia nu poate participa în continuare la judecarea cauzei din motiv de boală

îndelungată, deces sau din motivul eliberării din funcție în condițiile legii, acest

judecător este înlocuit de un alt judecător și cauza se judecă în continuare. În

corespundere cu art. 6/1 alin. (1/1) și (2) din Legea privind organizarea

judecătorească, schimbarea membrilor completului se face în cazuri excepționale, în

baza unei încheieri motivate a președintelui Curții de Apel și potrivit criteriilor

obiective stabilite de regulamentul elaborat de Consiliul Superior al Magistraturii.

Cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi trecute altui complet decât în

condițiile prevăzute de lege. Potrivit pct. 14 din Regulamentul privind modul de

constituire a completelor de judecată și schimbarea membrelor acestora, schimbarea

membrelor completului de judecată se impune în cazurile în care există unul din

următoarele temeiuri: boală îndelungată, deces, eliberare din funcție, abținere,

recuzare, detașare, transferare, promovare, suspendare din funcție, incompatibilități.

În această consecutivitate se reține că, potrivit proceselor-verbale ale ședinței

judiciare din 25.09.2019, 06.11.2019 și 21.11.2019, a început examinarea cauzei

completul format din judecătorii Ion Pleșca, Maria Negru și Alexandru Spoială, pe

parcursul judecării cauzei mai mulți judecători au fost schimbați, iar au finisat

judecarea cauzei și pronunțat decizia contestată judecătorii S. Teleucă, S. Gîrbu și S.

Furdui (vol. 2, f.d. 184-190, 207, 220; vol. 3, f.d. 1-2, 12-16).

Totodată, în materialele cauzei lipsește încheierea președintelui instanței

motivată pe criteriile prescrise în art. 31 alin. (3) Cod de procedură penală și pct. 14

din Regulamentul privind modul de constituire a completelor de judecată și

6

schimbarea membrelor acestora, despre schimbarea judecătorilor Maria Negru,

Alexandru Spoială și Silvia Vrabii.

Ori, potrivit stipulărilor din art. 251 alin. (2) și (3) Cod de procedură penală,

încălcarea prevederilor legale referitoare la compunerea instanței atrage nulitatea

actului procedural. Nulitatea respectivă nu se înlătură în niciun mod, poate fi invocată

în orice etapă a procesului și se ia în considerare de instanță, inclusiv din oficiu. Deci,

încălcările nominalizate a normelor procesuale-penale au lezat dreptul inculpatului la

un proces echitabil, garantat de art. 6 CEDO.

Împrejurările enunțate relevă, astfel, că instanța de apel greșit admis apelul

procurorului, deoarece hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, a aplicat inculpatului pedepse individualizate contrar prevederilor legale, și

că recursul ordinar este întemeiat.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală instanța de

recurs admite recursul, casează total hotărârea atacată și menține hotărârea primei

instanțe, când apelul a fost greșit admis.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod

de procedură penală, se impune soluția casării deciziei atacate în partea privind: ”Se

admite apelul procurorului în Procuratura mun. Chișinău, Oficiul Buiucani,

Copeciuc Marina, casează parțial sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din

27 iunie 2019 în partea executării pedepsei și pronunță o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează: Cebanenco Valentin,

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art. 349 alin. (1/1) și

151 alin. (1) Cod penal, a-i exclude suspendarea condiționată a executării pedepsei

închisorii în baza art. 90 Cod penal, cu executarea pedepsei închisorii în penitenciare

de tip semiânchis. Termenul executării pedepsei închisorii de către Cebanenco

Valentin a-l calcula din momentul reținerii lui de către organele competente”, pe

motiv că apelul a fost greșit admis, cu menținerea sentinței potrivit cărei: „Conform

art. 90 Cod penal, se suspendă condiționat executarea pedepsei cu închisoare în

privința inculpatului Cebanenco Valentin pe o perioadă de probațiune de 5 ani”.

În rest, decizia contestată urmează a fi menținută.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

admite recursul ordinar declarat de avocatul Ion Matușenco, casează decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2020, în partea privind: ”Se

admite apelul procurorului în Procuratura mun. Chișinău, Oficiul Buiucani,

Copeciuc Marina, casează parțial sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din

27 iunie 2019 în partea executării pedepsei și pronunță o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează: Cebanenco Valentin,

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art. 349 alin. (1/1) și

151 alin. (1) Cod penal, a-i exclude suspendarea condiționată a executării pedepsei

7

închisorii în baza art. 90 Cod penal, cu executarea pedepsei închisorii în penitenciare

de tip semiânchis. Termenul executării pedepsei închisorii de către Cebanenco

Valentin a-l calcula din momentul reținerii lui de către organele competente”, pe

motiv că apelul a fost greșit admis.

Menține sentința Judecătoriei Chișinău din 27 iunie 2019, potrivit cărei:

„Conform art. 90 Cod penal, se suspendă condiționat executarea pedepsei cu

închisoare în privința inculpatului Cebanenco Valentin pe o perioadă de probațiune

de 5 ani”.

În rest, decizia contestată se menține.

Cebanenco Valentin xxxx urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în privința

lui nu este aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau nu execută pedeapsa

penală în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 30 decembrie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Galina Stratulat

Victor Burduh

8

9